Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
ENERGIA NUCLEARĂ
ORADEA
2011
1
Termenul de energie nucleară este folosit în două contexte:
La nivel macroscopic prin energie nucleară se înţelege energia eliberată prin reacţiile de
fuziune nucleară din stele şi din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberată prin fisiune
nucleară în bombele atomice şi în aplicaţiile civile (centrale nucleare). (Wikipedia)
Energia Nucleară reprezintă energia eliberată în timpul fisiuni sau fuziunii nucleilor
atomici.
Până în anii 1800 principalul combustibil era lemnul,energia lui derivând din energia
solară înmagazinată în plante în timpul perioadei lor de viaţă. Începând cu Revoluţia
Industrială, oamenii au devenit dependenţi de combustibilul fosili (cărbuni, petrol, gaze
naturale) care derivă de asemenea din energia solară înmagazinată.
Arderea acestor combustibili produce reacţii chimice ce rezultă prin schimbarea
structurii electronilor în atomi.O parte din energia eliberată sub formă de căldură păstrează
combustibilul rămas suficient de cald pentru a întreţine reacţia chimică.
În timpul celui de al-II-lea război mondial, oamenii de ştiintă din Germania şi America
s-au întrecut pentrua face o bombă puternică, utilizănd energia din nucleul atomilor.În
Chicago o echipă de oameni de ştiinţă condusă de profesorul italian Enrico Fermi a reuşit să
provoace prima reacţie nucleară controlată .Era a bombei atomice. Ei au găsit o cale de a
fisiona nucleul. În acest proces se distingea o cantitate mică de materie,dar era eliberată o
cantitate mare de energie sub formă de căldură.În cazul bombei atomice procesul avea loc
foarte rapid,având ca rezultat o explozie bruscă şi devastatoare de energie.În centralele
nucleare are loc acelaşi tip de reacţie, dar la o rată mai lentă şi controlată cu grijă.
Energia nucleară poate fi obţinută în 2 moduri diferite: prin fisiunea unui nucleu greu
sau prin fuziunea a 2 nuclei uşori.Reacţiile de fusiune sunt dificil de menţinut pentru că cei 2
nuclei se resping,dar spre deosebire de reacţiile de fisiune,fuziunea nu creeaza produşi
radioactivi.
Energia nucleară se bazează pe reacţii nucleare.
Intr-o reactie nucleara numarul de nucleoni care intra in reactie, este egal cu numarul
de nucleoni rezultati din reactie. In 1934 Enrico Fermi a studiat reactii pe nuclee grele, la
bombardarea acestora cu neutroni. In experientele lor Joliot Curie si Savitch, stimulati de
Fermi au gasit printre produsii derivati un element beta- activ, pe care l-au luat drept un izotop
al radiului. Otto Hahn si F. Strassman au incercat sa identifice acest izotop, gasind spre
surprinderea lor ca activitatea Beta- trebuie sa apartina unui izotop de bariu si nu se lasa
identificat ca radiu. in publicatia lor (ianuarie 1939) Hahn si Strassman trageau de aici
concluzia, ca la bombardarea cu neutroni lenti nucleul de uraniu se scinda in doua fragmente,
aproximativ egale ca marime, eliberandu-se in acest proces caldura si neutroni.
Termenul de energie nucleara este folosit in doua contexte:
- la nivel microscopic, energia nucleara este energia asociata fortelor de coeziune a
nucleonilor data de interactiunea tare a protonilor si neutronilor din nucleele atomice.
- la nivel macroscopic prin energie nucleara se intelege energia eliberata prin reactiile de
fuziune nucleara din stele si din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberata prin fisiune
nucleara in bombele atomice si in aplicatiile civile (centrale nucleare).
De-a lungul erei nucleare, energia nucleara a fost folosita in diverse scopuri, mai mult sau mai
putin constructive, iar unele dintre acestea au dat nastere la anumite incidente.
2
Hiroshima şi Nagasaki
Cele trei centre primare de cercetare si productie ale proiectului au fost centrul de
productie al plutoniului aflat la Hanford Site, centrele de imbogatire a uraniului de la Oak
Ridge, Tennessee, si laboratorul de proiectare si cercetare a armelor, cunoscut astazi ca
Laboratorul National Los Alamos. Cercetari s-au desfasurat si in peste treizeci de alte locatii
din Statele Unite, Canada, si Regatul Unit. Districtul Ingineresc Manhattan a controlat
productia de arme din SUA pana la formarea Comisiei de Energie Atomica in ianuarie 1947.
Arma nucleara, numita si bomba atomica, este o arma tehnicizata extrem de distrugatoare care
se bazeaza pe energia eliberata prin urmatoarele procese fizice:
- la prima generatie de bombe nucleare: prin fisiune nucleara;
- la a doua generatie (bomba cu hidrogen): prin fisiune, urmata de fuziune nucleara.
Dupa cum multi oameni stiu, bombele atomice au fost folosite doar de doua ori in timpul celui
de al doilea razboi mondial.
Pe 6 august 1945, avionul de tip B-29 “Enola Gay”, pilotat de colonelul Paul Tibbets,
a lansat o bomba atomica baza de uraniu cantarind patru tone si jumatate, poreclita “Little
Boy” , asupra orasului Hiroshima. Podul Aioi, unul dintre cele 81 de poduri care leaga delta
raului Ota a fost tinta acestei bombe. Era asteptat ca ciuperca atomica sa se inalte la 600 de
metri deasupra solului. La ora 08 si 15 minute, bomba a fost lansata de pe Enola Gay. A ratat
tinta cu numai 260 de metri. La ora 8 si 16 minute, intr-o clipa, 66 000 de oameni au fost
omorati si 69 000 au fost raniti intr-o explozie atomica de 10 kilotone. Punctul de vaporizare
totala a masurat 1 km in diametru. Distrugerea totala s-a produs intr-o zona cu diametrul de
1,8 km. Pagube importante au fost provocate pe o zona cu diametrul de 3,5 km, la 4 km
departare, tot ce era flamabil a ars.
3
exploziilor din Hiroshima si Nagasaki au murit in urma otravirii produsa de ploaia
radioactiva.
In prezent, singurele tari recunoscute oficial ca puteri nucleare sunt Statele Unite ale
Americii, Rusia, Marea Britanie, Franta, China, India si Pakistan. Rusia a mostenit armele de
la Uniunea Sovietica.
Este posibil ca si alte tari sa detina arme nucleare, dar ori nu au recunoscut aceasta in public,
ori posesia lor nu este confirmata. Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtare moderne
si pare sa aiba si un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a declarat ca are capabilitati
nucleare (desi a facut cateva declaratii schimbatoare in legatura cu parasirea programului sau
de armament nuclear, de multe ori in functie de clima politica din acel moment), dar nu a
realizat un test confirmat; de accea statutul armelor sale raman neclar. De asemenea si Iranul
este acuzat la momentul de fata (2008) de catre un numar de guverne ca ar vrea sa dezvolte
capabilitati nucleare; gurvenul iranian spune insa ca activitatile sale nucleare, cum ar fi
imbogatirea uraniului, urmaresc numai scopuri pasnice.
Cea mai puternica arma nucleara detonata, pana in prezent, este Bomba Tsar. A fost o bomba
cu hidrogen, fabricata de Uniunea Sovietica sub numele oficial de RDS-220.
Raportul Forului Cernobal din anul 2005, condus de Agentia Internationala a Energiei
Atomice (IAEA) si Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO), a atribuit 56 de decese directe
(47 de lucratori si 9 copiii cu cancer tiroidian) si a estimat ca mai mult de 9.000 de persoane
dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de
cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian intre copiii diagnosticati in 2002.
4
Desi in Zona de Excludere a Cernobilului anumite zone restranse vor ramane inchise,
majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare si activitate economica.
Reactorul nuclear este o instalatie in care este initiata o reactie nucleara in lant,
controlata si sustinuta la o rata stationara (in opozitie cu o bomba nucleara, in care reactia in
lant apare intr-o fractiune de secunda si este complet necontrolata).
Reactoarele nucleare sunt folosite pentru numeroase scopuri. Cea mai semnificativa utilizarea
curenta este pentru generarea de putere electrica. Reactoarele de cercetare sunt folosite pentru
producerea de izotopi si pentru experimente cu neutroni liberi. Din punct de vedere istoric,
prima folosire a reactoarelor nucleare a fost producerea plutoniului pentru bomba atomica. O
alta utilizare militara este propulsia submarinelor si a vapoarelor (desi aceasta presupune un
reactor mult mai mic decat cel folosit intr-o centrala nuclearo-electrica).
In mod curent, toate reactoarele nucleare comerciale sunt bazate pe fisiunea nucleara si sunt
considerate problematice datorita nesigurantei lor si riscurilor asupra sanatatii. Din contra,
altii considera centrala nucleara ca fiind o metoda sigura si nepoluanta de generare a
electricitatii.
Instalatia de fuziune este o tehnologie bazata pe fuziunea nucleara in locul fisiunii nucleare.
Exista si alte instalatii in care au loc reactii nucleare intr-o maniera controlata, incluzand
generatoarele termoelectrice radioizotope si bateriile atomice, care genereaza caldura si putere
exploatand dezintegrarile radioactive pasive, cum ar fi, de exemplu, instalatiile Farnswoth-
Hirsch de producere a radiatiilor neutronice.
5
Analiza cu activare neutronica si Datarea cu potasiu-argon); pentru dezvoltarea de tehnologii
neclare.
Centralele nucleare desi ofera energie electrica ieftina, au o mare problema, deseurile
radioactive.
6
si este un ecran de protectie impotriva radioactivitatii acestuia. Dupa perioada de racire si
diminuare a nivelului de radiatii, combustibilul ars este stocat (stocare uscata) fie in
containere intermediare de otel si beton monitorizate cu atentie, fie in depozite finale sub
forma de puturi adanci sapate in diferite formatiuni geologice.
Reprocesarea combustibilului ars este atractiva deoarece permite reciclarea combustibilul
nuclear si asigura pregatirea deseurilor pentru depozitarea finala. Totusi, experienta Frantei,
de exemplu, a aratat ca depozitarea finala este mult mai economica deoarece reprocesarea
combustibilului ars conduce la cresterea de 17 ori a cantitatii de deseuri radioactive sub forma
lichida.
Desi omenirea a imblanzit recent puterea nucleara, primele reactoare nucleare au aparut in
mod natural. Cincisprezece reactoare de fisiune naturale au fost gasite in trei depozite separate
de minereu la mina Oklo din Gabon, in vestul Africii. Descoperite pentru prima data de
Francis Perrin, acestea sunt numite ca “Reactoarele Fosile Oklo”. Aceste reactoare
functioneaza de aproximativ 150 milioane de ani, avand o putere medie de 100 kW. De
asemenea, emisia de caldura, lumina si radiatii de la stele se bazeaza pe fuziunea nucleara.
Conceptul unui reactor nuclear natural a fost teoretizat inca din 1956 de Paul Kurola la
University of Arkansas.
Submarine nucleare
O revolutie in constructia de submarine a avut loc in 1955. Flota Militara SUA a lansat
USS Nautilus – primul submarin cu propulsie nucleara. Actionat de o bucata de uraniu, de
marimea unei mingi de golf, intr-un reactor nuclear. Nautilus putea parcurge peste 110000 km
in doi ani, fara a trebui realimentat.
Reactorul unui submarin nuclear produce caldura prin fisiunea nucleelor. Prin acest proces se
divid nucleele atomice, eliberand cantitati mari de caldura. Un lichid de racire extrage caldura
din reactor si o transfera la apa dintr-un boiler. Apa fierbe, generand aburi, trecuti apoi in
turbinele de propulsie principale si in turbine legate la generatoare electrice. Caldura
transforma apa in aburi. Apoi, aburii rotesc turbinele care actioneaza elicele.
Submarinele cu propulsie nucleara sunt foarte costisitoare si doar flotele militare ale celor mai
bogate tari si le pot permite. Ele sunt de doua tipuri.
7
Submarinele nucleare vanatoare-distrugatoare, cunoscute ca SSN-uri, se folosesc la
urmarirea si la distrugerea navelor si a submarinelor inamice. Ele sunt dotate cu sonar sensibil
pentru a detecta “semnatura sonora” unica, un sunet de identificare, a unui vas inamic.
Operatorii de sonar priceputi pot sa identifice multe vase pur si simplu dupa tipul de zgomot
pe care il fac. Acesta este in mare parte determinat de viteza cu care se roteste elicea si de
numarul de pale pe care il are aceasta. Indiferent cat de silentios ar fi un submarin, de obicei,
el poate fi detectat prin folosirea unui sistem sonor activ. Acesta transmite unde sonore prin
apa si receptioneaza ecourile, inclusiv pe cele provocate de submarine. SSN-ul rusesc clasa
Alfa, cunoscut sub numele de “pestisorul auriu”, se poate scufunda la 700 m si poate sa atinga
o viteza maxima de 110 km/h. Pe vremea Razboiului Rece dintre SUA si fosta Uniune
Sovietica, ambele tari si-au construit flote mari de submarine vanatoare-distrugatoare cu
scopul si rezistenta de a astepta langa porturile terminale ale inamicului si de a-si urmari prada
in zonele de patrulare oceanice.
Submarinele balistice, care sunt cele mai mari submarine cu propulsie nucleara sunt
cele concepute pentru aruncarea proiectilelor balistice cu raza mare de actiune, purtand
focoase nucleare. Aceste vase, cunoscute ca SSBN-uri, pot lansa proiectile pe sub apa, pentru
a lovi tinte la mii de kilometri departare. SSBN-uri se afla in functiune in SUA, Rusia, Marea
Britanie, Franta si China. Capacitatea SSBN-urilor de a evita detectarea, ramanand sub apa
luni intregi daca este necesar, la protejeaza de atacul nuclear – un mare avantaj fata de
punctele de lansare a proiectilelor pe uscat. Daca un inamic lanseaza un atac cu arme
nucleare, SSBN-urile pot contraataca devastator. Aceasta le face foarte eficiente in tinerea la
distanta a inamicilor. SSBN-urile include cele mai mari submarine din lume – clasa Typhoon
ruseasca, lunga de 170 m.
8
Bibliografie:
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_nuclear%C4%83
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Bomba_%C5%A3arului
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Tsar_Bomba
4. http://www.atomicforum.org/russia/tsarbomba.html
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cernob%C3%AEl
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Atomic_bombings_of_Hiroshima_and_Nagasaki
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_submarine
8. http://www.nuclearspace.com/content_scitech1.aspx
9. http://ro.wikipedia.org/wiki/Reactor_nuclear
10. http://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_nuclear%C4%83
11. http://www.descopera.org/energia-nucleara-aplicatii-si-implicatii