P. 1
Curs.psihoterapie

Curs.psihoterapie

5.0

|Views: 1.171|Likes:
Publicado porramona74

More info:

Published by: ramona74 on May 17, 2011
Direitos Autorais:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/14/2014

pdf

text

original

Sections

  • I.INTRUDUCERE IN PSIHOTERAPIE 1.DEFINIREA PSIHOTERAPIEI
  • II. PSIHOTERAPII DE ORIENTARE DINAMICA
  • III.ORIENTAREA COGNITIV-COMPORTAMENTALA
  • IV.ORIENTAREA EXPERIENTIALA
  • V. INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA
  • VI.PROGRAMARE NEURO-LINGVISTICA
  • VII.ANALIZA TRANZACTIONALA
  • VIII.EFICIENTA PSIHOTERAPIEI:

I. INTRUDUCERE IN PSIHOTERAPIE 1.

DEFINIREA PSIHOTERAPIEI “Psihoterapia e interventia specifica si controlata asupra bolii si/sau personalitatii pacientului, care foloseste un ansamblul de metode conform unei conceptii despre personalitate si boala psihica.”(coord.M.Marian, 2006). “Psihoterapia presupune o aplicare sistematica si constienta a unor mijloace psihologice de influentare a comportamentului uman” (Holdevici, 2004). La baza oricarei psihoterapii exista convingerea ca persoanele cu probleme psihologice au capacitatea de a se modifica la diferite niveluri psihice in functie de orientarea terapeutica (emotii, ganduri, comportamente, personalitate). “Psihoterapia este o actiune psihologica sistematica, planificata si intentional, avand la baza un system theoretic conceptual bine pus la punct si trebuie exercitata de catre un psihoterapeut calificat asupra pacientului.” (Holdevici, 2004). “Psihoterapia poate fi privita ca o relatie interpersonala intre un psihoterapeut si pacient, relatie menita sa investigheze si sa inteleaga natura tulburarilor psihice ale pacientului in scopul de a corecta aceste tulburari si a-l elibera pe pacient de suferinta.” (holdevici, 2004). Psihoterapia este un process interactional constient si planificat ce isi propane sa influenteze tulburarile de comportament si starile de suferinta care, printr-un consens intre pacient si terapeut, sunt considerate ca necesitand un tratament, prin metode psihologice (prin comunicare verbal si nonverbal) in sensul unui scop bine definit pe cat posibil elaborate in comun (minimalizarea simptomelor si/sau schimbarea structural a personalitatii) cu ajutorul unor tehnici ce pot fi invatate in baza unei teorii a comportamentului normal si patologic. In general, aceasta implica o relatie emotional solida. (Strotzka 1978, cf. Huber 1994). Potrivit lui Huber (1997), o metoda de interventie poate fi considerata psihoterapie daca indeplineste urmatoarele conditii: - se bazeaza pe o teorie asupra personalitatii si tulburarilor sale - sa se intemeieze pe o teorie stiintifica asupra modificarii tulburarilor sip e o serie de tehnici verificate - prezinta evaluari empirice ale efectelor sale pozitive sau negative - ofera o interventie in tulburarile de comportament sau in starile de suferinta ce necesita ajutor - e practicata de o persoana calificata si competenta

1

2. OBIECTIVELE PSIHOTERAPIEI Majoritatea specialistilor vizeaza, in principal, urmatoarele aspectele (Holdevici, 2004): a) scoaterea pacientului din criza existential in care se afla; b) reducerea sau eliminarea simptomelor c) intarirea eului si a capacitatilor integrative ale personalitatii pacientului d) modificarea opiniilor eronate ale pacientilor despre ei insisi si despre lumea inconjuratoare; e) modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionary mature, cu o capacitate de adaptare eficienta la mediu; f) reducerea sau eliminarea acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportamentul de tip dezadaptativ; g) dezvoltarea unui sentiment clar al identitatii personale h) rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului Obiectivul major al psihoterapiei este imbunatatirea calitatii vietii prin schimbarea comportamentului si a stilului de viata, prin intelegerea despre sine, prin perfectionarea strategiilor de coping si imbunatatirea adaptarii la mediu. 3. CLASIFICAREA ABORDARILOR TERAPEUTICE 1) Dupa durata procesului terapeutic: a) de lunga durata(ani) – de exemplu, psihanaliza b) de scurta durata(10-50 sedinte) 2) Dupa profunzimea terapiei: a) terapii centrate pe symptom (psihoterapii scurte): isi propun sa inlature problema pentru care s-a prezentat pacientul b) terapii analitice: considera ca simpla inlaturare a simptomelor nu e suficienta, vizeaza o restructurare de profunzime a personalitatii, conflictelor si problemelor nerezolvate. Pentru ca altfel conflictele si probleme nerzolvate vor aparea sub alta forma 3) dupa numarul de pacienti: individuala, de grup sau de cuplu si familie 4) dupa conceptia teoretica aflata la baza terapiei: a) terapii dinamice, care pornesc de la idea conform careia simptomul e rezultatul unor conflicte intrapsihice inconstiente, nerezolvate iar terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacinet sa le constientizeze si sa le rezolve b) terapii comportamentale care considera ca simptomele sunt rezultataul unor comportamente invatate iar inlaturarea acestora se face printr-un proces de reinvatare 2

c) terapii experiential conform carora simptomele si problemele psihopatologice au drept sursa disperarea existential, segmentarea Eului, procesul therapeutic avand la baza actualizarea disponibilitatilor nevalorificate. 4. RELATIA TERAPUTICA IN CONTEXTUL CELORLALTE INTERACTIUNI SOCIALE (Dafinoiu, 2000) Majoritatea psihoterapiilor sunt delimitate de campul psihocultural caruia ii apartin terapeutul si pacientul printr-un cadru ce implica doua aspecte: ansamblul de coduri de relationare (“regulile jocului”) si un anumit dispozitiv (Gilleron, 1977, cf. Dafinoiu, 2000). Oricare psihoterpaie presupune reguli de relationare care difera de regulile obisnuite, dar care sunt acceptate de societate pentru ca este vorba despre un tratament; de asemenea dispozitivul ethnic utilizat subliniaza aspectul therapeutic al relatiei si-i evidentiaza anumite caracteristici. Astfel, delimitarea campului psihoterapeutic in raport cu cu campul sociocultural se face in primul rand prin punerea sub semnul intrebarii a regulilor sociale acceptate in cultura respective: se stabilesc coduri psihoterapeutice diferite de codurile sociale conventionale. Prin aceasta, se instituie o bariera care delimiteaza clar relatia teraputica deosebind-o de celelelate forme de interactiune sociala. Astfel, in relatia psihoterapeutica, unele tabuuri sunt anulate dar sunt instaurate alte interdictii (de exemplu, pacientul nu poate face cadouri terapeutului). Aceste reguli modifica considerabil relatiile interpersonal obisnuite, atribuind fiecaruia dintre interlocutori un rol specific in care unul este ingrijit, iar celalalt ingrijeste. De aceea este contraindicate interferenta relatiei terapeutice cu alte tipuri de relatii (de rudenie, de prietenie etc). Tocmai noutatea rolului prescris de codurile relatiei psihoterapeutice, modul de comunicare deosebit de cel coditian asigura puterea relatiei terapeutice, care poate sparge astfel automatismul repetitiei (conceptualizat in psihanaliza prin termenul de transfer) raspunzator de dezachilibrul evident al pacientului in rapot cu mediul in care se afla. .In campul teraputic se instaureaza o noua realitate psihosociala deoarece codurile relationale psihoterapeutice transgreseaza in mod deliberat regulile obisnuite. Astfel, intr-un cadru in care pacientul nu mai este securizat de obiceiuri, uzante si coduri obisnuite, in care tabuurile socio-culturale sunt anulate si se afla sub impreriul altor reguli si interdictii, el traieste o stare in care sunt puse sub semnul intrebarii fundamentele pe care se sprijina echilibrul lui psiohologic. Tocmai pe acest fond de insecuritate va intervene terapeutul.

3

Descoperirile bruste si intuitive poarta denumirea de insight. competent terapeutice inseamna capacitatea de a stabili o relatie dinamice in interiorul unui cadru spatiotemporal dat. pasivitate). In acest context. Astfel.Regulile care organizeaza aceasta relatie comporta un aspect etic (drepturile si indatoriile fiecaruia) si un aspect ethnic (neutralitate. La aceste reguli se adauga un mod de comunicare specific care poate fi dominant verbal si nonverbal. maturizarea si dezvoltarea persoanei. sa obtina insight-ul propriilor problem sis a utilizeze intelegerea obtinuta pentru a-si modifica stilul perturbat de a reactiona si de a se compoirta. normal si patologic si. b) terapeutul tinde sa adopte o atitudine profesionala neutra in schimbul uneia cu caracter personal. utilizeaza un anumit dispozitiv ethnic pentru atingerea unor scopuri specific (realizarea insigthului. Fiecare scoala psihoterapeutica presupune o anumita conceptie despre om. Terapiile psihodinamice au cel putin 2 trasaturi comune: a) discutia cu pacientul e instrumentul de baza al terapiei. in functie de scoala careia ii apartine terapeutul. Sarcina principala a terapeutului psihodinamic e sa-l ajute pe pacient sa descopere ce se intampla cu el. PSIHOTERAPII DE ORIENTARE DINAMICA Punctul de vedere dinamic isi are originea in fizica. boala si sanatate. II. in functie de acestea. Psihoterapiile psihodinamice pun accent pe descoperirea de catre pacient a proceselor psihologice inconstiente ce stau la baza structuriil personalitatii sale si a formarii mecanismelor adaptative. Prin insight pacientul descopera sursele si motivatiile ascunse care stau la baza comportamentelor si problemeleor sale. 4 . Codurile relationale si “regulile jocului therapeutic” capata dimensiuni si nuante specific. abstinenta. Aceste surse si motivatii ascunse s-au structurat in copilarie. inlaturarea simptomelor. secret. etc). in functie de obiective precise si prin raportarea lor la un model theoretic clar di definit. pacientul decide tema de discutie iar psihoterapeutul doar ghideaza. sunt de natura inconstienta si sunt relative inconstiente. care spune ca oricare fenomen fizic este rezultatul interactiunii unor forte. omul e rezultatul unor forte intrapsihice aflacte in conflict.

Aici intervine paradoul pacientului: vine pt niste simptome pe care terapeutul le considera secundare. b) este dificil de aflat daca pacientul a avut cu adevarat un insight sau nu. orientarea psihodinamica merge pe urmatoarea premisa: doar un insight corect va produce inlaturarea simptomelor si va genera patternuri eficiente de comportament. sunt caracterizate prin imaturitate si egocentrism. opinii despre sine insusi de care este constient si pe care se straduieste sa le urmeze. stabilirea unor relatii interpersonale mai eficiente si mai incarcate de satisfactie. Terapia dinamica are doua obiective majore: sa modifice viziunea pacientului asupra propriei probleme si intregul sau mod de viata si sa formeze acestuia un nou mod de intelegere a propriei personae. Din aceste motive pacientul se afla intr-un permanent conflict cu sine. Principiul insightului genereaza mari dificultati: a) scopul terapiei dinamice nu este si scopul pentru care s-a prezentat pacientul la terapie. atitudini. o metoda de cercetare si abordare terapeutica. in relatiile si experientele timpurii). comportament symptomatic. Bazele teoretice ale psihanalizei: Psihanaliza este considerata o teorie psihologica asupra dinamicii umane. Pe de alta parte poseda o serie de motivatii si conflicte inconstiente ce isi au originea in copilarie. se simte amenintat si frustrat. functionare neadecvata. Prezenta la adult a acestor motivatii si conflicte e nociva din 2 motive: a) sunt specifice relatiilor din copilarie care nu mai exista. Fortele 5 . Solutiile gasite sunt ineficiente pentru ca pun in actiune mecanismele defensive care reprezinta moduri nerealiste de adaptare. Pentru teoria psihanalitica este centrala distinctia intre motivatii inconstiente si motivatii constiente ce stau la baza conduitei umane.Principiile terapiei psihodinamice: Principiul de baza e insightul. depresie. Psihanaliza utilizeaza criterii complexe de apreciere a succesului terapiei: profunda intelegere de sine a clientului. generatoare de tulburari (de natura emotional: anxietate. Terapiile psihodinamice considera ca in cadrul tulburarilor nevrotice simptomele sunt mai putin importante decat fortele care le genereaza. acuze somatoforme). motivatii. trairea sentimentului de fericire personala. b) nefiind constientizate. ele opereaza din umbra dar eficient asupra pacientului aflat in present si astfel scapa controlului constient. Pacientul are o serie de scopuri de viata.

predispun adultul la dificultati de adaptare. ci. Inconstient nu inseamna numai ca anumite idei sau stari affective dispar complet din constiinta. La nevrotic. Structura personalitatii cuprinde 3 instante psihice: Ego-ul are urmatoarele functii: a) perceperea evenimentelor interne sau externe b) integrarea diferitelor continuturi psihice c) functie executive Id-ul cuprinde impulsuri inconstiente persistente de cautare a placerii si de ostilitate. La adultul normal Ego-ul are suficienta forta pentru a face fata tendintelor inconstiente al id-ului prin transformarea si sublimarea acestora. transformate sau refulate. care se refera nu doar la experiente legate de sfera genitala ci o larga varietate de experiente agreabile din copilarie care isi pun amprenta asupra personalitatii adulte. de multe ori. aceste tendinte sunt reprimate si deci nu sunt accesibile constiintei. complexul lui Oedip sau complexul de castrare ar reprezenta fenomene normale in cursul dezvoltarii copilului iar cand nu sunt bine integrate. care stimuleaza ego-ul in actiunea sa de a combate fortele id-ului. Egoul militeaza impotriva aducerii lor in constiinta. De exemplu. Psihoanaliza pune accentul pe conceptul de sexualitate. Perspectiva psihanalitica are la baza urmatoarele principii fundamentale: 1) omul poseda impulsuri si tendinte instinctive. Super-ego-ul cuprinde continuturi psihice de natura social-valorica.inconstiente influenteaza in fiecare moment comportamentul uman. ele interferand cu elementele constiente ale psihismului. experientele de care subiectul nu e constient pentru a-si extinde controlul constient asupra lor si a se elibera de energia psihica pe care aceste continuturi psihice o contin. pulsiuni de natura inconstienta. disocierea unor parti component ale unor continuturi psihice care ar trbui sa fie firesc impreuna. principii morale. idealuri. Mai mult. punand in actiune diferite mecanisme de aparare. Sanatataea mentala inseamna si intarirea eului. comportamentul fiind adus sub controlul eului va determina ca pacientul sa faca fata dificultatilor existente intr-un mod matur si realist. iar psihanaliza se preocupa de modul in care aceste impulsuri sunt exprimate. 6 . motivatiile. Tehnica terapeutica a psihanalizei isi propune sa aduca la nivelul constiintei emotiile. Sanatatea mentala depinde de gradul in care viata psihica este condusa de forte de natura constienta si de constientizarea efectului unor forte inconstiente.

Dupa Hutchinson (1950. disperare. anxietate. 7 . Scopul major a psihanalizei este restructurarea personalitatii si rezolvarea tuturor conflictelor nevrotice. 5) omul se confrunta cu conflictele dintre pulsiunile biologice. Procesul psihoteraputic este marcat de momentul de catharsis si momentele de insight. 6) determinismul psihic care spune ca fenomenele psihice si comportamentale nu apar intamplator ci sunt determinate de evenimente anterioare care daca nu sunt constientizate determina subiectul sa repete mereu aceleasi tipuri de comportamente. fapt ce-l incurajeaza sa continue terapia. b) etapa de incubatie si de renuntare. o recadere in vechile modele de comportamet si gandire in care subiectul nu mai vede o cale de iesire.2) refularea are la baza in principal tendinte sexuale iar tulburarile psihice au la origine o dezvoltare libidinala (psihosexuala) defectuoasa. lipsa de motivatie si rezistenta la rezolvarea problemei. 4) caracterul universal si persistent al complexului lui Oedip care ramane activ si neconstientizat. instinctive. 2004) exista patru etape succesive in atingerea insightului psihoterapeutic: a) etapa pregatitoare caracterizata prin trairea sentimentului de frustrare. Holdevici. c) etapa de iluminare in care problema devine clara pentru apcient si solutia se impune de la sin e(aparitia insight-ului) d) faza de evaluare si elaborare a solutiei Exista distinctie intre insight-ul de natura intelectuala si insight-ul de natura emotionala. cf. Obiectivul terapiei este acela de a motiva eul sa renunte la mecanismele de aparare patologice si sa gaseasca altele mai adecvate. in care se manifesta dorinta de a renunta. urmata de activitatea febrila de cautare prin incercare si eroare a unei solutii la propria problema. b) exprimarea acestor sentimente produce pacientului o anumita usurare. mecanismele primare de aparare ale eului care incearca o mediere cu realitatea externa in acord cu standardele si principiile morale elaborate de societate. Catharsisul este un moment important in terapia psihanalitica pentru ca: a) terapia nu poate progresa daca pacientul nu-si exprima intr-o anumita masura trairile affective. de a fugi de problema sa. substitutele acestora. Sarcina principala a terapeutului e sa aduca in constiinta inconstientul. 3) dezvoltarea psihosexuala defectuoasa isi are originea in conflictele si traumele psihice din copilaria timpurie.

Tehnicile psihanalizei: 1) Metoda asociatiilor libere prin care continuturile reprimate ale inconstientului vor iesi la iveala eliberand persoana de efectele lor. 2) Analiza viselor se realizeaza asupra visului in intregime, dar si asupra detaliilor semnificative. Exprima in mod simbolic dorintele subiectului. 3) Analiza actiunilor clientului 4) Analiza transferului, mecanism prin care raportarea la o alta persoana nu are legatura cu ceea ce este ea in realitate ci are un caracter irational si proiectiv. Daca teraputul isi mentine neutralitatea, majoritatea relatiilor emotionale ale clientului nu au legatura cu situatia prezenta ci izvorasc din tendinte ascunse. Analiza acestor reactii poate conduce la descoperirea unor experiente din copilaria clientului care au generat aceste tendinte precum si la cunoasterea motivatiilor inconstiente care au stat la baza comportamentului 5) Contratransferul. Nu numai clientul poate transfera asupra terapeutului atitudini, ganduri, sentimente care au legatura cu o imagine sau o amintire importanta din viata sa, dar si acesta poate raspunde emotional la solicitarile clientului. De aceea psihoanaliza recomanda ca fiecare teraput sa-si faca propria sa analiza. 6) Analiza rezistentelor. Rezistenta reprezinta orice fapt care interfereaza cu desfasurarea normala a sedintelor de terapie; ele sunt mecanisme prin care persoana se apara de anxietatea inerta a ducerii in constient a unor conflicte inconstiente.(neimparatsirea tuturor gandurilor, dezacordul cu teraputul, intarzierea la sedinte). 7) Analiza egoului-consta in analiza comportyamenului prezent al clientului. Rolul analizei este de a vedea daca clientul este pregatit, daca eul sau este suficiernt de puternic pentru a se confrunta cu o noua portie din inconstient. 8) Interpretarile. Intepretarea analitica consta in aceea ca teraputul ordoneaza materialul discontinuu produs de client in cursul asociatiilor libere si analizei viselor conferindu-I o explicatie ci sens prin prisma conceptelor psihanalitice. Terminarea curei analitice Scopul psihanalizei nu consta doar din a-l ajuta pe pacient sa resolve o anumita problema specifica, ci mai degraba sa-si puna in actiune resursele psihice pe baza carora va putea face fata oricarei problem de natura emotionala. Aceste este procesul psihoterapeutic de reeducare care este posibil doar dup ace pacientul si-a examinat, constientizat si inteles propriile problem si reactii. 8

Anumite studii au ajuns la concluzia ca rezultatele terapiei analitice sunt persistente cand pacientul dobandeste capacitatea de a-si accepta sexualitatea, obtine o mai buna adaptare sociala si dobandeste intelegerea mecanismelor care stau la baza dificultatilor sale. Alte criteria ale eficientei terapiei analitice: reducerea tendintei de a devein anxios, de a avea comportamente regressive, de a evita conflictele; dezvoltarea unei atitudini positive de tolerant si acceptare a celorlalti; disparitia amneziei infantile si dizolvarea relatiei transferentiale. Abordarile psihodianamice post-freudiene (coord .Mitrofan 2008). Teoria psihodianmica freudiana a fost completata si revizuita de o serie de psihanalisti care nu au fost deacord cu toate aspectele decise de Freud. Reprezentantii abordarii postfreudiene sunt: Alfred Adler; Carl Gustav Jung (terapia analitica), Melanie Klein, David Winnicot si Franqoise Dolto (au contribuit la dezv. Psihoanalizei aplicata pe copii) , Wilhelm Reich (a contribuit la constituirea scolii reichiene) ; Heinz Hartman, Eric Ericson si David Rapport (psih egoului); Ronald Fairbein, Otto Kernberg, Heinz Kohut (au constituit terapia relatiilor obiectuale); Michael Balint (psihodrama analitica de grup); David Malon (terapia dinamica de scurta durata); Karen Horney (neopsihanaliza); John Bowlby (teoria atasamentului). Adler accentueaza determinismul social in defavoarea celui biologic, influenta familiei si a factorilor de mediu in determinarea comportamentului individului. El considera ca influentele din copilarie pot da nastere unor complexe de inferioritate, iar tendinta de a le compensa constitue o sansa motivationala ce ar putea avea o influenta puternica pt destinul personal. In procesul de trapie clientii sunt incurajati sa isi asume responsabilitatea propiului detin. Carl Gustav Jung, in teoria lui asupra psihicului, acorda importanta si partii spirituale, mistice, traspersonale si creative din om. Este cunoscut mai ales pentru teoria arhetipurilor si pentru conceptual de inconstient colectiv, care a redimensionat semnificativ evolutia psihoterapiei, orientand-o catre abordarea umanista si transpersonala. In procesul de pshoterapie Jungian se folosesc asociatiile libere, interpretarea viselor (visele nu mai sunt analizate ca la Freud predominant sexual, ci acum ele au o functie mai importanta pentru viata psihica in ansamblu). In viziunea lui Jung visele au rolul de a echilibra persoana, dar si acela de a transmite informatii despre evolutia individuala. Interpretarea transferului si contratansferului se mentin ca obiective in terapia analitica. Scopul terapeiei este acela ca

9

persoanele sa devina armonioase cu lumea lor interna, fara a pierde contactul cu lumea externa (procesul de individuarea). Relatia terapeutica in psihanaliza (cf. Dafinoiu 2000): Teoria si practica psihanalitica a suferit o serie de dezvoltari si transformari. Aparitia terapiilor psihodinamice de scurta durata a modificat substantial relatia terapeutica intalnita in cura psihanalitica clasica. Dar, conform teoriei psihanalitice clasice, terapia tulburarilor nevrotice se realizeaza prin explorarea unor aspecte ale istoriei individului si prin descoperirea relatiei lor cauzale cu starea psihologica prezenta. Afirmatia fundamentala a psihanalizei este aceea conform careia simptomele prezente isi au originea in conflictele inconstiente. Procesul therapeutic consta, in principal, in aducerea acestor conflicte la suprafata, in constient. Conflictul nevrotic este rezolvat cand acele parti ale Eului, Supraeulyui si Sinelui, respinse din campul constientului in timpul dezvoltarii, sunt integrate. Obiectivul tratamentului este de a motiva Eul sa renunte la mecanismele de aparare patologice sau sa gaseasca altele mai adecvate. Aceste schimbari structural ale Eului sunt considerate a fi singura solutie viabila la conflictele bazale si, in acelasi timp, garantia unei permanente schimbari. Relatia terapeutica implica anumite reguri. Principala regula se refera la pacient si este regula asociatiei libere: pacientul are drept consemn sa spuna pe cat posibil tot ce ii vine in minte fara a inlatura gandurile care I se par prostesti, banale sau fara importanta. Aceaata regula se bazeaza pe afirmatia lui Freud ca inconstientul contine tendinte spre exprimare in plan constient prin incercarea de a depasi barierele Eului. Materialul psihologic produs in urma asociatiilor libere este analizat cu ajutorul unor tehnici orientate spre obtinerea insigthului (confruntarea, interpretarea, perlaborarea). Si comportamentul psihoterapeutului se conformeaza unor reguli specifice: 1. Tacerea psihanalistului trebuie sa permita asociatiilor pacientului sa se dezvolte. 2. Atenta flotanta. Asociatiilor libere ale pacientului, orientate de tenditele inconstiente ale acestuia, le corespunde atentia flotanta a psihanalistului, expresia “inconstientului expert” al acestuia. Terapeutul nu trebuie sa aiba idei preconcepute cand isi asculta pacientul, dar trebuie sa poata sa se lase surprins, sa recepteze, fara effort idei, in aparenta incongruente, suscitate de discursul pacientului.

10

Interpretarea este instrumentul terapeutic principal al psihanalistului si consta in a ajuta pacientul sa perceapa originea reala a sentimentelor sale. este plasat intr-o stare de dezechilibru: pe de o parte. S-a afirmat ca pacientii nevrotici tint sa manifeste reactii transferentiale in care acestia se raporteaza la obiecte inconstiente (in acest caz terapeutul) spre care orienteaza impulsurile sale libidinale sau agresive. Evitarea interventiilor asupra anturajului pacientului. a-l proteja de deciziile dificil reversibile ce ar putea fi legate de o faza tranzitorie a tratamentului. Psihanalistul nu se pronunta asupra discursului pacientului. este neutru vizavi de ce spune pacientul. Aceasta inseamna ca pacientii tind sa retraiasca relatiile trecute in cadrul tratamentului. Psihanalistul se intereseaza de lumea interna a pacientului. in loc a-l lasa sa actioneze in viata de zi cu zi intr-o maniera mai putin lucida.3. Astfel de “repetari ale trecuturilui” in relatie cu terapeutul pot 11 . nu se va mai teme de present). 4. Regula abstinentei asigura o conversie fortata a conflictelor intr-o forma verbala. mai ales. Abstinenta analistului si abstinenta recomandata pacientului au ca scop lupta impotriva”trecerii la act” (acting-out) adica impotriva exprimarii de catre pacient a conflictelor sale in limbajul actiunii. Aceasta regula are un versant inclinat catre terapeut si unul catre pacient. Abstinenta. Neutralitatea. 6. Aceste principii stau la baza a ceea ce s-ar putea numi intersubiectivizarea relatiei terapeutice si determina procesul psihanalitic. va incepe sa-si exprime conflictele intr-un mod mai direct. Este acolo doar pentru a intelege si interpreta. pe de alta parte. intr-un effort de caautare a gratificatiei. dar. 5. pacientul. Nu-l judeca. nu de anturajul sau. privat de sursele de obtinere de satisfactie. Ipoteza care sta la baza acestei reguli afirma ca datorita acestor masuri de fustrare controlata. pentru a-l oblige sa verbalizeze conflictele sale pe divanul psihanalitic. Terapeutul trebuie sa se abtina in a da pacientului satisfactiile pe care acesta le cauta pentru a evita in a deveni complicele nevrozei acestuia si trebuie sa-si limiteze interventiile strict in domeniul interpretarii. In timpul tratamentului relatia terapeutica insasi devine obiect al analizei. Uneori psihanalistul recomanda pacientului sa se abtina in luarea unor decizii importante in cursul tratamentului pt. neputand obtine de la analist satisfactiile pe care acesta i le refuza. a temerilor sau a inhibitiilor sale (cand pacientul ajunge sa relationeze temerile sale de trecut. el va trai maim ult in analiza conflictelor pe care cauta sa le resolve obisnuit in viata cotidiana. in cura analitica insasi. Acestea vor deveni “analizabile”.

etc. Ulterior pacientul este ajutat sa perceapa diferit situatiile si sa descopere noi modalitati de functionare b) Negative – pacientul actualizeaza vechile conflicte. Relatiile afective inconstiente ale terapeutului sunt descrise ca relatii contratransferentiale si anume : o atitudine pozitiva a terapeutului fata de pacient pare sa fie o conditie necesara pentru o cura cu rezultate pozitive. non-directiv si non-evaluativ al terapiei 3. Freud abordeaza in detaliu problema transferului in raport cu rezistentele si descrie doua situatii opuse: 1. rezistenta prin transfer : in acest caz pacientul vrea sa puna in act pasiunile sale fara sa tina seama de situatia reala. contratransferul poate devein un obstacol in evolutia terapiei si poate ridica chiar problem etice. respectul pt terapeut si furrnizeaza o baza a aliantei terapeutice ce conduce pacientul la o identificare cu atitudinea si demensul terapeutului. Titusi. aceasta repetitie simbolica a trecutului in cadrul relatiei terapeutice asigura posibilitatea schimbarii si devine cel mai puternic dintre instrumentele trapeutice.conduce la manifestarea unor structuri libidinale sau comportamentale (de dependenta sau aggressive) foarte puternice fata de acesta. Astfel. 2. un stil empatic. taceri prelungite. Factorii inportanti pt relatia psihanalitica si care pot fi intalniti si in alte tipuri de psihoterapii sunt : 1. accentul pus pe alianta terapeutica 2. in aceste conditii. Totusi. Reactiile trasferentiale pot fi: a) Pozitive – includ reactii precum simpatia. rezistenta la transfer : intreruperi ale asociatiilor. pentru terapeut o provocare personala cu efecte asupra dezvoltarii si formarii sale profesionale. Reactiile trasnferentiale constituie materialul esential ce va fi analizat si trebuie stimulat de catre terapeut. identificarea pacientului cu terapeutul 4. Contratransferul pozitiv sau negativ devine. ea poate stimuli nevoia pacientului de gratificare si dependent. acceptarea insight-ului si a metodelor analitice 12 . dragostea. daca aceasta atitudine depaseste un anumit nivel critic.

“Psihoterapia este un set de procedure destinate sa elimine o varietate de raspunsuri cu efecte emotionale negative. Thorndike. personae si situatii. 1964. precum si comportamentele indezirabile si nefolositoare sis a creeze comportamente mai eficiente pentru controlul si adaptarea la anumite sarcini cotidiene. a interactiunilor si rolurilor sociale (factorii subiectivi interni.” (Reyna. Contributii majore le-au adus Skinner (1953). care vizeaza in general modificarea interactiunilor dintre persoana si mediul sau. Ionescu 1994) afirma ca terapiile comportamentale pun accentul pe urmatoarele aspecte: 1) evidentiaza determinantii actuali mai degraba decat determinantii istorici ai comportamentului 2) prezinta schimbarea comportamentului manifest ca fiind criteriul major in evaluarea tratamentului 13 .ORIENTAREA COGNITIV-COMPORTAMENTALA 1. Terapia comportamentala este o terapie scurta centrata pe simptom. cf. Bazele sale teoretice cuprind ideile majore dezvoltate in cadrul cercetarilor privind conditionarea si invatarea. Terapia este un proces de eliminare a simptomelor si invatare a unor raspunsuri comportamentale mai adaptative. La nastere omul este o tabula rasa iar istoria scrisa pe aceasta este determinata de conditiile mediului. Watson. apud. Tolman. Oamenii sunt produse ale proceselor de conditionare in care s-au angajat. Wolpe (1958)si Eysenck (1962) care au dezvoltat strategii terapeutice care au valorificat rezultatele cercetarilro privind conditionarea si invatarea realizate de Pavlov. Personalitatea e vazuta ca functie a stimulilor externi. Comportamentele nevrotice de care persoana doreste sa scape sunt invatate (raspunsurile comportamentale indezirabile au fost invatate pentru ca in trecut i-au permis persoanei sa evite experientele dureroase). procesele inconstiente sunt response ca nefiind cu adevarat stiintifice din moment ce nu pot fi studiate intr-o maniera sistematica si reproductibila). TERAPIA COMPORTAMENTALA (Dafinoiu. 2008) Terapia comportamentala s-a dezvoltat ca forma de protest fata de punctul de vedere psihanalitic ce considera ca in spatele tuturor tulburarilor comportamentale se afla forte subiective profunde si inconstiente. Hull. Obiectivul principal al terapiei este eliminarea raspunsurilor comportamentale indezirabile.III. Paradigma stimul-raspuns (S-R) e structura fundamentala a oricarui proces de invatare. Dafinoiu 2008). Kazdin (1982. Dollard si Miller.

Abordarea socio-cognitiva are la baza ideea conform careia comportamentul e determinat de 3 sisteme interdependente ce interactioneaza intre ele si anume: a)evenimente-stimul exterene. incluzand elemente ale conditionarii clasice si operante.3) valorifica cercetarea din psihologie pentru formularea ipotezelor cu privire la tratamentul si tehnicile folosite 4) defineste tratamentul in termeni operationali si specifici pentru ca metodele aplicate sa poata fi reproduse 5) subliniaza intr-o maniera precisa comportamentil vizat si tehnicile de evaluare Terapia comportamentala este un proces de reeducare si invatare. Dezvoltarea acestor doua paradigm de conditionare si integrarea lor ulterioara de catre cercetatori precum Hull. O insemnatate deosebita au avut-o lucrarile lui Mowrer (1960) care au descries un model bifactorial. Mowrer sunt evenimente importante in evolutia terapiei comportamentale. terapeutul isi planifica intereventiile. Un individ invata observand pe alticineva in timp ce realizeaza un comportament anume. Orice schimbare comportamentala voluntara este mediate de perceptiile subiectului in legatura cu capacitatea sa de a realiza comportamentul in chestiune. pentru a explica teama si comportamentul de evitare. comportamentul este invatat mai bine daca observatorul realizeaza si el comportamentul respectiv. Prescriptiile privind expunerea pacientilor la stimuli fobogeni sunt elemente centrale in majoritatea tehnicilor utilizate in terapia fobiilor. Teama de un stimul e dobandita printr-un mecanism de conditionare clasica si fiind aversive. actionand asupra consecintelor comportamentului-simptom (“beneficiile simptomului”) si utilizand ca intarire evenimentele descoperite ca influentand schimbarea comportamentului in directia dorita. Primele cercetari au identificat doua paradigm ale invatarii la animale: conditionarea clasica (Pavlov) si conditionarea operanta (Skinner). Utilizand principiile conditionarii operante. Comportamentul adaptativ este intarit iar comportamentul dezadaptativ este eliminat. Credintele subiectului 14 . c)procesele cognitive mediatoare. Comportamentul de evitare intarit de consecintele sale pozitive este principalul element al perpetuarii fobiei. Tehnica cea mai cunoscuta se numeste desensibilizare sistematica si are trei pasi: invatarea relaxarii. subiectul invata sa o reduca prin evitarea stimulilor conditionati. Bazele teoretice si empirice ale acestui process isi au originea in cercetarile privind invatarea la animale si om. b)intarirea externa. intocmirea listei ierarhice a situatiilor fobogene si expunerea. Cerecetarile lui Bandura au avut o mare importanta asupra factorilor cogntivi in terapia comportamentala.

TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA In anii ’60-’70. in aceeasi masura sau in aceeasi directive. Aceasta atitudine a condus la adoptarea unui demers eclectic care a favorizat adaugarea la tehnicile comportamentale existente a unor component cognitive si a deschis calea dezvoltarii si aplicarii sistematice a tehnicilor cognitive. considerand ca majoritatea tratamentelor comportamentale nu mai pot fi conceptualizate doar in termenii teoriei invatarii. cat si in dezvoltarea unor instrumente de evaluare sistematica a rezultatelor psihoterapiei. precum si prin evidentierea interrelatiilor subtile dintre gandire.privitoare la capacitatea sa de a realiza un anumit comportament au fost conceptualizate sub denumirea de autoeficienta – element central al modelului referitor la autoreglare si autocontrol dezvoltat de acesta. Autocontrolul implica trei stadii: autoobservarea. in timpul terapiei nu se schimba in acelasi timp. Influenta terapiei comportamentale se regaseste in structurarea sistematica a interviului therapeutic. Lang considera ca orice problema psihologica poate fi descrisa in termenii raspunsurilor manifestate in 3 sisteme interpendente: comportamental. Dafinoiu 2008). tot mai multi cercetatori din domeniul terapiei comportamentale au simtit nevoia de a depasi notiunile mecaniciste ale practicii terapiei comportamentale (Lazarus. cognitiv-afectiv si fiziologic (prin considerarea separate a raspunsurilor cognitive si affective rezulta 4 sisteme). Influenta psihanalizei se exprima prin accentual pus pe identificarea temelor importante si latent ale gandirii pacientului (“scheme cognitive”). terapia comportamentala contemporana gaseste din ce in ce mai multe puncte comune cu terapia cognitiva astfel incat se foloseste tot mai frecvent sintagma terapie cognitivcomportamentala. 15 . Integrand procesele cognitive interne in schema behaviorista clasica stimul-raspuns. • O ilustrare a acestei tendinte este aparitia demersului celor “trei sisteme” conceptualizat de Lang si Rachman. Aceste sisteme desi interdependente. 2. sentiment si comportament. ele sunt nonsincrone. • Unul dintre cei mai mari reprezentanti ai terapiei cognitive este Aaron Beck care sistematizeaza unele aspecte ale psihanalizei si a terapiei comportamentale. Aceasta perspective unitara asupra problemlor psihologice a avut un rol important atat in descrierea si conceptualizarea unui numar mare de simptome raportate de pacient. autoevaluarea (raportata la anumite standard) si autointarirea. 1971 cf. in definirea scopurilor si proceselor care permit atingerea lor. in operationalizarea tehnicilor terapeutice si a evaluarii.

acesta poate fi interpretat ca o pierdere majora si conduce la producerea unor ganduri automate negative “Nu sunt demn de incredere!”. dureroase. ele constituie gandirea automata. De exemplu. Odata devenit depresiv. Totusi aceasta idée face individual vulnerabil la anumite evenimente critice. Aceste ganduri vor scadea dispozitia generala. apoi sa testeze postulatele dispunctionale care le determina. interventiile sistematice asupra lor sunt foarte utile. la randul ei. Gandirea depresiva nu e cauza depresiei ci o parte a ei. El evidentiaza rolul cognitiilor in interactiunea complexa a acestora cu starile afective si comportamentale in general. Studiul initial. spontane si involuntare. Modelul lui Beck nu este alabil doar pentru depresie. Acest model nu implica faptul ca gandirea negativa detremina depresia. Indiferent de tema lor ele sunt plauzibile. biologice de dezvoltare sociale. Cognitiile 16 . Deoarece in psihogeneza depresiei cognitiile au o anumita prioritate temporal. Alcatuiesc un monolog interior specific pacientilor cu depresie. prin studii ce puneau fata in fata terapia cognitive si medicamentele antidepresive. Gandurile automate sunt greu de identificat de pacient pentru ca au un character habitual. este un cerc vicios care mentine depresia.. trebuie sa am success” pare sa motiveze o activitate pozitiva. repetitive. care. Nefiind produsul unei prelucrari rationale. psihologice. “Sunt un ratat!”. In multe situatii aceste idei pot fi utile si pot orienta comportamentul in vederea obtinerii de performante. Etapa stiintifica a fost atinsa prin anii ’70. Beck a emis ipoteza ca gandurile negative nu sunt doar un simptom ci au un rol central in mentinerea depresiei. creste probabbilitatea aparitiei gandurilor negative. publicat in 1977. un set de distorsiuni cognitive exercita o influenta generala asupra functionarii cotidiene a persoanei. Astfel depresia poate fi tratata ajutand pacientul sa identifice si sa modifice gandurile negative. arata pentru prima data faptul ca un tratament psihologic poate sa aiba efecte mai bune decat administrarea de antidepresive. In cazul unui insucces. invatand pacientul sa puna sub semnul intrebarii gandurile automante negative. Depresia este vazuta ca rezultatul final al unor variabile complexe. o afirmatie precum “Pentru a fi demn de incredere.In anii 60 Beck a dezvoltat o noua psihoterapie a depresiei. Terapeutul cognitivist rupe acest cerc vicios. Alterarile functionale ale capacitatii cognitive apar dupa Beck la urmatoarele 3 niveluri psihologice: a) nivelul cognitiilor (ganduri automate disfunctionale). Gandurile negative din depresie isi au originea in atitudinile (postulate disfunctionale) dobandite in prima copilarie. In contrast cu perspectiva psihiatrica traditional asupra depresiei. fiind intr-o stransa relatie cu sistemul personal de credinte.

a fi/a nu fi). viitor negative (“Niciodata nu-mi va fi mai bine!”). Incapacitatea de a medita asupra diferentelor. Gandurile automate negative sunt produsul unor erori in procesarea intformatiei care conduc la distorsionarea imaginii individuale despre el insusi si despre realitatea inconjuratoare. sentimental esecului.minimizarea-deprecierea resurselor personale si a reusitelor. Sta la baza primelor 2 niveluri si este responsabil de vulnerabilitatea la depresie. neadaptativ. Aceasta perceptive rigida si simplificata a evenimentelor conduce la atitudini radicale (totul sau nimic. exigenta. autonomia. Este vorba de o lectura a realitatii. Schema cognitiva este o structura cognitiva sensibila care desi inactiva o buna parte din viata este reactivata de anumite evenimente. incapacitate si devalorizare. O data schema activata modifica perceptia realitatii: depresivul vede evenimentele. Gandurile si activitatile sunt formulate ca obligatii sau datorii.persdonalizarea 5. Acest chestionar are o dubla utilitate: scorul global obtinut este un indicator al intensitatii depresiei si permite evidentierea unor 17 . a nuantelor face persoana sa dezvolte un comportament rigid. exagerarea dificultailor. alb/negru. Aceste ganduri automate negative au fost sistematizate de Beck intr-o triada cognitiva: imaginea de sine (“Sunt un nimeni!”). reusita.suprageneralizarea 2.influenta arbitrara 4. dragostea. c) nivelul schemei cognitiev depresogene. Pacientul se constrange sa realizeze actiuni care nu-I provoaca placere ceea ce conduce la sentimente de culpabilitate. hiperexigenta fata de sine. b) nivelul proceselor cognitive. Autocomenzile imperative (Trebuie sa!) sunt specifice gandirii depresive. Gandire dihotomica determina persoana sa evalueaze situatia in termeni extremi si absolute. Exista 6 mari tipuri de erori: 1. le interpreteaza cu ajutorul acestei scheme.abstarctie selctiva 3. le traduce.maximizarea unui eveniment minor 6.depresivilor au ca teme principale: autodepercierea. omnipotenta. respindgerea de catre ceilalti. experienta curenta negative (“Nimic din ce fac nu iese bine!”). perfectionismul. filtrata de acest postulat silentios (de exemplu schema “Nu merit sa fiu iubit” poate fi activate de comportamentul negative al persoanei X). Pentru identificarea schemelor Beck propune in 1978 scala de atitudini disfunctionale (DAS) care cuprinde 7 clase de scheme depresogene: aprobarea.

Importanta acordata schemelor rezida in faptul ca ele determina un comportament rigid (individual amplifica evenimentele care sunt in accord cu schema sa si le minimalizeaza pe cele care nu sunt). iar aceasta este in functie de problemele pacientului si de nivelul cultural al acestuia. Pentru atingerea acestor obiective sunt utilizate tehnici cognitive si comportamentale cu ajutorul carora sunt testate si modificate credintele disfunctionale si e promovata o gandire realista. Beck insista asupra importantei schemelor de: a) autonomie (necesitatea oricarei personae de a se centra pe realizareaobiectivelor sale fara control sau constrangere din partea celorlalti). interventia teraputica incepe prin abordarea gandurilor voluntare. Aceste explicatii trebuie furnizate intr-o maniera empatica. Credibilitatea demersului therapeutic utilizat este o conditie indispensabila asigurarii caracterului colaborativ al relatiei terapeutive si succesului terapiei. In functie de accesibilitatea si dificultatea schimbarii lor. Schema cognitiva este o credinta foarte putrenica in legatura cu propria persoana care a fost interiorizata la o varsta precoce si este atat de puternica incat e traita ca adevarata. continua cu identificarea si modificarea gandurilor automate si se finalizeaza cu identificarea si contracararea efectelor negative ale schemelor cognitive disfunctionale. Astfel se initiaza un lant cauzal circular ce il disociaza din ce in ce mai mult de realitate si ii transforma credintele in predictii care se autoimplinesc. Terapia incepe inca din momentul prezentarii tehnicii. Tehnicile de restructurare cognitiva cuprind 2 etape: a) observarea si identificarea gandurilor si schemelor cognitive-disfunctionale b) evaluarea si modificarea acestora 1) Explicarea demersului terapeutic. Desi este o terapie centrata pe symptom.scheme de gandire ce vor deveni tinta interventiei terapeutice. Procesul schimbarii teraputice in terapia cognitiva: Obiectivele terapiei cognitive sunt: a) a corecta prelucrarea distorsionata a informatiilor si b) a ajuta pacientul sa-si modifice credintele ce mentin comportamentee si emotiile dezadaptative. 18 . mai adaptativa. Schimbarea cognitive se manifesta la mai multe niveluri. b) sociotropienevoia individului de a primi atentie si incurajari din partea celorlalti. terapia cognitive vizeaza si obiectivul mai general de a corecta erorile sistematice de gandire.

Criteriul principal este acela ca gandurile automate nu sunt rezultatul unui rationament constient. 4) Confruntarea cu realitatea. O astfel de terapie este portivita pacientilor cu o anumita capacitate de introspectie si foarte motivati. observarea cognitiilor se poate realiza prin: raspunsuri la intrebari directe.manifestand respect si incredere in resursele pacientului. Terapeutul ajuta pacientul sa deosebeasca gandurile automate de celalalte ganduri reflexive mai elaborate. Centrarea excesiva pe ganduri negative prezinta riscul agravarii depresiei. o data scrise. Inaintea demararii unor tehnici mai specific este necesara o autoevaluare cognitive prelungita (3-4 sedinta). devine mai specifica si mai 19 . daca starea pacientului evolueaza in acest sens. Efortul de sistematizare logica a gandurilor in procesul transcrierii precum si faptul ca. Primul obiectiv al terapiei este identificarea gandurilor disfunctionale aflate in legatura cu simptomele. In cursul terapiei. sunt spontane. terapeutul trebuie sa ia in considerare urmatoarele aspect: • pentru a facilita identificarea gandurilor negative. intrebarile teraputului vor permite evaluarea validitatii unei gandirii globale si abstracte care. ele pot devein obiectul extern al unei analize logice cresc probabilitatea invalidarii lor de pacient. pacientul poate primi o lista cu ganduri disfunctionale ce apar in timpul starilor depressive. dificil de oprit si atat de evidente incat este usor sa crezi in ele. Se explica clientului faptul ca imaginea lui despre el insusi si despre lume nu e gresita ci doar partiala. 3) Autoinregistrarea gandurilor automate. pe masura dezvoltarii de catre pacient a unei capacitate de reflective din ce in ce mai rationale. terapeutul se va orienta cat mai repede spre descoperirea alternativelor rationale la gandurile negative. involuntare. Realizarea acestei prescriptii are ca effect adoptarea de catre pacient a unui punct de vedere mai obiectiv in raport cu procesul sau de gandire. • • Cand gandurile negative sunt foarte multe si se succed cu mare viteza. In realizarea acestor sarcini. confrunta predictiile sau concluziile continute de gandurile automate cu realitatea. Gandurile automate sunt dificil de observant pentru ca se desfasoara rapid. vizualizare mintala a unor evenimente ce au provocat starile afective negative si prin jocul de rol cu terapeutul. adaugand la ele si propriile ganduri. pacientul va consemna frecventa zilnica a acestor ganduri negative. pacientul poate inregistra pe o banda Sonora acest monolog interior. In timpul sedintelor. Terapuetul. 2) Observarea gandurilor automate. in colaborare cu pacientul.

cele pe care le-a ignorat si erorile de procesare a informatiei. . Pentru stimularea unor raspunsuri alternative.Aceasta permite pacientilor sa investigheze progresiv elementele realitatii pe care le-a luat in considerare. Nu-mi asum responsabilitatea pentru lucrurile care nu stat in puterea mea? (personalizarea). Obiectivul restructurarii cognitive este de a provoca o deschidere mai mare gandirii pacientului. urmand sa continue singur acasa. In unele manual sunt enumerate o serie de intrebari pe care acestia si le pot pune pentru provocarea si invalidarea gandurilor negative. In cazul in care pacientul nu se poate implica in producerea de alternative. situatia. terapeutul poate utiliza un demers provocative prin ingerarea unor solutii evident inadecvate sau extreme. Ca si in cazul identificarii gandurilor disfunctionale. Nu cumva ma condemn in baza unui singur eveniment? (generalizare). foaia de inregistrare a gandurilor ce trebuie completata de pacient intre sedinte va contine urmatoarele rubrici: data. De indata ce aceasta viziune catastrofica asupra lumii nu va fi confirmata de realitate. terapeutul va evalua reprezentarile sale catastrofice. gandurile disfunctionale associate gandurilor rationale posibile.concreta. In general aceste raspunsuri rationale ar putea fi provocate invatand pacientul sa-si puna urmatoarea intrebare: ”ce altceva as putea gandi in situatia X?” Cu cat pacientul are o capacitate mai mare de elaborare cognitive si rationalizare a situatiei in care se afla este mai bine organizata. emotiile. pacientul incepe aceasta activitate in timpul sedintei cu terapeul. convingerea pacientului in credintele sale se va schimba. si in cel al provocarii de raspunsuri cognitive alternative. pacientul poate reactiona la acestea propunand el insusi alternative mai realiste. facandu-l sa-si utilizeze cat mai bine capacitatile de elaborare logica a raspunsurilor cognitive. in loc de a arata pacientului ca predictiile sale nu sunt fondate. cu atat exista riscul ca raspunsurile alternative identificate sa fie doar variante mai elaborate ale gandurilor disfunctionale anterioare. 5) Producerea de raspunsuri cognitive alternative. 6) Autoevaluarea gandurilor si emotiilor. Confruntarea cu realitatea se poate practica diferit cand se abordeaza subiecte sensibile pentru pacient sau care sunt traite ca fiind amenintatoare. De acum inainte. In acest caz. De exemplu: Nu cumva vad doar parte area a lucrurilor? (abstractive selective). terapeutul poate sugera pacientului sa-si puna si altfel de intrebari: Ce altceva ar putea gandi altcineva intr-o situatie similara? Ce gandeam eu intr-o astfel de situatie inainte sa devin depresiv? Aceste intrebari faciliteaza identificarea alternativelor prin provocarea unor “decentrari”. 20 .

utilizand procente. Pentru evidentierea efectului procesarii mai rationale a situatiilor in care se afla . Pe masura ce terapia progreseaza. Decentrarea E utila mai ales cu pacientii anxiosi care cred ca sunt in central atentiei cuiva. va proceda asemanator si cu gandurile alternative rationale. la modificarea progresiva a trairilor emotionale. in final. se recomanda oamenilor singuri care cred ca “Nimeni nu-mi acorda atentie. De exemplu. ca se ajunge. iar in terapia rogersiana. Alte tehnici cognitive: 1. Daca in psihanaliza. terapeutul doreste sa fie si el o oglinda ce ofera pacientului o “imagine pozitiva neconditionata”. initial depresogene. in 21 . o scala cu cinci trepte sau un vector graphic.ofere pacientului o imagine ce contine in egala masura lumini si umbre. cu consecinte positive asupra imaginii de sine. terapeutul isi propune sa fie o “oglinda perfecta” care sa. depresivul are tendinta de a atribui propriilor deficiente evenimentele negative pe care le traieste (personalizarea). Scopul tehnicii este acela de a-l ajuta pe paciente sa identifice diversi factori ce ar putea contribui la o experienta negativa. Reatribuirea responsabilitatii In virtutea imaginii de sine. Pacientul va proceda intr-o maniera asemanatoare pentru evaluarea starilor affective initiale si a celor traite dupa dezvoltarea alternativelor rationale. 2. exersandu-si capacitatea de a dezvolta puncte de vedere rationale in legatura cu acestea. Relatia terapeutica in terapia cognitiv comportamentala: In cazul terapiei cocnitiv-comportamentale. Astfel apare o diminuare a responsabilitatii personale a pacientului. Pacientul este incurajat sa evalueze gradul de convingere sau de adeziune la gandurile disfunctionale.prin identificarea alternativelor – pacientul va evalua din nou gradul de adeziune (convingere) la cognitiile initiale. mai ales.Scopul este de a arata pacientului ca restructurarea cognitive permite modificarea nivelului credintelor associate cognitiilor negative initiale si. este o relatie directiva si o relatie de ghidare pentru ca teraputul ajuta pacientul sa ia decizii dar nu hotaraste in locul lui. pacientul isi va dezvolta capacitatea de a analiza mai rational din ce in ce mai multe situatii cotidiene. sa li se redefineasca problema ca “Am nevoie sa intalnesc alte personae si sa fiu atent cu ele” 3. Redefinirea Este o cale de a mobiliza pacientul care crede ca o problema se afla in afara controlului sau. El e incurajat sa se angajeze in diverse situatii.

stimuleaza motivatia de participare la terapie a pacientului 6. informeaza si dedramatizeaza 3. c) examinarea sensurilor 22 . intr-o maniera mai spontana. mai degraba. Terapeutul formuleaza cu atentie o serie de intrebari cu scopul de a crea cadrul adecvat unor clarificari si unei noi invatari. Terapeutul evalueaza sursele problemelor si-l ajuta pe client sa-si clarifice obiectivele. dialog socratic interviul este instrumental principal al terapiei cognitive si in cadrul acestuia dialogul Socratic este metoda cea mai utilizata. pe masura evolutiei terapiei. colaborare empirica Relatia terapeut-pacient se situeaza dincolo de simplul consimtamant de participare a celui din urma la terapie. parteneriatul. alege strategia teraputica 5. aplica tehnica teraputica 7. identificarea comportamentelor si cognitiilor disfunctionale. Rolurile terapeutului in terapia cognitic-comportamenta sunt urmatoarele: 1. Obiectivele intrebarilor terapeutului sunt: a) clarificarea si definirea problemelor. dezvoltarea unor cognitii alternative rationale si a unor comportamente mai adaptative sunt principalele aspect ale terapiei in care terapeutul si pacientul se intalnesc ca adevarati parteneri. Beck (1995) considera ca relatia terapeutica si atitudinea generala a teraputului pe parcursul terapiei cognitive pot fi descrise cu ajutorul a 3 concepte fundamentale: a. ghidarea. terapeutul are un rol mai active. din momentul in care pacientul va incepe sa utilizeze. testarea acestora prin confruntarea cu realitatea. Relatia terapeutica este de tip colaborativ. Stabilirea colaborativa a obiectivelor. directive. identifica factorii de mentinere si cerceteaza beneficiile secundare ale acestuia 4. pune capat realteii terapeutice conform contractului teraputic. explica. Terapeutul poate fi mai directive pe parcursul invatarii tehnicilor de identificare si evaluare a cognitiilor si emotiilor. terapeutul va fi mai putin incitativ si. b) asistarea pacientului in identificarea gandurilor. defineste simptomul tinta.TCC. ea este o relatie colaborativa in care schimburile verbale interactive fac din pacient un participant active ce transforma relatia de ajutor. colaborarea. ce implica in egala masura procese precum: orientarea. culege datele si efectueaza analiza functionala a comportamentelor 2. il va asista pe acesta in demersul sau explorative. imaginilor si schemelor cognitive. aceste tehnici. intr-un process complex de autoajutor. b.

ci. Descoperirea ghidata nu implica indemnul si “seductia” pacientului de a adopta noi credinte. descoperirea ghidata este calea care asigura. incurajarea acestuia de a utiliza informatii si fapte pentru obtinerea unei perspective realiste. importanta relatiei terapeutice in facilitarea schimbarii clientului b. valori etc. relatia autentic empatica este vazuta ca un factor curativ crucial dar si ca factor facilitator al altor sarcini principale ale acestei orientari – si anume adancirea experientei clientilor in terapie. Dialogul Socratic conduce pacientul spre concluzii logice bazate pe propriile raspunsuri la intrebarile terapeutului. (Gendlin1996. 23 .) (Gendlin. mai degraba. IV. Ele il ajuta pe terapeut sa inteleaga punctele de vedere ale pacientului si sunt puse intr-o maniera sensibila. Aceste abordari umaniste accentueaza ideea ca clientii sunt persoane constiente. modificarea comportamentelor si a credintelor neadaptative. intr-o maniera colaborativa. Intrebarile nu sunt utilizate pentru a intinde “capcane”pacientului. scopuri. nu defensiva. empatica astfel incat sa ajunga sa-si examineze credintele intr-o maniera mai obiectiva. c. 1994) In practica terapiei experientiale. d) evaluarea consecintelor mentinerii gandurilor si comportamentelor neadaptative. Rice. exista 2 factori important fundamentali ai abordarilor experientiale: a. psihoterapia existentiala si geltatista. fiinte subiective si agenti autoreflexivi. nici pentru a-l constringe sa ajunga la anumite concluzii sau a-l “ataca”. Greeenberg. In ciuda schimabrilor de accent in evolutia practicii.ORIENTAREA EXPERIENTIALA Terapia experientiala isi are originile in terapia centrata pe client.evenimentelor pentru pacient. Terapeutul joaca rolul de “ghid” care clarifica problemele comportamentale si erorile logice prin planificarea unor noi experiente (experimente comportamentale) ce conduc la chizitionarea de noi deprinderi si perspective asupra realitatii. 1993). importanta experientei clientului in terapie (reprezentarea si examinarea viziunilor subiective interioare: emotii. perceptii. Obicectivul principal al terapiei experientiale este de a lucra cu constiinta clientilor atat bazanduse pe experienta subiectiva cat si prin promovarea reflexivitatii si activismului.

Aceasta viziune sublinia imersia sensibila in lumea clientului acompaniata de aprecierea clientilor astfel incat ei sa devina constienti de propriile emotii.1. Rogers pleca de la ipoteza ca terapeutii promovau schimbarea prin evitarea sfaturilor sau a interpretarilor si prin recunoastea si acceptarea emotiilor clientilor. Pe masura ce a lucrat cu schizofreni. Rogers a recunoscut faptul ca este important ca terapeutul sa fie apreciat ca persoana in relatie sis a fie considerat de incredere la fel cum si el isi considera clientii de incredere. Dezvoltand aceasta viziune. O schimbare importanta in procesul therapeutic este miscarea clientului de la un mod rigid de a fi in lume la un process mai fluid in care ei se afla in 24 . In aceasta faza Rogesr s-a bazat pe intelegerea procesului de schimbare a clientilor si din aceasta examinare a rezultata componenta cruciala a terapiei: experienta clientului. s-a concentrate pe identificarea tehnicilor specific care sa faciliteze cresterea si dezvoltarea clientului (de exemplu. TERAPIA CENTRATA PE CLIENT: Practica acestei terapii a traversat mai multe stadii fiecare dintre ele a accentuat modalitati usor diferite de interactiune a terapeutului cu clientii. Rogers a accentuat ideea ca terapeutii care lucreaza cu o constientizare totala de sine isi pot folosi propiile cacapictati interioare astfel incat prezenta lor sa elibereze capacitatile de crestere a clientului. Focalizarea pe experienta clientului in terapie Sarcina primordial a abordarilor experiential este experienta clientului in terapie. Rogers a accentuat conditiile relationale : empatia . congruenta. cu grupurile de intalnire si cu contextual sociopolitic mai larg. (Rogers 1980) Procesul psihoterapeutic in terapia centrata pe client Terapia centrata pe client initiata de Rogers a foar dezvoltata ulterior de alti autori. 1. reflectarea). consideratia pozitiva neconditionata. Aceasta necesita ca terapeutul sa verifice continuu propria intelegere a lumii interioara a clientilor si sa nu se ascunda in spatele profesiei ci sa releve experienta lor atunci cand procesul o cere. Rogers considera ca oamenii poseda in ei insisi resursele auto-intelegerii si capacitatea de a-si modifica comportamentul. Prima etapa accentua caracterul non-directiv de actiune a terapeutului cu clientii. Rogers a accentuat ideea ca terapeutul sa fie autentic cu clientii pentru a facilita chimbarea clientilor. rafinand conceptualizarea procesului therapeutic si a tehncilor utilizate. Ulterior Rogers a considerat ca accentul pus pe tehnicile specifice de reflectare este prea mecanicist si impiedica dezvoltarea unei relatii adevarate cu pacientii.

cand o persoana ramane conectata la aceasta emotie pana cand urmatorul pas al actiunii sau limbajului se formeaza sic and persoana se reintoarce la emotie pentru a face si urmatorii pasi”. In fiecare individ exista un flux al experientei la care persoana poate avea acces pentru a descoperi sensul diferitelor experiente pentru sine. bogata in detalii. ci si un angajament pentru schimbarea fiziologica. Experienta este un process si aparitia schimbarii depinde daca acest process inainteaza pe masura ce sentimental interior (inner sense) este continuu articulate. “Cand o emotie reprimata este experimentata total si acceptata in constiinta. Principiul essential al metodei experientiale: oamenii sa verifice orice se spune sau se face contra propriei experiente concrete simtite. Gendlin (1974) a dezvoltat tehnica focalizarii pentru a asista sclientii in recunoasterea si clarificarea emotiilor lor. capabila de diferentiere. Gendlin a considerat reflectarea ca un instrument primordial al terapiei experiential sau centrate pe client. imediata. terapeutii 25 . Schimbarea in terapie consta in schimbarea de directive interna in experinta clientului ca rezultat al reprezentarii adecvate a emotiilor interne simtite. intense. Gendlin (1974) descrie terapia experiential astfel “Punctul crucial al terapiei experiential este procesul experiential bogat. Prin reflectare. sunt produsul simbolizarii experientei si releva sensurile cognitive ale experientei. deplin care apare atunci cand o emotie (felt sense) se naste. Experienta oamenilor a fost perceputa ca fiind corporala. Desi a accentuat rolul focalizarii si al experientei. Cheia terapiei experiential este focalizarea interna a atentiei pentru a articula experienta clar. pe masura ce se atinge o stare noua de insight”. Aceasta a condus la dezvoltarea laturii experiential in terapia centrata pe client care accentua importanta clientului in terapie. Rogers (1975) considera ca schimbarea in psihoterapie rezulta adesea dintr-un process nonlinear. a accentuat faptul ca clientii trebuie sa-si directioneze atentia catre propria experienta interioara.contact cu experienta interioara pas cu pas. Dialogul therapeutic urmareste directionarea atentiei clientului in interior pe masura ce se angajeaza in cautarea interna. Atat Rogers cat si Gendlin disting sentimentele de emotii: • • Sentimentele sunt rezultatul interactiunii dintre cognitive si emotie. Un aspect important al experientei este acela ca functioneaza ca un barometru dupa care reprezentarile experientei pot fi verificate. Emotiile sunt senzatii fizice sau reactii care sunt raspunsuri la stimuli din mediu si releva semnificatia pre-reflectiva a lucrurilor. se creeaza nu numai o schimbare psihologica simtita. fluida.

sursele externe ale informatiei constau dintr-o arie vasta de informatii care pot fi procesate prin simturi. materialul experientei derivand atat din surse externe cat si interne. Perspectiva procesarii constructivist/informationale Acesti autori din terapia centrata pe client au inceput sa conceptualizeze experienta clientilor in termeni de procesare informational cognitive-afectiva si construirea sensului (Rice 1974. Toukmanian 1992. Sursele interne ale informatiei constau din inputul sensorial din surse interioare si informatiile stocate in MLD. Anderson 1974. Wexler si Rice 1974. Epstein 1994). Metodele de focalizare ale lui Gendlin accentueaza procesele schimbarii intrapsihice in client si mai putin procesul schimbarii interpersonal din cadrul relatiei terapeutice. Acesti teoreticieni au fost influentati de idea lui Rogers ca oamenii sunt procesori active ai informatiei care isi construiesc si organizeaza active experienta. Din aceasta perspective. schimbarea terapeutica si cresterea clientului apare din cresterea constientizarii propriei experiente si simbolizarea ei in cuvinte. Experienta este un process de organizare a informatiilor din surse externe si interne pentru a da sens lumii. 26 . Aceasta latura a terapiei centrate pe client considera procesele cognitive ca actionand si transformand informatia. Sachse 1990). Modelul experiential al lui Gendlin se focalizeaza pe functionarea intrapsihica. Zimring 1974. Experienta este generate si construita in procesul organizarii si semnificarii acestor informatii. Astfel. oamenii descopera structura propriei experiente in procesul trairii acesteia iar in procesul organizarii informatiei sunt generate sentimente (Greenberg. 2. 1993. astfel clientii pot utiliza experienta ca barometru dupa care isi pot simboliza propria experienta. • Clientii trebuie incurajati sa verifice ce spun terapeutii impotriva senzatiei interne a experientei. Autorul considera ca sunt necesare doua cerinte pentru o buna reflectare: • Reflectarile trebuie sa distinga esenta a ceea ce incearca clientul sa spuna sau trebuie sa aiba calitatea de a stimuli diferentierea clientilor si explorarea propriilor experiente. oamenii sunt vazuti ca agenti activi care isi creeaza propria experienta si sunt recipientii acestuia. Informatia este organizata in scheme iar practica psihoterapeutica incepe prin a ajuta clientii sa-si cnstruiasca schemele sinelui si ale lumii. Wexler 1974.verifica propria intelegere a experientei clientilor si raman conectati la experienta lor din sesiune.

clientul s-a simtit atat de anxios intr-o anumita situatie incat nu a reusit s-o proceseze. Rice distinge intre: • • Factorii relationali care promoveaza procesul schimbarii clientilor in terapie Factorii de sarcini sau tehnicile specific pe care terapeutii le pot utiliza in moment diferite pentru a facilita experienta clientului si a-l asista in activitatea lor de procesare informational. campurile specific de stimuli pot fi atat de largi sau pot contine atat de multa informative incat este dificil de procesat. Relatia terapeutica in terapia centrata pe client a) Abordarea nondirectiva 27 . Toukmanian (1990. Aceste constructii sunt considerate de durata. Alte tehnici utilizate de terapeutii centrati pe client pentru a mari accesul clientilor la propria experienta sunt: limbajul viu (Butler 1974) si utilizarea metaforei. sa-i asiste in organizarea informatiilor si integrarea sensului in timpul experientei si de a evoca noi fatete ale informatiei. In ambele cazuri. este de a diferentia si integra sensul. Pentru a facilita accesul la noi informatii.Rice (1974) sugera idea ca oamenii au clase de experiente pe care nu le-au procesat adecvat. 1992). Rice (1974) a dezvoltat tehnica reflectarii evocative. Functia terapeutului este de a ajuta clientii sa se ocupe de informatii. a extins functia terapeutului de procesare a informatiei prin ajutarea (sustinerea) clientilor de a diferentia active sensul propriei experiente si a reconstrui experineta prin examinarea amintirilor si evaluarilor evenimentelor. foarte stabile daca nu sunt provocate de noi informatii. Mai tarziu. parti din situatia-stimul pot fi lasate inafara reprezentarii clientului despre propria experienta si astfel reprezentarile clientilor despre evenimente pot fi neadecvate sau incomplete. Scopul terapiei centrate pe client. accentuand elementele de restructurare cognitive. Obiectivul este de a ajuta clientii sa acceseze mai multa informative pentru a induce schimbari in schemele lor defectuase si a permite o functionare imbunatatita. De exemplu. Pe de alta parte. Daca cineva continua sa intalneasca situatii similar cu conditiile deformatoare atunci se formeaza o “constructive” a acestor evenimente care filtreaza experienta si ghideaza comportamentul. prin care terapeutul incearca sa reamorseze amintirile clientilor despre evenimente pentru a formula apoi relatari mai adecvate ale experientei lor. din punctual de vedere al acestei abordari.

Singura intervetie este reflectarea. atunci clientii nu numai ca puteau sa se dezvaluie liber in terapie. prin procesul validarii propriilor experiente. Reflectarea emotional este forma cea mai articulate soi precisa de raspuns empatic. libertate de exprimare si atentie concentrate pentru ca clientii sa resolve problemele. Terapeutii prin nondirectivitatea lor cu clientii. determina la acestia sa obtina insight asupra lor insisi si asupra situatiei lor.Initial. Aceasta perspective sugereaza ca terapeutii sa abandoneze controlul atat a procesului cat si a continuturilor sesiunilor in favoarea clientilor. clientii ajungeau sa-si foloseasca experienta ca mijloc de evaluare a lucrurilor pentru sine sis a o utilizeze ca ghid pentru actiunea viitoare. accentul pus de Rogers pe relatia terapeutica ca vehicol primordial al schimbarii. Ulterior. Se utilizeaza reflectarea ca opusa interpretarilor si intrebarilor pentru a inainta in autoexplorare si cresterea clientului. singura cerinta era de a oferi clientului timp. Reflectand anumite aspect ale 28 . Intentia primara a terapeutului este de a impartasi lumea fenomenologica si experiential a celuilalt si a o intelege. b) Abordarea centrata pe client clasica Atitudinile terapeutului sunt vazute ca central in promovarea schimbarii. Scopul acestei abordari este ca clientii sa-si dezvolte strategii de actiune positive si proprii ca rezultat al unei noi intelegeri de sine. Daca terapeutii erau empatici cu experientele clientilor si incercau sa vada lumea prin ochii lor. consideratia pozitiva neconditionata si congruent. dar ei puteau sa se ocupe de experienta lor interioara sis a o utilizeze ca sursa valida de informatii. care erau considerate conditii necesare si suficiente ale schimbarii terapeutice. a fost formulat in termenii a trei conditii ale terapeutului: empatia. Nondirectivitate inseamna ca terapeutii sa ofere un mediu structurat dar permisiv si neautoritar pentru client pentru ca ei sa se simta liberi sa se angajeze in autoexplorare fara a devein defensive sau preocupati de reactia terapeutului. Astfel ei isi dezvoltau un locus al controlului intern astfel incat sa nu mai fie dependent de valorile introiectate ale altora. Brodley (1990) afirma ca terapeutii nu produc schimbarea si doar o initiaza prin oferirea de conditii care sa sustina functionarea optima a tendintelor natural de crestere a clientilor. Rogers (1942) a considerat ca relatia terapeutica este un vehicol essential al schimbarii clientului. Bozarth (1990) sugera ca nu conteaza ce fac sau spun terapeutii centrati pe client. fara judecata pozitiva sau negative. In plus.

Focalizarea pe procesele interpersonal a intarit necesitatea autenticitatii in relatia interpersonala. Focalizarea in abordarea clasica nu este atat pe interactiunile interpersonal ale clientilor cat pe perceptiile. focusul este intrapsihic ca opus interpersonalului. Terapeutii trebuie sa fie sufficient de mature si constienti de sine pentru a nu devein defensive cu clientii si a ramane deschisi la 29 . terapeutii pot focaliza clientul pe anumite experiente. S-a observant ca in timp ce terapia individuala promova insight-ul si explorarea intrapsihica a problemelor interpersonal. terapia de grup este utila pentru a ajuta clientii sa se ocupe de paternurile relationale disfunctionale (Lietaer 1993). grupurile de intalnire si contextual sociopolitic mai larg. emotiile si experientele clientului. In ultimii ani. Totusi Lietaer si Dierick (1996) sugereaza ca terapeutii de grup trebuie sa fie mai directive in privinta proceselor de grup astfel incat sa clarifice ceea ce se intampla in “aici si acum” sis a mentina coeziunea grupului. Urmand linia lui Rogers. Lucrul cu grupurile a facut terapia centrata pe client mai interactionala. cu terapeutii actionand nu doar ca alterego al clientilor ci si ca particiapanti independent ai interactiunii si care isi pot exprima emotiile si face observatii despre ce se intampla intre participanti. Rogers a incercat sa faca asta nedirectionand grupul si ascultand foarte atent. pe masura ce terapeutul adopta un focus mai interpersonal in cadrul “intalnirii terapeutice”. Lietaer (1993) a identificat atenticitatea ca fiind aspectul cel mai important dintre conditiile terapeutice. Practicienii acestei abordari interpersonal au fost influentati de teoria si practica terapiei existential (Yalom). Rogers a incepu sa sublinieze rolul terapeutului ca factor important in procesul schimbarii. O sarcina importanta in terapia individuala si de grup este construirea si mentinerea unui mediu securizant. In bordare lui Brodley. El a distins doua aspect ale autenticitatii: • Aspectul intern al autenticitatii se refera la experienta interna a terapeutului cu clientul de care trebuie sa fie constienti in terapie. dar acesta nu este un scop primar.experientei clientilor. c) Abordarea interpersonala S-a nascut din munca lui Rogers cu schizofrenii. accentual este pus pe asumarea de catre client a responsabilitatii directiei si procesului therapeutic. Accentual este pus pe autenticitate.

conditionare. Felul in care oamenii se confrunta cu aceste daturi este determinat de sistemele construite ale sinelui si lumii. Transparent este intotdeauna utilizata intr-un climat empatic. b. • Aspectul extern al autenticitatii se refera la abilitatea terapeutului de a releva experienta sa clientului (transparenta). Acesti terapeuti cred ca dificultatile relationale care apar se pot evapora in masura in care clientii sunt expusi la experiente emotional corrective. conflictul dintre libertate si limitele existentei. Revizuirea acestor sisteme este principala sarcina a terapiei existentiale. Lietaer atrage atentia ca terapeutii trebuie sa-si exerseze transparent cu responsabilitate. arhetipuri. Exista doua linii directoare pentru a fi transparent intr-o relatie: mesajele de tip Eu si terapeutii sa fie continuu deschisi la experienta clientilor si la impactul pe care autodezvaluirea o are asupra clientului. Cu cat sunt mai capabili sa ramana in contact cu propria experienta. Abordarea interpersonal ofera o anumita credibilitatea notiunii de trasfer. cu atat sunt mai congruenti. Abordarea transpersonala 30 . izolarea existential. 3. Autodezvaluirea terapeutului trebuie sa evite implicarea adanca cu clientul. Abordarea existential-umanista Pe masura ce oamenii se dezvolta. O relatiie terapeutica autentica e consiferata fundamentala pentru procesul terapeutic. isi construiesc sisteme ale sinelui si ale lumii bazate pe experienta personala cu lumea. Pe masura ce se dezvolta oamenii trebuie sa confrunte cu “daturile” existentei: inevitabilitatea mortii. daca aceste sisteme sunt inadaptate pentru exigentele lumii atunci trebuie revizuite. Nu este necesar ca terapeutul sa impartaseasca fiecare aspect al experientei sale cid oar acelea care faciliteaza procesul clientilor. Accentueaza lucrul cu persoana intreaga si nu pierderea unitatii (intregului) datorita unor concept ca: instinct. Dupa al II lea razboi mondial s-au nascut doua viziuni ale terapiei existentiala: a. lipsa de sens a existente. nu au rolul de a invata clientii despre paternurile de interactiune care se nasc din istoriile lor psihogene. TERAPIA EXISTENTIALA Are ca scop ca oamenii sa isi realizeze potentialul.lumea celorlalti. Dificultatile relationale intre client si terapeut pot aparea dar terapeutul centrat pe client nu are sarcina sa abordeze aceste dificultati ca mijloace de facilitare a schimbarii.

Scopul terapiei este contracararea alienarii. terapia existential s-a nascut din psihanaliza. Constientizarea propriilor probleme si actualizarea potentialului energetic latent 31 . confruntarea. Cele patru preocupari de baza care defines conditia umana si cu care fiecare om se lupta sunt: moartea. Obiectivul principal este de a determina clientii sa faca fata “daturilor” existentei sis a confrunte anxietatea pentru a invata sa traiasca mai authentic si responsabil. Terapeutii utilizeaza o plaja larga de tehnici in practical or care include: interpretarea. Procesul terapeutic in terapia existentiala Ca si terapie Gestalt. Anxietatea este considerata o rampa de lansare spere cautarea si conturarea unei noi vieti a unui nou mod de viata. In consecinta.Pune accent pe spiritualitatea oamenilor si pe constiinta lor de ordin superior. Daca acest drum existentia nu este parcurs il pot marca profund si poate duce la anxietatea existentiala. nu este o atitudine impulsiva. Scopurile analizari existentiale : 1. suportul si empatia (Swildens 1990). “daturile” existentei si anxietatea existential. in terapia existential. autenticitate si creativitate si obiective interpersonala. conflictul aflat in miezul existentei umane nu implica impulsuri sexual sau aggressive. in aceasta abordare oamenii sunt vazuti ca balansand forte constiente si inconstiente aflate in conflict. Dat. Autenticitatea consta in informarea concreta realista si schimbarea in conformitate cu valorile cunoscute. izolarea. sfatul. Pentru aceasta terapie nu exista boala psihica ci numai impasuri existentiale care inseamna pierderea sensului existentei ca urmarii a scaderii si reprimarii potentialului uman. Experienta anxientatii existentiale: omul ca fiinta libera si creativa construieste proiecte existentiale si apoi se angajeaza in acestea. Obiectivul principal este a determina oamenii sa devina constienti nu numai de lumea lor interioara. este un conflict intre individ si “daturile” existentei (May si Yalom 1989. spontaneitatea in relatiile cu semenii si integrarea sociala. libertatea si lipsa de sens. Terapia existentiala nu lucreaza cu anormalitatea ci cu ceea ce inca e sanatos in fiinta umana. Modul de viata neautentic este lipsit de responsabilitate personala si se afla sub controlul fortelor exterioare. Tityakian 1962). Sarcinile fundamentale ale clientilor in terapie sunt: explorarea si revizuirea sistemelor construite ale Sinelui si lumii. acest lucru se realizeaza prin obiective interapersonale. ci si faptul ca sunt finite spirituale cu acces la diferite niveluri de constientizare.

1990). 1990). apar si pot fi intelese si assimilate” (May si Yalom 1989. Terapeutii existentialisti manifesta onestitate. In contrast cu notiunea de relatie terapeutica a terapiei centrate pe client. terapeutii existentialistic red ca terapeutul si clientul interactioneaza intr-un mod in care ambii “participa si in care iubirea si ura. 3. mai degraba. In timpul acestei faze este important ca terapeutii sa fie suportivi sis a-si ajute active clientii sa-si gaseasca alternative la problemele actuale. terapeutul asuma o pozitie mai egala cu clientii pe masura ce ii ajuta sa examineze sis a abordeze slabiciunile si deficientele. Autodesavarsirea personala Relatia terapeutica in terapia existentiala Terapeutii trebuie sa fie autentici cu clientii lor (May si Yalom 1989). deschidere si directivitate cu pacientii lor. Unul dintre cele mai importante concepte utilizate de May si yalom pentru a caracteriza autenticitatea in relatia terapeutica este prezenta. Modificarea si metamorfozarea comportamentului inautentic 6. conflictele si dependent. Mai tarziu in terapie. accentual este pus pe o intelegere profunda a dificultatilor clientului fara verbalizare sau exprimarea acesteia neaparat. Prezenta depaseste termenul de congruenta. Acesti autori sunt preocupati de faptul ca focusul principal in terapia centrata pe client poate indeparta aspect ale experientei care necesita explorare. terapeutii incearca sa evite confruntarea clientilor pana in momentul cand acestia se simt securizati sip rind curaj pentru a se angaja in auto-explorare. Deurzen-Smith 1988). Obtinera unei imagini de sine autentica 4. considera modalitati de actiune si da sfaturi (Swildens. ea nu este comunicata prin reflectare emotional. Terapeutii anticipeaza faptul ca clientii vor distorsiona aspect ale relatiei terapeutice datorita experientelor anterioare. rolul terapeutului este de a juta 32 . Terapeutul existentialist poate sugera alternative. discuta pareri.2. (Swildens. increderea si indoiala. Acceptarea de sine si eliminarea conflictelor intrapsihice 5. Rezolvarea crizei existentiale 7. In primele etape ale terapiei existential. Eliminarea disconfortului datorat impasului existential si maturizarea personalitatii. Terapeutii existentialisti lucreaza pentru a obtine increderea clientului: chiar daca empatia este vitala pentru process. Terapeutii lucreaza pentru a dezvolta un climat de siguranta si securitate pentru clientii lor inainte de a incepe sa-i confrunte cu responsabilitatea crearii propriilor situatii de viata si cu evitarile “daturilor” existentei care le provoaca anxietate si disperare.

4.clientul sa delimiteze. Se concentreaza pe a ajuta oamenii sa devina constienti de stadiile si procesul formarii contactului si cum sunt intrerupti. Constientizarea intreruperilor contactului si restabilirea contactului sunt vazute ca fiind curative (mai degraba decat relatia cu sine). In 1960 Perls a accentuat trei mecanisme ale schimbarii in terapie: constientizarea. Teoria gestaltista s-a divizat in doua : a. Procesul therapeutic in terapia gestalt Utilizand metoda fenomenologica. terapia gestaltista considera ca fundamentele abordarii sunt “aici si acum” si “Eu si Tu” dar relatia terapeutica nu juca un rol destul de important. distinga realitatea de distorsiuni. se focalizeaza pe sarcinile care faciliteaza 33 . Un obiectiv important este de a sustine experientele clientilor. . se bazeaza pe analiza contactului dintre organism si mediu si implica urmarirea procesului moment cu moment prin contactul experiential cu situatia actual. TERAPIA GESTALT Se bazeaza pe trei principii fundamentale (Resnick 1995): Teoria campului : totul se afla in relatie si in flux. ca si terapeutii centrati pe client. Fenomenologia : accentuiaza experienta subiectiva si crearea sensului Dialogul : implica angajamentul deschis intre client si terapeut Practica terapiei gestalt a evolute de la o forma mai individualista (care accentua dezvoltarea propriului system de support) la o viziune mai interpersonal (care accentueaza importanta suportului de camp si interdependent) (Wheeler 1991). La inceput. terapeutii existentialisti realizeaza puterea vindecatoare pe care o are asupra clientilor faptul ca sunt acceptati asa cum sunt. Contactul este posibilitatea omului de a creste si de asi forma identitati prin experienta trasarii granitelor dintre eu si non eu dar si a interactiuni eu-lui cu non-eul prin mentinerea identitatii proprii. experienta si experimentul gestalt. o parte se focalizeaza pe experienta viscerala si favorizeaza experimentul activ determinand clientii sa faca lucruri care sa-i ajute sa aiba experiente. mai degraba decat sa vorbeasca despre problemele lor b. terapeutii gestaltisti au recunoscut puterea de accesare a experientei “aici si acum” (hic et nunc). Aceasta abordare considera costientizarea momentelor formarii contactului ca essential pentru functionarea sanatoase. Astfel.

la client: constientizarea. de exemplu tehnica scaunului gol. Procesul central este marirea constientizarii prin focalizarea pe senzatii. Forma majora a interventiei este experimental gradat (construirea de sarcini in timpul sesiunii pentru a promova descoperirea proceselor interioare. 34 . Un aspect central este facilitarea autenticitatii individului. experimentarea. dezvoltarea constientizarii este un obiectiv pe termen lung. tehnica doua scaune. Metoda experimental menita sa aduca dificultatile oamenilor la suprafata a devenit central atentiei terapeutice. Experienta clientului este apoi analizata pentru a vedea ceea ce a interrupt trairea. dorinte. Utilizarea creative a imageriei si experimentului implica indemnul “Incearca asta!” urmat de intrebarea “Ce simti acum?” (se refera la fenomenologia comportamentala in care comportamentele sunt incercate “aici si acum” pentru a genera experienta care este apoi explorata). experimentarea si contactul cu lumea externa. relatia terapeutica este punctual de plecare. nevoi. In final. Clientii vor avea stfel insigthul propriei experiente prin ddescoperire si nu prin interpretare (astfel. Terapeutii cer clientilor sa constientizeze sis a experimenteze procesele care impiedica emotiile si nevoile sa fie exprimate si satisfacute. clientii puneau in act conflicte intre parti ale sinelui si purtau dialoguri cu cei cu care aveau “afaceri neincheiate”). Terapia gestalt acorda o atentie deosebita la ceea ce apare la nivelul granitelor de contact dintre sine si altii si lucreaza pentru a mari constientizarea clientilor asupra propriilor procese. Se focalizeaza pe comportamentul nonverbal al clientilor sip e limbajul utilizat de client. lucrul cu visele). Scopul este stimularea experientei pentru a forma o constientizare vie si se bazeaza pe idea ca experienta si actiunea preced intelegerea. Acestea au scopul de a ajuta oamenii sa devina constienti de rolul lor de agent in construirea realitatii si in identificarea si rezolvarea “afacerilor neincheiate” care impiedica contactul cu realitatea prezenta. Foarte utile sunt si intrebariule menite sa sublinieze aspectele particulare ale functionarii clientului si a promova adaptarea creative la mediu: De ce anume esti constient? Ce simti? De ce anume ai nevoie? Ce doresti sa faci? Etc. la momentul potrivit se formuleaza intrebari legate de identitate> Cine esti tu? Cine vrei sa fii? Cu clientii mai fragile care nu si-au dezvoltat un sentiment puternic al Sinelui sau granite intre sine si ceilalti. Cu acesti client. sentimente. Experiemntele creative erau create pentru a intalni situatia clientului. Ofera clientilor mijloace de explorare a manierei de construire a realitatii in momentul in care apare. procese motorii.

oferirii de support. relatia terapeutica este reala. Terapeutii sunt constienti de propriul lor impact asupra experientei actuale a clientilor. Recent. ci ca proiectii care trebuie sa fie re-posedate. Constiinta clientilor asupra 35 paternurilor propriilor experiente si . Astfel terapeutii se focalizeaza pe contactele prezente dintre terapeut si client si se preocupa de dizarmioniile acestor contacte. Yontef 1991). autenticitate. terapia Gestalt era confruntativa. non-exploatare. ci ca nascandu-se din campul relational (Wheeler 1991. pentru acestia erau importante legatura empatica si relatia terapeutica). Cresterea clientului este facilitate de travaliul terapeutului cu clientul in scopul vindecarii rupturilor din relatie. In formularea initial. In timp. includere. focalizandu-se pe “rupturile” contactului relationa ca sursa de descoperire si oportunitate de noi experiente. transferentiale. o forma mai interpersonal sau terapia Gestalt dialogica a inlocuit abordarea clasica in care experimental active era aspectul fundamental al terapiei. Ca si teoreticienii centrati pe client. o “intalnire” existential intre doi oameni. acestea erau abordate nu ca problem interpersonal cu terapeutul. angajament in dialog. Clientii erau adesea vazuti ca manipuland mediul pentru a obtine support. nu exista o teorie puternica despre relatia terapeutica sau linii directoare pentru rolul relatiei terapeutice in practica.Relatia terapeutica in terapia Gestalt Terapeutii gestaltisti au vazut intotdeauna relatia terapeutica ca o sursa de invatare noua pentru clienti. Aceasta este o forma mai recenta in terapia Gestal care considera problemele relationale ale clientilor nu ca pe niste proiectii. s-a acordat mai multa importanta respectarii clientilor. ca si in terapia centrata pe client si in terapia existential. Totusi. si relationarii cu ei mai putin autoritar (o influenta importanta a avut-o lucrul cu oamenii mai fragile si care sufera de tulburari de personalitate. mai degraba decat pentru a dezvolta auto-suport. Clientii erau invitati sa-si puna terapeutul pe un scaun gol sis a dialogheze cu terapeutii lor imaginari. validarii lor ca surse autentice de experienta. In aceasta variant. Aceasta perspective este ghidata de viziunea lui Martin Buber asupra relatiei “Eu-Tu” care subliniaza ca intalnirile intre indivizi trebuie caracterizate prin: prezenta. problemele in relatia terapeutica reflectau procese reflective. Terapeutii abordau o viziune experimental si mai putin una relationala. Initial. altul decat un ecran de proiectie sau. teoreticienii gestalt considera ca relatia terapeutica implica un contact real intre participant dar si posibilitatea ca clientii isi proiecteaza experienta anterioara in relatia terapeutica. dimpotriva o sursa de contact authentic. operand cu o viziune asupra manipularilor clientului (isi are origini psihodinamice).

Toate tehnicile aplicate au ca scop marirea constientizarii experientei interne a clientilor astfel incat acestia sa poata fi simbolizate mai usor in constiinta. Procesul terapeutic in terapia experientiala O sarcina importanta este de a aface constiente emotiile si tendintele de actiune associate lor.constientizarea modalitatilor in care se intrerup pe ei insisi. relatie este vazuta ca un vehicol important pentru schimbare. expectantele. Terapia procesual experientala acorda mare atentie intrebarilor/problemelor clientilor puse despre experienta lor pe masura ce-si exploreaza sentimentele. De exemplu. Din punctual de vedere al conditiilor terapeutice (dupa Rogers si Perls) se pune accent pe necesitatea ca clientii sa devina constienti de propria experienta anterioara in terapie. gestalt. sunt vazute ca corrective. descrierea detaliata si concreta a mediului exterior. Afrimatiile clientilor sunt marker care indica aspect ale experientellor care deranjeaza clientii si care indica faptul ca ei se chinuie sa resolve anumite experiente. Conduce clientii prin diferite stadia de la “curatarea” (cleaning) unui spatiu la simbolizarea emotiilor. identificare lor determina interventii differentiate. Distinge intre conditiile relationale si conditiile terapeutice si le consider ape ambele ca contribuind in mod unic la schimbarea clientilor. ca si dialogul experiential corectiv. doua scaune. 1981 pune accent pe focalizare ca modalitate de a ajuta clientii sa acceseze propria experienta. Tendinta spre crestere se bazeaza pe experiente emotional adaptativa. 1993 a articulate abordarea procesual-experientiala care reprezinta o fuziune a abordarilor: centrata pe client. Accentueaza rolul emotiilor in dezvoltarea si functionarea personala. Prin simbolizare simbolica a propriei experiente. etc. 5.. existential. b) Greenberg si colab. modalitatile proprii de a experimenta realitatea. dezvaluirea (unfolding) evocative sistematica. 36 .ca si in terapia centrata pe client. acordand atentie emotiilor resimtite corporal. Au fost dezvoltate diferite interventii pentru a ajuta clientii sa resolve problemele specific cognitive-afective si a mari accesul la experienta interioara. TERAPIA EXPERIENTIALA Recent au fost propuse alte doua versiuni ale terapiei experientiale: a) Gendlin. clientii isi releva nevoile. Obiectivul major este de a ajuta clientii sa integreze informatii din sistemul lor emotional si cognitive pentru a facilita o adaptare mai buna la mediu.

terapeutii procesuali-experientiali creeaza increderea si securitatea raspunzand la aspect reale. Aceste legaturi vor fi apoi examinate reflexive in lumina scopurilor curente. Cresterea este considerate ca aparand atat din procesele interpersonal dintre client si terapeut. Aceste interventii le permite clientilor sa constientizeze legaturile dintre mediul extern. si de aceea orice directionare sau sugestie din partea terapeutilor care nu se potriveste este abandonata in favoarea directiei clientului. Pe de alta parte. Sachess). cat si din reformularea clientului asupra propriilor procese intrapsihice. clientii raman expertii si arbitrii finali ai propriilor experiente in timpul sesiunii si in viata lor. clientii se afla in postura de a allege dintre alternative de adaptare si crestere. In momentul in care datele din sistemul emotional si rational au fost integrate. Ca si in abordarea centrata pe client. O modalitate de a crea aceasta balanta este a acorda primordialitate experientei clientului in timpul sesiunii terapeutice. utilizarea reflectarilor. raspunsuri exploratorii. Nu numai ca oamenii sunt confirmati ca surse de experienta si intelegere. evidente ale povestii de viata a clientului. Mahrer. Shapiro 1992. dar si experienta lor este validata in contextual realitatii lor curecte istorice. Watson si Greenberg 1998). Este important ca terapeutii si clientii sa formeze o alianta terapeutica puternica inainte de a se angaja in experimente gestalt mai active sau alte sarcini. punctelor forte. Aceasta se realizeaza in primul rand prin raspunsuri empatice. scopurilor viitoare ale clientilor. experienta interna si comportamentul lor. valorilor si contingentelor de mediu. pa masura ce urmaresc drulul clientului sau propun o interventie mai specifica (doua scaune sau focalizarea). 37 . Terapia experiential considera conditiile relationale importante in confirmarea si validarea oamenilor. Rice. Terapia experiential accentueaza nevoia de a creea un mediu securizant de lucru pentru clientii lor (Elliot. in general. sa-si descopere nevoile si scopurile si tendintele de aciune associate raspunsurilor emotionale. terapeutii trebuie sa creeze o balanta intre responsivitate si directivitate. Greenberg si Elliot 1997. terapeutii se focalizeaza pe cresterea posibilitatilor. Astfel. sa simbolizeze reactiile lor. Lietaer 1992. deci confirma capacitatea lor de crestere. Lietaer. limbaj evocative si metafore care sa sublinieze semnificatia speciala a evenimentelor clientilor (Bohart 1993. Relatia terapeutica in terapia experientiala In abordarile experientiale (Gendlin.Este important sa se evoce reactiile emotionale ale clientilor pentru a-i ajuta sa identifice impactul evenimentelor. Greenberg. Watson si Greenberg 1994).

Terapeutii difera de cei centrati pe client in sensul ca utilizeaza mai multe intrebari pentru a explora si stimuli experienta interioara a clientului si acorda mai multa atentie afirmatiilor care indica faptul ca clientii experimenteaza problem afectiv-cognitive specific (aceste afirmatii sunt utilizate apoi de terapeut pentru a crea un cadru si a focaliza activitatile clientilor in timpul sesiunii). INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA Caracteristicile terapiei psihodramatice : Jacob Levy Moreno afirma ” Abordarea mea inseamna mai mult decat o metoda psihoterapeutica – cred cu tarie ca spontaneitatea si creativitatea ating radacinile profunde ale vitalitatii si dezvoltarii spirituale. focalizarea si evocarea de la Gendlin. sarcinile. combina conditiile relationale (empatia. ne afecteaza implicarea in oricare sfera a vietii noastre”. Terapeutii se angajeaza si intr-un process de invatare experiential ajutand clientii sa constientizeze impactul diferitelor tipuri de procese interne (de exemplu auto-critica) si structureaza sesiunea utilizand sarcini concrete. doua scaune din terapia gestalt. Terapeutii reusesc asta actionand nu ca experti ci ca facilitatori care sugereaza diferite sarcini pe care clientii le pot urma sau nu. Daca terapeutii sunt prea directive insa. o alta modalitate de a evita rolul de expert este de a face sugestii si a creea un cadru intelegerii lor pentru ca clientii sa fie incurajati sa se raporteze la propria experienta pentru a decide in ce masura formularile. mai ales daca ei devin prea manipulative in sesiune. Psihoterapia lui Moreno este o terapie de grup in care individul da viata pe scena 38 . reflectarile terapeutului sunt adecvate. Mai mult. O modalitate ca terapeutii sa ramana conectati la clientii lor este meta-comunicarea cu ei despre scopul si obiectivele interventiei pentru a determina daca clientii le vad drept congruente cu propriile expectante si scopuri in sesiune. V. cosideratia pozitiva neconditionata. dezvoltarile lui Rice din terapia centrata pe client). clientii sunt incurajati sasi exprime disensiunile cu terapeutii pentru ca sa poata fi negociata o intelegere comuna. congruent) cu interventii mai active (scaunul gol. ei pot pierde contactul cu focusul clientului si risca rupture relatiei. Terapia procesual-experientiala incearca sa ofere o teorie comprehensive a tratamentului prin integrarea abordarilor Gestalt si centrata pe client.

Raportul teleic este un curent de empatie reciproca intre doua personae 39 patologice prin . Pentru ca starea de spontaneitate sa fie indusa e nevoie de un mediu care sa mentina anxietatea in limite acceptabile astfel incat sa nu duca la declansarea de raspunsuri stereotype. In psihodrama nu este importatant produsul creativitatii ci creativitatea in sine. patologica (raspuns nou dar neadecvat) b. Exista 3 tipuri de spontaneitate :a. Ea este promtitudinea rapunsului in fata solicitarii.lumii sale interioare explorand anumite parti ale ei cu ajutorul celorlalti membri ai grupului care interpreteaza rolul personajelor desemnate de el. setereotipa (raspuns adecvat insa nu nou sau creative) c. Scopul psihodramei este de a integra continuturile conflictuale ale individului in ansamblul perceptiilor. Psihodrama accentueaza ideea ca oamenii au tendinta naturala de a-si exprima trairile si gandurile in actiune. Psihodrama integreaza modalitatile analizei cognitive cu dimensiuni ale implicarii starii. nou si creative). 3. pregatirea omului pentru actiunea libera. Psihodrama presupune descarcarea unei tensiuni potential concretizarea si concretizarea ei prin interactiune cu altii. creativitatea – spontenatitatea este catalizatorul procesului creativ. Modalitatile specific de lucru psihodramatic au la baza 4 ingrediente vitale: 1. Trasatura esentiala a spontaneitatii este aceea ca il face pe individ sa se organizeze in mod autonom fiind simultan adecvat nevoilor interioare si cerintelor exterioare dar pt a se actualiza spontenaitatea are nevoie de un mediu empatic si securizant asigurat de grup 2.este o capacitate naturala nu un act de vointa. normala (raspuns adecvat. Spontenaitatea si anxietatea sunt invers proportionale. spontenaitatea este capacitatea individului de a da un raspuns nou la o intrebare veche . Aceasta tendinta este numita foame de actiune. Psihodrama are ca scop rezolvarea unor probleme emotionale care blochaza spontenaitatea precum si antrenarea spontenaitatii punand subiectul in fata unor situatii care reclama solutii noi. astfel a trai kinsetezic o situatie. avand pe ceilalti martori la proces ne face sa fim mai usor conectati la emotiile si gandurile noastre. Starea de spontanaitate este principiul esential al oricarei experiente creative. aceste curenti afectivi in dublu sens se numesc tele . rigide. conceptul de tele – apare in urma schimburilor afective dintre membri grupului intre care se creaza legaturi de atractie respingere sau indiferenta . emotiilor si gandurilor sale astfel incat acesta sa ajunga la o echilibrare a continuturilor sale mentale in raport cu cerintele realitatii dar si cu nevoile sale interne. implicarea personala fiind mai mare. Astfel cu cat spontaneitatea creste cu atat anxietatea scade si invers.

inseamna a fi capabil sa il intamprini pe celalalt si sa te simti intampinat in realitatea ta cea mai adecvata si profunda (”a fi impreuna”. contruind toate instrumentele de expresie. Actioneza in situatii de realitate cand fiecare pers este trata ”aici si acum” cu Devine auditoriu cand cedeaza scena unui protagonist. vine pe scena si exprima propia realitate interioara. 40 . este insotit de un terapeut care dealungul unui drum in care sa poata atinge niv Alege din auditoriu eurile euxiliare care vor interpreta pe scena personajele max de spontenaitate. Eurile auxiliare sunt cele care joaca rolurile atribuite de protagonist intr-un mod care sa fie functional pentru strategia terapeutica a conducatorului dispun in crearea rolului atribuit de o marja de libertate dar adaptata la strategia terapeutului. spatiu si punandu-se la dispozitia nevoileor acestuia. Protagonistul este cel care: lumii sale int. activitatilor grupurilor si prin secventa scenelor de explorat cu protagonistul. sale in interiorul mediului psihodramatic. ofera o contributie interpretativa a dinamicilor psihice prin alegerea Creeaza conditii pentru ca fiecare persoana sa se poata confrunta cu conflictele garanteaza respectarea unor reguli relationale si protejeaza impotriva atacului. Conducatorul terapeut este cel care este cel care i-a o atitudine activa si ii stimuleaza pe fiecare sa se exprime Ajuta fiecare personaj sa dea o forma continuturilor mentale si sa se exprime Nu formuleaza judecati de valoare. ”reciprocitate totala”). Grupul este cel care : actioneaza in interiorul regulilor gestionate de directorul de psihodrama.4. Intalnirea . retragandu-se in alt caracteristicile sale actuale.

de exemplu. poate fi un obiect sau o fiinta semnificativa (pisica. incepand cu reperele universal (timp. Este ales de proganist in baza relatiei teleice care functioneaza intre ei. il ajuta pe protagonist in explorarea problemelor sale. personaje fantastice (inteleptul. el monteaza pe scena un aspect al vietii sale interioare. are pozitie circular. terapeut c. professor) d. Atunci cand clientul intra in spatul terapeutic este stimultat sa descrie sa delimiteze cat mai fidel spatiul in care urmeaza sa se desfasoare situatia. de a-si exprima fanteziile. zana cea buna. rolul unui concept abstract (biserica. tine cont de dimensiunea orizontala si de cea vertical (balconul) 2. Moreno identifica 5 intrumente ale lucrului psihodramatic: 1. analist (poate integra interpretarile sale cu raspunsurile venite de la auditoriu) 41 . protagonistul este persoana – subiect al reprezentarii psihodramatice. societate ) 4.. spatiu. Directorul : este terapeutul profesionist ce il ajuta pe protagonist sa isi exploreze problema. 3. eul auxiliar este orice membru al grupului ales de protagonist sa joace un rol in scena sa. avand ocazia de a-si explora tensiunile intr-un mediu securizat. contine obiecte cu rolul de repere spatial in scena reprezentata. cosmos) si terminand cu detaliile si nuantele vietii. complexele. personaje generice (nu sunt cunoscute de protagonist dar servesc drept contraroluri in scena sa . scena este spatiul care permite ineractiunea membrilor grupului sub toate aspectele. trairile interiorizate. producator (transforma in actiune fiecare indiciu oferit de subiect) b. tabloul) f. de a integra in acest cadru toate modalitatile de a trai. rol de dublu : in care ia locul protagonistului si il ajuta sa-si exprime trairile interioare mai clar c. el incarneaza fantasmele lumii protagonistului sau personae reale din viata acestuia. are 3 functii: a. vecin.Realitatea clientului are nevoie sa fie supusa confruntarii si concretizarii astfel incat el sa isi dezvolte noi tehnici de viata. Poate interpreta mai multe tipuri de roluri: a.Aspecte tehnice si metodologice: Obiectivul psihodramei este acela de a construi un cadru psihodramatic care are ca model viata. rolul unei persoane semnificative din viata protagonistului b. mostrul) e.

NLP este arta si stiinta eficientei personale. VI. respecta ritmul acestuia de actiune. mosteniri educationale. eliberarii spontaneitatii si cresterii coeziunii grupului. Instrumentul fundamental in psihodrama este inversiunea de rol. intervine in cursul actiunii cu propruneri utile evolutiei reprezentatiei. California. la sfarsitul psihodramei membrii auditoriului impartasesc cu potagonistul ceea ce au simtit dau un feed-back la evenimentele vazute. PROGRAMARE NEURO-LINGVISTICA Anul nasterii NLP este 1972 la Universitatea din Santa Cruz. permite si identificarea patternurilor ineficiente sau patologice si ofera modalitati multiple de interventie in aceste situatii.astfel se reconecteaza grupul si se restabilesc noi conexiuni. masterand la psihologie. asistent la catedra de lingvistica si Richard Bandler. Virginia Satir – celebra in terapia de familie si Milton Erickson – intemeietorul scolii terapeutice care ii poarta numele si astfel au pus bazele formale a ceea ce avea sa devina programarea neuro-lingvistiuca.Ne raportam la lume in primul rand prin simturi. 42 . In timpul lucrului. Scopurile fundamentale se refera la descoperirea patternurilor eficientei si utilizarea lor. Presupozitii fundamentale ale NLP: 1. il ajuta pe protagonist sa concretizeze intr-o forma optima imaginile sale. experiente. 5.La inceputul sedintei. unde s-au intalnit cei doi fondatori ai sai – John Grinder.Experienta subeictiva este asemenea constituirii unei harti. propune grupului activitati care sa duca la schimburi semnificative intre membrii in scopul crearii retelei de tele pozitiv. auditoriul : cuprinde restul membrilor grupului neimplicati in reprezentare.”Harta nu este teritoriu”. da indicatii eurilor auxiliare pentru a acrea cat mai authentic atmosfera de aici si acum. cu serioase preocupari legate de psihoterapie. dincolo de simturi insa aducem in relatia cu lumea seturi de constructii subiective (idei. NLP este studiul structurii experientei subiective. familiale). Cei doi au studiat folosind metoda modelarii. trei mari terapeuti ai timpului: Friederick Perls – fondatorul terapiei gestalt. Toate acestea se numesc filtre care mediaza relatia cu lumea. sociale. convingeri. amintiri.

raspunsul meu la mesajul lui fiind determinat de raspunsul intern pe care decodificarea mesajului l-a prilejuit si care e dependent de filtrele folosite. iar la un moment dat acesta a reprezentat cea mai buna alegere pentru persoana respectiva. 6. de corectie. Nu exista esec ci numai feed-back. 5. Schimbarile dintr-o parte a sistemului se rasfrang asupra celeilalte parti.Imaginea despre realitate nu este o relatie de identitate cu realitatea insasi. 2. Orice pattern de comportament reprezinta cea mai adaptativa formula disponibila persoanei in momentul in care a fost initiat. nu raspund mesajului partenerului ci imaginii mele despre acesta. Sensul comunicarii este raspunsul primit. Exista posibilitati multiple de realizare pentru majoritatea oamenilor. Mintea si corpul sunt parti ale aceluiasi sistem. Orice comportament se bazeaza pe derularea unor procese nervoase si oefra informatii despre aceste procese. 43 . ( la fel si partenerul). De fapt. Prezenta simptomului este cea mai buna solutie gasita de inconstientul persoanei pentru a evita un conflict interior major. Se refera la increderea in propriile posibilitati si la realismul scopurilor propuse. 4. Oamenii pozitivi orientate sunt capabili sa invete din majoritatea situatiilor. postura. Cuvintele constituie continutul mesajelor transmise in timp ce gesturile.atunci cand persoana se afla in deficit de resurse sau simptomul este o incercare de depasire a starii de impas. mimica si calitatile vocii formeaza contextul mesajului. In spatele oricarui comportament uman exista o intentie inconstienta pozitiva .Schimband filtrele pe care le folosim atunci cand ne raportam la realitate putem practic schimba lumea in care traim. 3. Daca cineva din lume poate face un lucru si eu pot face acest lucru. Impreuna dau sens mesajului. Atunci cand decodific mesajul cuiva. Orice rezultat obtinut de orice om in orice domeniu poate fi utilizat ca informatie de autoreglaj. Se iau in vedere 2 tipuri de comportamente: a) simptomatice . o fac prin filtrele active in acel moment.

Permite schimbarea de focus de la constrangerile unor situatii catre solutiile disponibile. NLP ofera o serie de principia si tehnici de dezvoltare. dar fara a face nimic pentru a schimba ceva. Intrebarile “cum?” sunt mai utile decat intrebarile “de ce?”. ”De ce?” obtin justificari si motive. ”Cum?” ofera posibilitatea de a intelege structura problemei. 9. ”A gandi in rezultate” inseamna a afla. ”A gandi in probleme” inseamna a analiza detaliat tot ce nu merge. evitare sau confruntare cu pericolul. 7.b) introiectate . In momentul traumei aceste strategii au reprezentat solutia optima de depasire. 8. 44 . Criterii ale eficientei persoanle: 1) Obiectivele: orice obiectiv trebuie sa fie bine definit si este bine definit daca raspunde la urmatoarele cerinte: a) sa fie definit in termeni pozitivi b) realizarea lui sa depinda de propria persoana c) sa fie definit cat mai specific d) sa dispuna de dovezi de tip senzorial e) cel care si l-a propus sa dispuna de resursele necesare redizarii lui f) sa aiba o dimensiune rezonabila. Orice problema poate fi definita in termeni de rezultate dorite.a avea toate simturile bine deschise pt a percepe cat mai multe dintre cele care se intampla in jur. posibil de realizat g) sa tina cont de o serie de criterii ecologice 2) Acuitatea senzoriala . 3) Flexibilitatea – ”daca ceva nu merge incearca altceva”. a descoperi resursele de care dispui si a le folosi pentru a-ti atinge scopurile. Scopul NLP este ca oamenii sa dispuna de cat mai multe posibilitati de alegere (a allege inseamna a dispune de minim trei posibilitati).in urma unor experiente traumatice trecute. de crestere a acuitatii senzoriale. a constientiza ce vrei. A lua in considerare psoibilitatile mai degraba decat necesitatile.

Prin terapie clientul este de fapt ghidat in procesul de a descoperi aceste resurse. incompetenta constienta (stiu ca nu stiu si incep sa invat) 3. Sistemul folosit in mod obisnuit de o persoana se numeste sistem primar. de temperature sau textura) si intern (include senzatiile amintite. In terapie este important sa folosim predicate din sistemul reprezentational al clientului pentru a ajunge la nivelul de rezonanta al clientului. experiente. emotiile si senzatiile interne de echilibru si constiinta corporala).folosim simturile in afara pentru a putea percepe lumea si in interior pentru a ne reprezenta experientele. In NLP. competenta constienta (invat exersand si performanta creste) 4. Sistemele de reprezentare sunt corespunzatoare principalelor modalitati senzoriale si pot fi utilizate intern sau extern: a) sistemul visual este folosit inafara atunci cand privim realitatea sau intern atunci cand vizualizam in planul intern mental. Structura experientei subiective: Sistemele reprezentationale . de aducere a lor la nivelul constintei. 45 . emotii interne iar cuvintele prin care o facem indica sistemul reprezentational perfect si aici se urmaresc cuvintele cu baza senzoriala (predicatele). Invatarea trece prin 4 stadii: 1. competenta inconstienta (abilitatea) Procesul therapeutic urmeaza aceste stadia. modurile in care preluam. stocam si codam informatiile senzoriale pe plan mental se numesc sisteme reprezentationale.Constient si inconstient din perspectiva NLP: Mintea noastra constienta este foarte limitata (poate procesa simultan 7+_2 elemente). Folosim limbajul extern pentru a comunica ganduri. Folosim permanent toate cele 3 sisteme desi nu suntem in mod egal constienti de toate si avem tendinta de a favoriza pe unul dintre ele. intern sau extern c) sistemul kinstezic extern (include senzatiile tactile. In cadrul sistemului primar suntem capabili sa facem distinctii si discriminari de mare finete. b) sistemul auditiv. Inconstientul fiind mai bogat decat mintea noastra constienta contine resursele noastre pentru rezolvarea diverselor probleme. incompetenta inconstienta (nu stiu ca nu stiu) 2.

ritm al vorbirii. etc) care apar atunci cand gandim intr-un fel sau altul. abdominal acompaniata adesea de relaxare muscular 46 . capul este tinut drept in sus iar fata e mai palida decat normal. Indicatori de accens vizuali permit sa stim cum gandesc oamenii. Alti indicatori de acces au un character mixt. mimica. expresiva. stanga = dialogul intern Ochii jos. in pozitia ”telefonului”. stanga = sunete amintite Ochii lateral. respiratie. respiratie. cum acceseaza ei informatiile. privier.Indicatorii de acces Este usor sa aflam in ce SR gandeste o persoana la un moment dat ghidandu-ne dupa modificarile fizice (postura. rezonanta Capul este bine echilibrat pe umeri sau inclinat usor ca si cum ar asculta pe cineva Cei care discuta cu sine: • Tin capul intr-o parte sau sprijinit cu mana sau pumnul. mimica. • • • • • • Ochii sus. • Cei care gandesc in imagini vizuale: • Vorbesc mai repede sip e un ton mai inalt decat ceilalti (este ca si cum ar incerca sa tina psul cu imaginile care se deruleaza rapid in mintea lor) Respiratia este superficial (in partea superioara a toracelui) Adesea apar tensiuni mkusculare (zona umerilor). dreapta = sunete construite Ochii jos. reunesc paternuri de postura. dreapta = cand ne amintim senzatiile b. stanga = vizualizam ceva din experienta noastra trecuta Ochii sus. a. dreapta = cand construim imagini pornind de la cuvinte sau ne imaginam ceva ce n-am vazut niciodata Ochii lateral. Cei care gandesc in sunete: • Respire in toata cavitatea toracica Uneori au mici miscari ritmice ale corpului Vocea este clara. deorece arata ca si cum ar vorbi la un telefon invizibil Persoanele kinestezice Respiratie profunda.

Urmarind situatii spontane in care in care aceasta armonizare apare vom constata ca partenerii rezoneaza la limbajul verbal cat si la cel nonverbal. contact vizual in tonalitatea vocii. Abordarea terapeutica NLP Exista doua aspecte esentiale pentru fiecare terapeut care ajuta un om sa faca schimbari in propria viata. Este necesara acordarea unei atentii sporite. Ei au tendinta de a se oglindi de a se reflecta reciproc in postura gestica mimica. lipsa congruentei va genera mesaje amestecate si va scadea eficienta procesului de schimbare Cadrul obiectivelor este utilizat pentru a culege informatii despre problemele clientului. starea prezenta. Flexibilitatea in alegerea tehnicilor este absolute necesara. cea dorita si resursele necesare. a. Sarcina terapeutului este de a identifica acele submodalitati care structureaza sensul unei experiente tocmai pentru a putea interveni si a schimba intr-un sens sau altul aceste semnificatii. 47 . armonizarea – este necesar ca terapeutul sa fie complet armonizat in tot ceea ce face. ritm lent cu pause multe Submodalitati: Fiecare dintre cele 3 sisteme reprezentationale dispune de numeroase distinctii interne specifice numite submodalitati. congruenta . Procesul therapeutic este inteles in termini de schimbare (necesitatea constientizarii de catre client a nevoii de schimbare si existent unei dorinte de schimbare personala a acestuia). a unui raport de rezonanta empatica intre cei doi parteneri. Pacing si leading – termeni introdusi de Milton Erickson. ca baza a unui climat de incredere reciproca in care pacientul se poate simti si manifesta liber. relatia – a construi si a mentine un raport de rezonanta cu clientul pt a stabili o atmosfera de incredere b.- Capul e lasat in jos iar vocea are o tonalitate profunda. In orice relatie de comunicare si cu atat mai mult in cadrul relatiei psihoterapeutice este vitala existenta unei legaturi . o sensibilizare in totalitatea stimularilor senzoriale – acuitate senzoriala. concomitant cu intentia de a raspunde necesitatilor de schimbare a persoanei.

Exista doua mari modalitati prin care apar ancorele: a. asocieri dintre ceva din prezent si o experienta trecuta si care conduc la reexperimentarea acesteia. Contine doua aspecte diferie : a. capacitatea de a sesiza ca o persoana se afla intr-o stare diferita sau ca starea s-a modificat b. printr-o singura aparitie a asocierii. facem aceasta prin mimica. Limbajul nu poate tine pasul. calitatile persuasive. terapeutul poate sa incepa sa isi modifice comportamentul iar clientul va avea tendinta natura sa il urmeze. Ancore Ancorele sunt declansatori.distorsiunilor si lipsurilor informationale. emotiilor si manifestarile fiziologice traite de o persoana la un moment dat. Modelul META (intrebari terapeutice) elaborat de Bander si Grinder. sugestive.A prelua si a reflecta inseamna a te armoniza nu a mima. seductive ale terapeutului. Vorbitorul dispune de o viziune o ideea 48 . Elicitation : procesul de ghidare a cuiva intr-o stare anume. Ancora este un stimul care este legat de o stare si declanseaza o stare. prin repetitie (invatare conditionata) – aceasta modalitate nu implica rezonanta emotionala puternica b. postura. e bazat pe rezonanta si respect) si leading (modificarea propriului comportament astfel incat clientul sa urmeze aceste modificari). Elicitation si calibration Stari emotionale Starea cuprinde totalitatea gandurilor. tonalitatea vocii. capacitatea de a sesiza acele elemente care fac diferenta dintre o stare si alta. Calibration – procesul pe baza caruia putem recunoaste diferitele stari ale celorlalti. in situatiile cand emotia este foarte puternica si daca exista o buna potrivire in timp (simultaneitate) intre stimul si starea emotionala. Aceste doua demersuri se numesc pacing (construirea unei punti intre terapeut si client. gesturi. Odata stabilit raportul de rezonanta empatica. contine o viziune teoretica asupra limbajului si o serie de intrebari menite sa conduca la eliminarea generalizarilor . sensibilitatea si varietatea gandirii el fiind doar o aproximare a acestuia. in nici o forma cu rapiditatea. Importante sunt expresivitatea.

Foarte des termenul lipsa este nerealist si poate conduce persoana la sentimente de inferioritate 4. Pt a vorbi el scurcircuiteaza structura profunda si ceea ce spune de fapt se numeste structura de suprafata.?” „Cum faci sa te opresti de la a face. generalizari (specificarea tuturor conditiilor si exceptiilor ar face conversatia prea plictisitoare) c. Ex Casa a fost construita in loc de X a construit casa . Comparatiile sunt propozitii in care apar termeni ca ”cel mai bun. Judecatile sau evaluarile . operatie numita stergere de informatii b..creaza o stare de incompetenta si incapacitate .. transformat in substantiv .completa a ceea ce doreste sa spuna.. Intrebarea este Cine a facut aceasta apreciere? Oe ce argumente se bazeaza ea? 5. Substantive nespecificate : in care subiectul unei propozii poate fi anulat.. 1. „ nu trebuie sa” . este util sa aflam cine face o judecata cui apartine si care sunt motivele . exprimate prin cuvinte ca : „Nu pot sa”.. Substantivarile – situatiile in care un verb este inlocuit. Ex „Sunt un egoist” . Ex „Am o memorie slaba” in loc de „Nu retin” Intrebarea este ”ce informatii sunt dificil de memorat si cum procedezi pentru a le memora”? 6. Verbele nespecificate : de ex „Ea isi face rau singura” sau „El m-a ajutat” .? 49 . selectam doar o parte din informatiile disponibile in structura profunda . Intrebarea este cum/ce anume? 3. poate implica o viziune a lumii ca spectator pasiv in care lucrurile se intampla fara nici o responsabilitate din partea persoanei. argumentele pe care se bazeaza. distorsiuni (oferim o viziune simplificata a ceea ce dorim sa spunem care in mod inevitabil modifica intelesul) Modelul META contine o serie de intrebari care incearca sa clarifice toate lipsurile . In trecerea de la o stare profunda la o stare de suprafata in mod constient punem in functie trei structuri operationale: a. Operatorii modali ai posibilitaii – Exprima reguli de conduita dincolo de care nu putem/ nu trebuie sa trecem.?”Ce te opreste.. O posibilitate de a intreba mai clar de a reformula fara a rupe rezonanta cu clientul este „Ce s-ar intampla data.distorsiunile si generalizarile de limbaj. Intrebarea este cine ? ce ? (anume) 2.cel mai rau” din care lipseste termenul comparatiei Intrebarea este „ In comparatie cu cine? Cu ce?” . Ex : „Nu pot refuza” „asa sunt eu” sau „e imposibil sa fac asta” Acest nu pot limiteaza.

fara dovezi obiective. Cunatificatori universali – prin generalizare.. am/nu am obligatia sa .. nimeni). Ex Niciodata nu fac nimic cum trebuie” (exagerare ce anuleaza toate exceptiile) -> caut exceptiile „Poti sa iti amintesti o situatie in care?”. toate . Citirea gandurilor este mecanismul prin care o persoana presupune ca stie. Cauza efect ex.Cand cineva spune ca nu poate face ceva. Echivalenta complexa este situatia in care doua afirmatii sunt legate in asa maniera incat par sa semnifice acelasi lucru. identificarea barierelor este primul pas pentru a le trece. pericolul de a deveni incapabili sa admitem existenta exceptiilor. O alta metoda de a aborda acest tip de generalizari este prin exagerare si reducerea lor absurd. Astfel sunt create filtre perceptuale (profetii autoimplinite).. A crede ca cineva este responsabil pt propia stare implica ai acorda o putere asupra ta pe care el in mod real nu o are (asumarea propiilor stari) Intrebarea este Cum faci exact ca sa te simti. 8.atunci cand celalalt. el si-a definit un obiectiv si apoi l-a facut de neatins.?Ce anume ar trebui sa se intample pentru ca asta sa nu fie cauzata de cealalta? Cum anume procedezi pentru a te face sa te simti sau sa raspunzi intr-un anume fel la ceea ce vezi. ceea ce ne indeparteaza de realitate. Odata ce consecintele si ratiunea lor devin explicite. Operatorii modali ai necesitatii – exprmate prin ”ar trebui/n-ar trebui. auzi? 12. ele pot fi asimilate si evaluate critic. unul sau mai multe exemple sunt considerate ca reprezentative pentru o multitudine de posibilitati. ele doar ne limiteaza alegerile si comportamentul.. Apar sub forma intrebarilor de forma : „De ce?” face sa crezi ca .?” 11. 9. Intrebarea este „Cum anume stii ca?” „Cum iti dai seama ca?” De ex : „De ce te uiti urat la mine?” Intrebarea este „Ce te 50 . altfel.. Intrebare „Cum faci legatura dintre un lucru cu celalalt?” 10. „M-ai facut sa ma simt prost „ „m-ai ranit”. (de ex toti. intotdeauna niciodata .. Presupozitiile – toti dispunem de credinte si asteptari provenite din propia existenta care ne permite sa fim liberi sau ne limiteaza foarte mult . 7. ce gandeste sau simte celalalt. pt a clarifica „ Ce s-ar intampla daca ai / nu ai face asta ?”. Exemplu: Daca nu te uiti la mine inseamna ca nu ma iubesti!” (doua chestii echivalente) Sunt generalizari ale propriilor experiente asupra tuturor celorlalti oameni care exclud faptul ca oamenii gandesc diferit.

Intemeietor Eric Berne. Filosofia AT Asumptiile filosofice pe care AT se sprijina sunt: 1.VII. Poate avea doua substari : a. Ca teorie asupra psihopatologiei. Ca teorie a dezvoltarii copilului arata felul in care patternurile comportamentale prezente isi au radacinile in copilarie (scenariile de viata). mangaie. modele de comportament autoritar. ANALIZA TRANZACTIONALA Ca teorie a personalitatii ofera un tablou al felului in care este structurat natura umana. In psihoterapie analiza tranzactionala se ocupa de o gama larga de manifestari de la framantari cotidiene pana la pshihoze severe. are grija In polul pozitiv ofera incredere si protectie autentica . Oamenii sunt OK 2. Oamenii isi pot allege destinul iar aceasta alegere poate fi modificata Modelul starilor eului Stare a Eului este un pattern consistent de ganduri si emotii legat direct de un pattern comportamental corespunzator. interdictii. parintele normativ este cel care dicteaza . utilizand modelul trasaturilor umane. In polul pozitiv parintele normativ ii protejeaza pe ceilalti / in polul negative critica si devalorizeaza. b. Ca teorie a comunicarii analiza tranzactionala analizeaza schimburi verbale si nonverbale intre starile eului (tranzactii). judecati despre oameni si lucruri. Astfel experienta subiectiva interioara si cea comportamentala exterioara se produc impreuna. reglementari. Parintele hranitor – ajuta incurajeaza.devalorizeaza. recompenseaza. Este utilizat modelul starilor Eului. 1. Oricine are capacitatea de a gandi. Eul Parinte contine norme. cenzureaza. 3. emite principii si norme. sfatuieste. El contine prejudecatile si judecatile noastre de valoare. in polul negative apare rolul de supraprotectorul sau salvator 51 . conduce. AT identifica strategiile infatile care sunt reproduce in viata adulta (jocurile psihologice).controleaza critica.

trairilor si comportamentele parintilor nostri. culege informatii indeplineste sarcini. In polul pozitiv.energia nu e fixata in una din starile eului ea circuland liber de la o stare la alta in functie de situatie. 3. curios si joaca si nu asculta de reguli si limite. asculta. dorinte. ine cont de cereri. compara evalueaza. isi modifica/reprima trebuintele. Copilul liber – isi exprima emotiile si sentimentele spontan. Copilul contine Eul copil – copilul somatic pentru care totul se rezuma la senzatie Parintele din copil (“parintele magic”) care este modul cvasicompulsiv in care copilul raspunde la imaginile magice ale pedepsei si recompensarii Adultul din copil – ”micul professor” Conceptul de contaminare – apare cand o stare a eului interfereaza prin continutele sale cu o alta stare a eului. Copilul adaptat – este supus.2. trairile si comportamentele in care persoana se angajeaza pt a raspunde situatiei “aici si acum”. inregistreaza si comunica informatiile. spontenaitatea si creativitatea. este creative. In polul negative este excesiv de analytic in relatiile interpersonale. le stocheaza. a. e foate bine acceptat social .contine zestrea instinctuala a unei personae si anume trebuinte.analizeaza datele si faptele. cand A contamineaza P (prejudecatile). accepta reguli.Intr-o persoana sanatoasa autonoma.adult) Adultul contine gandurile. Ecograma este balanta intre cele 3 stari ale eului. Parintele contine amintiri ale gandrurilor. Eul copil . Eul adult . intentii. cand A contamineaza C (iluzii) 52 . colaboreaza si negocieaza si ia decizii. De exemplu.copil. in polul negative apare rebelul sau victim. In polul negativ poate avea consecinte sociale si personale neplacute b. Cand o stare a eului creste in intensitate altele trebuie sa coboare pentru a realiza echilibrul. In polul pozitiv. Fiecare figura parternala este interiorizata cu propriile sale stari (parinte. In polul pozitiv este atent. copilul liber reprezinta centrul fiintei umane care-I permite sa evolueze. interpreteaza. se conformeaza .

atat timp cat tranzactia ramane complementara comunicarea poate continua nedefinit 2. refuza sa creasca preferand sa ramana dependent pentru a fugi de responsabilitati Tranzactii 1. verbala sau nonverbal. Tranzactia incrucisata P C A P C A A doua regula a comunicarii – cand o tranzactie e incrutisata. Orice tip de stroke e mai bun decat nici un stroke chiar daca este negative. Constanta – apare cand sunt deconectate stari ale eului iar starea operationala se numeste stare de constanta. Parintele constant este axat pe datorie si munca. Oferind si primind orice tip de stroke obtinem o identitate. Copilul exclus = persoanele au amintirile blocate in copilarie . Adultul constant este o persoana calculate. Tranzactia complementara – intre aceleasi satari ale eului P ↔P C A C A Prima regula a comunicarii . Parintele exclus inseamna ca persoana nu asculta decat de propiile reguli. planificata pare a nu avea nici o traire interioara. Copilul constant la limita poate fi sociopatul lipsit de constiinta gandeste simte ca in copilarie . 53 . A treia regula a comunicarii – efectul unei tranzactii complicate este determinat la nivel psihologic si nu social Stroke este orice forma de recunoastere pozitiva sau negative. Tranzactia complicata – apare cand sunt transmise doua mesaje simultan – unul direct deschis si unul ascuns.Excluderea – apare cand o stare a eului are frontiere rigide si nu permite circulatia libera a energiilor. sunt reci si neprietenoase. Adultul exclus nu testeaza realitatea. se produce o rupere in comunicare si cel putin unul din cei doi parteneri trebuie sa-si schimbe starea eului pt a restabili comunicarea 3.

Sunt adoptate la 3-7 ani. Eu nu sunt OK. fiind luate inaintea asimilarii limbajului. Scenariul e stocat sub pragul constiintei. deciziile sunt intemeiate pe trairi emotionale (Nu pot avea incredere in mama Nu pot avea incredere in oameni).o oarecare masura cu situatia din copilarie Pozitiile de viata Pozitia de viata este suma credintelor convingerilor despre sine si ceilalti folosite pt a justifica deciziile si comportamentele. prin mesaje verbale si nonverbal pe care le ofera. Scenariul este intarit de parinti. Eu sunt OK. 6. ca el nu are valoare si ca nu poate avea incredere in nimeni). scenariul este expresia unei decizii realizate de copil (influentate de mediu dar alese de copil).i. Desi nu pot fi prezise exact momentele cand scenariul ne acapareaza si ne subjuga. Radacinile scenariului de viata: a. ci al unor procese de natura emotional. exista doi factori care le fac mai usor de recunoscut: a. Eu sunt OK. 1. sunt depressive. sitatia de acum si aici seamana intr.Scenariul de viata – este un plan de viata facut in copilarie. tu esti OK = a fugi de (adopta rolul de victim. scenariul este orientat catre o plata finala (tinta) 3. sa justifice scenariul. 1. 54 . Eu nu sunt OK. tu nu esti OK = a nu ajunge nicarieri (copilul e convins ca lumea nu are sens. intarit de parinte. justificat de evenimentele ulterioare si cultimand intr-o alternative aleasa. AT afirma ca adultii recurg la strategii infantile pt a rezolva principalele probleme ale copilariei: cum sa obtina atentie si iubire neconditionata. Decizia copilului nu este un process rational. deciziile incorporate in scenariul de viata reprezinta cea mai buna strategie la care copilul poate recurge pt a supravietui intr-o lume perceputa ostila b. dependente) 3. scenariul este un plan de vaita 2. Realitatea este interpretata a. 4. tu esti OK = a merge mai departe 2. 5. tu nu esti OK = a scapa de 4. situatia acum si aici e perceputa ca stresanta b.

nu reusi 6. nu actiona 7. În al doilea rând. iar această stare de segregare în interiorul domeniului psihoterapiei a avut efecte cu consecinţe importante şi dramatice. nu gandi 12. a condus la apariţia unei ostilităţi nedorite între cei care aderă la variatele şcoli de terapie. VIII. nu exista 2. nu te maturiza 5. nu te amesteca cu ceilalti 9. În primul rând.Schimbarea atitudinii de viata este posibila prin intelegerea acestei pozitii in terapie sau in urma impactului cu un eveniment f puternic Injonctiunile – sunt mesaje ambivalente ale parintilor care sunt interpretate de copil la nivel inconstient si cristalizate in jurul unor teme 1. pastreaza distanta 10. fii bolnav 11. Rivalitatea între orientările teoretice ale psihoterapiei are o istorie lungă. EFICIENTA PSIHOTERAPIEI: Fiecare şcoală terapeutică s-a dezvoltat izolat de celelalte. nu simti Injonctiunile sunt transmise cu tenacitate de parinti. iar această tendinţa “izolaţionistă” s-a accentuat odată cu intrarea psihoterapiei în domeniul cercetării 55 . terapeuţii aparţinând diferitelor cadre teoretice au respins în mod consistent conceptualizările alternative ale şcolilor concurente. fără a le acorda vreo consideraţie ştiinţifică sau intelectuală. nu fi important 8. nu fi tu insuti 3. nu fi copil 4. AT considera ca exista 4 trairi autentice fundamentale: Furie Tristete Teama Bucurie. Identificarea si exprimarea lor este cea mai buna metoda de a rezolva problema aici si acum. Copilul decide ce sa faca cu ele. dar nu este obligatoriu ca ele sa fie asimilate de copil.

Cercetările de tip meta-analitic au arătat că nu există diferenţe semnificative de eficienţă a diferitelor forme de psihoterapie (Smith. 1998 cf.ştiinţifice. orientate spre insight versus suportive) şi structurile (de exemplu. Yorkson şi Whipple. Robinson. Ahn şi Wampold. Reisner 2005). individual versus grup sau familie). 1990. Prin contrast. Caspar şi Ambuhl. mai degrabă că nu există suficiente dovezi pentru a o sprijini. Glass şi Miller. (2004) trece în revistă o serie de meta-studii realizate asupra factorilor care determină schimbarea terapeutică şi analizează concluziile acestora. Drisko 2004). 1990. Staples.. Reisner 2005) indica ideea că dacă o terapie nu este pe listă terapiilor eficiente. J. contrastând orientările teoretice (de exemplu comportamental versus psihodinamic). Concluzia esenţială a lui Drisko este aceea că factorii comuni tuturor formelor de psihoterapie constituie “ingredientele active” 56 . metodele (de exemplu. Reisner 2005). ci. asta nu înseamnă că ea este ineficientă. 1996 cf. Rezultatul conduce la ideea că teoriile şi tehnicile psihoterapeutice nu sunt de fapt factorii determinanţi ai schimbării terapeutice. Grawe. 2001. terapiile psihodinamice şi experienţiale sunt mai slab reprezentate. Sloan. Berman şi Neimeyer. Elliot. The Task Force (1995 cf. 1994 cf. Problema este că acestor două terapii le lipsesc studiile care să le dovedească eficienţa şi nu faptul că ar obţine rezultate negative (Chambless. terapiile cognitiv-comportamentale sunt puternic reprezentate în categoria tratamentelor dovedite că eficiente. Alte studii au arătat că terapia comportamentală. 1975.. terapia interpersonală şi terapia psihodinamică interpersonală sunt eficiente pentru tratamentul depresiei (DeRubeis & Crits-Christoph. Smith şi Glass. Wampold. 1977. 2001. Proiectul NIMH (National Institute of Mental Health) a demonstrat că atât terapia interpersonală cât şi cea cognitiv-comportamentală sunt eficiente pentru depresie. Wampold şi al. De exemplu. unde s-a încercat demonstrarea superiorităţii unor forme de terapie faţă de altele. 1989 cf. Cristol. 1997. şi că aceste terapii nu sunt inferioare tratamentului medicamentos (Elkin şi al. Stevens. 1996. Reisner 2005). punându-se accent pe aspectele specifice fiecărui model teoretic. 2000 cf. Reisner 2005).W. 1980. Drisko. Experimentele comparative au început prin anii ‘30 şi au comparat diferite forme de terapie. Hynan şi Allen. O concluzie majoră a studiilor meta-analitice este aceea că există diferenţe extrem de mici între diferitele tipuri de psihoterapie. Literatura de specialitate enumeră şi câteva studii care au demonstrat superioritatea unei forme de terapii faţă de alta. Terapia cognitivcomportamentală este mai eficientă pentru depresia majora decât terapia psihodinamică de scurtă durată (Lambert & Bergin.

Studiile privind eficacitatea accentuează validitatea externă şi felul în care sunt obţinute beneficiile. înseamnă că există alţi factori care explică variabilitatea rezultatelor terapeutice. practice şi ştiinţifice din acest domeniu. Duncan & Miller. 2002. 2003). Walmpold (2001). Amundson şi al. Dacă studiile au eşuat în a demonstra superioritatea vreunei abordări terapeutice faţă de alta. În ultimii ani a apărut o tendinţă majoră în cercetarea psihoterapeutică pentru a răspunde acestei dileme – cercetarea modalităţilor alternative de a caracteriza terapeuţii. MODELUL FACTORILOR COMUNI IN PSIHOTERAPIE 57 . Acest ansamblu de factori par a fi mai importanţi pentru eficienţa terapiei decât sunt diferenţele în tehnicile terapeutice specifice. Luborsky şi al. şi accentul pus pe eficienţă (un model sau un set specific de tehnici). 2001.. 1998 Amundson şi al. Distincţia dintre eficienţă şi eficacitate este extrem de importantă pentru cercetările contemporane din domeniul psihoterapiei. Astfel. În acest sens eficacitatea se referă la proces şi la cercetarea relaţiei între procesul terapeutic şi rezultatele terapeutice (Borkovec & Castonguay. 2003). tehnică) produce efecte pozitive în psihoterapie?” la întrebarea “Cum apar aceste rezultate pozitive?”. 2001). (Ahn & Wampold. de la întrebarea “Ce tehnică sau orientare funcţionează?” la “Ce mecanism al schimbării funcţionează?”.. a luat naştere tendinţa către integrare în psihoterapie. Ceea ce diferenţiază întradevăr şcolile de psihoterapie este limbajul. Beutler şi Harwood (2000). în învăţare sau terapie. Practic. Lambert & Bergin. cercetătorii au început să facă distincţia între eficienţă (efficacy) şi eficacitatea (efectiveness) diferitelor forme de psihoterapie. care să depăşească neajunsurile teoretice. Fishman (1999) sunt cei care au oferit cea mai mare distincţie între accentul pus pe eficacitate (aspecte generale care fac ca oamenii să se schimbe). s-a trecut de la întrebarea “Ce (orientare. Beutler (1998). cf. în afară de orientarea teoretică. Eficacitatea este acea parte a cercetării psihoterapiei care accentuează descoperirea şi explicarea a ceea ce face ca un tratament să funcţioneze (Persons & Silberschatz. 1994. 1998. respectiv succesul terapeutic. A devenit destul de clar că terapia funcţionează însă nu datorită schemelor teoretice explicative şi nici tehnicilor specifice adoptate.. însă mecanismele de schimbare se pare că sunt aceleaşi. Astfel. Wampold.cele mai importante ale psihoterapiei. Hubble. 1999.

1999. În 1991 autorul argumenta faptul că toate formele de psihoterapie au patru componente de bază (cf. Acestea au aparţinut lui Frank şi Frank (1991) şi lui Lambert (1992). citând-o pe Dodo din “Alice din Ţara Minunilor”: “Toţi au câştigat. Conceptualizările restrânse ale factorilor comuni se focalizează pe aspectele nonspecifice ale diferitelor modele de tratament (de exemplu.Literatura de specialitate ce abordează factorii comuni care facilitează terapia în diverse orientări teoretice este capabilă să elibereze practicienii din arena duelului între teorii şi modele. Mişcarea factorilor comuni a început cu aproape 75 de ani în urma. relaţia şi expectanţele. Abordarea “factorilor comuni” oferă consideraţii largi pentru conceperea adecvată a practicii clinice dar şi pentru planificarea modalităţilor în care abilităţile terapeutice pot fi învăţate sau formate. În general. În 1961 J. Frank publica un text devenit clasic. Două liste de variabile comune s-au bucurat de cea mai mare popularitate în literatura dedicată factorilor comuni. deşi nici una dintre ele nu este derivată matematic (Hubble şi al. Sprenkle şi Blow. 2005): a) o relaţie încărcată emoţional cu terapeutul. fie externalizare). Liste ale factorilor comuni au început să se realizeze începând cu anii ’80. 1936 cf. majoritatea cercetătorilor utilizează unul dintre aceste cadre drept ghid pentru a-şi desfăşura cercetările. resemnificare.. terapeutul. schimbarea sensurilor. Reisner. majoritatea listelor se împart în două categorii: restrânsă şi largă. “Persuasiune şi Vindecare”. Davis 2005). Saul Rosenzweig este considerat a fi primul care a menţionat concepţia potrivit căreia eficacitatea diferitelor terapii se leagă mai mult de elementele comune decât de trăsăturile specifice pe care se întemeiază (Rosenzweig. toţi trebuie să ia premii”. 2004 şi Davis. 2005). 58 . Astăzi. această nu este o dovadă a corectitudinii teoriei pe care se bazează (Rosenzweig. cum ar fi clientul. Conceptualizarea largă subliniază factorii comuni care sunt unici cadrului terapeutic. Autorul considera că toate metodele psihoterapeutice sunt elaborări şi variaţii ale procedurilor de vindecare străvechi. 1936 cf. cf. El afirmă că atunci când o terapie are succes. în care sunt discutate dinamicile schimbării ce par a fi transcendente modelelor şi tehnicilor în sine. denumită fie recadrare. Blow & Sprenkle. 2004).

Davis. terapeutul oferă noi experienţe de învăţare. atât de terapeut cât şi de client. şi Luborsky (1976). terapeutul oferă oportunităţi pentru clientul care practică noi comportamente. De remarcat este rolul central al psihoterapeutului în activarea acestora: a. 2005). a fi restauratoare ale sănătăţii. terapeutul combate demoralizarea şi alienarea clientului prin dezvoltarea unei relaţii terapeutice puternice. Luborsky. Singer. sunt considerate. c) un terapeut care oferă o schemă teoretică raţională şi plauzibilă pentru înţelegerea simptomelor pacientului. c. emoţiile clientului sunt activate şi reprocesate (de către terapeut). 59 . în care clientul are convingerea că terapeutul este de încredere pentru a-i oferi ajutor. Mai târziu. Blow & Sprenkle. Acelaşi autor enumera şase elemente pe care le considera comune pentru ritualurile şi procedurile menţionate. Din primele trei componente se poate observa că psihoterapia nu vizează atât eliberarea de simptome cât determinarea clienţilor. Frank (1991) considera că modelele specifice şi tehnicile asociate lor sunt necesare atât pentru a oferi o structură coerentă a terapiei în care terapeuţii pot crede cât şi pentru a crea o experienţă care să pară credibilă pentru clienţi. prin persuasiune. ceea ce influenţează expectanţele pacientului. şi mai recent. Acestea. e. f. terapeutul face conexiunea între speranţa de vindecare şi procesul terapeutic. d) terapeutul care oferă un ritual credibil sau o procedură pentru a trata aceste simptome. d. Beutler (1998) şi Roth şi Fonagy (1996) au încercat să localizeze schimbarea în procesul terapeutic (de exemplu. 2004. Fără a discredita teoriile psihoterapiei. Lambert (1998). dacă sunt practicate cu convingere. variabilele dinamice dintre terapeut şi client) şi nu în formatul terapeutic (model teoretic) (cf. terapeutul facilitează crearea unui sentiment al competenţei sau auto-eficienţei. b.b) un cadru considerat terapeutic (perceput ca un spaţiu special de securitate). de a transforma sensurile “toxice” ale emoţiilor şi simptomelor.

Hubble. Ottens şi Klein 2005). munca stabilă etc. Blow & Sprenkle. Cartea Handbook of Psychotherapy Integration (Norcross & Goldfried. Duncan şi Miller (1997 cf. Din punct de vedere istoric. 1999 apud. Acest factor cuprinde toate acele componente. Ottens şi Klein 2005).. după cum urmează: a) clientul şi factorii extraterapeutici. El şi-a bazat modelul pe revizuirea studiilor empirice privind rezultatele psihoterapeutice şi a estimat procentajul de varianţă a rezultatelor în funcţie de fiecare factor. şi în multe cazuri strategiile “populare” din cultura clienţilor pot fi soluţii foarte bune (Tallman & Bohart. deprinderile de coping. Asociată acestui factor este convingerea că clientul – şi nu terapeutul – este agentul primar al schimbării în terapie (Bohart & Tallman. perseverenţa. personale şi de mediu pe care clientul le aduce în terapie (de exemplu. 1999). Variabilele clientului şi contextele de viaţă ale clienţilor sunt estimate a conta pentru 40% din varianţa rezultatelor terapeutice (Lambert. mişcarea pentru integrarea psihoterapiei a dat un imbold modelului factorilor comuni. Tallman & Bohart. 2001 şi Ottens şi Klein. 2004) propunea un model al schimbării bazat pe 4 factori comuni pentru realizarea schimbării din teoriile terapeutice. Speranţele şi expectanţele pozitive ale clienţilor în ceea ce priveşte terapia sunt întărite printr-o relaţie terapeutică puternică şi prin 60 . forţa eului. înclinarea spirituală. 2005). 1992). b) Factorii relaţionali contează pentru 30% din varianţa rezultatelor terapeutice (Lambert 1992) şi se referă la variabilele oferite de terapeut (căldură. mai degrabă decât fiind un serviciu care se aplică clientului (Hubble et al. Mobilizarea resurselor extraterapeutice ale clientului se pot dovedi mai puternice decât tehnicile tipice aplicate de terapeuţi. În acest volum. Blow & Sprenkle.De asemenea. 1992) a constituit un semnal către psihoterapeuţii contemporani să privească dincolo de modele pentru a descoperi factorii eficienţei. O implicaţie foarte importantă a acestui factor este că terapia (cu procedurile şi tehnicile sale) are loc prin acest parteneriat terapeutic. sistemul de suport familial.). încurajare. 1999 apud. 1999. c) Placebo. speranţa şi expectanţele au fost estimate de Lambert (1992) ca participând în proporţie de 15% la rezultatele bune din terapie. Michael Lambert (1992 cf. empatie. variabilele relaţionale au primit atenţia cea mai mare ca factor comun. au propus modelul “Big Four” în care includeau toţi factorii comuni ai psihoterapiei. grijă) precum şi cultivarea alianţei terapeutice. social. bazându-se pe revizuirea cercetărilor realizate de Lambert.

Aprecierea variabilelor legate de context sau de proces. Wampold a realizat o deconstrucţie a modelului medical al psihoterapiei şi a prezentat dovezi pentru factorii eficienţei terapeutice. Pe baza unei cercetări extensive a studiilor făcute până în acel moment. Hubble ş. Terapeuţii “mai buni”.a. Karasu 1986. Garfield 1957. utilizând acelaşi model. Prochaska şi Norcross 2003. “o abordare holistică a factorilor comuni”. În 2001. care influenţează schimbarea. Weinberger 1995. Toţi acest factori ai eficacităţii par a transcende modelele teoretice. sunt cel mai puternic responsabile pentru rezultatele pozitive din psihoterapie 61 . cf. denumit modelul contextual. comparativ cu ingredientele specifice sau tehnicile. b) Efectele generale. Conceptualizarea restrânsă a factorilor comuni vizează gruparea factorilor comuni în procese psihoterapeutice de bază. pare a fi mai semnificativă indiferent de model sau abordare. Wampold utilizează cele 4 dimensiuni enumerate de Frank (1961) pentru a dezvolta o meta-teorie alternativă a psihoterapiei. Parloff 1986. Rosenzweig 1936.a. speranţa şi expectanţele”.utilizarea “ritualurilor de vindecare” (tehnici terapeutice). Beutler 2000. Shaw ş. Lambert şi Ogles' 2004. relaţionali. Conform modelului sau contextual. autorul enumeră următoarele concluzii: a) Psihoterapiile sunt în mod uniform eficiente. d) Modelele teoretice şi tehnicile contribuie cu 15% la rezultatele terapiei (Lambert 1992). Vom detalia în capitolul următor fiecare dintre aceste liste. (1999) sublinia că efectele placebo apar atunci când terapeuţii au încredere deplină în procedurile pe care le aplică. Beitman şi Soth 2006.a. În loc să considere modelele şi tehnicile din punctul de vedere al “celei mai bune”. (1999a. au existat mai multe liste de variabile nonspecifice tratamentului dezvoltate în literatura de specialitate (de exemplu. (1999) au examinat diferenţele “între terapeuţi” într-o cercetare focalizată pe eficienţă a terapiei cognitive-comportamentală. erau cei care actualizau mai mulţi “factori comuni”. placebo. Raskin 2007). Fishman 1999. În acest sens. Hubble ş. Beitman 1987. Blow & Sprenkle. pe care îl juxtapune modelului medical. 2001) au adoptat o perspectivă nontradiţională în care “principala contribuţie a modelelor şi tehnicilor provin din potenţarea celorlalţi factori comuni – extraterapeutici.

Pe de altă parte. el recomanda diminuarea accentului pus pe manualele de terapie. În al doilea rând. meta-analiza sugerează că cel mult 8% din varianţa rezultatelor terapeutice se datorează contribuţiilor unice ale modelelor teoretice. cf. corelează pozitiv mai mult cu rezultatele decât aderenţa terapeutului sau măsura în care un anumit protocol de tratament este urmat. Cu toate acestea. Astfel. în ciuda eficacităţii lor probabile. o asemenea “standardizare a tratamentului poate elimina luarea în considerare a aspectelor terapiei care. 70%) din varianţa rezultatelor obţinute. autorul argumentează faptul că. căutarea unor tratamente empiric susţinute (empirically supported treatments-EST) este pusă pe baze greşite. Cei 22% rămaşi nu i-a putut explica. produc schimbarea”. Wampold (2001) a prezentat multiple implicaţii şi recomandări. acestea au rolul de a reduce variabilitatea dintre terapeuţi.c) Loialitatea terapeutului sau convingerea sa în eficacitatea tratamentului. Abordarea factorilor comuni susţine “exprimarea artistică” a terapeutului. În al treilea rând. tehnicile nu sunt eficiente în şi prin ele însele. Ottens şi Klein. terapeutul crede în valoarea lor şi se află în limitele adecvate tratamentului). Mai mult. majoritatea ETS avantajează tratamentele comportamentale şi cognitiv-comportamentale în defavoarea tratamentelor psihodinamice şi umaniste. În primul rând. dată fiind uniformitatea abordărilor (opusă eficienţei lor relative). ci devin active numai într-un context de vindecare (de exemplu. 2005). prin natura lor. În opinia sa. permiţând o plajă mai largă de tehnici terapeutice decât dacă acesta ar adera la manualele de terapie (Garfield. există o explicaţie pentru utilizarea lor. Acest lucru se întâmplă pentru că toate terapiile posedă un context asemănător şi factori comuni care determină rezultate benefice. Pe baza dovezilor care susţin modelul sau contextual. sunt produse ale gândirii medicale care prezumă faptul că aderenţa la un model îmbunătăţeşte eficienţa tratamentului. ele sunt compatibile cu valorile şi atitudinile clienţilor. d) Caracteristicile personale ale terapeutului şi potrivirea dintre terapeut şi client sunt mai importante decât tipul de tratament selectat. Implicaţia acestei idei este că atunci când tehnicile sunt alese pentru a se potrivi mai mult cu valorile şi atitudinile clientului decât cu un protocol 62 . Wampold (2001) argumentează în mod convingător că cele patru componente ale terapiei pot explica mare parte (aprox. 1992. după cum punctează Wampold.

autorii sunt de acord cu sugestia lui Stricker (1996) că factorii comuni constituie “inima psihoterapiei” şi promovează profunzimea psihoterapiei în multe privinţe. Deşi încurajăm puternic modelele care nu au fost cercetate pentru a le demonstra eficienţa. Ei ar trebui să se gândească mai puţin la superioritatea acestora chiar dacă se întâmplă să fie empiric validată. De exemplu. “Considerăm că terapeuţii ar trebui să fie mai modeşti în privinţa modelelor adorate de ei. La fel. preocuparea feminină legată de starea de bine a clientului. aceea că practicienii factorilor comuni apreciază şi dau dovadă de valori şi calităţi feminine. Modelul medical ce consideră terapeutul un expert ce “repară” disfuncţii nu este compatibil cu perspectiva factorilor comuni. perspectiva luptei şcolilor de terapie pentru supremaţie – o manevră clasic masculină – nu găseşte nici o susţinere în cercetările factorilor comuni. Modelul factorilor comuni este susţinut şi de percepţiile clienţilor care beneficiază de psihoterapie. Ottens şi Klein (2005) argumentează faptul că prin aderarea la modelul factorilor comuni sau nonspecifici. modelul contextual permite mai multă artă în practică şi ar putea mări plaja tehnicilor pe care terapeutul le are la dispoziţie. Ottens şi Klein (2005) introduc o perspectivă interesantă în privinţa modelului factorilor comuni. nu va mai fi nevoie să continuam să investigăm modele! Sperăm că terapeuţii şi teoreticienii modelelor vor reflecta mai mult la ceea ce îi uneşte” susţineau recent doi cercetători americani (Sprenkle şi Blow. Sperăm că. dacă factorii comuni sunt serios luaţi în considerare. ci descriu o psihoterapie “bună” referindu-se la factorii comuni (de exemplu. primeşte susţinere în literatura factorilor comuni. Tendinţa actuală în cercetare este de a studia impactul acestor aspecte comune tuturor formelor de psihoterapie asupra rezultatelor obţinute. 2004). psihoterapia poate reveni la drumul unei practici a sufletului. înţelegerii şi căldurii unui psihoterapeut sau schimbarea perspectivei clientului).standardizat. BIBILOGRAFIE PSIHOTERAPIE 63 . Din acest punct de vedere. aceasta nu a oferit încă dovezi convingătoare privind rezultatele diferenţiate relative la tratamentele eficiente. Deşi noi încurajăm validarea empirică. în contrast cu viziunea masculină despre ce priveşte piaţa sănătăţii mentale viabil manageriată. importanţa respectului. ni se pare arogant să presupunem automat că modelele validate empiric sunt mai eficiente sau superioare. Aceştia rareori vorbesc despre tehnici şi teorii.

Editura Stiinta si Tehnica. Bucuresti. I. (2004). W. (1999). Bucuresti Mitrofan. Ce psihoterapie sa alegem?. (2002). (2001). D. G. Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului. I. Editura SPER. Vasile. Psihoterapii scurte. Bucuresti Mitrofan. Bucuresti Holdevici. E. Editura Polirom Dafinoiu. (2001). (2006). “Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale”. (1997). Editura Polirom. I. Bucuresti Holdevici. Bucuresti Holdevici. Editura Trei. (1990). (2003). Iasi Dafinoiu.. Elemente de psihoterapie. Minulescu. Bucuresti Berne. Bucuresti Enachescu. (2001). Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane. Bucuresti Holdevici. Editura Trei. Ion. Psihoterapia existentiala. Psihoterapia ca relatie a schimbarii individuale.). Vargha.. D. Introducere in terapia analitica.L. Editura Sper.. Psihoterapie. Orientarea experientiala in psihoterapie. Editura Polirom. Bucuresti Ionescu. vol.) (2003). (2002). Elemente de psihoterapie integrativa. (2002). I.. (coord. 2 . (2005). Hipnoza clinica. 64 . Ion. Editura Herald. M. Gestalt terapia. Terapii de familie. I. E.. Editura Ceres. (2000). Editura CERES. M. Bucuresti. B. Editura Aldomar. Stiintifica Mertens. Editura Trei. (2000). Bucuresti Holdevici. (2001). Editura Trei. Vargha. (coord. Editura Polirom. Gandirea pozitiva. I. Bucuresti Gogleaza. A. Vasilescu. Bucuresti Ionescu.) (2007).. Psihoterapii scurte. Editura SPER. 1 si vol. (2002). (1999). Ginger. (2006). Iasi.L. Editura Polirom. Bucuresti. J. Iasi. Editura INI. Jocuri pentru adulti. (coord. A. Tratat de psihanaliza si psihoterapie. Bucuresti Noua hipnoza ericksoniana. I. I. Editura Polirom Holdevici. Editura Amaltea. Ghid practic de psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-comportamentala. Editura Didactica si Pedagogica R. Iasi David. D. (2000). I. I. C. Introducere in analiza jungiana. Hipnoza clinica. Bucuresti Mitrofan. Iasi Elkaim. I. Editura Mar. S.Berne. J.A. I. (2003). Bucuresti Dafinoiu. Ce spui dupa Buna ziua?. Ed. I.

You're Reading a Free Preview

Descarregar
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->