Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
1. INTRODUCERE
1.1 Definitie
1
Curs de medicina legala
2
Curs de medicina legala
3
Curs de medicina legala
1.4 Istoric
Dezvoltarea acestei specialităŃi s-a făcut în paralel cu
dezvoltarea ştiinŃelor biologice şi medicale, precum şi cu cea a
ştiinŃelor juridice.
Datele de istoric vin să confirme această legătură care a impus
dezvoltarea Medicinei Legale ca specialitate medicală bine definită,
cu preocupări şi metodologie specifice.
Problematica medico-legală este complexă şi are rezonanŃă
socială, medico-biologică şi juridică. Această complexitate a
preocupărilor Medicinei Legale a determinat apariŃia unor spaŃii mai
largi de investigaŃie, în scopul cunoaşterii valorii actului medical
pentru justiŃie, astfel au apărut psihiatria medico-legală, stomatologia
medico-legală, toxicologia medico-legală, sexologia medico-legală,
hemato-serologia medico-legală, genetica medicală (cu caracter
aplicativ).
Pe lângă caracterul aplicativ al specialităŃii apare tot mai
pregnant caracterul normativ ce vizează încălcarea sau nesocotirea
normelor de etică profesională: activitatea medicului şi implicaŃiile
sociale ale acesteia, a făcut din cele mai vechi timpuri ca deontologia
şi răspunderea medicală să constituie obiectul unor preocupări
majore care să determine reglementările societăŃii faŃă de profesionea
de medic.
Una din cele mai vechi dovezi care atestă legătura medicului
cu justiŃia o găsim în Codul lui Hamurabi (rege al Babilonului între
4
Curs de medicina legala
1792 – 1750 î.e.n.) cod format dintr-o culegere de legi prin care se
reglementează activitatea medicului (vindecătorului), prevăzând
sancŃiuni în caz de greşeli în intervenŃiile nereuşite de vindecare.
La vechii evrei, în cărŃile biblice se găsesc referiri la fapte
medico-legale cum ar fi rănirile, omuciderile, sinuciderile, constatarea
morŃii, sarcinii, violului, semnele virginităŃii, perversiunile sexuale.
În Talmud (carte de legi religioasă, dogmatică, pentru evrei,
sec. 1-5 e.n.) ca şi în Codul Hamurabi se fac referiri la prejudiciul fizic.
Astfel, în Talmud se menŃiona “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”,
iar în Codul Hamurabi: “dacă cineva prin lovituri scoate dinŃii altcuiva
de acelaşi rang, să-I fie scoşi şi dinŃii lui prin lovituri”.
La vechii egipteni se interziceau cu măsuri aspre avortul şi
unele perversiuni sexuale. O gravidă condamnată la moarte trebuia
examinată de o moaşă pentru confirmarea sarcinii, pedeapsa era
amânată până după naşterea copilului.
În general, în antichitate, preocupările medico-legale nu aveau
caracterul unei activităŃi organizate.
Chiar în Grecia antică, unde medicina a cunoscut o
remarcabilă înflorire, nu se găsesc indicii privitoare la o activitate
medico-legală, în schimb au existat norme cu caracter deontologic
privind drepturile şi obligaŃiile medicilor.
Sistemul de norme cu caracter deontologic cunoscut ca
“Jurământul lui Hipocrat” este înglobat în “Corpus hipocraticum”
(format din 72 de cărŃi ce cuprind 53 de scrieri). “Corpus
hipocraticum” tratează unele probleme medico-legale cum ar fi:
descrierea rănilor, semnele patognomonice ale agoniei, descrierea
fracturilor, unele cauze ale sterilităŃii etc.
După Şcoala medicală din Kos care l-a avut ca reprezentant de
frunte pe Hipocrate, Şcoala empirică a lui Heracleidos din Tarent
consideră că numai practica poate contribui la dezvoltarea gândirii
medicale care trebuie să se sprijine pe observaŃii proprii (ex.
autopsia).
Lucrările lui Aristotel (384-322 î.e.n.) privind unele observaŃii de
embriologie şi teratologie au un interes general medical şi special
medico-legal.
Se spune că Herophil este primul care a practicat în public
autopsia iar Erasistrate cel care a căutat cauzele anatomice ale
pleureziei şi pericarditei, a fost primul care a făcut o astfel de
cercetare anatomo-patologică.
5
Curs de medicina legala
6
Curs de medicina legala
7
Curs de medicina legala
8
Curs de medicina legala
9
Curs de medicina legala
2. TANATOLOGIA MEDICO-LEGALĂ
(thanatos – moarte)
10
Curs de medicina legala
11
Curs de medicina legala
12
Curs de medicina legala
13
Curs de medicina legala
Deshidratarea
Este urmarea încetării circulaŃiei şi a fenomenelor de
hipostază, sărăceşte Ńesuturile superficiale în lichide. Este observabilă
la început în zonele în care stratul cornos al epidermei este subŃire
(buze, scrot) sau acolo unde stratul cornos a fost înlăturat sau subŃiat
– în aceste locuri pielea se usucă, se întăreşte devenind galben-
brună (pergament) de aici şi denumirea de zone pergamentate.
Pergamentarea poate să apară atât pe leziuni produse în timpul vieŃii
cât şi post-mortem (exemplu prin transportul cadavrului) dar diferă
culoarea.
Procesul de deshidratare este grăbit de temperatura ridicată a
mediului ambiant şi circulaŃia de aer uscat şi încetinit de mediu umed
şi rece.
Prin deshidratare greutatea corpului scade – fenomen
observabil în special la cadavrele de copil (300-400 g). Ca urmare a
deshidratării se mai observă opacifierea scleroticii şi apariŃia petei
triunghiulare cenuşii la unghiurile oculare numită pata lui Liarché
(când ochii rămân deschişi), înmuierea globilor oculari cu scăderea
tensiunii intraoculare.
14
Curs de medicina legala
LividităŃile cadaverice
Mai sunt numite şi pete cadaverice şi se datorează acumulării
sângelui în vasele din zonele declive, acumulare dictată de forŃa
gravitaŃiei, urmată de hemoliză, difuziune şi imbibiŃia Ńesuturilor.
Aceste pete au culoare violacee (culoarea Hb reduse) şi
evoluează în 3 faze:
- faza de hipostază – se instalează la circa 2 ore de la
moarte în regiunea cefei şi se extind cuprinzând zonele declive în
circa 12-16 ore. Se caracterizează prin dispariŃie la presiune digitală
şi reapariŃie după încetarea presiunii. Modificarea poziŃiei cadavrului
face ca lividităŃile cadaverice să dispară din zonele iniŃiale şi să
reapară pe noile regiuni declive. În această fază a lividităŃilor se face
diagnosticul diferenŃial cu echimozele, care sunt leziuni vitale. La
secŃionarea tegumentelor, dacă sunt numai lividităŃi sângele se spală,
Ńesuturile rămânând curate, dacă este vorba de echimoză sângele
revărsat intravitam a coagulat în Ńesuturi, deci nu se spală.
- faza de difuziune – apare după 12-16 ore şi durează până
la 24 ore. La presiune digitală pălesc fără să dispară complet
datorită colorării Ńesuturilor de plasma sanguină colorată roşietic ca
urmare a lizei hematiilor. Schimbarea poziŃiei cadavrului duce la
apariŃia lividităŃilor pe noile părŃi declive fără însă să dispară din
zonele iniŃiale.
- faza de imbibiŃie poate fi vizibilă cel mai vremelnic la 18 ore
postmortem dacă hemoliza este completă când încep şi procesele de
putrefacŃie. Nu sunt modificate de schimbarea poziŃiei cadavrului sau
prin presiune digitală.
LividităŃile cadaverice sunt absente în regiunile comprimate
între suportul pe care se află cadavrul şi planurile osoase (din părŃile
declive) sau de îmbrăcăminte.
În anumite cazuri lividităŃile cadaverice pot fi dispuse
caracteristic – astfel în spânzurările complete, datorită poziŃiei
verticale a cadavrului suspendat în laŃ, lividităŃile sunt prezente pe
membrele inferioare, în regiunea inferioară a abdomenului şi
antebraŃe.
LividităŃile sunt reduse ca suprafaŃă sau intensitate în
hemoragii masive şi la caşectici.
În morŃile subite şi în asfixii, lividităŃile pot să apară foarte
curînd după deces, sunt foarte intense iar pe suprafaŃa lor se pot
observa mici sufuziuni sanguine, punctiforme, de culoare albăstruie-
negricioasă.
15
Curs de medicina legala
Rigiditatea cadaverică
Fenomenul cadaveric exprimat printr-o stare de contractură
fermă a musculaturii scheletice şi tensiune maximă în articulaŃii
(înŃepenire).
Substratul chimic al acestei modificări cadaverice îl constituie
modificarea rezervei de A.T.P. în muşchi : anoxie -> inhibiŃie
enzimatică -> blocarea resintezei ATP – (menŃine miozina în stare
coloidală) - > creşte vâscozitatea miozinei -> creşte consistenŃa
musculară, post-mortem. Se ştie că ATP este responsabil de
menŃinerea stării coloidale a miozinei. După moarte, rezerva de ATP
scăzută atrage după sine creşterea vâscozităŃii miozinei şi ca atare
starea de contractură maximă începe să se instaleze.
Rigiditatea cadaverică are evoluŃie progresivă. Se observă la
circa 2 ore de la moarte la nivelul articulaŃiilor mici, muşchilor
masticatori, în continuare sunt cuprinse grupurile musculare cervicale,
ale membrelor superioare, trunchiului, membrelor inferioare,
generalizându-se la 24 ore.
EvoluŃia rigidităŃii se face de asemenea în trei stadii:
- instalarea rigidităŃii are loc în primele 2-6 ore şi se face fie
după legea Nysten fie simultan la toŃi muşchii, se
caracterizează prin refacerea rigidităŃii dacă aceasta a fost
forŃată în unele articulaŃii;
- stadiu de generalizare se realizează între 14-24 ore,
rigiditatea fiind totală şi completă. În această fază se lasă
greu învinsă, dar odată “ruptă” nu mai reapare;
16
Curs de medicina legala
17
Curs de medicina legala
18
Curs de medicina legala
19
Curs de medicina legala
Mumifierea
Deshidratarea rapidă şi masivă a cadavrului cu pierdere
importantă de apă ce împiedică putrefacŃia, cu predominenŃa
proceselor de autoliză urmate de descompunere fără putrefacŃie care
duce la uscarea şi scăderea în greutate a cadavrului, la deshidratarea
masivă (aspect de tegumente tăbăcite).
Se întâlneşte în soluri nisipoase şi aer uscat (Sahara).
Mumifierea se realizează în mediu cu temperatura ridicată şi
ventilaŃie bună ca sol uscat, nisipos, afânat sau în podul caselor vara
(rural).
Prin ventilare bună şi căldură se produce deshidratarea masivă
care opreşte putrefacŃia. Tegumentele se pergamentează, cadavrul
scade în volum şi greutate, are culoare brună pe suprafaŃă, Ńesuturile
de consistentă fermă.
Procesul se poate realiza în 2-3 luni pentru cadavru de adult.
Leziunile de violenŃă ale părŃilor moi se recunosc cu greutate în
schimb trăsăturile feŃei se păstrează.
Saponificarea (adipoceara)
Adipoceara realizează o conservare a cadavrului prin reacŃia
dintre grăsimile cadaverice descompuse (în acizi graşi saturaŃi şi
glicerină), ce se combină cu sărurile de Ca, Na, K din apă care dau
săpunuri insolubile în apă.
Adipoceara – recentă este vâscoasă, galben cenuşie, cea
veche este dură, casantă.
Se păstrează 20-30 ani un cadavru.
Saponificarea apare în terenuri umede sau bălŃi, lacuri, fântâni.
Procesul de conservare constă din saponificarea grăsimilor cadavrului
în mediu umed şi lipsit de O2. Se realizează în câteva luni până la 1
an.
Prin degradarea grăsimilor în acizi graşi şi glicerină, acizi graşi
(palmitic şi stearic) se combină cu sărurile de Ca şi Mg din apă dând
20
Curs de medicina legala
Lignificarea
O conservare particulară în condiŃiile terenurilor de turbă, prin
acidul humic ce are proprietatea de a conserva.
Lignificarea – întâlnită ceva mai rar numai în tubării, terenuri
mlăştinoase cu reacŃie acidă puternică care împiedică putrefacŃia.
Tegumentele se tăbăcesc, proteinele musculare, grăsimea şi Ca se
dizolvă, fanerele şi cartilajele se conservă. Oasele sunt de culoare
brună (pierd Ca), moi, se secŃionează uşor. Viscerele pot chiar să
dispară.
21
Curs de medicina legala
3. MOARTEA SUBITĂ
22
Curs de medicina legala
23
Curs de medicina legala
24
Curs de medicina legala
25
Curs de medicina legala
26
Curs de medicina legala
4. TRAUMATOLOGIA MEDICO-LEGALĂ
TRAUMATOLOGIE GENERALA
27
Curs de medicina legala
28
Curs de medicina legala
29
Curs de medicina legala
30
Curs de medicina legala
31
Curs de medicina legala
32
Curs de medicina legala
33
Curs de medicina legala
34
Curs de medicina legala
35
Curs de medicina legala
36
Curs de medicina legala
37
Curs de medicina legala
38
Curs de medicina legala
39
Curs de medicina legala
Fracturile craniului
Mecanismul de producere al fracturilor craniene urmează
anumite legi fizice (de compunere şi descompunere a forŃei) care
permit să se stabilească mai mult sau mai puŃin aproximativ
modalitatea de producere a traumatismului.
Fracturile directe pot fi:
- liniare primare: meridionale, ecuatoriale
- cominutive – fără înfundare, cu înfundare
- de tip special – disjuncŃii suturale, desprinderi ale tăbliei
externe, despicate, orificiale (penetrante), înŃepate,
înŃepate-tăiate, împuşcate
- explozii craniene.
Fracturile indirecte
- liniare (secundare)
- diverse tipuri – disjuncŃie, prin contralovitură.
Fracturile directe
Din legile fizicii se ştie că în cazul în care suprafaŃa unui
segment de sferă este obligată să se turtească pe un plan,
circumferinŃa sa se lărgeşte, forŃa externă tinzând să învingă
coeziunea moleculelor sferei. Când coeziunea este depăşită, peretele
sferei se fisurează rezultând în cazul craniului fracturi liniare care
iradiază de la punctul de aplicare a forŃei, ca meridianele de la pol.
40
Curs de medicina legala
41
Curs de medicina legala
42
Curs de medicina legala
43
Curs de medicina legala
44
Curs de medicina legala
45
Curs de medicina legala
46
Curs de medicina legala
47
Curs de medicina legala
48
Curs de medicina legala
49
Curs de medicina legala
50
Curs de medicina legala
51
Curs de medicina legala
52
Curs de medicina legala
53
Curs de medicina legala
54
Curs de medicina legala
55
Curs de medicina legala
56
Curs de medicina legala
57
Curs de medicina legala
58
Curs de medicina legala
59
Curs de medicina legala
60
Curs de medicina legala
61
Curs de medicina legala
62
Curs de medicina legala
63
Curs de medicina legala
64
Curs de medicina legala
65
Curs de medicina legala
66
Curs de medicina legala
67
Curs de medicina legala
68
Curs de medicina legala
69
Curs de medicina legala
70
Curs de medicina legala
6. TOXICOLOGIE MEDICO-LEGALĂ
7.1 Generalitati
71
Curs de medicina legala
72
Curs de medicina legala
74
Curs de medicina legala
75
Curs de medicina legala
76
Curs de medicina legala
77
Curs de medicina legala
odată absorbită, poate modifica una sau mai multe funcŃii ale
organismului.
Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanŃa
folosită în medicină a cărei administrare abuzivă poate crea o
dependenŃă fizică şi psihică sau tulburări grave mentale,
comportamentale şi de conştiinŃă.
Potrivit documentelor internaŃionale, prin droguri trebuie să
înŃelegem o parte din stupefiante, supuse controlului internaŃional.
După originea lor, drogurile se pot clasifica astfel:
- naturale – opium şi opiaceele – obŃinute din latexul macului
opiaceu (Papaver Somniferum)
- canabis şi răşina lui – provin din planta Canabis
Sativa
- cocaina – din frunze de coca (Erythroxilum Coca)
- alte plante cu proprietăŃi halucinogene
- semisintetice – se obŃin prin procedee chimice pornind de la
o substanŃă naturală ce a fost extrasă dintr-o plantă:
heroina, L.S.D. (diamida acidului lisergic)
- sintetice – obŃinute în totalitate prin sinteze chimice:
hidromorfona, metadona, amfetamina, extasy, solvenŃii
volatili
- altele, obŃinute în laboratoarele clandestine ale traficanŃilor:
D.O.M., S.T.P., D.M.T. etc.
După efectul pe care îl produc se pot grupa în: psiholeptice,
psihoanaleptice, psihodisleptice.
În grupa psiholeptice sunt cuprinse:
- hipnotice (barbiturice şi nebarbiturice)
- tranchilizante şi sedative (benzodiazepine)
- neuroleptice (fenotiazine, reserpine)
- regulatoarele umorului (sarea de litiu).
În grupa psihoanaleptice: stimulatoare ale veghii (amfetamine),
antidepresoare şi alte stimulente.
În grupa psihodisleptice:
- halucinogene şi onirogene (LSD-25, canabis şi derivaŃi)
- stupefiante (morfina, heroina, cocaina)
- alcoolul şi eterul.
În funcŃie de modul de administrare, drogurile pot fi clasificate
în: injectabile, ingerabile, de prizare, masticare, fumare şi inhalare.
78
Curs de medicina legala
79
Curs de medicina legala
80
Curs de medicina legala
IntoxicaŃia cu barbiturice
În funcŃie de doză, efectele substanŃei barbiturice pot fi:
- sedativ
- hipnotic (induc somnul datorită capacităŃii de a deprima
SNC şi în primul rând scoarŃa şi substanŃa reticulară
ascendentă)
- narcotic (cele cu efecte de scurtă durată).
După durată barbituricele se clasifică în:
- barbiturice cu durată foarte scurtă – 30-60 min. folosite în
perioada de început a anesteziei generale (evipan,
tiopentan)
- barbiturice cu durată scurtă – 1-3 ore (ciclobarbital)
- barbiturice cu durată lungă – 3-5 ore (amital, veronal)
- barbiturice cu durată foarte lungă – 6-9 ore (fenobarbital).
Barbituricele cu durată scurtă, lungă şi foarte lungă sunt
folosite ca hipnotice şi anticonvulsivante de elecŃie.
81
Curs de medicina legala
82
Curs de medicina legala
83
Curs de medicina legala
84
Curs de medicina legala
85
Curs de medicina legala
86
Curs de medicina legala
87
Curs de medicina legala
9.2 Spânzurarea
Este urmarea comprimării gâtului cu un laŃ acŃionat de
greutatea corpului. În funcŃie de poziŃia nodului făcut de laŃ se poate
stabili dacă spânzurarea este tipică (cu nodul la ceafă) sau atipică
88
Curs de medicina legala
(nodul lateral sau anterior). De cele mai multe ori spânzurarea tipică
se realizează cu suspendarea corpului în laŃ fără punct de sprijin al
unui segment de corp şi numai în spânzurarea atipică corpul vine în
contact cu solul stând în genunchi sau este culcat parŃial etc. Pentru
comprimarea vaselor gâtului este necesară o greutate de 2-5 kg, a
traheei 15 kg, iar a vaselor vertebrale de 15-25 kg. În spânzurările tip
răstignire cu suspendarea corpului fără comprimarea gâtului, moartea
se produce prin insuficienŃă respiratorie progresivă urmare a epuizării
musculaturii respiratorii, deshidratării şi inaniŃiei. Suspendările cu
capul în jos (de obicei accidentale) duc la moarte prin blocarea
mişcărilor diafragmului de greutatea organelor abdominale şi a
creşterii presiunii intracraniene.
Spânzurarea tipică duce în 10 secunde la întreruperea
circulaŃiei cerebrale, apoi pierderea stării de conştienŃă însoŃită de
convulsii, în 2-3 minute se opreşte respiraŃia şi după 7-8 minute se
opreşte circulaŃia generală a sângelui.
Pentru diagnosticul acestei forme de asfixie mecanică au
valoare semnele locale externe şi interne.
Semnul extern cel mai important este şanŃul de spânzurare la
care se adaugă leziunile consecutive observate la examenul intern.
ŞanŃul este produs de aşa numitul laŃ care poate fi de
consistenŃă variabilă, de la cea a unui fular sau eşarfă, cravată, până
la frânghie, curea, cablu electric. LaŃul poate fi cu nod fix sau cu nod
culant (se strânge progresiv sub greutatea corpului), cu înfăşurare
unică sau multiplă în jurul gâtului.
ŞanŃul de spânzurare, ca amprentă a laŃului, se prezintă ca o
zonă denivelată, pergamentată, de culoare violaceu-gălbuie, care
reproduce ca un mulaj forma, dimensiunile şi structura laŃului. Acest
laŃ se găseşte de obicei în jumătatea superioară a gâtului, are o
poziŃie oblică, ascendentă spre nod, întrerupt la nivelul nodului, de
unde forma de potcoavă. Adâncimea şanŃului este maximă în partea
opusă nodului şi minimă la nod. Dacă se interpun obiecte moi între
tegument şi laŃ şanŃul va fi întrerupt. Pe tegumentele din jurul şanŃului
pot să apară peteşii hemoragice atunci când acestea sunt cuprinse
între două ture de laŃ sau dacă laŃul se deplasează prin alunecare
apar zgârieturi verticale şi chiar şanŃ suplimentar de spânzurare. Sub
tegument în zona corespunzătoare compresiunii se pot observa mici
puncte hemoragice, rupturi transversale ale carotidei prin extensia
vasului, mai rar fracturi de os hioid, laringe sau luxaŃii de coloană
vertebrală.
89
Curs de medicina legala
9.3 Strangularea
Este asfixia mecanică ce se realizează deasemenea prin
comprimarea gâtului de un laŃ, dar laŃul este acŃionat de o forŃă
străină, o altă persoană. Această modalitate de asfixie corespunde
noŃiunii de strangulare propriu-zisă.
Comprimarea gâtului poate fi realizată şi cu ajutorul mâinilor,
direct, asfixia numindu-se sugrumare, unde nu se vede un sant.
În strangulare şanŃul de comprimare este orizontal, realizează
o circulară continuă, forŃa de acŃiune se distribuie în mod egal pe
toată lungimea lui, nu prezintă întreruperi, discontinuităŃi. Ca poziŃie,
faŃă de lungimea gâtului, cel mai frecvent este situat în 1/3 medie a
acestuia.
Strangularea este în 99% din cazuri un act criminal deoarece
în momentul pierderii conştienŃei muşchii se relaxează şi laŃul nu mai
poate comprima gâtul. Numai forŃa străină poate realiza asfixia. Ca
strangularea să fie suicid ar trebui să existe mai multe circulare ale
laŃului la nivelul gâtului şi nodul să fie situat anterior, poziŃie uşor
accesibilă victimei sau strangularea să se facă cu un căluş ce nu
permite lărgirea laŃului după pierderea conştienŃei şi relaxarea
muşchilor. De obicei, pledează pentru suicid sistemul complicat al
90
Curs de medicina legala
9.6 Sufocarea
Este rezultatul unei ocluzii (astuparea nasului şi gurii direct cu
mâna sau prin intermediul unor obiecte moi (pernă, folie de plastic
etc.). Acest tip de asfixie este o anoxie anoxică pură – se împiedică
pătrunderea aerului. Dacă stuparea orificiilor se face cu mâna rămân
urme sub formă de echimoze şi excoriaŃii pe buze la exterior sau pe
faŃa internă a acestora urmare a comprimării pe dinŃi. În acest caz
este vorba de omor săvârşit în special asupra copiilor mici şi a
bătrânilor.
91
Curs de medicina legala
9.9 Inecul
Este asfixia mecanică ce se poate produce cu apă dulce,
sărată dar şi cu alte lichide ca vin, uleiuri, noroi, petrol etc.
La indivizii în stare de ebrietate nu este absolut necesară
submersia în lichid, se poate îneca şi numai căzând cu capul în
acesta.
92
Curs de medicina legala
93
Curs de medicina legala
94
Curs de medicina legala
10. VIOLUL
10. 1 Definitie
Este definit în art.197 din C.P. în sensul urmator:
“ (1) Actul sexual, de orice natura, cu o alta persoana prin
constringerea acesteia, sau profitind de imposibilitatea ei de a se
apara sau de a-si exprima vointa se pedepseste cu inchisoare dela 3
la 10 ani.
(2)Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani daca:
a) fapta a fost savirsita de doua sau mai multe persoane
impreuna;
b) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in
tratamentul faptuitorului;
b1)victima este membru al familiei
c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale
sau a sanatatii.
(3)Pedeapsa este inchisoarea de la 10 ani la 20 ani, daca
victima nu a implinit virsta de 14 ani, iar daca fapta a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei pedeapsa este inchisoarea de la 15
ani la 25 ani.
Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. 1 se pune in
miscare la plingerea prealabila a partii vatamate".
95
Curs de medicina legala
96
Curs de medicina legala
97
Curs de medicina legala
11. PRUNCUCIDEREA
98
Curs de medicina legala
99
Curs de medicina legala
Viabilitatea nou-născutului
Apare înaintea maturităŃii definitive şi se înŃelege prin aceasta
posibilitatea fătului de a trăi şi de a se adapta la autonomie, ceea ce
se realizează printr-un grad de dezvoltare a funcŃiilor sale şi o stare
de sănătate deplină.
Limita inferioară a viabilităŃii în obstetrică a scăzut odată cu
creşterea posibilităŃilor de îngrijire. Se consideră că un făt este viabil
dinpunct dde vedere medico-legal numai dacă depăşeşte 38 cm şi o
greutate de 1500 g. În caz de imaturitate, malformaŃii congenitale
incompatibile cu viaŃa, fătul nu este viabil. De asemenea când fătul a
contractat o afecŃiune inflamatorie în perioada intrauterină
(pneumonie, bronhopneumonie, meningo-encefalită), devine neviabil.
100
Curs de medicina legala
101
Curs de medicina legala
102
Curs de medicina legala
II. Violente:
- traumatisme abdominale puternice pot declansa expulzia
fatului.
- injectarea intraabdominală a diferitelor lichide: formol, NaCl
hipertonică provoaca moartea fatului si eliminare lui.
103
Curs de medicina legala
104
Curs de medicina legala
Examenul mamei
1. pentru depistarea semnelor de naştere recentă când mama
nu este cunoscută
2. pentru depistarea tulburărilor pricinuite de naştere
105
Curs de medicina legala
Sexualitate morbidă
Instinctul sexual este strâns legat de perpetuarea speciei. Sunt
situaŃii când instinctul sexual devine important pentru individ şi mai
puŃin pentru specie, iar căutarea plăcerii poate căpăta o forŃă
nebănuită, dând loc la manifestări anormale.
În copilărie instinctul sexual are o existenŃă mascată,
îndoielnică. Teoria lui Freud (teoria psihanalitică) conform căreia
sugerea degetului sau jocul cu organele sexuale ar reprezenta o
masturbare, este o exagerare speculativă a unor fapte absolut
întâmplătoare.
ApariŃia erecŃiei din prima săptămână de viaŃă nu poate fi
semnificativă, ea reprezintă un răspuns motor la excitanŃi nespecifici.
În adolescenŃă, după criza prepubertară, apar o serie de
manifestări psihice legate de instinctul sexual (ca temeritatea, curajul,
timiditatea) şi orientarea spre viaŃa sexuală.
106
Curs de medicina legala
107
Curs de medicina legala
108
Curs de medicina legala
AberaŃii sexuale
După unii autori aceste manifestări se numesc şi sodomii. Aici
se încadrează şi celelalte acte sexuale care se abat de la modalităŃile
normale.
Clasificarea e dificilă datorită marii lor varietăŃi. Se împart
totuşi în următoarele grupe:
sodomia ratione modi
sodomia ratione sexus
sodomia ratione generis
perversiunea mijloacelor
perversiuni diverse.
109
Curs de medicina legala
Perversiunile mijloacelor
Aici Simonin încadrează sadismul şi masochismul.
Numele de sadism derivă de la marchizul Sade care a descris
în romanele sale eroi a căror deviză era “plăceri fizice însoŃite de
dezordine morală”.
Sadismul presupune satisfacerea instinctelor sexuale prin
producerea celor mai variate violenŃe asupra partenerului, mergând
până la crimă cu cruzime. După crimă procedează la mutilarea
cadavrului, la ciopărŃirea lui. Voluptatea este cu atât mai mare cu cât
actele de violenŃă sunt mai crude.
Sadicul torturează, maltratează victima, având conştiinŃa clară
în cadrul personalităŃii sale degradate.
În legătură cu vârsta la care poate apărea sadismul, se pare că
frecvenŃa cea mai mare este la adult şi cu predilecŃie la bărbaŃi, nu se
cunosc crime sadice săvârşite de femei. Faptele săvârşite de sadic
110
Curs de medicina legala
Perversiuni diverse
Necrofilia – caracterizată prin raporturi sexuale cu cadavre este
practicată de obicei de alienaŃi mintali.
Narcisismul – amor faŃă de propria persoană specific femeilor,
care se contemplă în oglindă, îşi mângâie sânii, coapsele în acelaşi
timp masturbându-se.
La aceste persoane se asociază uneori şi fetişismul sau
exhibiŃionismul prin expunere la ferestre pentru a fi văzute:
- fetişismul – este contemplarea până la extaz a obiectelor
care aparŃin persoanei iubite (ciorapi, chiloŃi etc.) pentru
senzaŃii voluptoase;
- voaerismul – satisfacerea instinctului sexual prin
contemplarea actelor sexuale săvârşite de alŃii (ex. soŃ);
- travestismul – plăcerea de a purta hainele sexului opus
care merge până la producerea de senzaŃii voluptoase;
111
Curs de medicina legala
112
Curs de medicina legala
113
Curs de medicina legala
114
Curs de medicina legala
115
Curs de medicina legala
copil B se exclude
2.- Un părinte de grup O nu poate să aibă copii AB şi invers, un
părinte de grup AB nu poate avea copii de grup O. (legea lui
Bernstein).
116
Curs de medicina legala
Sistemul Rh
-alcătuit din gene strâns legat între ele pe cromozom:
D, C, E şi alelele lor antitetice d, c, e sunt în raport de
codominanŃă în afară de factorul “d” pentru care nu s-a descoperit un
ser anti-d.
Din combinaŃia lor rezultă 18 fenotipuri şi 36 genotipuri.
Alela D este prezentă la 85% din populaŃie; persoanele cu D
sunt Rh+, fără D sunt Rh-(negativ)
Rh + = DD sau Dd
Rh - = dd (negativ lipseste D).
Cele trei perechi de alele Cc Dd Ee:
- au caracter antitetic – lipsa unui factor implică prezenŃa
celuilalt ex. nu există c este obligatoriu C
- au caracter alelomorf – prezenŃa unui factor nu exclude pe
celălalt ex. c+C şi se transmite la descendenŃi fie C fie c.
Transmitere – părinŃi Rh+ - pot da copii Rh (-)
PărinŃi Rh - nu pot da copii Rh(+) (se exclude tata).
Sisteme serice
Haptoglobinele sunt alfa-2-globuline şi prezintă un polimorfism
ce se evidenŃiază prin electroforeză în gel de amidon.
S-au descris două alele Hp-1 şi Hp-2 din combinaŃie rezultă 3
fenotipuri identice cu genotipurile, două homozigot şi 1 heterozigot,
sunt caractere dominante.
Transmiterea ereditară:
- din doi homozigoŃi de acelaşi fel copiii vor fi homozigoŃi. Ex.
Hp-1/Hp-1 + Hp-1/Hp-1 = Hp-1 Hp-1
- din homozigoŃi invers vor rezulta heterozigoŃi: ex. Hp-1/Hp-
1 + Hp-2/Hp-2 = Hp-1/Hp-2.
- din combinaŃia unui homozigot cu un heterozigot se vor
naşte ½ homozigoŃi şi ½ heterozigoŃi
- dintr-un cuplu cu heterozigoŃi se vor naşte ¼ homozigoŃi de
un fel şi 1/4 homozigoŃi de sens invers şi ½ heterozigoŃi.
Nu se va naşte un copil Hp 1-1 dacă unul din părinŃi nu este Hp
1 (homo sau heterozigot).
Sisteme enzimatice
Enzimele eritrocitare
- fosfataza acidă eritrocitară
- adenilat kinaza
117
Curs de medicina legala
- fosfoglucomutaza 1
- adenozin dezaminaza
se transmit tot după legile lui Mendel.
Majoritatea se evidenŃiază prin electroforeză în gel amidon.
Sisteme limfocitare
Grupele HLA (human limphocytis system A) sunt sisteme
antigenice de histocompatibilitate, cele mai implicate în reacŃiile
imunologice. S-au descris până acum 4 gene autozomale A, B, C, D,
situate pe cromozomul 6. Dau rezultate pozitive în proporŃie de 95-
97%.
Alte sisteme
Secretor – nesecretor (Se – se)
Antigenele de grup A şi B se regăsesc şi în secreŃii (în salivă,
spermă, secreŃie vaginală, transpiraŃie) la majoritatea indivizilor (cca.
75%) care sunt deci secretori (Se) şi au pe eritrocite pe lângă
antigenele H şi antigenele de grup, Antigenul “H” este specific pentru
secretori.
Cei care nu au în umori antigenele de pe eritrocite se numesc
nesecretori (se). să nu se confunde simbolurile Se, se cu Ss de la
MN.
Transmiterea ereditară se face conform modelului mendelian.
Există două fenotipuri Se şi se şi 3 genotipuri (două homozigot
şi unul heterozigot).
PosibilităŃi de excludere: din doi nesecretori nu poate rezulta
un descendent secretor.
Gustător – negustător.
O mică parte din indivizi percep gustul foarte amar al fenil-thio-
carbaminei şi au fost denumiŃi gustători. Cei care nu percep gustul
amar al substanŃei sint negustători. Gustătorul este dominant,
negustătorul recisiv.
Transmiterea se face după modelul mendelian.
Posibilitatea de excludere ca mai sus.
118
Curs de medicina legala
119
Curs de medicina legala
121
Curs de medicina legala
122
Curs de medicina legala
Clasificarea avortului
Există două categorii de avort: spontan (are cauze patologice)
şi provocat. Avortul provocat cuprinde avortul provocat terapeutic, ca
unică salvare a vieŃii femeii în faŃa unor boli care se agravează în
prezenŃa sarcinii, avortul provocat la cerere (în primele 3 luni de
sarcină), avortul accidental (traumatic), avortul etic (după viol şi
incest) şi avortul empiric (delictual).
După O.M.S. aproape 20% din sarcinile pierdute sunt de cauze
patologice. Avortul patologic de origine maternă are multiple cauze
cum ar fi hormonale, avitaminoze, intoxicaŃii cronice, autoimune,
incompatibilităŃi de Rh, boli acute sau cronice. La acestea se adaugă
apoi cauze genitale ca afecŃiunile inflamatorii şi tumorale ale uterului
şi anexelor, incontinenŃă de col uterin etc.
Pe locul următor se află cauze ce Ńin de făt şi anexele lui cum
ar fi anomalii genetice, hidramnios, infarcte placentare, torsiuni de
123
Curs de medicina legala
124
Curs de medicina legala
125
Curs de medicina legala
127
Curs de medicina legala
128
Curs de medicina legala
129
Curs de medicina legala
130
Curs de medicina legala
131
Curs de medicina legala
132
Curs de medicina legala
133
Curs de medicina legala
134
Curs de medicina legala
135
Curs de medicina legala
136
Curs de medicina legala
137
Curs de medicina legala
138
Curs de medicina legala
139
Curs de medicina legala
140
Curs de medicina legala
141
Curs de medicina legala
142
Curs de medicina legala
143
Curs de medicina legala
144
Curs de medicina legala
145
Curs de medicina legala
146
Curs de medicina legala
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
147
Curs de medicina legala
148