Revista Român de Bioetic, vol. 6, nr.

1, ianuarie – martie 2008

IMPLICAII MEDICALE
ALE EUTANASIEI
Perju-DumbravDan*, Avram Adrian*,
Fulga Iuliu**, Mucichescu Paul Dan*,
Betianu Bogdan*, Doina Todea***

Abstract
Due to its multiple implications, death concerns various fields such as medicine, law, public
authorities and the society at large. From a general biological perspective, the individual’s
death is eventually a chance given to the species to renew itself, to survive. The concept of
“death” involves complex discussions, both medical and social. Not all societies accept the idea
of cerebral death as being equivalent to the real death. Because of the fact that death is so
painful, it is not accepted or recognized until it becomes imminent and we know very little about
the patient’s psychological state associated with the period between the diagnosis of terminal
disease and death. „The biological testament” is a document that permits the patient to establish
the type of care to be used in the eventuality of the terminal stage of her/his life, when all the
chances of healing or at least improving life have disappeared. Christianity condemns this
approach regarding it as felony against life:”any kind of crime, genocide, abortion, euthanasia
or suicide” based on the fact that Jesus Christ, through His life, death and resurrection gave a
new meaning to the existence, but especially to the death of a Christian, as Saint Paul says: “If
we live, we live in the name of God, if we die, we die in the name of God”.

Key words: cerebral death, euthanasia, Christian precepts.

Prin implicaiile ei moartea reînnoiasc, s supravieuiasc. Moartea

intereseaz medicina, pe legiuitor,
autoritile, întreaga societate. Pe plan
biologic mai general, moartea individului
este în cele din urm o ans dat speciei
creia îi aparine individul s se
poate fi definit ca „absena total a
vieii”, moartea e „ultima înfrângere” sau
„marea egalizatoare”, dac am aborda-o
dintr-o perspectiv filozofic. Ea
înseamn de fapt trecerea într-o alt stare,

*
Institutul de Medicin Legal, Cluj-Napoca, e-mail: danperjud@yahoo.com

Serviciul de Medicin Legal Galai

Universitatea de Medicin i Farmacie Cluj-Napoca

17
guvernat de alte legi, în legtur cu care
doctrinele religioase i tiinele
parapsihologice reuesc de cele mai multe
ori s-l înzestreze pe om cu nevoia de a
accepta ceea ce este inevitabil: trecerea în
nefiin.
Dar, în ultimele decenii medicina a
înregistrat mari progrese, totui terapia
unor boli – în primul rând neoplaziile –
nu a reuit s ating performanele
necesare pentru a duce la vindecare i cu
atât mai puin la suprimarea durerilor.
Eutanasia, ca o parte integrant a bioeticii
medicale, necesit o atenie deosebit în
actualul moment al evoluiei societii
româneti. Acest lucru mai ales pentru c,
în ceea ce privete luarea deciziilor de
întrerupere a tehnicilor de resuscitare, nu
exist reguli sau indicaii stricte, singurul
criteriu de moarte fiind cel al morii
cerebrale. În plus, trebuie avut în vedere
faptul c nu se cunosc în întregime
resursele reale ale organismului, existând
reveniri miraculoase i dup ani de la
punerea diagnosticului de moarte
cerebral. O problem foarte important
în latura practic a eutanasiei o reprezint
etapele morii organismului, adic
aspectele medico-legale ale strilor
terminale. Strile terminale reprezint
ultima etap a sindroamelor tanatoge-
neratoare, manifestrile clinice i de
laborator fiind deci comune pentru toate
acestea. Ele sunt de regul stri
ireversibile, în care terapia intensiv nu
reuete decât în mic msur s readuc
organismul la via. Moartea
organismului nu e un moment, ci e un
proces care evolueaz în timp.
Tanatologia medico-legal este un capitol
al medicinei legale care studiaz
problemele legate de moartea
organismului uman (grec. –Thanatos:
zeul morii, logos: cuvânt, idee).
Tanatologia ridic probleme importante i
clarific anumite aspecte necesare
justiiei, cum ar fi:
18
– interpretarea fenomenelor vitale i
letale, în vederea susinerii prin mijloace
terapeutice a manifestrilor vitale i a
combaterii celor letale;
– stabilirea momentului morii, ceea
ce permite întreruperea la timp a
reanimrii i eventuala recoltare de
organe în vederea transplantului;
– diagnosticul corect al morii,
evitându-se astfel înhumrile precipitate
în morile aparente.
Din punct de vedere fiziologic viaa e
caracterizat prin: metabolism, iritabilitate
i autoreproducere (noiune care include i
ereditatea). Moartea e un fenomen natural,
necesar i universal, fiind înscris în
programul genetic al fiecrei fiine.
Instalarea morii e un proces care, aa cum
am precizat i mai sus, evolueaz în timp.
Primele celule care mor sunt celulele
sistemului nervos central (neuronii),
celulele cele mai difereniate i în acelai
timp cele mai sensibile la lipsa oxigenului
(anoxie). Rezistena neuronilor corticali
cerebrali la anoxie este de circa trei
minute, încetarea funciilor lor traducându-
se clinic prin dispariia contienei.
Rezistena cea mai mare la anoxie (câteva
ore) o au celulele sângelui i celulele
cardiace Etapele morii organismului
(stri terminale) sunt:
PREAGONIA – etap premer-
gtoare agoniei, în care manifestrile
psihice sunt relativ specifice, fiind
condiionate de factori individuali i de
felul bolii; uneori individul presimte i
anun momentul exact al morii.
AGONIA – în limba greac- lupt,
întrecere. E o etap ireversibil între via i
moarte clinic, în care fenomenele
biologice se confund cu cele tanatologice.
MOARTEA CLINIC – este repre-
zentat de stopul cardiorespirator i în
condiiile aplicrii metodelor de resuscitare
cardiorespiratorie în primele 3-5 minute de
la instalarea morii clinice, aceasta poate fi
reversibil.
 MOARTEA CEREBRAL este
moartea ariilor corticale care conduc
funciile psihice; ea începe în cortextul
cerebral, indiferent dac suferina
cerebral e sau nu primar.
COMA DEPIT e o supravieuire
artificial. Este moartea cortical cu
meninerea funciilor vegetative numai prin
terapie intensiv, întreruperea reanimrii nu
e urmat de reluarea spontan a activitii
cardio-respiratorii.
VIAA VEGETATIV const în
meninerea funciilor vegetative spontan,
dar cu majore i grave deficite ale
contienei.
MOARTEA REAL (BIOLOGIC)
const în oprirea metabolismului i apariia
semnelor morii reale. Pentru un timp
persist manifestrile postvitale. Ele
reprezint viaa rezidual a unor celule,
esuturi, organe sau alte pri ale
organismului dup încetarea vieii din
organismul ca întreg. Una dintre strile
terminale, aa cum am artat mai sus, este
moartea cerebral, pe care o vom analiza
în cele ce urmeaz. Indiferent de un
aparent conflict conceptual între legiuitor
i medic, amândoi sunt obligai s
accepte, ca definiie a morii, un status
permanet de anoxie tisular, determinat
de lipsa aportului, transportului i/sau
utilizrii oxigenului la nivelul celular.
Viaa celular e dependent cel puin de
oxigen. Aportul i transportul oxigenului
depind de buna funcionare a celor dou
aparate eseniale vieii: respirator i
circulator. Amândou sunt sub un strict
control al nucleilor proprii din trunchiul
cerebral. În momentul în care trunchiul
cerebral este afectat de anoxie i celelalte
structuri cerebrale sunt deja afectate
ireversibil. Este indubitabil c o anoxie
cerebral suficient de intens i prelungit
va afecta în mod definitiv i ireversibil,
substana cerebral. Noiunea de
„moarte” implic discuii complexe, atât
medicale cât i sociale. Nu toate
19
societile pot accepta ideea de moarte
cerebral ca fiind echivalent cu cea de
moarte real. Shintoismul care i-a pus
amprenta asupra civilizaiei extrem de
orientale, spre exemplu, nu accept
moartea decât ca un proces social
petrecut în timp îndelungat (minimum 2
ani), în care mortul continu s fac parte
din societate. Aa se explic faptul c
sunt ri dezvoltate tehnologic în care
transplantul de esuturi i organe nu se
practic (Japonia).
Diagnosticul de moarte cerebral
comport un ansamblu de diagnostice
etapizate:
– excluderea comei reversibile,
– testarea gradului de disfuncie
cerebral,
– testarea capacitii pacientului de a
respira spontan.
Aceste teste se repet de câte ori e
necesar pentru înlturarea oricrui dubiu
(minim 12 ore) i diagnosticul de moarte
cerebral se pune numai pe baza
criteriilor clinice. În condiiile legalizrii
eutanasiei, o problem delicat este cea
referitoare la transplantul de organe cu
donator cadavru, în sensul c ar exista
posibilitatea de proliferare a unor abuzuri
în scopul de a salva viaa altei persoane;
de asemenea aceasta ar putea facilita
traficul clandestin de organe. Pericolul
legalizrii eutanasiei ar fi acela c ea s-ar
putea practica tocmai pentru prelevarea
de organe i esuturi, ceea ce ar
reprezenta un mare pericol pentru
societatea noastr. În România, legea
prevede c prelevarea de organe i
esuturi de la un cadavru se face numai
dup confirmarea morii biologice de
ctre o comisie format din cel puin trei
medici dintre care unul, medic legist.
Comisia trebuie s includ un neurolog,
un anestezist, i unul sau mai muli
specialiti în funcie de particularitile
cazului respectiv.
 Suferina i moartea reprezint
procese culturale i sociale care fac parte
integrant din viaa fiecruia. ocul trit
de o persoan în momentul în care i se
aduce la cunotin un diagnostic terminal
i perioada imediat urmtoare acestuia s-
au bucurat de foarte puin atenie în
literatura medical. Pentru c proble-
matica morii este atât de dureroas,
moartea nu este acceptat sau recunoscut
decât când ea devine iminent i se
cunosc foarte puine lucruri despre starea
de spirit a pacientului asociat cu
perioada cuprins între diagnosticul de
boal terminal i moarte. În cele ce
urmeaz, vom releva câteva aspecte
referitoare la dilemele psihologice
întâlnite în legtur cu aceast perioad i
factorii culturali, sociali, juridici i
medicali legai de primirea unui
diagnostic terminal. Un asemenea
diagnostic întrerupe brusc tiparele vieii
de zi cu zi i atrage atenia asupra unei
pierderi ireparabile. Pacientul i familia
nu tiu dac s înceap s se pregteasc
pentru moarte sau s-i reia vechiul rol în
societate, ca i cum nimic nu s-ar fi
întâmplat. Ultimul stadiu al vieii începe
de obicei când pacientul primete un
diagnostic terminal – un diagnostic
medical care indic individului c exist
o boal care e foarte probabil s
culmineze cu moartea. Persoana care afl
c mai are de trit doar o perioad
limitat de timp i pentru prima dat
trebuie s se gândeasc serios la moarte.
Datorit dezvoltrii tehnologiei, boala
poate fi descoperit mai devreme, aa
încât crete i perioada de timp în care
persoana care sufer de o boal în faz
terminal trece prin experiena
contientizrii propriei mori. Astzi
puterea medicinii moderne st atât în
vindecarea bolii cât i în detectarea ei
foarte devreme i intervenia în scopul
întârzierii înaintrii ei. Pentru anumite
boli diagnosticarea i intervenia timpurie
20
reduc drastic mortalitatea. Amânarea
inevitabilului înseamn pentru pacient, de
multe ori, plata unui pre scump din toate
punctele de vedere: psihologic, fizic,
economic etc.
Medicii consider în continuare c
viaa cu orice pre este ceea ce doresc
pacienii i familiile lor. Îns în cazul
pacienilor terminali, aceast presupunere
este din ce în ce mai greit. Opinia public
se pronun copleitor de mult asupra
încetrii tratamentelor extraordinare în
asemenea cazuri. Dac justiia sau spitalele
decid altfel, nu este întotdeauna pentru a
pstra viaa de dragul vieii. Instituiile
doresc s protejeze interesele pacientului
împotriva intereselor familiei. Familiile nu
sunt întotdeauna unite i dezinteresate.
Aadar statul i nu familia ar trebui s
garanteze interesele pacientului. Exist
cazuri în care persoane aparinând unor
culte religioase refuz transfuzii de sânge,
care ar salva viaa copiilor lor i atunci ar
trebui s intervin statul i legea. Totui
care este interesul pacientului? În faa
interesului statului de a-i ocroti cetenii, o
greutate mult mai mare o are, se pare,
dreptul persoanei la o via privat. Toate
aceste probleme ar putea fi evitate dac
persoana i-ar exprima dorina în timpul
vieii sub forma aa-numitului „testament
biologic”. „Testamentul biologic” este un
act prin care bolnavul are libertatea de a
cere fie prelungirea nelimitat a terapiei
intensive, fie suspendarea ei dac toate
ansele de vindecare sau cel puin de
ameliorare au disprut. Se numete un
mandatar, care s aib grij ca dorina
exprimat în acest testament s fie
respectat. În 40 de state din SUA acest act
este legal, dar cu toate acestea, el este foarte
rar folosit de populaie i la fel de rar
respectat de ctre medici, dei cel puin
teoretic acetia sunt obligai s-l respecte.
Practica, „testamentului biologic” începe s
se extind i în Europa. Revenind la
aspectele psihologice trebuie avut în
vedere dorina personal a pacientului. S-a
constatat c mai mult de jumtate din
pacienii terminali doresc ca medicii s
opreasc administrarea de tratamente de
meninere a vieii, dac sufer dureri mari
sau dac pacientul a devenit dependent de
îngrijirea unui membru al familiei. Iar 44%
doresc oprirea tratamentului chiar i în
cazul în care nu-i mai pot desfura
activitile zilnice, în timp ce 40% vor s se
fac tot ce este posibil pentru a li se salva
viaa. Opiunile personale sunt modelate de
religie, de ras, de vârst i de legtura cu
familia. Dorina de oprire a tratamentului de
meninere în via a sczut, pe msur ce a
crescut importana religiei. Totui 52% din
persoanele cele mai religioase ar dori
oprirea tratamentului dac ar suferi mari
dureri fizice. Muli oameni în vârst de
peste 65 de ani doresc întreruperea
tratamentului, dac acuz dureri mari
(60%), dac sunt dependeni de un membru
al familiei (49%) sau dac au dificulti în
viaa de zi cu zi (47%).(cf datelor obinute
de la Humphry D- Final Exit, Dell
Publishing, 1996). În ceea ce-i privete pe
tineri 33% îi pot imagina cum ar fi s ia
viaa unui membru al familiei sau so aflat
în mare suferin, dar 59% nu sunt capabili
s fac acest lucru. Jumtate dintre oamenii
cstorii (51%) au discutat cu soul/soia
despre dorinele lor privitoare la tratamentul
medical, iar 11% au întocmit dispoziii
scrise privind aceast problem [2].
O alt problem cu un mare impact
asupra psihicului bolnavului în stadiu
terminal este faptul c moartea a început
s fie vzut ca un fenomen tehnologic,
mai mult decât o etap natural în
procesul complex al vieii. Bolnavii stau
în spitale i sfâresc tot acolo, nu acas în
mijlocul familiei. Mediul acesta este cel
ce genereaz izolare, este depersonalizat,
mecanizat i rece. Aceasta este scena
care-l îngrozete pe omul modern. Se afl
într-un spital, bolnav, singur i disperat.
Medicina modern permite prelungirea
21
vieii, dar cu cât viaa e prelungit
artificial, cu atât crete dependena de
tehnologie.
Unii autori au încercat o etapizare a
strilor psihologice ale pacientului terminal.
Ei au sugerat trei astfel de stadii: stadiul
diagnosticului, stadiul relurii propriei
existene i ultimul stadiu în care se
menioneaz simptomele. Mullan (el însui
medic) fiind bolnav în stadiu terminal a
descris în cartea sa „Vital Signs”(1938) [5]
strile prin care a trecut în urma aflrii
diagnosticului bolii sale. A continuat s-i
îndeplineasc îndatoririle sociale, ca i cum
totul i se întâmpla altcuiva. Mai târziu,
contiina faptului c suferea de o boal
grav l-a determinat s devin indiferent la
toi i toate. A descris mânia sa fa de
medici în primul rând, apoi fa de propriul
corp, pentru c l-a trdat. La aflarea tirii c
sufer de o boal terminal, dup ce ocul
trece, pacientul se afl în faa unei probleme
majore: ce s fac cu restul vieii sale?
Muli pacieni au afirmat c aceasta a fost
perioada cea mai intens a vieii lor. Dac
aceti pacieni sunt capabili s-i controleze
propriul corp i mintea atunci ei
încorporeaz aceste întâmplri într-o cu
totul nou i proprie experien de via,
pentru c, oricât de bolnav ar fi un om, el
este îndreptit la toate orele de via pe
care Dumnezeu i le-a hrzit pe pmânt.
Aceste ore pot fi cele mai preioase i
importante din întreaga sa via: pot fi de
fcut afaceri, testamente, cadouri, se pot da
sau primi iertri. Pacienii au nevoie de
control asupra propriei persoane, se reunesc
cu alii care sufer în acelai mod, îi
modific scara valorilor. Am putea spune c
e un fel de adolescen a spiritului care
caut ocazii de implinire sufleteasc i
stabilitate, maturitate emoional, hotrâre,
evadeaz din canoanele societii uneori cu
entuziasm i chiar fericire. În aceast
perioad, muli pacieni se concentreaz
asupra îngrijirii corpului i a minii. Aceasta
include contientizarea faptului c energia
organismului e finit i trebuie pstrat.
Regimurile devin mai sntoase, bolnavii se
las de fumat, fac exerciii fizice i în urma
acestora triesc un sentiment de profund
mulumire în legtur cu realizrile lor. În
SUA, Marea Britanie, Frana au fost
înfiinate primele spitale speciale destinate
asistenei medicale a strilor terminale. Cei
ce vor muri sunt spitalizai în condiii
optime i supravegheai permanent de
medici i de asistente medicale, beneficiind
totodat i de asisten religioas.
Complexitatea acestei problematici nu
permite epuizarea ei, dar considerm c e
foarte important s creasc înelegerea
societii asupra acestor stadii ale existenei
umane.
Principalul opozant al eutanasiei este
religia i Biserica Cretin. Primul
precept care a guvernat existena noastr
cretin pe acest pmânt a fost „S nu
ucizi”. Între teorie i practic a fost
întotdeauna o diferen major, totui
acest concept a fost preluat de mai toate
formele de civilizaie. Dac ne întoarcem
la rdcinile profesiei medicale, deci la
epoca precretin, regsim acest concept
în jurmântul lui Hipocrate:
„Voi prescrie bolnavilor regimul
care li se potrivete dup toat priceperea
mea i judecata mea, i m voi abine în
ceea ce privete orice intervenie
duntoare sau inutil. Nu voi recomanda
niciodat, nimnui s recurg la otrav i
o voi refuza celor care mi-ar cere s le-o
prescriu...”.
Principiile demnitii i binelui sunt
excepional subliniate de Testamentul
ordinar i extraordinar al Papei Pius al
XII-lea fcut în 1957: „Ai dreptul i
obligaia ca în caz de boal grav s faci
paii necesari pentru a conserva viaa i
sntatea. Aceast datorie provine din
mila Creatorului, din justiia social i
chiar din lege. Dar doctorul este obligat
în permanen s asigure doar msuri de
tratament obinuite... adic msuri care s
22
nu reprezinte o povar nici pentru medici
i nici pentru pacient”. Aceast declaraie
reprezint inima învturii religioase
romano-catolice, dar i a învturii
religioase ortodoxe, fiind lege acceptat
în cele aproape cinci decenii care au
trecut de la publicarea testamentului.
În privina eutanasiei, aa cum este
ea vzut de religie, este relevant
Declaraia privind Eutanasia, fcut la
Vatican la data de 5 mai 1980 de Papa
Ioan Paul al II-lea i adoptat de Sacra
Congregaie pentru Doctrina Credinei. A
fost recunoscut i solemn reafirmat
înalta demnitate a fiinei umane i într-un
mod special dreptul ei la via. Consiliul
a condamnat în consecin, ca infraciuni
împotriva vieii, “orice fel de crim,
genocid, avort, eutanasie sau sinucidere”.
Aceast declaraie îi vizeaz în primul
rând pe cei care îi pun credina în Isus
Cristos, care prin viaa Sa, prin moarte i
înviere, a dat un nou sens existenei, dar
mai ales morii unui cretin, aa cum
spune Sfântul Paul: “Dac trim, trim în
numele lui Dumnezeu, dac murim,
murim în numele lui Dumnezeu”.
Majoritatea cretinilor consider viaa
sacr, un dar al dragostei lui Dumnezeu i
ca o consecin a acestei convingeri au
fost trase câteva concluzii:
– nimeni nu poate s atenteze la
viaa unei persoane nevinovate, fr s
înfrunte dragostea lui Dumnezeu pentru
acea persoan, fr s violeze un drept
fundamental i astfel s comit o crim de
mare gravitate;
– toat lumea trebuie s duc o via
în perfect armonie cu învturile lui
Dumnezeu. Pentru c viaa a fost
încredinat individului ca un bun care
poart fruct aici pe pmânt i va atinge
perfeciunea numai în viaa etern.
Cauzarea cu intenie a morii cuiva
sau sinuciderea sunt echivalente cu crima.
Sinuciderea este de fapt negarea
instinctului de a tri. În legtur cu
eutanasia, Consiliul a precizat foarte clar:
“Este necesar s se stabileasc ferm i
înc o dat, c nimic i nimeni nu poate
permite în nici un fel uciderea unei fiine
umane nevinovate, indiferent c este un
ft sau un embrion, un copil sau un adult,
o persoan în vârst suferind de o boal
incurabil sau o persoan care e pe
moarte. Mai mult, nimnui nu îi este
permis s cear acest act de omor, nici
pentru el însui i nici pentru persoana
sau persoanele încredinate în grija sa,
nici nu poate s consimt implicit sau
explicit la aceasta. Nici o autoritate nu
poate recomanda legal sau permite o
asemenea aciune. Pentru c este o
chestiune de violare a legii divine, o
ofens adus demnitii umane, o crim
împotriva vieii”. Se poate întâmpla ca,
din cauza durerilor prelungite i
insuportabile, sau pentru motive pur
personale, unii s cread c pot cere în
mod legitim moartea sau s o obin
pentru alii. Dei în asemenea cazuri
vinovia individului poate fi redus sau
absent total, eroarea de judecat în care
cade contiina nu schimb natura actului,
care va fi întotdeauna respins drastic.
În concluzia acestei declaraii s-a
conchis c moartea marcheaz ua vieii
eterne. De aceea trebuie s ne pregtim
pentru ea în respectul valorilor umane a
Cretintii i în lumina credinei.

Bibliografie
[1] ***, Codul Penal Român –Infraciuni în legi speciale, Editura Lumina Lex, 1998;
[2] ***, Dying, Death and Bereavement, Hastings Center Report, 1989, The Hastings Center;
[3] Beccaria C. , Despre infraciuni i pedepse, Editura tiinific, Bucureti, 1965;
[4] Beli V., Curs de medicin legal pentru facultile de tiine juridice, Casa Editorial
Odeon, Bucureti, 1999;
[5] Beli V., Tratat de medicin legal, Editura Medical, vol. I –II, Bucureti, 1995;
[6] Boroi A., Eutanasia-concept, controverse, reglementare, Revista de drept penal, Anul II,
nr. 2, Bucureti, aprilie-iunie 1995;
[7] Boroi A., Infraciuni contra vieii, Editura Naional, Bucureti, 1996;
[8] Brock D.W., Life and Death, Cambridge University Press, 1993;
[9] Dobrinescu I., Infraciuni contra vieii persoanei, Editura Academiei R.S.R., Bucureti, 1987;
[10] Gidro R., Studia Universitas Babe-Bolyai, jurisprudentia, An XXVI, nr. 1, 1981;
[11] Hanga V., Istoria dreptului românesc, Editura Academiei, vol. I, Bucureti 1980;
[12] Humphry D., Final exit. The Practicalities of self-deliverance and assisted suicide for
the dying, Dell Publishing, 1996;
[13] Kubler R.E. , Questions and answers on Death and Dying, New York Collier Books;
[14] Patton K. , Science, Religion and Death, Journal of Religion and Science, vol. I, 1996;
[15] Petringelu I., Eutanasia. Aspecte juridice i medicale. Lucrare de diplom,
Universitatea Babe Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Drept, 2002;
[16] Scripcaru G., Astarststoae V., Scripcaru C., Principii de bioetic, deontologie i drept
medical, Editura Omnia, Iai, 1994;
[17] Scripcaru G., Ciornea T., Ianovici M., Medicin i drept, Editura Junimea, Iai, 1979;
[18] Scripcaru Gh., Astrstoae V., Eutanasia între valoare i moarte demn, Revista de
medicin legal, nr. 1, 1996.

z Resurse Internet z Resurse Internet z Resurse Internet z Resurse Internet z

http://www.bccla.org/positions/privoff/endlife.html
http://religioustolerance/eutanas.htm

23