Pleşa Ioana Cătălina, studenta la Facultatea de Litere, Anul I, Seria II, Grupa 8.

ANIMALELE DOMESTICE

1
 Animalele domestice şi păsările domestice din lume au trăit aproape de oameni
înca de la începutul civilizaţiei şi constituie o moştenire genetică unică. Contribuţia lor la
bunăstarea umană constă în asigurarea de carne, lapte, ouă, fibre şi putere de tracţiune.
În vatra româneasca, în curţile gospodarilor precum şi în diferite ferme zootehnice
specializate putem identifica unele specii de mamifere şi păsări domestice: cai, vaci,
porci, oi, găini, capre, câini, pisici. Vă prezint în continuare etimologia unor specii de
mamifere foarte cunoscute:
• caine, caţel;
• pisică;
• vacă, bou;
• cal, iapă, mânz, catâr;
• berbec, oaie, miel;
• capră, ţap, ied;
• iepure;
• porc.

1. CÂINE, câini- 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare;
2. Epitet dat unui om rău, hain, fară suflet.
Provine din lat. canis-canem(conform Puşcariu 367, REW 1592, Candrea-Dens.
337, DAR)

Romană Latină Albaneză Italiană Provensală Franceză Spaniolă Portugheză

câine canis kjiën cane ca chien can cão
DERIVATE: cainărie (haită de câini), câiner (persoană care strânge câinii
vagabonzi), câinesc (adj. privitor la câini), câineşte (adv. în felul câinilor, cu cruzime),
câinime (haită de câini), câinos (fară suflet)
2. CĂȚEL,căţei-1. Pui de câine; pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele);
2. Fig. Om lingușitor și fără scrupule;

2
 3. Larvă de albină, viespe sau furnică;
4. Gaură în mânerul coasei în care se fixează lama acesteia;
5. Parte care se desprinde din capaţâna de usturoi;
6. Parte a cheii care intră în broască;
7. Argotic-Avocat, apărător
Provine din lat.catellus (Puşcariu 314; Candrea-Dens 237; REW 1763; Şeineanu)

Romana Latina Italiana V.Provensala Galician Catalana

căţel catellus catello cadel cadelo cadell

DERIVATE: cățelandru (cățel, pui de cîine); cățelește, adv. (precum cîinii); cățeli
(var. cățela), vb. (a fi în călduri; despre animale, a se împerechea; a se multiplica; despre
plantele cu bulb, a da lăstari; despre albine, a ieși din larvă).

3. PISICĂ,pisici-1. Mamifer domestic carnivor din familia felinelor, cu corpul suplu,

acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt,
cu maxilarele puternice și cu ghearele retractile și ascuțite;
2. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, părți ale acestora
etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva;
3. Mănunchi de sârme de oțel, folosit pentru curățarea de noroi sau de
pământ a utilajelor de foraj. - Pis + suf. -ică.
Conform Cihac (II, 258) provine din sb-croata pis, din turca pisik(a) dupa
Lokotsch 1661 şi Graur, Densuşian (GS, I, 54) spune ca provine din iraniană pusek.

Romana Meglenoromana Albaneza

pisică pisa Piso

DERIVATE: pisic, pisoiaş, pisicesc, pisiceşte(ca pisicile), pisicuţă.

4. VACĂ, vaci- 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; carnea acestui
animal este folosită ca aliment;
2. Epitet injurios dat unei femei (grase, leneşe, proaste sau nesimţite).

3
 Provine din lat. vacca-vaccae ( Puşcariu 1848; REW 9109)

Romana Latina Istrorom. Meglenorm. Italiana Spaniola Franceza Provensala

vacă vacca vǫke Vacă Vacca vaca vache vaca

DERIVATE: văcar (păzitor de vaci), văcăreasă, văcărie (turmă de vaci), văcărel (o

specie de pasare), văcărică (sapunarita).
Derivate neologice: vaccin, vaccinator, vaccinaţie.

5. BOU, boi- 1. Taur castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit ca animal de
tracțiune și mai ales pentru carne;
2. Epitet injurios adus la adresa unui bărbat (tont, imbecil);
3. Instrument muzical popular.
Provine din lat. bǒvum, formă populară de la bovis-bǒvem ( Puşcariu 213; REW;
Candrea-Dens. 170; DAR).

Romana Latina Italiana Franceza Spaniola Portugheza Catalana Provensala

bou bǒvem bove boeuf Buey Boi Bou b(u)ou

DERIVATE: boulean, bouleţ, bouţ, boişor.

6. CAL, cai- 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la

tracțiune;
2. Nume dat unor aparate sau piese asemanatoare cu un cal(aparat de
gimnastică, piesă la jocul de şah de forma unui cap de cal)
Provine din lat. caballus (Diez, I, 119 și Gramm., I, 9; Pușcariu 252; REW 1440;
Candrea-Dens., 209; DAR).

Rom. Latina Alb. Italiana Franceza Span. Port. Catal. Prov. Sarda
cal caballus kal cavallo cheval caballo cavallo cavall caval kaddu

4
 DERIVATE: căluţ, căluleţ, căluşel, căluşar, căluş, călușeresc (propriu călușarilor),
călușerește (în felul călușarilor), călușerie (grup de călușari)

7. IAPA, iepe- 1. Femela calului;

2. (Reg.) Tălpig (la războiul de țesut);
3. Suport pe care se trage plugul cand nu este folosit la arat.
Provine din lat. equa (Puşcariu 755; Candrea-Dens. 795; REW 2883; DAR).

Romana Latina Portugheza Spaniola Sarda Provensala

Iapă equa equa yegua ebba ego

DERIVATE: iepar (paznic), iepărie (herghelie), iepilă (manetă), iepesc, iepaş

( porecla dată de moldoveni soldaţilor polonezi ai lui Sobieski, pentru că le furau caii).

8. MÂNZ, mânji- 1. Puiul (de sex masculin al) iepei;

2. Băiat, flăcău;
3. Fibrele de la urzeală care nu intră in pieptenele razboiului.
Etimologie neclară, probabil de la un iliric mandus sau manzus, corespunzator
lat.mannus (ponei). Provine din it. manzo(vitel) (Meyer 276; Philippide, II, 723; REW
5298; Rosetti, II, 58 si 119).

Romana Latina Italiana Albaneza Poloneza Sarda

Mânz mannus manzo mȅs mȅze mandzu

DERIVATE: mânză, mânzat, mânzată, mânzalău, mânzare, mânzesc, mânzeşte.

9. CATÂR, catâri- 1. Animal domestic, hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu

iapa sau a armăsarului cu măgărița (Equus mullus);Este un animal folosit la transport în
diferite expediții. Este rezistent la frig, foame și sete. Este folosit în armată (vânători de

5
munte) pentru transportul echipamentelor. Are urechile lungi ca la măgar, înălțime între
măgar și cal.Cu foarte rare excepții, catârul este steril (nu se poate reproduce).
2. Figurat- Om încăpăţânat.
Provine din turcă katur (Poesler 595; Şeineanu II, 94; Lockotsch 1131), Kuun
afirma faptul că ar putea proveni din cumană chater.

Romana Turca Bulgara Cumana

catâr Katur Katăr chater

10. OAIE, oi- 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne;
2. (În limbajul bisericesc) Credincios, considerat în raport cu preotul;
creștin, drept-credincios.
Provine din lat. ovis-ovem ( Puşcariu 1211; Candrea-Dens. 1265; REW 6127). S-a
păstrat numai îm limba română fiind eliminat din alte idomuri din cauza confuzei cu
ovum (ou).
DERIVATE: oiţă, oişoară, oiţică.

11. BERBEC, berbeci- 1. Masculul oii;

2.Ciocan pentru batut ţăruşi;
3. Constelație din emisfera boreală; unul din cele douăsprezece
semne ale zodiacului;
4. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care prin
cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de
fontă;
5. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea
zidurilor și porților unei cetăți asediate
Provine din lat. berbex,berbecis= vervex ( Diez; Puşcariu 200; Densuşianu;
Candrea-Dens. 158; DAR; REW 9270)
DAR menţionează forma berbece ca cea de bază şi susţine că berbec este o
variantă rară în timp ce ambele apar în mod paralel şi cu o frecvenţă aproape egală.

6
Romana Latina Italiana V.Provensala Franceza
berbec berbix(vervex) berbice berbitz brebis

DERIVATE: berbecar, berbecărie, berbecesc, berbeleac, berbecel, berbecuţ.

12. MIEL, miei- 1. Puiul (mascul al) oii.

Provine din lat. agnellus (Pușcariu 1070; Candrea-Dens., 1100; REW 284).

Romana Latina Italiana Franceza V.Spaniola Catalana Provensala

miel agnellus agnello agneau aňel anyell agnel

DERIVATE: mielar, mielărea, mieluşel, mieluţ, mieluşea, mieluşor.

13. CAPRA, capre- 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu

coarne, mai mari și diferențiate la masculi;
2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de
Anul nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu
cap de capră care bate ritmic din fălci;
3. Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile
sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el;
4. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe
care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul;
5. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe
care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul;
6. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport
capitonat așezat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă;
7. Scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau
a căruței și pe care șade vizitiul.
Provine din lat. capra (Pușcariu 279; Candrea-Dens., 248; REW 1647; DAR).

7
Romana Latina Franceza Spaniola Albaneza Italiana Provensala Istrorom.
capră Capra chevre cabra kjeper capra cabra copre

DERIVATE: căproi, căpresc, căpreşte, căprişor, căprit, căpriţă, căpraş, căprior,

căprui.
DERIVATE NEOLOGICE: caprifoi (arbust ornamental); caprin (de capră);
capricorn (constelație zodiacală; semn al zodiacului reprezentat printr-un țap).

14. ŢAP, ţapi- 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei;

2. Pahar special de bere, cu toartă, având capacitatea de 300 ml; conținutul
unui astfel de pahar;
3. (Art.) Numele unei constelații în care intră Soarele la solstițiul de iarnă;
4. Poreclă dată grecilor;
5. (Arg.) Popă.
Originea sa este obscură. Dintre multele ipoteze care s-au emis în jurul acestui
cuvînt, cea mai probabilă pare să fie cea de creație expresivă (REW 9599; Pedersen, Z.
vergl. Sprachwiss., XXXVI, 347), dalm. zapo, albaneza. škjap, cap (Bartoli, II, 258;
Capidan, Raporturile, 551; Graur, Rom., LVI, 265; Rohlfs, Differenzierung, 67). Totuși,
derivarea directă a termenului româmesc pornind de la ilirică este dificilă fonetic; mai
probabil nu este vorba de o continuare directă a cuvîntului moștenit, ci de o creație nouă,
bazată pe aceleași intenții expresive.
În ce privește această intenție, se consideră îndeobște că este vorba de o
dezmierdare pentru a chema un animal, germ. Lockruf. Mai sigur ar trebuie să se
pornească de la ideea de „ascuțit, țuguiat”, ca în „țeapă”, a cărei familie expresivă ține de
„țap”. Acest nume a trebuit apoi să însemne „(animal cu) coarne lungi”, cf. italiană zappa
„tîrnăcop”. Celelalte ipoteze sînt mai puțin sigure; din slavă capŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 51; Cihac, II, 429); din albaneza tšap (Meyer, 387; Pascu, II, 223; Berneker, 121;
cf. Philippide, II, 738), din iranianul čapis (Roswadowski, Mitt. Inst. Wien, 278; Vasmer,
Grekoslaw. Etym., III, 222; Roswadowski, R. Études sl., II, 109; Densusianu, GS, I, 242).

8
 Cuvîntul a trecut din română la limbile cu care a avut contact: alb. ts(i)ap,
(t)skjap, sârbă, croată, slovenă, cehă, poloneză, ucrainiană, rusă cap, maghiară cáp
(Berneker 121; Vasmer, III, 281; Edelspacher 11).

Romana Albaneza Iraniana Slovena Dalmata

ţap ts(i)ap čapis cap zapo

15. IED, iezi- 1. Puiul (de sex bărbătesc al) caprei sau al căprioarei.
Provine din lat. haedus (Pușcariu 762; Candrea-Dens., 805; REW 3974;
DAR), albaneză eth (Meyer 92; Philippide, II, 641), v. italiană eghio (Battisti, II, 1428),
sardă edu, edile.

Romana Latina Italiana Albaneza Sarda

ied haedus eghio eth Edu

DERIVATE: iadă (puiul de sex feminin al caprei) ce poate proveni din lat.
haeda; ieduţ; ieduleţ; iezişor; ieduţă.

16. IEPURE, iepuri- 1. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu
doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât
cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana
lui.
2. (înv.) Elev care absentează nemotivat;
3. (înv.) Student care mănâncă la cantină fără să plătească.
Provine din lat. lĕpǒrem (Pușcariu 765; Candrea-Dens., 807; REW 4991; DAR), cf.
albaneză ljepur (Meter 240; Philippide, II, 646), italiană lebre (calabr. liépuru, riépule),
provensală lebra, franceză lièvre, spaniolă liebre, portugheză lebre.

Romana Latina Franceza Spaniola Italiana Portugheza Provensala

iepure lĕpǒrem lievre liebre lebre Lebre lebra

9
 DERIVATE: iepura (nume tipic al animalului, datorită culorii blănii sale);
iepuroaică (femela iepurelui; varietate de struguri); iepuresc (de iepure); iepurește(ca
iepurii); iepurar (cîine de vînătoare; varietate de vultur, Aquila fulva), pe care Candrea-
Dens., 808 îl derivă direct din lat.; iepurime (mulțime de iepuri de cîmp sau de casă);
iepurărie (crescătorie de iepuri; lașitate); iepurăriță (la cai, umflare a piciorului).

17. PORC, porci- 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul
alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și
grăsimea lui;
2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat,
josnic, ticălos, mișel.
Provine din lat. porcus (Pușcariu 1353; Candrea-Dens., 1426; REW 6666), cf.
vegl. puark, italiană, portugheză porco, provensală, franceză, catalană porc, spaniolă
puerco.

Romana Latina Italiana Spaniola Franceza Portugheza Veglenor.

porc porcus porco puerco porc porco puark
DERIVATE: porcar (variantă purcar, megl. purcar), s.m. (păzitor de
porci), ar putea proveni direct din lat. porcārius (Pușcariu 1354; Candrea-Dens., 1428;
REW 6659); porcărie, s.f. (turmă de porci; murdărie, mîrșăvie, lucru prost); porcesc, adj.
(de porc); porcește, adv. (ca porcii); porci, vb. (a insulta, a porcăi; Mold., a mînca
grăsime sau carne în zi de post); porcime (variantă porcărime), s.f. (turmă de porci);
porcină, s.f. (Mold., carne de porc), probabil reprezentant al lat. porcina (Candrea-Dens.,
1430); porcos, adj. (murdar; trivial,imoral); porcușor (variantă porcan, porcaș, porcoi(aș),
porculeţ)

10