Capitolul I

Generalitati ale procesului dezvoltarii inductiei si

competenta

Debutul dezvoltarii se caracterizeaza printr-o serie de deviziuni ale oului

fecundat(zigotului), proces numit segmentare.
Dupa 30 ore de la fecundare, zigotul se divide in doua celule, inegale ca dimensiuni, numite
blastomere. Unul din blastomere este mai mic si se numeste micromer, cel de-al doilea, mai mare
fiind numit macromer.
La 50 ore de la fecundare s-au format 4 blastomere iar la 72 de ore sunt 14-16 blastomere
grupate intr-o formatiune morfolologica numita morula.
La 96 ore de la fecundare numarul blastomerelor este de aproximativ 58 celule, dintre
acestea 5 celule avand dimensiuni mai mari fiind dispuse in centrul morulei. Cele 5 blastomere
reprezinta viitoarele embrioblaste , din care va rezulta embrionul. Celelalte blastomere, de
dimensiuni mai mici, se vor dispune la periferia morulei pentru a forma citotrofoblastul, care prin
actiunea sa proloferativ-litica, va contribui la procesul de cuibarire a oului in mucoasa
uterina(nidatie) si la formarea viitoarei placente.
In zilele 3-4 de la fecundare apare un lichid intre celulele morulei, care se va strange intr-
o singura cavitate numita blastocel, embrionul in acest stadiu numindu-se blastocyst.
Toate aceste transformari au loc in timpul migrarii oului de la locul fecundarii (treimea
superioara a trompei uterine) spre cavitatea uterina, care dureaza in medie 5-7zile.
In ziua a 7-a celulele embrioblastice incep sa se diferentieze formand un strat de celule
Inalte, numite epiblaste.
Cele doua straturi celulare differentiate din celulele embrioblastice vor constitui
embrionul uman, in stadiul de disc didermic.
Incepand cu ziua a 10-a intre cele doua foite ale discului didermic se diferentieaza un nou
tip de celule stelate anastomozate, numite celule mezenchimale primare, care vor forma
mezodermul extraembrionar.

Ortogeneza cavitatii orale

La inceputul dezvoltarii, embrionul are forma alungita, cu un pol anterior si unul posterior.
Ritmul mai rapid de crestere a polului anterior determina formarea extremitatii cefalice.
Materialul din care aceasta este formata provina din tesuturile care invelesc veziculele cerebrale
si din arcurile branhiale. Arcurile branhiale sunt structuri ce repeta filogenia la nivel ontogenetic,
sunt pasagere, dar cu contributii morfogenetice deosebite.
Initial, polul superior al corpului embrionului se prezinta ca o umflatura cu suprafata
regulata, fara ca la acest nivel sa exista reliefuri mai importante sau vreun orificiu.
In saptamana a treia de viata, pe fata ventala a extremitatii cefalice a embrionulio,
epiblastul se invagineaza, dand nastere la o depresiune putin adanca, ce deschidere larga, numita
aditus anterior. Fundul gropii se afla in raporturi de imediata vecinatate cu extremitatea craniala
a intestinuliu primitiv(portiunea faringiana a tubului digestiv primitiv). Depresiunea aditusului
anterior devine din ce in ce mai pronuntata si datorita faptului ca epiblastul si mezenchimul
subiacent din jurul ei realizeaza o serie de cute. In felul acesta apare prima schita a gurii
primitice(sau stomodeum)(fig 6).
1. Mezencefal
2. Placoda olfactiva
3. Creier anterior
4. Mugure maxilar
5. Stomodeum
6. Proeminenta cardiaca
7. Arc II branzial
8. Mugure mandibular
9. Proces frontonazal
Epiblastul care formeaza fundul gurii primitive se infunda progresiv in mezenchim, pana
ajunge sa se intalneasca cu entoblastul intestinului cefalic, fara ca intre aceste doua foite sa mai
existe interpus tesut mezodermal. In felul acesta se formeaza membrana orofaringiana,
formatiune care ulterior se va absorbi (in a patra saptamana de gestatie) si astfel stomodeumul
va comunica cu intestinul cefalic, adica cu faringele.

Perioada de organizare branhiala