Amicii necuvantatori din lumea copilariei

Animalul de casa - Efecte terapeutice

Copilul vine la tine si iti spune ca vrea si el un catelus (pisica, pesti, etc.) asa cum a vazut la
prietenul lui. Ce te faci? Incep intrebarile: "Este bine sa aiba un animal?", "Cine va avea grija de
el?", etc....

Adulti fiind, poate am uitat cat de mult ne doream un animal in copilarie. Prinsi in iuresul
responsabilitatilor de adult, nici nu banuim cat de mult poate insemna pentru un copil prezenta
unui animal. Cat de fermecat este un copil de compania unui animal, cata afectiune ii poate arata!
Intre cele doua fapturi se infiripa o legatura emotionala ce devine treptat foarte puternica si
constructiva in dezvoltarea psihica a copilului.
Animalul, fie el caine, pisica, iepuras, ponei etc, devine prietenul, confidentul, alinatorul micutului,
cel cu care isi imparte bucuria si amaraciunea, langa care invata sa isi exprime sentimentele,
sperantele, dezamagirile, furiile, ranchiuna...

In primul rand, daca sunteti luati prin surprindere de cererea copilului, nu il refuzati
categoric si nici nu acceptati imediat. Nu trebuie sa cedati insistentelor daca aceasta decizie
contravine obiceiurilor si dorintelor dvs. Spuneti copilului ca e nevoie de o perioada (cateva zile)
sa reflectati asupra problemei si apoi sa o discutati impreuna. Tineti apoi un "consiliu de familie"
si expuneti-va argumentele pro si contra si faceti-l sa inteleaga ca acceptarea prezentei
animalului implica nu numai "joaca" ci si responsabilitati din partea lui (chiar daca in cea mai
mare parte va vor reveni dumneavoastra ulterior), un anumit program si sarcini clare legate de
ingrijirea lui.
In cazul in care sunteti de acord cu cererea micutului, ar fi bine sa-I cumparati copilului un
animal abia dupa ce implineste varsta de 3 ani. Avand un registru afectiv mai putin nuantat si o
experienta emotionala limitata, copilul se poate comporta tiranic cu animalele (fara sa
constientizeze) si sa le manevreze asemenea unor obiecte. Totodata, inainte de venirea noului
"membru al familiei" in casa, stabiliti impreuna responsabilitatile care revin copilului si fiti
consecventi atunci cand ii cereti sa si le indeplineasca.
Aveti dreptul sa amanati decizia (fara sa va simtiti vinovati si fara ca micutul sa aiba
sentimentul ca i s-a facut o nedreptate). Important este sa-i dati posibilitatea sa-si expuna
argumentele si sa-l faceti sa le inteleaga pe ale dvs. Este o ocazie pentru a aduce aminte
copilului ca intre dorinta si realitate este o cale de mijloc; ca trebuie sa stie sa astepte, dar ca
negocierea ramane deschisa.
Aveti dreptul sa refuzati copilului cumpararea unui animal, explicandu-i insa care sunt motivele
(argumentele) deciziei dvs.Important este sa-i comunicati decizia fara sa va simtiti vinovat.
Copilul va intelege si va accepta in final.

Este absolut necesar ca un copil sa aiba un animal de casa? Nu este absolut necesar ca un
copil sa aiba un animal de casa. De regula, copiii singuri la parinti insista pentru a avea un animal
de casa. Ca parinti aveti insa dreptul de a lua decizia finala.

Care sunt efectele terapeutice pe care le aduce prezenta unui animal?

1. Prezenta animalului are rol de tranchilizant in momentele dificile.

"Am observat ca fetita mea de 4 ani (spune o mamica), se retrage in camera ei cand se supara
pe noi si, plangand, povesteste pisicii ceea ce i s-a intamplat si cat de nedreptatita a fost. In
prezenta acestui prieten necuvantator isi traieste frustrarea, nelinistea, tristetea, "dramele" vietii
ei de copil. Dupa putin timp se linisteste si cand o intreb de ce face asta, raspunsul este foarte
categoric: "Sacha (pisica) ma intelege intotdeauna."
Sacha este ascultatorul tacut, aprobator, bland, supus, nerevendicativ, fidel si constant in
afectiunea sa. Prezenta sa are rol terapeutic; este linistitoare si confera echilibru afectiv.
2. Copilul dobandeste abilitatea comunicarii fara cuvinte si traieste bucuria intelegerii
acestei comunicari nonverbale.

Studiile arata ca pisicile si cainii sunt capabile sa inteleaga emotiile unui copil si sa se adapteze
fara agresivitate. La randul sau, copilul invata sa inteleaga semnalele emise de cainele sau pisica
sa (latratul, mieunatul, torsul, miscarile, privirile).

3. Copilul invata sa-si asume responsabilitati.

Copilul isi doreste un animal si pentru ca in relatia cu el, se simte asemenea unui parinte ce are
de acum o responsabilitate, dar si control, devenind micul stapan al necuvantatorului. Aceasta
relationare speciala este izvor de implinire, satisfactie si creste copilului sentimentul increderii si
al stimei de sine, ca si simtul responsabilitatii.
"Cand baietelul meu (6 ani) mi-a spus ca isi doreste un caine, am refuzat, gandindu-ma ca vom
avea o grija in plus, cu atat mai mult cu cat locuim intr-un apartament - spune tatal lui Alexandru.
A insistat si dupa cateva saptamani, am inceput sa ma gandesc daca ar fi bine sa accept. Sotia
s-a gandit ca ar fi bine sa tinem un consiliu de familie, sa discutam argumentele pro si contra si
sa ajungem la un acord; nu respingea ideea acceptarii unui caine de talie mica, cu o singura
conditie pe care urma sa o aducem la cunostinta copilului: aceea a implicarii lui in cresterea si
ingrijirea cainelui. Recunosc ca nu mi-am dat seama cat de importanta poate fi aceasta
responsabilizare in formarea copilului. Daca as fi stiut, n-as fi ezitat atat. Copilul s-a bucurat
enorm, a acceptat sa-si asume anumite responsabilitati: sa-i dea sa manance si sa-l imbaieze.
Am fost surprins sa constat ca este deosebit de grijuliu si afectuos fata de aceasta fiinta."
Copilul si-a descoperit rezerve de afectiune si de tandrete; s-a simtit valorizat pentru capacitatea
sa de a avea grija de o fiinta vie si rasplatit afectiv, cainele fiind un animal deosebit de prietenos,
jucaus si loial. Este o experienta cu rol pozitiv in dezvoltarea sa psiho-emotionala.

4. Prezenta unui animal sensibilizeaza copilul in ceea ce priveste intelegerea misterelor

vietii.

Copilul are ocazia de a-si vedea amicul trecand prin diferite etape ale ciclului vietii (nastere,
sexualitate, reproducere, batranete, moarte). Moartea este un aspect al vietii ce nu trebuie
ascuns. Copilul trebuie se stie ca micul sau prieten nu ii va supravietui.
In cazul in care copilul vrea un animal si insista, daca va hotarati sa-i impliniti dorinta, la un
moment dat va fi nevoie de o explicatie simpla si linistitoare: "Stii, imi pare rau, dar trebuie sa-ti
spun ca intr-o zi, animalul nu va mai fi aici. El va muri. Nu se va mai misca, nu va mai respira, nu
se va mai trezi niciodata. Tot ce este viu moare intr-o zi. Mor plantele, florile, copacii, animalele,
oamenii. Este o lege a firii, si nu avem puterea sa o schimbam."
Daca micutul continua sa va puna intrebari, raspundeti simplu, fara sa va aratati tulburati si fara
sa intrati in detalii.
Cand o fiinta moare, e important sa se vorbeasca despre aceea pierdere, chiar daca e dureros.
Infruntarea durerii ne ajuta sa ne revenim si sa acceptam aceea pierdere.

Sfat pentru parinti! Nu va grabiti sa luati imediat copilului un alt animal, care sa-l inlocuiasca pe
cel disparut. E nevoie sa asteptati o perioada; altfel copilul poate gandi ca si el poate fi inlocuit la
fel de usor. Copilul va va spune daca isi doreste un alt animal.

5. Prezenta unui animal este sursa de echilibru si satisfactie mai ales pentru copiii
deosebit de sensibili, timizi (fragili emotional), marcati de psihotraume (boala, handicap,
divortul parintilor).

Necuvantatorul devine confidentul, cel caruia copilul i se confeseaza, caruia ii spune toate
durerile, nelinistile, temerile, neimplinirile, alaturi de care se simte in siguranta, are sentimentul ca
este ascultat, inteles si aprobat in tacere. Prezenta unui animal in astfel de momente are un rol
terapeutic extraordinar! Copilul are nevoie sa simta ca are aliati; ca exista cineva care are timp
pentru el, il asculta, il intelege si ii ofera afectiune neconditionat; el invatand sa primeasca si sa
daruiasca afectiune la randul sau.

De la animale vom avea totdeauna de invatat... Invatam lectii de iubire, sacrificiu, loialitate,
optimism... ne lecuim de egoism si rautate, devenind mai sensibili si receptivi fata de ceea ce
este in jurul nostru.