1.

Introducere
Conform teoriei matematice a comunicării, elaborată de Shanon şi Weaver, mesajul vine dintr-o
sursă transmisă de un emiţător, printr-un canal şi este primită la destinaţie printr-un receptor.
De-a lungul călătoriei sale mesajul se completează cu alte informaţii venite din surse parazitare.
Dar această schemă este dedusă din transmisia telefonică. În realitate, un mesaj se modifică
substanţial în procesul comunicării.
2. Influenţa subliminal��
Problema mesajelor subliminale a început să fie discutată pe la jumătatea secolului al XX-lea. Un
american, avocat şi jurnalist, anume Vance Packard(1957) pune pentru prima dată problema
influenţării subliminale, într-o carte celebră Persuasiunea clandestină. Totul porneşte de la un
experiment al lui James Vicary: in timpul derulării unui film, vizionat într-un cinematograf au fost
intercalate fulgerător enunţurile Beţi Coca-Cola şi Mâncaţi pop corn. Aceste mesaje se derulau
cu o viteză incredibilă şi nu lăsau timp spectatorului să le înregistreze. Totuşi, după aceea, s-a
anunţat că vânzările firmei Coca-Cola au crescut cu 57%, iar pop cornul s-a vândut cu 18% mai
mult decât până atunci. S-a discutat mult în jurul acestui experiment, existând atât păreri care
susţineau că mesajele au acţionat subliminal, cât şi opinii care respingeau cu totul puterea de
persuasiune a celor două mesaje. Către anii ’80, Vicary a recunoscut, însă că rezultatele testului
nu erau adevărate, deschizând prin aceasta era sondajelor manipulatoare. Dar, povestea lui a
consolidat discuţia despre influenţa subliminal�� şi a generat o serie de alte experimente. De
pildă, în 1978, Weiner repetă testul lui Vicary, dovedind că rezultatele nu sunt notabile. El
strecoară un cuvânt în jurnalul unui film, anume carne de vită(boeuf), aşteptându-se ca la pauză
spectatorii să cumpere sanvişuri cu carne de vită, dar nu s-a întâmplat aşa.
3. Experimentul lui Noizet şi Brouchon
De interes este şi experimentul lui Noizet şi Brouchon, prin care au demonstrat că mesajele
senzoriale sunt înregistrate într-un context determinat psihologic. Ei au înregistrat reacţiile
electrodermale ale unor subiecţi în timpul unei vizualizări fulgerătoare (prin tahistoscop) a unui
număr de 12 cuvinte; unele aveau incarcatura afectiva, altele erau neutre. Primele au declanşat
un răspuns mai energic. Dar, un cuvânt nu are doar o încărcătură de sens limitată, ci o întreagă
istorie care diferă de la individ la individ. Simpla lor apariţie poate să populeze sau să şteargă o
lume, ca în cazul lapsusurilor explicate de Freud. Am văzut că pentru el denumirea unei gări
activează relaţia cu sora sa şi violentează o întreagă semioză dezvoltata pe seama semnului
Rose. Nu este vorba doar despre sematismul principal al cuvântului, ci şi despre alte legături de
ordin retoric, mai ales de ordin afectiv. Pentru fiecare subiect este de presupus un context
cultural în care este fixat un cuvânt, un nume, o poveste etc. Faptul că la imersarea cuvintelor cu
sens afectiv au reacţionat în proporţie mai mare ar putea să fie întâmplător. Dar experimentul
vrea să dovedească doar asimilarea subliminal�� de sens. Şi în cazul acesta este greu de crezut
că intrarea unor cuvinte sub pragul conştiinţei s-ar putea produce dupa un şablon general.
4. Mesajul subliminal este variabil, in functie de stimul
Pe aceeaşi linie se înscrie şi experimentul realizat de Corteen şi Dunn în 1974. Ei au folosit socul
electric in receptarea unor cuvinte. Subiectului i se cereau sa retina doar cuvintele care i se
spuneau la o ureche si sa ignore cuvintele rostite in cealalta ureche. Experimentul a dovedit ca
subiectii retinusera si cuvintele spuse la urechea ,, inchisa”. Ceea ce este absolut normal, stiuta
fiind dorinta generala de a incalca orice interdictie. Ca si aceasta, multe dintre experientele
facute de specialisti nu dovedesc in mod decisiv influenta dirijata, ci posibilitatea relativa a
omului de a absorbi informatii fara voie.
Jean-Noel Kapferer analizeaza mai multe experimente care dovedesc ca pragul subliminal este
variabil, in functie de stimul, observator si context. Unul dintre acestea ( al lui Eagle) dovedeste
ca o imagine pozitiva, cum ar fi cea notata B, poate fi receptata variat.
In cazul in care peste ea este suprapusa rapid cea in care personajul apare ca negativ (A1) nu
influienteaza totdeauna perceptia si apoi opinia pe care si-o formeaza receptorul. Exista cazuri in
care imaginea pozitiva (A2) prevaleaza, fara sa fi fost combinata cu B, dupa cum personajul
poate fi perceput negativ doar printr-o reminiscenta a imaginii A1, prezentata receptorului cu
mult timp in urma.
6. Punerea in lumină a subconstientului
Dar, daca este vorba si despre un context care actioneaza supraliminal in Fight Club (1999) al lui
David Fincher mesajele sunt trimise spre zona subconstientului. Filmul a suscitat mult interes,
deoarece povestea este sustinuta de sase imagini strecurate de-a lungul actiunii si de nesesizat
la o vizionare normala. Personajul principal, Jack, (Edward Norton) este un om nemultumit de
sine, stresat, doborat de insomnii prelungite. El este si naratorul, ceea ce face ca povestea sa
devina produsul unui singur punct de vedere. Acesta povesteste despre intalnirea cu Tyler (Brad
Pitt), un barbat tanar, ca si naratorul insusi, cu personalitate fascinanta si care treptat il smulge
din lumea monotona si conventionala a functionarilor din care facea parte. Tyler ii stimuleaza
pasiunea de a participa la diverse grupuri de discutii, alaturi de oameni foarte bolnavi, adeseori
muribunzi, ajutandu-l sa-si infiinteze propriul club, unul de asemenea situat in preajma
pericolului: clubul lor fiinteaza subversiv si aduna barbati, in general nemultumiti care vin sa se
bata. Nu este vorba despre confruntari, despre lupte de arena, ci despre batai sangeroase,
salbatice si mutilatoare. Treptat, personajul-narator isi pierde casa, slujba si se transforma intr-
un alter-ego al lui Tyler, dar unul slab, servil, infricosat de mentorul sau. Partea spectaculoasa a
filmului consta in faptul ca Jack descopera cu aceeasi stupoare ca si a spectatorului, ca Tyler nu
ste decat o proiectie a imaginii sale, o fantoma iesita din subconstient.
Dus de acest personaj halucinatoriu, eroul povestitor infiinteaza cluburi de bataie in toate
statele, transformandu-i pe adepti intr-o adevarata armata de teroristi. Ceea ce intereseaza aici
sunt cele sase imagini care apar cate o fractiune de secunda in momente cheie ale filmului. Cele
mai multe il reprezinta pe Tyler completand cadre in care Jack este singur si dornic de
comunicare.
Aparitia ca o umbra, pentru un timp extrem de scurt, face imposibila receptarea imaginii lui
Tyler. Rolul ei ar fi putut fi unul de anticipare a deznodamantului care dezvaluie inexistenta lui
Tyler in planul realitatii obiective. De asemenea, ar putea accentua impresia de sufocare pe care
o resimte eroul-narator sub presiunea personalitatii dominatoare a personajului imaginat. Dar
efectele sunt greu de acceptat, cu toate ca momentele alese pentru imixtarea imaginilor sunt
extrem de sugestive. Fantomatica aparitie a lui Tyler, de pilda, intr-un cadru ca un xerox,
sugereaza crearea lui dupa modelul originar, zavorat sub pragul constiintei, in Valea Galbena a
visarii. Dar este dificil de probat un astfel de rezultat. Spectatorii care au fost consultati s-au
aratat surprinsi de deznodamant, ceea ce presupune ca asupra lor s-a exercitat puterea
 mesajului subliminal. Altii, cei avizati, sustin chiar ca imaginile sunt sesizabile, desi timpul
aparitiei lor este extrem de mic. Intr-o secunda incap in medie 25-30 de secvente, iar imaginile
din Fight Club apar ca patru secvente din cele 25 ori 30 posibile. Totusi exista oameni care le
percep si pentru ei nu sunt subliminale. Dar nici intr-un caz, nici in celalalt nu se poate spune ca
imaginile acestea modifica receptarea povestii, ori ca favorizeaza intuirea deznodaman-tului.
Nici imaginea care incheie filmul nu contribuie decisiv la implantarea unui sens. Cu toate ca este
anticipata, Tyler insusi povestind ca introducea imagini deocheate in timpul filmelor pe care le
proiecta intr-un cinematograf decent, nu cred ca inoculeaza ideea de masculinitate
,,dezbracata”. Desigur, sensul filmului se invarte tocmai in aceasta zona a agresivitatii duse la
extrem, in care valorile morale par eliminate din schema, dar imaginea fugitiva a unui penis nu
cred ca mai aduce nimic nou mesajului estetic.

http://facultate.regielive.ro/proiecte/psihologie/mesajul_sublimal_si_mesajul_persuasiv-112863.html?
in=all&s=subliminal