Aplicatii

practice

polimerilor
Polimerii sunt molecule mari constituite prin unirea unor molecule mai mici numite
monomeri. Cu toate acestea, nu toţi polimerii sunt identici, dat fiind că monomerii
pot fi combinaţi în diferite moduri. Un aspect interesant al polimerilor este faptul că
proprietăţile acestora sunt determinate de tipul moleculelor care intră în componenţa
lor şi de modul în care acestea se combină.Aceste variaţii structurale le conferă
polimerilor proprietăţi şi funcţii foarte diferite. Proprietăţile obiectelor făcute din
polimeri arată ce se întâmplă la nivel molecular.

Prin urmare, aspectul, textura şi comportamentul articolelor realizate din polimeri

depind de natura legăturilor dintre atomi şi molecule, precum şi de tipul atomului sau
moleculei de la care se porneşte. Astfel, polimerii precum plasticul deţin un avantaj
major faţă de celelalte materiale, pentru că pot fi proiectaţi pe măsura cerinţelor
fiecărei aplicaţii. Sesiunea de chat curentă se va axa pe cercetarea ştiinţifică pusă în
slujba obţinerii tehnologiilor ecologice ale viitorului, bazate pe mase plastice.

Ştiinţa polimerilor a fost descrisă ca „o poartă spre viitor”, dat fiind că vizează
capacitatea noastră de a crea materiale tot mai sofisticate, conform cu nevoile
societăţii şi ale planetei. Masele plastice joacă deja un rol esenţial în eforturile de
economisire a energiei şi resurselor, într-o multitudine de domenii de aplicare:
transport, ambalaje, turism, sport, sănătate şi construcţii. Graţie versatilităţii şi
polivalenţei lor, masele plastice joacă şi vor juca în continuare un rol important în
promovarea unui stil de viaţă durabil.

Oamenii de ştiinţă din domeniul polimerilor depun o amplă muncă de cercetare în

direcţia obţinerii unor tehnologii revoluţionare de producere a energiei regenerabile,
bazate pe mase plastice. Un astfel de exemplu sunt celule fotovoltaice, care
transformă lumina în electricitate. În mod curent, componenta esenţială a celulelor
fotovoltaice este siliciul, însă plasticul este considerat de tot mai mulţi specialişti
drept vectorul principal al energiei solare a viitorului.

Celulele fotovoltaice bazate pe mase plastice au un număr de avantaje. Sunt mai

uşoare decât celulele pe bază de siliciu (un aspect esenţial pentru senzorii autonomi
de mici dimensiuni), au un cost de producţie mai scăzut, sunt flexibile, iar gama lor
constructivă este mult mai variată. Tot în faza de cercetare se află şi semiconductorii
pe bază de plastic, care ar putea lua locul celor tradiţionali, din siliciu, în unele
aplicaţii. Teoretic, aceşti semiconductori ar putea să stocheze energia solară, după
care să o folosească pentru a emite lumină prin intermediul unui LED (diodă
electroluminiscentă).

Avantajele ştiinţifice ale materialelor plastice vor juca, de asemenea, un rol cheie în
îmbunătăţirea randamentului energetic. Cea mai importantă contribuţie pe care o
putem face în direcţia protecţiei mediului înconjurător ar fi utilizarea energiei într-un
mod mult mai eficient, iar masele plastice vor juca un rol tot mai important sub acest
aspect. Termoizolaţia bazată pe plastic folosită la clădiri economiseşte, de-a lungul
duratei sale de viaţă, de 150 de ori mai multă energie decât cea folosită la obţinerea
sa. Cu toate acestea, proprietăţile termoizolante ale anumitor mase plastice fac
obiectul cercetărilor curente, fapt care va contribui la economisirea unei cantităţi şi
mai mari de energie. Având în vedere că 40% din consumul energetic al UE se
datorează clădirilor, optimizarea izolaţiilor şi reducerea cantităţilor de combustibil la
încălzirea lor va contribui semnificativ la reducerea gazelor cu efect de seră.
Dar ce se ascunde în spatele acestor descoperiri uimitoare? Cercetările din domeniul
polimerilor se axează pe trei discipline principale, la fel de importante în conceperea
şi utilizarea noilor sortimente de mase plastice:

• chimia polimerilor: studiul sintezei (utilizarea reacţiilor chimice în crearea unui

anumit produs) şi proprietăţilor chimice ale polimerilor (de exemplu, cât de
reactivi sunt);
• fizica polimerilor: studiul fluctuaţiilor, proprietăţilor mecanice şi reologice ale
polimerilor;
• caracterizarea polimerilor: clasificarea polimerilor pe diverse paliere, fapt ce
ne permite înţelegerea proprietăţilor (de exemplu, rezistenţa) şi funcţiilor la
care se pretează cel mai bine.