1) Ecuatiile circuitelor electrice in regim variabil

E E
 i L ( 0 )  A 
 A   ;
 ( A) i k  0 dq  R R
KI:
l k n j i   R
dt E E
i L (t)   e  L t 
q   ct R R
E   t 
R
 ( A) u k  0 d s 
R 
1  e L  ;

K II :
l kb p e   (legea 
dt
di E R Rt R
 t
 s  ct u L (t )  L L e L  E e L
inductiei electromagnetice)
 dt R L
Constanta de timp este subtangenta la curbe de variatie a marimii
2) Conditiile initiale. Utilizarea lor in rezolvarea ecuatiilor respective. Subtangenta reprezinta segmentul masurat pe valoarea de
diferentiale ale circuitelor electrice regim permanent a unei marimi obtinute prin proiectarea tangentei la
Pentru determinarea constantelor de integrare (Ak) se pun conditii curba pe dreapta de regim permanent.

di i
initiale. uL  L lim 
dt t  0 t

i L ( 0  )  i L ( 0  )  0 ; i L (0  )  i L (0  )
conditia de continuitate a curentului prin bobina ;

u C (0 )  u C (0  ) conditia de continuitate a curentului

prin condensator. Avem n conditii de acest tip corespunzatoare

elementelor din circuit, deci putem determina toate constantele de tip
Ak.

3) Regim tranzitoriu. Cuplarea bobinei cu rezistenta la o sursa de

t.e.m. constanta in timp

4) Regim tranzitoriu. Cuplarea bobinei cu rezistenta la o sursa de

t.e.m. variabila in timp sinusoidal

i L (0  )  0 ; e  u R  u L ;
di di
e  Ri  L . Solutia ecuatiei omogene: L  Ri  0 di
dt dt Solutia ecuatiei omogene: L  Ri  0 ; Lr  R  0 ;
dt
R R
r1   i Lo  i Lt  Ae  L t
; Lr  R  0 ; ; R R
L r1   ;
i Lo  i Lt  Ae  L t
.
L
. Solutia particulara: e  E ; i Lp (t )  I p ; e  E m sin t ; i Lp (t )  I m sin(t   )
d E
E  RI p  L
dt
( I p) ; I p
R
=>
E m sin t  RI m sin(t   )  LI m  cos(t   )  I m R
R E L
i L (t )  i Lt (t )  i Lp (t )  Ae  L t  ; Ak=A ;  cos(t   )]  I m R[sin(t   )  tg cos(t   )]
R R
i L ( 0 )  0  2
cos(t     )  L 
  I m R[cos(t     )] 1   
cos   R
 du
R 2  (L)
2
;
E  u c  RC
dt
(u c) ; u Cp (t )  E ;
 sin(t     )
R
u c (t )  u Cp (t )  u Ct (t ) 
2
E m  I m R 2  (L) =>
1
 E  Ae  RC t ;

Em
Im  ; u c (0)  0  u c (0)  E  A  A   E
2  (L) 2
R t
u c (t )  E  Ee  RC
=>
L
0            arctg
R
 L 
i Lp (t )  I m sin  t  arctg  ;
 R 

i L (t )  i Lp (t )  i Lt (t )  I m 
 L  R
 sin  t  arctg   Ae  L t ; 6) Circuitul serie R,L,C in regim periodic sinusoidal. Regimul
 R  oscilant

i L (0)  0  i L (0)  I m sin( )  i L (0  )  0  i ;

R u c (0 )  0
 A  A  I m sin   i L (t )  I m sin(t   )  I m sin e  L t
Solutia particulara: E  u  u  u
5) Regim tranzitoriu. Cuplarea unui condensator cu rezistenta la
R L C
o sursa de t.e.m. constanta in timp di
E  Ri  L  uC
dt

iC
du c ;
dt
u c (0)  0 ; e  u c  u R ; e  u c  Ri ;
2
du E  RC
du c  LC
d uc 
e  uc  RC c 2 uc
;

dt dt dt
iC
du c ; RC du c   0 2
uc ; RCr+1=0 ;
LC
d u c  RC du c 
dt dt
1 dt 2 dt
r1  
RC
1
u Ct (t )  Ae  RC t
; e=E ;

E  u c  RC
du c ; u  u
Cp C
dt
 u c  E ; u Cp (t )  E ;  2

 E 1  e  ( sin(t   )) 1 
 t    E[1  e  t  2
LCr 2  RCr  1  0 ; r1,2   2
  
2
 RC  ( RC ) 2  4 LC RC R 1 R
       
2 LC 2 LC  2L  LC 2L

2
R 1
        2   02 ;

 2L  LC
 2   02  0 ; r1,2 
   j  02   2    j ;

u c (t )  Ae (  j )t 
7) Circuitul serie R,L,C in regim periodic sinusoidal. Regimul
 Be (   j )t  u Ct  u Cp  E  Ae (   j )t  Be ( aperiodic
  j )tcritic
i L (0  )  0  i ;
du
i (t )  e c  e[ A(  j ) e (  j )t  B(  j ) e (  j )t ]
dt u c (0 )  0
u c (0  )  0  u c (0  )  E  A  B ; Solutia particulara: E  u  u  u
R L C
i (0 )  0  i (0  )  di
 C[ A(   j )  B (   j )] => A+B= -E ; E  Ri  L  uC
dt
A(  j ) 
  j iC
du c ;
 B (  j )  B  A ;
  j dt
  j
A A   E <=> 2
  j
E j RC
du c  LC
d uc 
2 uc
;
  j    j   j  
A
  j
  E  A   E
2 j
; B  E
2 j
dt dt
  j (   j )t   j (   j )t
uc  E  E e E e  2
2 j 2 j
LC
d u c  RC du c 
  t  2 dt
 E 1  e  jt   jt  je jt 
e e je  jt dt
  E[1  e   t 
 2j  


 ( sin t   cos t )]  E[1  e t  (sin t   /   cos t )] 

 u c  E ; u Cp (t )  E ;

LCr 2  RCr  1  0 ; r1,2 

2
 RC  ( RC ) 2  4 LC RC R 1 R
       
2 LC 2 LC  2L  LC 2L

2
R 1
        2   02 ; 8) Circuitul serie R,L,C in regim periodic sinusoidal. Regimul
aperiodic supraamortizat

 2L  LC i L (0  )  0  i ;
 2   02  0 ; r1,2   u c (0 )  0
u Ct (t )  ( A  Bt ) e  t ; Solutia particulara: E  u  u  u
R L C
u Ct  u Cp (t )  u Ct (t )  E  E  Ri  L
di
 uC
dt
 ( A  Bt ) e  t ;
du c
iC ;
du
i  C c  C[ Be  t  ( A  Bt )( ) e  t ] 
dt
dt 2
E  RC
du c  LC
d uc 
 C[ B  A  Bt ) e  t 2 uc
;
;
dt dt
u c (0)  0  u c (0)  E  A ; i(0)  2
 0  i (0 )  C ( B  A )  A   E ; B  A   E
LC
d u c  RC du c 
u c  E  ( E  Et ) e  t  E[1  (1  t ) e  t ] dt 2 dt
 u c  E ; u Cp (t )  E ;
LCr 2  RCr  1  0 ; r1,2 
2
 RC  ( RC ) 2  4 LC RC R 1
     
2 LC 2 LC  2L  LC

2
R 1
        2   02 ;

 2L  LC
 2   02  0 ;    2   02
u Ct  Ae (   )t  Be (   )t ;
u c  u Cp (t )  u Ct (t )  E 
 Ae (    )t  Be (   )t ;
du c  C[
ic  C A(   )e (   )t  9) Metoda transformatei Laplace in analiza regimurilor
tranzitorii ale circuitelor electrice. Forma operationala a
dt ecuatiilor circuitelor electrice

 B (   )e (    )t ] ; KI:
 ( A) i k  0 =>  ( A) I k ( s)  0 ;
l k n j l k n j
u c (0  )  0  u c (0  )  E  A  B I k ( s)  L{i k (t )}
i (0)  0  i (0)  C[ A(   )  B (   )] di l di 1
 ( A) (R h i h  L h h   L hk k   i h dt ) 
K II : dt k 1 dt c h
   l hb p
k h
=> B  A
    ( A) e h ;
   2 l hb p
E  A A  0 <=> E  A  0 =>
   

A  E
  1 t 1 1
2  i h dt  [ q(t )  q(0)]  q0
   Ch 0 Ch Ch
B  E ;
2 di l di 1 t
 ( A) (R h i h  L h h   L hk k   i h dt  u Ch (0)) 
dt k 1 dt c h 0
l hb p
k h

   (    )t   
u c (t )  E  E
2
e E
2
   ( A) e h .Aplic Laplace:
l hb p
   t   t  e  t  e  ( t 
 e (   )t  E 1  e   t  e e   R h Ih ( s)  L h [ s I h ( s)  i k (0)] 
  2 2 l b 
  h p 
l
 E[1  e  t (sht  cht )]  E[1  e  t  ( sht   /(Lhksch
1 I h (s) u Ch (0)
I k ( i k (0)) 
s) t )] )   E h (s)
k 1 ch s s l kb p
   t sh(  t   )    t
k h 2 2
 E 1  e    E[1  e sh ( t   1   /  )] 
 ch   ( A) I h ( s)  0 ; K II:
KI:
l hn j
 e  t  
 E 1  sh( t   ) =>  [ R h I h ( s )  s L h I h ( s )  L h i k ( 0) 
  /  o  l hb p
l 1 u (0)
u c  E[1   o e  t sh( t   )]   (s L hk I k (s)  L hk i k (0))  I h (s)]  Ch   E h (s)
k 1 s ch s l kb p
kh

U Rh  R h  I h (s) -tensiunea operationala a rezistorului

=> Z
Rh  R h -impedanta operationala a rezistorului ;
U Lh  sL h  I h ( s)  L h i h (0) ;
Z Lh  sL h -impedanta operationala a bobinei;
acestui regim (tensiuni,curenti) si determinarea pentru un anumit sens
de referinta tensiunea de la bornele contactului care se inchide; b) se
considera un al doilea circuit in care conditiile initiale sunt nule si

E Lh  L h i h (0) ;
sursele de energie sunt pasivizate. Exista in circuit o singura sursa de
t.e.m. in care contactul k este inchis. Sursa de t.e.m. este egala cu
tensiunea la bornele contactului din cazul anterior si sa aiba acelasi

U Lhk  sL hk  I k (s)  L hk i h (0)

sens. Se determina marimea X’’, apoi marimea corespunzatoare
regimului tranzitoriu X=X’+X’’.

Z Lhk  sL hk -impedanta de cuplaj operationala ; 12) Metoda separarii componentelor de regim tranzitoriu si de
regim permanent

u (t )  u p (t )  u t (t ) .Solutia unui regim tranzitoriu are o

E Lhk  L h
componenta de regim permanent si o componenta de regim.


1
 ( s ) 
u Ch (0) ; u p (t ) este de tipul surselor existente in circuit. Se determina ca
U Ch Ih
sC h s solutie particulara a ecuatiei integrala diferentiala a circuitului.

u t (t ) este solutia ecuatiei omogene a circuitului in care

1 u Ch (0)
Z Ch  ;
E Ch   (t.op)
marimile de excitatie corespunzatoare elementelor reactive de circuit
(L,C) de determina prin conditiile initiale. Determinarea separata a
sC h s solutiilor simplifica schema echivalenta operationala a circuitului
astfel incat nu mai apar marimile de excitatie normale de surse.
10) Schemele echivalente operationale ale ecuatiilor circuitelor
electrice u c (0  )  u c ( 0  ) 
 u Cp (0)  u Ct (0) =>
u Ct (0)  u c (0)  u Cp (0) si

i Lt (0)  i L (0)  i Lp (0)

13) Ecuatiile de stare ale circuitelor electrice
Variabilele de stare sunt un sistem de marimi care daca sunt
cunoscute valorile la momentul initial (t=0) si sunt cunoscute
interactiunile cu exteriorul atunci ele determina starea sistemului in
orice moment. In cazul circuitelor electrice, variabilele de stare sunt

U R ( s)  Z R  I ( s) intensitatile si tensiunile. Pentru a scrie sistematic ecuatiile si solutiile

se foloseste o scriere matriciala astfel incat ecuatiile de stare ale unui
sistem se scriu sub forma: X  =Ax+By, unde X =matricea
coloana a derivatelor marimilor de stare; x=matricea coloana a
marimilor de stare; y=matricea coloana a marimilor de excitatie;
U L ( s)  Z L I ( s)  E L A=matricea patratica a coeficientilor marimilor de stare; B=matricea
patratica a coeficientilor marimilor de excitatie.

Z L  sL ; E L  Li (0) 14) Formarea sistematica a ecuatiilor de stare la circuite fara

elemente in exces

ZR  R
Z L  sL
1
ZC 
sC

11) Metoda reducerii la conditii initiale nule

Metoda presupune: a) rezolvarea regimului permanent al circuitului
cu contactul k deschis si determinarea marimii X’ corespunzatoare
Se inlocuiesc condensatoarele prin surse de tensiune si bobinele prin k kR
 I ( s )( R  sL)  ( R  sL)   kL ;
di du c s s
surse de curent. X=ax+by ; uL 
dt
;
IC  C ;
f  Z  (t )  R (t )  L (t )
dt
X  PX => u (t )  k (t ) ;

X  P 1 X ; I ( s) 
U (s)

k/s

k k
 
R  sL R  sL sL ( s  R / L ) L
X  P 1 (ax  by )  P 1 ax  P 1by  A  B 
1

A

B

k

k / R
;
s ( s  R / L) s s R/L Rs s  R / L
15)Metoda analizei in domeniul timp a circuitelor electrice in
regim tranzitoriu k k Rt
1, t  0 i (t )   e L
 (t )   functia treapta unitate ; R R
0, t  0
i (t )
0, t  0  f  (t ) (admitanta tranzitorie) ;
 (t )   functia impuls unitate. Raspunsul unui circuit k
1, t  0
1 R
(1  e  L t ) (t )
in conditii initiale nule la o functie (excitatie) treapta de o anumita
f  (t ) 
amplitudine: m i (t )  k (t ) se numeste raspuns tranzitoriu R
1 R
al circuitului ; m e (t ) reprezinta marimea de iesire. Se defineste f  (t )  (1  e  L t )
k
functia de transfer tranzitoriu raspunsul dintre marimea de iesire la
amplitudinea treptei: 17) Functii de transfer tranzitoriu pentru circuitul serie R,C
m e (t ) Se defineste functia de transfer tranzitoriu raspunsul dintre marimea
de iesire la amplitudinea treptei:
f  (t )  ; Pentru bobina:
k m e (t )
f  (t ) 
Z  (t )  R (t )  L (t ) k
i (t )  k (t ) ;
1   t 
R
f  (t )  1  e . Pentru condensator:  1   1  k Rk k 1
k  L 
 U (s)   R   I ( s)   R     
 sC   sC  s s C s2
Z
Z  (t )  R  u (t ) t
C k
=> u (t )  Rk 
C
t ; Z  (t )   R ;
1  t k C
f  (t )  e RC u (t )  k (t ) =>
k
U ( s) s k kC
I (s)    
R  1 / sC R  1 / sC s (1  RsC ) / sC RC ( s  1 / RC
16) Functii de transfer tranzitoriu pentru circuitul serie R,L
Se defineste functia de transfer tranzitoriu raspunsul dintre marimea
de iesire la amplitudinea treptei: k 1 i (t ) 1  t
 => f  (t )   e RC ;
m e (t ) R ( s  1 / RC ) k R
f  (t )  ;
t
k 1
f  (t )  e  RC
i L (t )  k (t ) ; k

(t )
u (t )  m e (t ) ; f  (t )  m e  Z  (t ) ;
k
U (s ) 
 2i  i
i  ( R e C e  L e G e)  L e C e 
R e G e
x 2 t 
(4)
(3) si (4) sunt ec. cu deriv. partiale de ord. al II-lea ale telegrafistilor.

19) Linii electrice lungi in regim periodic sinusoidal

u ( x, t )  U ( x) 2 sin(t   u ( x)) =>

U  U ( x )  e j u
i ( x, t )  I ( x) 2 sin(t   i ( x)) =>

I  I ( x )  e j i
18) Ecuatiile cu derivate partiale ale liniilor electrice lungi
U
 R e I  j L e I si
x
I
 G e U  j C e I
x

i
i
dx  i  i G  i C  G e dx  u  C e dx 
u
 2U  (  j )  I  (  j )(  j
x t Re Le Re Le G e C
i x 2 x
; dx  G e dx  u 
x Notam

u i u  e  ( R e  j L e)(G e  j C e)    j =
 C e dx ;  Geu  C e (1);
t x t
2U
u    2U
u dx  u  R e dx  i  >
x
dx 2
i u i
U  A e x  B e  x ; r 2   2 => r 1,2  
 L e dx ;  Re i  Le (2); (1) si (2)
t x t
sunt ecuatiile cu derivate pertiale de ordinul I ale telegrafistilor ; 1
=> I  
2u i R e  j L e
  
R e U 1
x 2 x   ( A e x  B e   x) ;

x R e  j L e
2i u u 1  2 u
 Le   R e (G e u  C e )  L e (G e  C e  )
xt t t Z c t 2

2u  u  2u
R e G e u  ( R e C e  L e G e)  L e C e 2
t 2 t t
(3)
 ( R e  j L e)(G e  j C e) G  j C u i  U i ( x) 2 sin(t  b  x) e  x ;

  e e
R e  j L e R e  j L e i  i d  i i
1 i d  I d ( x) 2 sin(t  a  x   c) e x
(imp. caract.) => I  ( A e x  B e   x) ;
Zc i i  I i ( x) 2 sin(t  b  x   c) e  x
dt dx
  ( R e  j L e)(G e  j C e) t  a   x  const . ;    0 =>
dt dt

 j L e   v u  0 =>
Z c  Re ; x=0 =>

G e  j C e vu  

; t  b   x  const. =>


U1  U 2 ; I1  I 2 ; U 2  A  B 
dx
 0 => v'u 

dt

I2 
1
( A  B) ; A 
U2 ZcI2 Exista doua semnale care se propaga in sensuri opuse, dar cu aceeasi
viteza: de la inceput spre sfarsit unda directa si de la sfarsit spre
;
Zc 2
inceput unda inversa (sau reflectata).

21) Linia electrica adaptata. Linia electrica fara pierderi

U2ZcI2
B
2
=>
Linia adaptata:
R e  G e =>
U 2  Z c I 2  x U 2  Z c I 2  x Le C e
U e  e
2 2 R C
U  U 2 ch  x  Z c I 2 sh  x   ( R e  j L e)( e e  j C e) 
=> ;
Le
1 U2 ZcI2  x
I ( e  C C
Zc 2  ( R e  j L e ) e ( R e  j L e )  ( R e  j L e ) e
Le Le
U2 ZcI2
 e  x) =>
2
   Le
Ce  
U2
=>
C e Le ;
I sh  x  I 2 ch  x
Le
Zc  1
vud  
20) Unde directe si inverse de curent si de tensiune pe liniile
electrice  LeC e LeC e
u  ud  ui ;
u d  U d ( x) 2 sin(t  a  x) e x
  1 U0 u i1
vui  
 Le C e Le C e
. Pentru a adapta o
u d 1  U 0 ; u i1 ; i d 1  ;i  
Z C1 i1 Z C1
linie lunga, este nevoie de conditia:
R e  G e . Linia fara ; u1  u d 1  u i1  u 2  u d 2
Le C e Pentru linia a doua, semnalul nu a ajuns la capatul liniei. i1  i 2
pierderi: Re  0 ; Ge  0 =>

i  ii  i d ; U 0  u i  u d
  ( j ) 2 L e C e  j L e C e  j (  0) d 1
;
1 2 1 2

; u  ud  ui U 0  u i1  u d 2
Z C1 Z C1 Z C 2
u u u
i  i d  ii  d  i ; i d  d
U 0  u i1  U 0  u i1 ;
;

Zc Zc Zc
Z C 1 Z C1 Z C2
ui
ii   1 1 1 1
Zc U 0(  )  ui (  ) =>
Z C1 Z C2 1
Z C1 Z C2
Z C 2  Z C1
u i1  U0 ;
(ultimele 2 grafice pt linia adaptata)
Z C1  Z C 2
2Z C 2
  
u d 2 U 0 u i1 U 0 =>
Z C1  Z C 2
2Z C 2

ud2 U 0 ;
Z C1  Z C 2
ud2 2U 0
id2  
Z C 2 Z C1  Z C 2

 
u i1
 
U 0  Z C 2  Z C1
22) Reflexia si refractia undelor de tensiune si curent la i i1
jonctiunea a doua linii Z C1 Z C1 Z C1  Z C 2
 l
t  0,  Reflexia reprezinta aparitia undei inverse pe linia 1. Refractia
 v reprezinta trecerea undelor dintr-o linie in alta.
 l 2l 
t ,  23) Reflexia undelor de tensiune si curent pentru un receptor
v v  rezistiv la capatul liniei
 ud  U 0 ;
 l 2l 
t ,
v v 
 ; ud  U 0 ; id 
Zc Zc 25) Linia electrica in scurtcircuit
 l
u  R i t  0, 
 v
u d  u i  R(i d  i i) ;

  R (
U 0  u i ) =>  l 2l 
U 0 ui t , 
v v 
Zc Zc
RZc u  0  u d  ui  U 0  ui => u i  U 0
ui  U 0 ; Fie R>Z ;
U u U U U
R Zc
C

i  i d  ii  0  i  0  0  2 0
ui   U 0  R  Z c Zc Zc Zc Zc Zc
ii   Dupa t  2l / v , cand undele s-au stabilizat pe linie, adica unda

Zc Zc R Zc inversa a ajuns la inceputul liniei, tensiunea pe linie este 0, iar

intensitatea este dubla (2U0/ZC), linia fiind solicitata la curent.

26) Regimul tranzitoriu pe o linie electrica inchisa pe o bobina

ideala
 l  l 2l  di
t  0,  ; t   ,  ; uL ;
 v   v v  dt
24) Linia electrica in gol
u  u d  ui  U 0  ui
u d  U 0 ; ui  0 ;
U0 U u
i  i d  ii  0  i
id 
;

Zc Zc Zc
i i  0 ; i=0 la x=0 => i d  i i  0 d U 0 ui
U 0  u i  L (  ) ; U 0  ui 
dt Z c Z c
U 0  u i  0 ; Cand unde ajunge la capatul liniei, apare o
L du L du i
Zc Zc    i =>   u i  U 0
U0 ; Z c dt Z c dt
unda inversa. ; u  U
i 0 ; ii   Z
 Ct
Zc =>
ui   
U 0 Ae L
 l 2l 
t ,
v v 
 i L (0  )  i L (0  ) ;

i
U 0  1 (   Z C t )  2 U 0  A  Z C t
U 0 Ae L e L
Zc Zc Zc Zc
; t=0 semnal ajuns la capatul liniei ;
 1
2U A =>
i (0  )  0  i (0  )  0   2U 0  Ae  CZ t
C
;

Zc Zc u (0)  0  u (0)  2U o  A =>

A  2U 0 A   2U o
2U 0 (1   Z C t ) ;  U 0
=>

i e L id ;
U 1 t 2U t
Zc Zc i 0 
 (U o  2U 0  e CZ )  0 
 e CZ
Zc Zc C
Zc C

U 0 2U 0 
ZC
ii   e L t ; ud  U 0
Zc Zc
ZC t
u i   U 0  2U 0 e  L

28) Elemente neliniare de circuit. Caracteristici

Circuitele neliniare sunt circuite la care caracteristica tensiune nu este

o dreapta.; K I :
 ( A) I k  0 , n-1 ecuatii independente ;
27) Regimul tranzitoriu pe o linie electrica inchisa pe un
condensator ideal l k n j
 l 2l 
t ,  ; u  u d  ui  U 0  ui ;  ( A) U k  0 , l-n+1 ecuatii independente.
v v  K II :
l k b p
U u
i  i d  ii  0  i
Caracteristici:

Zc Zc -caracteristici unicursale:
-caracteristici neunicursale cu -caracteristici neunicursale

du U 0 u i  C du i ; puncte de ramificatie: cu puncte de intersectie:

iC ; 
dt
Zc Zc dt
du u U
C i  i  0 =>
29) Metoda grafica de rezolvare a circuitelor neliniare rezistive
-rezistenta statica:

dt Z c Z c Rs 
U (M )
I (M )
;

1
u i  U 0  Ae  CZ C t ; U1 ; U2
R s1  R 
u  u d  u i  U 0  U 0  Ae  CZ t 
1 I 1 s2 I 2
R s1  R s 2 ; R s ( I ) , R s (U )
C

-rezistenta dinamica:
 U dU    
R d  lim  ; Rd precizeaza P tx   exx exy exz 
I dI M 
I  0 P ty    o   eyz  eyy  eyx
 
P tz    
modul de comportare al
elementelor de circuit la mici valori ale marimii de intrare.
-conexiunea serie:
 ezx ezy ezz 
Legea magnetizatiei temporare:
M t  mH ; Pentru

-conexiunea paralel: neliniar:

M t   m (H )H ; Pentru anizotrop:

M t   mH ; m =susceptibilitate magnetica ;

Materiale: -conductoare (de speta I – metale si de speta a II-a –

acizi,baze); -semiconductoare; -izolate.
30) Metoda dreptei de sarcina utilizata in rezolvarea circuitelor
33) Legea conductiei electrice. Aplicatii. Materiale
neliniare rezistive Aceasta metoda se aplica atunci cand circuitul
poate fi impartit in doua parti: una care contine parti exclusiv liniare
si alta care contine si liniare si neliniare. Partea liniara a circuitului se J   ( E  E i) (densitatea curentului de conductie) ;
pune sub forma unui generator echivalent (in general de tensiune).
E=intensitatea campului electric; Ei=intensitatea campului electric
Pentru partea neliniara, daca este posibil, se determina caracteristica
imprimat;
echivalenta. Se conecteaza cele doua caracteristici, de unde rezulta
σ =conductivitate ; Materiale: -conductoare (de speta I – metale si de
punctul de functionare.
speta a II-a – acizi,baze); -semiconductoare; -izolate. Materiale
31) Metode numerice in rezolvarea circuitelor neliniare rezistive 1
Metoda aproximatiilor succesive: se aleg initial anumite valori pentru
conductoare sunt Au, Ag. Cu este conductor electric. ; 

rezistentele statice ale circuitului astfel incat ecuatiile Kirchhoff ale
circuitului sunt niste ecuatii liniare. Se rezolva sistemul de ecuatii l
(rezistivitatea) ; u+e=RI ; R  J ; ρ depinde de mai multi
Kirchhoff si se determina, de exemplu, intensitatile curentilor. Se S
calculeaza valorile rezistentelor statice ale elementelor unui circuit
corespunzatoare valorilor curentilor. Deci, se calculeaza curentii factori, unul dintre ei fiind temperatura:
tinand cont de noile valori ale rezistentelor statice. Se repeta
procedura pana cand diferenta determinata de doua valori consecutive
   o [1   (T  T o)] ;
ale curentilor este mai mica decat o eroare impusa.

   o [1   (T  T o)   (T T o) 2   (T T o
Exista materiale la care rezistivitatea scade cu temperatura
(termistorii); ele permit masurarea unor temperaturi joase.

34) Legile legaturii dintre D,E si P, respectiv B,H si M

32) Legile polarizatiei electrice temporare si magnetizatiei
temporare. Materiale
Legea legaturii dintre D,E,P: D oE  P ;

Legea polarizatiei temporare: P t   o  e E . Pentru mediu D oE  P 

neliniar:
P t   o  e (E)E . Pentru anizotrope:
  o E  P t  P p   o E   o  e E  P p   o (1   e) E

P t   o  e (E)E ;  e =susceptibilitate;   o  r E  P p  E  P p ; P=polarizatie ;

1 F E=intensitatea campului electric; Pentru materiale liniare:
o  permitivitate
D  E  P p
4  9  10 9 m . Materialele care prezinta Pt se numesc

dielectrice. Legea dintre B,H,M: B   o ( H  M ) ; Pentru

materiale liniare:
M t  mH
 B   o ( H  M t  M p )   o ( H   m H  M p ) o(1  
Dm ) H  DdA  D  dA  DA 
dA
S int S int S int
  o M p   o  r H   o M p  H   o M p
B
 Q A ; V A  V B  u AB   E ds 
1
;  o  4  10  7
H c (viteza luminii
A
m  o o B B
  Eds  E  ds  Ed ; P p  0 => D  E ;

in vid) ; B  H   o M p A A

u
E  AB ; DA  Q A ; V A  V B  Ed
d
EA A A
=> C  => C 
Ed d d

36) Condensatoare electrice conectate in serie si paralel

-serie: Presupunand initial condensatoarele descarcate electric, in
momentul in care se aplica ansamblului tensiunea U1 la bornele
Q Q
condensatorului vom avea tensiunea: e ; U  ;
U C
35) Legea fluxului electric. Capacitatea condensatorului plan
Legea fluxului electric: Fluxul electri care iese dintr-o suprafata
U  U1
inchisa ∑ este egala cu sarcina electrica din acea suprafata inchisa ∑.

D dA    v dv q1 q1 q1 q1
   q  ;  v
<=>  U 2  ...  U n    ...  
C1 C 2 Cn Ce
 divD dv    v dv => divD  
v 1 1 1 1
v v ;    ... 
D  E  P p  E
Ce C1 C 2 Cn
( Pp =0) ;

    D dA   D dA   D dA 
 S2 S1 -paralel: q  q1  q 2  ...  q n ;
 D 2n DA  D1n DA   s DA =>
C e U  C1U  C 2U  ...  C n U
D 2n  D1n   s ; divD   s
Condensatorul este un ansamblu de doua armaturi metalice separate
C e  C1  C 2  ...  C n
QA
printr-un dielectric: C . Condensatorul plan:

V A V B
37) Legea fluxului magnetic. Consecinte

Fluxul care iese dintr-o suprafata ∑ este nul:   0 ;

 B dA  0 =>


    D dA   D dA   D dA
 S int S ext
  divB dv  0 => divB  0 ; Liniile tg  1 E1t E 2n D 2n  1  1
v     
de camp magnetic se inchid. La separarea dintre
tg  2 E1n E 2t  2 D1n  2
doua medii avem: B 2n  B1n  0
Conservarea componentei normale a inductiei magnetice la suprafata tg  1  1

B 2n  B1n
=>
de separare intre doua medii:
tg  2  2
40) Legea circuitului magnetic. Bobine electrice. Inductivitati

d S 
U mn  i S   ;
dt
d
38) Legea inductiei electromagnetice. Potential electric
Tensiunea electromagnetica indusa pe o curba inchisa Γ este egala cu 
 H ds   JdA 
S
dt
 D dA
S
; U mn 
viteza in scadere a timpului fluxului magnetic:
D
d S   Hds   JdA   (
t
 v divD  rot ( D  v )) dA 
 . Fie un mediu in care marimile nu variaza 
e   S S
dt D
  dA   v  v dA   rot ( D  v )dA
in timp; S  ct (  0) S
t
S S

B B D
e   E ds   E ds  0 rot H  J   v  v  rot ( D  v ) (legea
=> t
A( 1) A( 2 )
pentru domenii de necontinuitate) ; Bobinele electrice sunt realizate
B B prin infasurarea unui fir ondulator izolat pe
un suport dintr-un material oarecare.
 E ds   E ds ; Totalitatea liniilor de camp magnetic care
A( 1) A( 2) nu trec si prin bobina 2 formeaza fluxul
fascicular de dispersie. Totalitatea liniilor
B
de camp magnetic produse de bobina 1, dar
U A ( 1)   E ds si care trec si prin bobina 2, formeaza regimul
A( 1) fascicular de cuplaj;
B  f   f  f
U A ( 2)   E ds 1 d1 21
A( 2)
In conditiile de flux magnetic nul, tensiunea dintre doua puncte nu
 1  N 1 1 ;  d 1  N 1 f d 1
depinde de drum, depinde de capetele lui, astfel incat se poate defini o
functie de drum, numita potential electrostatic ;
 21  N 2  f ;
1  d1
 E ds 
d
(  B dA ) 21 L1  ;
L d1 
 dt
S i1 i1
B B
(inductivitatea de dispersie)
 E ds    [  divB v  rot ( B  v )]dA    dA   ( v  B ) ds
 S
t
S
t   21
L 21  (inductivitatea de cuplaj). Inductivitatea depinde
39) Teorema refractiei liniilor de camp electric
i1
E E
tg  1  1t ; tg  2  2t =>
numai de dimensiunea geometrica, numarul de spatii si calitatea
mediului.

E1n E 2n
  d1 N 1 f d1 P J   P J dv =>
L d1   0 ; vcond
i1 i1 P J   E  J  ds  dA   E ds  JdA  u  i
N 22 ( A 2  A1) vcond C AB S
Ld 2  
l 47) Teorema energiei (Poynting). Consecinte

 dw  dw J  dw  : dt =>

41) Teorema refractiei liniilor de camp magnetic dw dw J dw 

    P J  P 
tg  1 1 dt dt dt

tg  2 2   E Jdv   S dA

; S =vector flux de putere ;
D
42) Legea conservarii sarcinii electrice. Consecinte dw
 
Intensitatea curentului de conductie care iese dintr-o suprafata ∑ este dt
egala cu viteza de scadere in timp a sarcinii electrice din interiorul
D
dq    E ( rot H  ) dv   S dA ;
dt
acelei suprafete ;
i   ; D 
dt D
rot H  J  v  v  
d t
 JdA     v dv ;  J dA 
 dA   rot ( D  v ) ;
v
dw D
 v    E (  H ) dv   E dv   S dA
 dv   v  v dA ;
dt
D D
t 
t 
v
PJ  E  J ;

 v div ( E  H )  ( E  H )  H (  E )  E (  H )
 ( J  v  v)   ; Daca v  0 si
 t   E  rot E 
B
; rot H    H ;
t
 v  0 => divJ  0 ; La suprafata de separatie dintre
Erot H   H
B
 ( E  H )
doua medii se conserva componenta normala a lui J. Daca mediul nu t
are camp electric imprimat => J    E ( D  E ) dw B D
   ( E  H ) dv   H dv   E dv   S d
dt t t 
43) Teorema refractiei liniilor de curent D D D

tg  1  1
Consideram mediile fara polarizatie si magnetizatie permanente.
D  E ;
 ;    B dA
tg  2  2 B B B 1  B 2  H B ;
H     ( ) ( )
t  t  t 2 t 2
44) Legea transformarii energiei in procesul conductiei electrice. B  H
Consecinte
Densitatea de volum a puterii electromagnetice cedate de campul D  E D
conductoarelor este egala cu produsul dintre intensitatea campului E  ( );
electric si densitatea curentului electric de conductie ;
t t 2
dw  E D
PJ  E  J 
dt
   ( E  H ) dA  
 D
t
(
2

 51) Forta de magnetostrictiune

H B
) dv   S dA ;
W   wdv Magnetostrictiunea este o forta care apare in anumite materiale atunci
; S  EH
2  Dv cand variaza μ in raport cu densitatea de masa.
1 2 1 d
; w
E D H B
 f  vE  E grad  grad ( E 2 )  D  rot E
2 2 2 2 d
Energia campului electromagnetic este transmisa prin exteriorul
1 1 d
conductoarelor.  H 2 grad  grad ( H 2 )  B  rot H
2 2 d
1 d
, unde forta de magnetostrictiune este: grad ( H 2 ).
48) Teorema actiunilor ponderomotoare 2 d
 dw  dw mec  dw J ; Densitatea de volum a 52) Forta electrica la suprafata de separatie dintre doua medii
Forta electrica este o forta datorata neomogenitatilor in campul
fortelor de natura electromagnetice este: 1
2
1 2 1 2 d electric ; F e    E graddv .
f   v E  E grad  grad ( E  ) 2 J
2 2 d 53) Forta magnetica la suprafata de separatie dintre doua medii
1 1 d Forta magnetica este o forta datorata neomogenitatilor in campul
 D  rot E  H 2 grad  grad ( H 2 )  B  rot H 1
2 2 d magnetic ; F m    H 2 graddv .
2v
49) Forta (Coulomb) de interactiune dintre doua corpuri
incarcate cu sarcini electrice
54) Forta (Laplace) de interactiune dintre campul magnetic si
F    v E dv ; In cazul unei forte punctuale: F  q  E conductoarele parcurse de curent
v
q    v dv
f L  ( B  J )dv   ( J  B )dv   (ds  B ) JdA
F  E   v dv => ; Daca avem q>0 => vcond vcond vcond
v v
F  i  ( ds  B )
q1 q2 ; JdA  i J  dAds ;
econd
;

E1  2
; E2  F  i (e  B )
4R 4R 2 56) Forta (Lorentz) de interactiune dintre campul magnetic si
corpurile incarcate electric

q1 q 2 F Lz   ( B  v )  v dv    v (v  B )dv
F 21  q 2  E1  ;
vcorp vcorp
4R 2 ; Pentru conductor punctual:
F Lz  q(v  B ) .
q1 q 2
F 12  q1  E 2  2
=>

4R
F 21  F 12
50) Forta de electrostrictiune
Electrostrictiunea este o forta care apare in anumite materiale atunci
cand variaza ε in raport cu densitatea de masa. Forta de
electrostrictiune reprezinta aparitia unei forte intr-un anume material
in conditiile aparitiei unui camp electric. Exista si fenomenul invers.
1 1 d
f   v E  E 2 grad  grad ( E 2 )  D  rot E 
2 2 d
1 1 d
 H 2 grad  grad ( H 2 )  B  rot H
2 2 d
1 d
, unde forta de electrostrictiune este: grad ( E 2 ).
2 d