Alisa si Iepurasul Alb

Lewis Caroll

Alisa se plictisea, stând pe malul lacului, alãturi de sora sa. La un momentdat a zãrit
un iepure alb, cu ochii negri care alerga pe lângã ea. Când l-a auzit pe iepuraş bombãnind,
Alisa nu s-a mirat, iar cand acesta s-a uitat la ceasornicul din buzunarul vestei, aceasta s-a
gândit cã n-a mai vãzut niciodatã un astfel de iepuraş şi a pornit dupã el. Alisa l-a urmat pe
iepuraş într-o vizuina. Apoi iepuraşul a intrat într-un tunel prin care ea a alunecat ca într-o
fântânã adâncã.
Ea s-a gândit atunci cã dupã o astfel de cãdere nu îi va mai pãsa dacã va cade de pe
acoperiş sau de pe scãri şi i s-a pãrut cã a parcurs atât de mult drum, încãt se apropie de
centrul pãmântului.
La un momentdat a cãzut pe o grãmadã de crengi. În faţa ei se întindea un coridor
lung, iar la capãtul coridorului se afla iepuraşul. Alisa a alergat dupã el şi a ajuns într-o salã
lungã. Pe o mãsuţã a vazut o cheie de aur. Cu acea cheie a deschis o uşã prin care a zãrit o
gradinã fermecatã. Apoi s-a întors la masã şi a vãzut o sticluţã cu o etichetã pe care scria sã o
bea. Alisa s-a gândit atunci cã ar putea fi otravã, dar pentru cã nu scria asta, ea a bãut toatã
bãutura şi apoi se simţea ciudat.