1

Asociaţia PRO-VITA Sibiu

Str. Mitropoliei nr. 2o, Sibiu

Stimată Doamnă Directoare / Stimate Domnule Director,

Asociaţia Pro-Vita Sibiu, luând cunoştinţă de începerea derulării în instituţiile şcolare din ţară şi
din judeţul Sibiu a unor cursuri sau programe de „educaţie sexuală” care promovează contracepţia şi
eliberarea actului sexual de unicul său cadru adecvat de exprimare, cadrul conjugal, doreşte, cu tot
respectul, să vă atragă atenţia asupra efectelor tragice pe care o educaţie sexuală lipsită de valori şi
criterii morale le are asupra tinerei generaţii şi a naţiunii întregi.

Iată ce creează o asemenea „educaţia sexuală”:

1. Impune mentalitatea că singura raţiune a actului sexual e plăcerea iar singurul criteriu
valabil pentru angajarea în actul sexual e satisfacţia personală sau a cuplului,. Se relativizează astfel
valoarea morală şi religioasă a căsătoriei ca unic loc propriu de exprimare a iubirii prin actul sexual, se
discreditează (ca „prejudecată”) valoarea castităţii înainte de căsătorie şi a fidelităţii conjugale, ignorând
gravitatea morală şi socială a relaţiilor sexuale extraconjugale, încurajând desfrâul, adulterul şi divorţul.
Viaţa sexuală înaintea şi în afara căsătoriei binecuvântate de Dumnezeu constituie un păcat de
moarte. Tot păcate de moarte sunt şi contracepţia, sterilizarea, fertilizarea artificială în care concepţia
are loc în lipsa actului specific al iubirii conjugale, precum şi uciderea oricărui copil nenăscut, fără nici
o excepţie, încă din momentul concepţiei. Păcatul nu reprezintă soluţia nici unei probleme, ci doar
cauzează noi probleme inutile ce afectează sufletul persoanei care-l săvârşeşte, familia şi societatea.

2. Generează atitudini egocentrice faţă de sexualitate, care, pe termen lung, duc cel mai adesea
la tulburări de personalitate şi dezechilibre psihice şi emoţionale serioase (frigiditate).
Mai mult, persoana umană a fost creată pentru a atinge integritatea morală. Dacă începe să
comită păcate într-un anumit domeniu al vieţii, foarte adesea va continua să păcătuiască în alt domeniu,
apoi în altul, încât îi va fi tot mai greu să se oprească. Dacă şcoala promovează şi încurajează păcatele
din domeniul sexualităţii umane, cum îi va mai putea convinge să nu comită celelalte păcate? Cum va
putea avea succes în prevenirea alcoolismului, a fumatului, a folosirii drogurilor sau a traumatismelor
psihologice, a sinuciderilor? Vor mai putea aceşti elevi să-şi respecte părinţii şi profesorii, vor mai putea
fi buni elevi, vor mai avea dragoste de muncă, vor mai avea grijă de familiile lor, vor mai fi buni
conducători auto, atunci când tot ceea ce-i va preocupa va fi doar satisfacerea egoistă a plăcerilor şi a
voii proprii fără simţul răspunderii pentru consecinţele faptelor lor?

3. Impune ideea nefastă că sarcina poate fi considerată o boală ce poate fi prevenită sau tratată
ca atare, recurgând la contracepţie (curentă sau „de urgenţă”) sau avort.
Chiar când se recunoaşte avortului gravitatea morală şi medicală, liberalizarea lui este susţinută ca şi
„tratament de ultimă instanţă” al sarcinii. De asemenea, pentru a promova ideea că avortul poate fi
prevenit prin contracepţie, se ascunde faptul că clase întregi de contraceptive (cele hormonale şi
steriletul) au şi efect abortiv timpuriu, prin împiedicarea implantării embrionului în uter. Iată ce citim
într-un pliant de popularizare realizat, printre alţii, de Ministerul Sănătăţii: “Mijloacele contraceptive nu
urmăresc altceva decât să împiedice întâlnirea dintre spermatozoid şi ovul sau să determine modificări
ale învelişului uterului pentru a nu fixa sarcina [...] Metodele contraceptive împiedică apariţia sau
dezvoltarea unei sarcini.” (subl. noastră; a se vedea de asemenea, Prof. univ. dr. Nicolae Crişan şi
colab., Terapeutica hormonală ginecologică, Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA, 1998, sau Ministerul
Sănătăţii, Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, Manual de Family Planning, Editura Medicală, f.a.)
 2

Aşadar, se recunoaşte că aceste metode împiedică implantarea embrionului uman în uter. Aceasta nu
este o prevenire a sarcinii, ci o întrerupere a ei, adică un avort!
Grav este faptul că manuale sau materialelor informative folosite în şcoli au tendinţa de a ignora
această realitate. De pildă, „manualul orientativ” Educaţia pentru sănătate în şcoală, sub redacţia Dr.
Gh.E. Bucur şi Dr. O. Popescu (ed. a II-a, ed. Fiat Lux, Bucureşti 1999), trece sub tăcere efectul abortiv
timpuriu al majorităţii anticoncepţionalelor menţionate (p. 284-285).
De asemenea, se minimalizează în general efectele secundare negative ale tuturor
anticoncepţionalelor. Un ginecolog de renume, Dr. Rudolf Ehmann (Elveţia) se referă la clasa
inhibitorilor de ovulaţie astfel: „Niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât
de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitate din
punct de vedere patologic. Niciodată până acum nu s-a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs
farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute, ca inhibitorii de ovulaţie.” (Mijloace
anticoncepţionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de
vedere al unui ginecolog, în „Concepte. Zeitschrift fuer ethische Orientierung”, Hefte 11-12/1990, p.
23). Un manual românesc recent recunoaşte: „Contraceptivele orale sunt răspunzătoare de modificări la
nivelul sistemului nervos central, manifestate clinic prin cefalee, hiperexcitabilitate, depresie, alterări ale
libidoului”, evidenţiind şi „creşterea riscului neoplaziei de sân, de col uterin, a carcinomatozei hepatice,
a melanomului malign, a corio-carcinomului.” (Prof. univ. dr. C-tin Pârvu şi colab., Sexualitatea umană
şi sănătatea, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000, p. 194; a se vedea pe larg lucrările Terapeutica hormonală
ginecologică şi Manual de Family Planning citate mai sus).

4. Duce la creşterea incidenţei bolilor cu transmitere sexuală, în ciuda tuturor afirmaţiilor

contrare. Promovarea contracepţiei încurajează elevii să săvârşească păcate legate de sexualitate. După
asemenea cursuri şi programe vor fi mai puţini tineri care vor respecta castitatea şi, drept consecinţă, va
spori numărul persoanelor afectate de boli venerice (precum SIDA, herpesul genital, sifilisul, gonoreea),
de infecţii cu virusul papiloma uman responsabil de producerea cancerului de col uterin, de infecţii cu
Chlamydia Trachomatis care cauzează moartea pruncului pe când acesta se află în pântecele mamei, etc.
În bilanţul contracepţiei, dr. Ehmann include „creşterea bolilor transmise sexual prin libertinajul
sexual, mai ales a anexitelor. Urmarea acestei situaţii este numărul sporit de sarcini tubare şi sterilităţii
de origine tubară.” (art. cit., p. 26) Conform statisticilor, în SUA, unde educaţia sexuală este obligatorie
de aproape trei decenii, incidenţa BTS a crescut cu 245% în intervalul 1960-1991 (după B. Clowes, De
la avort la BTS, societatea a plătit foarte scump educaţia sexuală, în The Facts of Life, Human Life
International, 1997).
În ce priveşte eficienţa prezervativului de-a evita transmiterea SIDA, o carte celebră recunoaşte:
„Conform unor cercetări atente, prezervativele sunt eficiente împotriva HIV-SIDA cam în 69% din
cazuri. (…) Cu alte cuvinte, chiar dacă folosiţi prezervativ, în medie una din trei copulaţii cu o persoană
infectată vă va expune la HIV-SIDA.” (Dr. D. Reuben, Tot ce ai vrut să ştii despre sex…dar ţi-a fost
teamă să întrebi, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 1999, p. 313-314)

5. Impune o atitudine negativă faţă de copilul conceput, considerat ca un eventual duşman al

fericirii părinţilor sau fraţilor săi. Determină în acest fel „fuga de paternitate”, contribuind decisiv la
declinul demografic al ţării, cu efecte catastrofale pe termen mediu şi lung.
Din punct de vedere demografic, România deţine în ultimii ani recordurile cele mai triste cu privire
la numărul avorturilor, al scăderii natalităţii şi al sporului natural negativ al populaţiei. În ţara noastră la
un nou născut se fac în medie două avorturi (fără a lua în considerare avorturile făcute în cabinetele
particulare, pentru care nu există statistici oficiale). Rata totală actuală a fertilităţii (copii născuţi vii la o
femeie), de 1,30, este cu mult sub limita de înlocuire a populaţiei (2,07). Conform Raportului Fondului
Naţiunilor Unite pentru Populaţie din anul 1999, se prevede că până în anul 2050 populaţia României va
scădea la 16 milioane de persoane, ceea ce reprezintă o scădere incredibilă, cu peste 25% din populaţia
actuală!
 3

Raportul citat este confirmat de Raportul Strategiei Naţionale Pentru Dezvoltare Durabilă din 1999:
„Opt ani de scădere a natalităţii înseamnă tot atâtea generaţii din ce în ce mai mici la baza piramidei
vastelor. De fapt, ar mai trebui sa adăugăm un număr de astfel de generaţii, pentru că in nici un fel nu ne
putem imagina o redresare de substanţa a natalităţii pe termen scurt şi chiar mediu (…). Există cu
certitudine un cost economic şi un cost demografic al tranziţiei. Costul demografic este aproape
imperceptibil pentru generaţiile actuale. Îl vor cunoaşte însă generaţiile viitoare, când marile
dezechilibre demografice produse după 1989 vor avea efecte negative pe plan economic si social.”

6. Relativizează valoarea familiei ca locul cel mai adecvat pentru o autentică educaţie
sexuală. Aşa cum spune un specialist american, Sol Gordon, „e nevoie ca adolescenţii să fie din nou
asiguraţi că este normal să nu aibă relaţii sexuale. Iar cei mai potriviţi să-i înveţe aceasta sunt proprii lor
părinţi. Nu există nici un înlocuitor al îndrumării din partea părinţilor. O educaţie sexuală fără etică şi
valori este inutilă.” (cit. de B. Clowes, op. cit.)
Tinerii care săvârşesc păcate legate de sexualitate au tot mai puţine şanse să-şi păstreze fertilitatea şi
sănătatea şi să dobândească o căsnicie fericită şi reuşită. Cu ce ochi, cu ce psihic, cu ce suflet şi cu ce
trup vor intra ei în căsătorie? Îşi vor mai putea educa ei proprii copii într-un mod normal?

7. Desolidarizează comunităţile sociale prin facilizarea falsei soluţii contraceptive la

„problema sarcinilor nedorite”, transformând naşterea de prunci într-o afacere cu răspundere privată.
Or, aşa cum dovedeşte criza copiilor instituţionalizaţi, naşterea şi creşterea copiilor este o răspundere ce
angajează întreaga societate.

Stimată Doamnă Directoare / Stimate Domnule Director,

Părinţii îşi trimit copiii la şcoală fiindcă au încredere în sistemul şcolar, şi tot ei sunt cei ce
plătesc manualele şi impozitele pentru salarizarea personalului didactic. Mai mult de 90% din cetăţenii
României sunt creştini. Este inadmisibil ca şcolile să abuzeze de încrederea şi de banii creştinilor,
promovând programe împotriva creştinismului. În timpul regimului comunist, în şcoli copiii erau minţiţi
că Dumnezeu nu există. Acesta încălca Porunca întâia a lui Dumnezeu. Dar ştiţi că sunt Zece Porunci şi
nu ne este permis să nesocotim nici una dintre ele. Porunca a şasea spune „Să nu ucizi!”, iar Porunca a
şaptea „Să nu desfrânezi!”.
O educaţie sexuală care nu are în centru respectarea castităţii pre-maritale şi fidelitatea conjugală
încurajează desfrâul şi adulterul!
O educaţie sexuală care nu are în centru respectarea vieţii omului din momentul conceperii
îndeamnă la ucidere prin avortul chirurgical sau hormonal!
Şi nu doar avortul este împotriva voii lui Dumnezeu, ci şi orice formă de contracepţie. Printre
păcatele de moarte strigătoare la cer – atât de grave încât Dumnezeu nu poate să le treacă cu vederea -
se află şi următoarele: „Sodomia, adică desfrâul împotriva firii, precum şi împiedicarea cu bună ştiinţă a
zămislirii de prunci şi lepădarea lor” (Întrebarea 110: „Care sunt păcatele strigătoare la cer?”, par. 2, în
Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, Ed. Institutului Biblic şi de
Misiune al BOR, Bucureşti 1992, p. 363).
Nici şcoala şi nici un alt factor instituţional nu au dreptul să dea o educaţie împotriva valorilor
moralei creştine, încurajând şi pregătind pe alţii cum să comită diverse păcate legate de sexualitatea
umană şi de procreaţie.
Avem convingerea că apelând la Dumneavoastră ne adresăm unei instituţii vitale pentru ţara
noastră. Vă rugăm cu tărie să nu permiteţi nici un fel de educaţie care să atenteze la prezentul şi
viitorul ei! Vă rugăm să interveniţi cu hotărâre pe lângă forurile de decizie la nivel naţional –
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Direcţia Generală a Activităţilor Extraşcolare din cadrul MEC,
Serviciul de Promovare a Sănătăţii din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei - pentru a opri
programele de educaţie sexuală contraceptivă aflate deja în derulare!
 4

În speranţa că veţi lua în considerare prezentul apel de conştiinţă, Vă asigurăm de întregul

nostru respect.
În numele asociaţiei,
Preşedinte,
Bunavestire,
Sibiu, 25 martie 2001 Pr. prof. Ilie Moldovan

N.B. Discheta alăturată conţine câteva materialele informative relevante privind implicaţiile
medicale şi sociale ale educaţiei sexuale contraceptive, precum şi atitudinea Bisericii în această privinţă.
Asociaţia „Pro-Vita” vă stă oricând la dispoziţie cu alte informaţii de specialitate. Vă vom fi
recunoscători pentru orice răspuns, comentariu sau critică privind apelul nostru.

-Dr. med. Rudolf Ehmann, Mijloace anticoncepţionale. Efecte secundare fatale despre care nu
se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog, în „Concepte. Zeitschrift fuer
ethische Orientierung”, Hefte 11-12/1990, p. 1-27 (fişier „Efecte fatale ale contraceptiei.doc”).
-Brian Clowes, De la avort la BTS, societatea a plătit foarte scump educaţia sexuală, din vol.
The Facts of Life, Human Life International, 1997 (fişier „Educ.sex.doc”).
-Începătorul vieţii: Credinţa creştină despre conceperea omului (fişierul „Incepatorul
vietii.doc”).
-Avortul creează sărăcie (fişierul „Saracia.doc”).
-Apelul Pro-Vita adresat forurilor de conducere ale municipiului şi judeţului Sibiu cu ocazia
Zilei Internaţionale a Copilului 2000 (fişierul „Apel2000).
-Etapele intrauterine ale dezvoltării copilului-imagini reale (fişerul „Dezvoltare fat.doc”)