Mentenanta Unitatilor centrale

1.      Metode de întretinere preventiva activa si pasiva.

2.      Utilizarea copiilor de siguranta (strategii, sisteme de operare specializate, etc.)
3.      Tehnici generale de protejare a datelor (RAID 0, RAID1, RAID2, RAID3, RAID4,
RAID5)
4.      Protejarea fata de perturbatiile tensiunii de alimentare
5.      Protectia împotriva virusilor si devirusarea
6.      Utilizarea surselor neîntreruptibile de tensiune (UPS)
7.      Garantia oferita la cumparare; contractul de Service
1.      Metode de întretinere preventiva activa si pasiva.

Întretinerea preventiva

 - este cheia obtinerii unei functionari corecte, de durata a calculatorului; un program de

întretinere preventiva administrat corect reduce problemele, pierderile de date, defectarile
componentelor si asigura sistemului o perioada lunga de viata.

Exista doua tipuri de proceduri de întretinere preventiva: activa si pasiva.

Întretinerea activa implica în special curatarea periodica a sistemului si a

componentelor sale, ungerea componentelor principale, reasezarea cipurilor si a conectorilor în
socluri, reformatarea hard-discului si efectuarea regulata a copiilor de siguranta.

Întretinerea pasiva implica protejarea sistemului fata de mediu (de exemplu prin

folosirea dispozitivelor de alimentare cu protectie), asigurarea unui mediu curat, cu temperaturi
controlate si evitarea vibratiilor excesive.

1.1. Proceduri de întretinere preventiva activa

Intervalul la care se efectueaza procedurile de întretinere preventiva

activa depinde demediul în care este amplasat sistemul si de calitatea componentelor lui. Pentru
un sistem aflat într-un mediu impur, curatarea se recomanda o data la 3 luni sau mai des iar
pentru birouri obisnuite la 1 – 2 ani. Daca la deschiderea sistemului - conform calendarului de
stabilit pentru curatare - se gasesc în interior gramezi de praf, atunci este necesara scurtarea
intervalului.

Exemplu de lista de întretinere saptamânala a discului:

         faceti copii de siguranta a datelor si a fisierelor importante

         stergeti toate fisierele temporare, precum: *.tmp (fisiere cu extensia . tmp), _*. * (fisiere care
încep cu _ ), *. chk (fisiere cu extensia . chk), istoricul din browserul Web si fisierele
temporare de Internet

         goliti Recycle Bin

         la final, rulati programul de defragmentare.

Exemplu de proceduri de întretinere lunara:

         creati un disc de lansare a sistemului de operare;

         cautati si instalati drivere actualizate pentru placile video, placile de sunet, modemuri si alte
echipamente;

         cautati si instalati versiuni actualizate ale sistemului de operare;

         cautati si instalati versiuni actualizate ale software-ului antivirus;

         curatati sistemul, incluzând ecranul monitorului, tastatura, unitatile CD/DVD, unitatile de

disc
flexibil, mouse-ul s.a.;

         verificati daca toate ventilatoarele din sistem lucreaza corect, incluzând ventilatoarele de pc
radiatorul procesorului, de pe sursa de alimentare si oricare ventilator de pe sasiu.

1. Curatarea sistemului

Praful adunat pe componentele interne actioneaza ca un izolator termic, împiedicând

racirea corecta a sistemului. Încâlzirea excesiva scurteaza viata componentelor sistemului si se
adauga stresului termic cauzat de diferenta mare de temperatura dintre starile pornit si oprit ale
sistemului. Praful poate contine elemente conductive care pot cauza scurtcircuite partiale într-un
sistem. Alte elemente continute în praf si murdarie pot accelera corodarea contactelor
electrice conducând la conexiuni imperfecte.

Fumul de tigara contine substante chimice care conduc curentul electric si cauzeaza

corodarea si contaminarea contactelor si a componentelor sensibile, precum capetele de
citire/scriere ale unitatilor de discheta si lentilele unitatii.

   Unelte si materiale pentru curatare:

- unelte pentru dezasamblare, solutie de lipit la temperatura camerei puţ 636i84g ;in
volatila, aspirator pentru calculator, bratara antistatica de împamântare, solutie de curatarea
contactelor, aer comprimat, pensule mici, betisoare de curatare cu spuma, lubrifiant siliconic, etc.

   Substante chimice (se pot folosi la curatarea si repararea sistemului)

 a)     Substante de curatare standard:

- tricloretanul pentru curatarea componentelor, conectoarelor si contactelor electrice, a

petelor de pe carcase si de pe tastatura; nu deterioreaza materialele plastice si placile. A fost însa
încadrat în clasa solventilor clorurati, împreuna cu fluorurile de carbon (cum ar fi freonul),
substante care afecteaza mediul. Se recomanda utilizarea înlocuitorilor lui din gama substantelor
biodegradabile.

- substantele biodegradabile se utilizeaza pentru curatarea contactelor si a placilor. Cele

mai cunoscute sunt: d-limoninele (cu extras din coaja de portocala) si a-pinenele (cu extras din
muguri de brad). Sunt economice si eficiente dar afecteaza unele materiale plastice, mai ales
cauciucul siliconic si PVC-ul, prin bombare.

Recomandari:

-         substanta chimica utilizata trebuie sa fie pura

-         nu folositi alcool sanitar la curatarea partilor electronice sau a contactelor, deoarece
poate sa contina apa si substante pentru odorizare

-         solutiile sa fie sub forma lichida, nu spray (spray-ul nu este economic pentru ca nu se
poate pulveriza solutia direct pe componenta)

b)     Substante pentru curatarea / lubrefierea contactelor

- sunt substante chimice similare celor de curatare standard, dar includ si o componenta
pentru lubrefiere. Aceasta reduce forta necesara la conectarea/deconectarea cablurilor si a
conectoarelor si asigura protectie la coroziune.

Cea mai buna substanta din aceasta categorie este Stabilant 22 care lubrefiaza dar si
îmbunatateste contactele electrice. Stabilant 22 este un semiconductor polimeric lichid care se
comporta ca un metal lichid, conducând electricitatea în prezenta unui curent electric. Substanta
umple si spatiile cu aer dintre suprafetele pereche a doua componente care sunt în contact si
elimina oxigenul si alte particule care pot coroda punctul de contact.

Aceasta substanta este disponibila în mai multe forme. Stabilant 22 este versiunea concentrata,
în timp ce Stabilant 22a este o versiune diluata cu izopropanol în proportie de 4:1. O versiune si
mai diluata, 8:1, este comercializata în multe magazine cu aparatura audio, sub numele de Tweek.
15ml de Stabilant 22a se vând cu aproximativ 40 USD; un litru de solutie concentrata costa 4000
USD!
Stabilant 22 este destul de scump, dar este necesara foarte putina substanta pentru aplicare si
nimic din ce se gaseste nu este atât de eficient la mentinereacontactelor electrice. (NASA
foloseste aceasta substanta chimica în aparatura electronica a navelor spatiale.) O aplicare de
Stabilant poate asigura protectie timp de 16 ani, dupa declaratiile producatorului, D.W.
Electrochemicals.
 Stabilant este eficient mai ales pentru conectoarele sloturilor de I/O, pentru conectoarele de
margine si cu pini ale placilor adaptoare, pentru conectoarele unitatilor de disc, pentru
conectoarele sursei de alimentare si, practic, pentru orice conector din PC. Pe lânga faptul ca
îmbunatateste contactul si previne corodarea, aplicarea lui Stabilant lubrifiaza contactele, usurând
inserarea si extragerea conectoarelor.

Lubrifianti siliconici

Pentru a lubrifia mecanismele de deschidere a unitatilor de discheta si alte parti

ale sistemului care necesita o lubrifiere curata, fara grasimi, puteti folosi un lubrifiant
siliconic, de exemplu WD40. Alte elemente pe care le puteti lubrifia sunt sinele de ghidare a
capului unitatii de disc sau chiar ghidajele capului de imprimare, pentru a asigura functionarea
uniforma.

Utilizarea siliconului în locul uleiurilor conventionale este importanta, deoarece el nu se lipeste

si nu colecteaza praful si murdaria. Folositi întotdeauna siliconul cu moderatie. Nu îl pulverizati
oriunde în apropierea echipamentului, deoarece are tendinta de a migra, ajungând acolo unde nu
trebuie (de exemplu pe capetele unitatilor). Mai bine aplicati putin silicon pe o periuta sau pe un
tampon cu spuma si întindeti-l pe componentele care au nevoie de acesta. Pentru a lubrifia ghidajele
metalice alecapului de imprimare al unei imprimante, puteti folosi o bagheta de curatare îmbibata
în silicon.

   Metode de înlaturarea prafului (aer comprimat, aspiratoare, perii si betisoare cu

spuma

Aerul comprimat se foloseste pentru a îndeparta praful si murdaria dintr-un sistem sau de pe
o componenta. Initial, aceste metode foloseau substante CFC (clorofluorcarbon) ca freonul, în
timp ce metodele moderne folosesc substante HFC (hidrofluorcarbon, precum difloretanul) sau
bioxid de carbon, nici una nedistrugând stratul de ozon. Fiti atent când folositi aceste
dispozitive, deoarece unele dintre ele pot genera sarcini electrice atunci când gazul comprimat
iese prin duze. Asigurati-va ca folositi sistemul aprobat pentru curatarea echipamentelor de
tehnica de calcul si aveti în vedere, ca pe o masura de precautie, sa purtati o banda de
împamântare. Tipul de butelii cu aer comprimat utilizate la curatarea echipamentelor foto poate,
uneori, sa difere de cel folosit la curatarea componentelor de calculator, sensibile la electricitatea
statica.
Când folositi aceste produse cu aer comprimat, tineti butelia cu capul în sus, astfel încât prin
duza sa iasa numai gaz. Daca rasturnati butelia, substanta bruta din interior va curge ca un lichid
rece, care nu numai ca nu este util, dar poate deteriora sau decolora materialele plastice.
Gazul comprimat trebuie folosit numai asupra echipamentelor care nu sunt alimentate, pentru a
reduce riscul deteriorarii prin scurtcircuit.

Relativ apropiate de produsele cu aer comprimat sunt sprayurile cu substante care

îngheata. Aceste sprayuri sunt folosite la racirea rapida a unei componente suspectate de a fi
defecta, ceea ce, adesea, o readuce temporar la functionarea normala. Aceste substante nu sunt
utilizate la repararea unui dispozitiv, ci pentru a obtine confirmarea gasirii componentei defecte.
Adeseori, defectarea unei componente este legata de încalzire, iar racirea o face sa revina
temporar la functionareanormala. Daca circuitul începe sa functioneze corect, dispozitivul pe care
1-ati racit este cel suspect.

Aspiratoarele

Aspiratorul este o alternativa la utilizarea buteliilor cu gaz comprimat, pentru curatarea unui

sistem. Aerul comprimat este, de obicei, mai bun pentru curatarea unor zone mici. Un aspirator
este mai util pentru curatarea unui sistem plin cu praf si cu murdarie. Îl puteti folosi la absorbirea
prafului si murdariei în loc sa o împrastiati în jurul altor componente, asa cum se întâmpla în
cazul aerului comprimat. Pentru curatarea sistemelor sunt disponibile aspiratoare foarte mici.
Ele sunt usor de transportat si potservi ca o solutie alternativa la buteliile cu aer comprimat.

Unele aspiratoare speciale au fost concepute pentru a fi utilizate pe sau în apropierea

componentelor electronice; ele sunt proiectate sa minimizeze, la utilizare, descarcarile
electrostatice. Daca folositi un aspirator obisnuit, si nu unul special conceput cu protectie ESD, ar
trebui sa luati masuri de precautie, cum ar fi sa purtati bratari de împamântare. De asemenea, daca
aspiratorul are vârful metalic, fiti atent sa nu atingeti cu el placile sau componentele pe care le
curatati.

Perii si betisoare

Pentru a curata praful si murdaria din interiorul unui PC, înainte sa suflati aer
comprimat sau sa folositi un aspirator, puteti folosi o pensula mica de pictura, de machiaj sau
fotografica. Fiti atent, însa, la electricitatea statica. În majoritatea cazurilor, nu ar trebui sa
atingeti cu peria cablajul imprimat, ci numai interiorul carcasei si unele subansambluri ca palele
ventilatorului, orificiile pentru aer si tastaturile. Daca periati placile cu circuite sau în
apropierea lor, purtati o bratara de împamântare si periati încet si usor, pentru a împiedica
aparitia descarcarilor electrostatice.
Folositi betisoare de curatare pentru a sterge contactele electrice si conectoarele,
capetele unitatilor de disc si alte suprafete sensibile. stergatoarele ar trebui sa fie realizate din
spuma sau dintr-o piele sintetica de caprioara, care nu lasa scame sau praf. Din pacate,
stergatoarele cu spuma sau cu piele sintetica sunt mult mai scumpe decât cele obisnuite, cu
bumbac. Nu folositi stergatoare cu bumbac, deoarece ele lasa scame pe aproape orice ating.
Fibrele de bumbac sunt conductive în unele situatii si pot ramâne pe capetele unitatilor, ceea ce
poate zgâria discurile. stergatoarele cu spuma sau cu piele de caprioara pot fi achizitionate din
majoritatea magazinelor cucomponente electronice.
Atentie! Trebuie sa evitati este curatarea contactelor cu guma. Multi specialisti au recomandat
pentru curatarea contactelor placilor cu circuite utilizarea unei gumefine, de tip creion. Testele au
aratat ca acest sfat nu a fost bun, din mai multe motive. Unul dintre ele este faptul ca o astfel de
stergere abraziva a contactelor electrice genereaza frecari si descarcari electrostatice. Aceasta
electricitate statica poate fi daunatoare placilor si componentelor, mai ales dispozitivelor mai
recente, cu tensiuni mici. Aceste dispozitive sunt foarte sensibile la electricitatea statica, iar
curatarea contactelor fara a folosi o solutie lichida potrivita nu este recomandata. De asemenea,
guma va îndeparta stratul de aur care acopera multe dintre contacte, dezvelind contactul stanat de
dedesubt, care se va coroda rapid în urma expunerii la aer.
 Unele firme comercializeaza servetele umede de curatare, îmbibate cu o solutie de curatare si
de lubrifiere a contactelor. Aceste servetele se pot folosi în siguranta la curatarea unui conductor sau
a unui contact, fara teama de a deteriora ceva prin ESD sau abraziunea stratului de aur

   Proceduri de dezasamblare si de curatare

Pentru a curata corect sistemul, trebuie sa dezasamblat, cel putin partial. Îndepartarea placii de
baza are ca rezultat cel mai bun acces la alte zone ale sistemului dar, în scopul de a economisi timp,
se poate dezasambla sistemul numai pâna la nivelul la care placa de baza este complet
vizibila. Pentru acest lucru, se înlatura toate placile adaptoare si unitatile de disc din sistem.

Capetele unitatii de discheta se pot curata cu ajutorul unei dischete de curatare, fara a se desface
carcasa sistemului. Pentru a curata si lubrifia mecanismul de deschidere, placile si conectoarele este
necesara scoaterea unitatii.

În continuare, se efectueaza aceleasi operatii cu unitatile de hard disc. Pentru a face acest

lucru, trebuie demontat hard discul din sistem. Mai întâi însa, ca o masura de precautie, se face o
copie de siguranta.

   Reasezarea cipurilor în socluri

O alta operatie de întretinere preventiva primara este eliminarea efectelor datorate

alunecarii pinilor. Când sistemul se încalzeste si se raceste, el se dilata si se contracta, aceste
fenomene putând face cipurile care sunt plasate în socluri sa iasa treptat din acestea. Procesul se
numeste alunecarea cipului. Pentru a corecta efectele sale, trebuie verificate toate componentele
din sistem care sunt plasate în socluri.

În majoritatea sistemelor actuale, cipurile de memorie sunt instalate în module SIMM,

RIMM sau DIMM asezate în socluri. Dispozitivele SIMM / RIMM / DIMM sunt retinute în
socluri printr-un mecanism de blocare si nu pot aluneca. Dispozitivele de memorie SIPP (Single
Inline Pin  Package, module SIMM cu pini în loc de contacte) utilizate în sistemele mai vechi nu
sunt retinute printr-un mecanism de blocare si de aceea pot aluneca din socluri. Cipurile standard
de memorie asezate în socluri sunt primele candidate la alunecarea cipului; cele mai multe dintre
celelalte componente logice sunt lipite. Într-un sistem mai vechi, s-ar putea sa gasiti în socluri si
cipuri ROM, un coprocesor matematic si chiar procesorul principal al sistemului. Sistemele mai
noi plaseaza cipul CPU într-un soclu ZIF, care are un levier care elimina forta de strângere a
soclului asupra cipului. În cazul unui soclu ZIF are loc o alunecare a cipului foarte redusa. Totusi,
uneori o conexiune se oxideaza, iar simpla îndepartare urmata de reintroducerea procesorului
curata contactele si reface functionarea normala. În cele mai multe dintre sistemele actuale
memoria (SIMM, RIMM sau DIMM) si procesorul sunt singurele componente pe care le gasiti în
socluri; toate celelalte sunt lipite.

Pot exista, totusi, si exceptii. O componenta plasata în soclu într-un sistem poate sa nu fie în
soclu in alt sistem - chiar daca ambele sisteme provin de la acelasi producator. Uneori aceasta
diferenta provine din probleme de disponibilitate a componentelor în momentul fabricarii placilor.
În loc sa opreasca linia de asamblare atunci când lipseste o componenta, producatorul adauga un
soclu în locul ei. Când componenta devine disponibila, ea este plasata în soclu, iar placa este gata.

Atentie! Pentru a va asigura ca toate componentele sunt bine asezate în soclurile lor, puneti o
mâna pe spatele placii si apasati pe cip cu degetul mare de la cealalta mâna. În cazul cipurilor mai
mari, asezati cu grija cipul în soclu si apasati separat pe fiecare capat al lui, pentru a va asigura ca
este bine înfipt. (Procesorul poate fi asezat în aceasta maniera.) De multe ori ar trebui sa se auda
un scrâsnet, pe masura ce cipul se reaseaza în soclu. Din cauza fortei mari care este uneori
necesara pentru reasezarea cipurilor în socluri, aceasta operatie este dificil de executat daca placa
nu este extrasa din sistem.
În cazul placilor de baza, reasezarea prin apasare a cipurilor în socluri poate fi periculoasa daca
nu sprijiniti cu mâna placa pe cealalta parte. O presiune prea mare exercitata asupra placii o poate
face sa se îndoaie sau sa se strâmbe în sasiu sau sa crape înainte ca cipul sa fie complet inserat în
soclu. Distantierele de plastic care mentin placa deasupra sasiului metalic sunt prea departate ca
sa suporte bine placa astfel apasata. Executati aceasta operatie numai daca puteti scoate placa din
sistem si o puteti sustine în mod corespunzator din spate.
O noua alunecare se face observata dupa un an sau chiar mai putin.

   Curatarea placilor si a sursei de alimentare

Dupa reasezarea în socluri a dispozitivelor care ar fi putut sa alunece, pasul urmator este
curatarea placilor si a tuturor conectoarele din sistem.

Mai întâi, se îndeparteaza praful si murdaria de pe placa si apoi se curata conectoarele.

Pentru a curata placile se recomanda folosirea unui aspirator special pentru ansambluri electronice
si placi cu circuite sau o butelie cu aer comprimat. Buteliile cu aer comprimat împrastie foarte
bine praful si murdaria de pe placi.

Se îndeparteaza prin suflare praful de pe sursa de alimentare, mai ales cel de pe si din jurul
ventilatorului. Pentru aceasta, nu trebuie desfacuta sursa; se foloseste o butelie cu aer comprimat si
se sufla aerul în sursa prin intermediul fantei ventilatorului.

   Curatarea conectoarelor si a contactelor

Curatarea conectoarelor si a contactelor dintr-un sistem asigura conexiuni sigure si bune

între dispozitive. Pe o placa de baza va trebui sa se curete conectoarele sloturilor, ale sursei de
alimentare, tastaturii, mouse-ului si difuzorului. În cazul majoritatii placilor de extensie, ar trebui
sa se curete conectoarele de margine care se înfig în sloturile de pe placa de baza si toate
celelalte conectoare.

Se scufunda tampoanele de curatare fara scame în solutia de curatare. Daca folositi un

pulverizator, departati tamponul de sistem si pulverizati pe capatul cu spuma, pâna când solutia
începe sa curga. Apoi folositi tamponul la curatarea conectoarelor de pe placi. Tampoanele deja
îmbibate cu solutie sunt cel mai simplu de folosit. stergeti contactele pentru a înlatura toata
murdaria acumulata.
 Pe placa de baza, acordati atentie conectoarelor de slot. Fiti larg la mâna cu solutia; înmuiati
în mod repetat tampoanele si curatati conectoarele cu fermitate. Nu va faceti griji daca lichidul
curge pe suprafata placii de baza. Aceste solutii nu sunt daunatoare placii si nu deterioreaza
componentele.

Folositi solutia pentru a curata murdaria de pe contactele aurite ale sloturilor, apoi
curatati celelalte conectoare de pe placa. Curatati conectoarele tastaturii si mouse-ului, locurile
de împamântare în care suruburile fixeaza placa de sasiul sistemului, conectoarele sursei de
alimentar; ale difuzorului si ale bateriei.

În cazul în care curatati o placa de extensie, acordati o atentie sporita conectorului de

margine care intra în slotul de pe placa de baza. Atingerea cu mâna a contactelor aurite duce la
acoperirea lor cu grasime si murdarie, care împiedica realizarea unui contact perfect cu
conectorul de slot în care este instalata placa. Este bine sa se foloseasca una dintre solutiile de
curatare a contactelor care contine si un lubrifiant conductiv, ceea ce face ca adaptorul sa intre
mai usor în slot, protejândcontactele de coroziune.

Ar trebui sa folositi tamponul si solutia de curatare si pentru capetele cablurilor panglica

sau altor tipuri de cabluri sau conectoare dintr-un sistem. Curatati cablurile si conectoarele
unitatilor de discheta, cablurile si conectoarele unitatilor de hard disc si pe toate celelalte.

   Curatarea tastaturii si a mouse-ului

Tastaturile si mouse-ul sunt cunoscute pentru acumularea de murdarie si gunoi.

Pentru a preveni aparitia problemelor este bine sa se curete periodic tastatura cu un aspirator.

O alta metoda este sa rasturnarea tastaturii si sa suflarea cu aer comprimat. În acest
fel, murdaria acumulata în interiorul ei va fi suflata, prevenind probleme ulterioare legate de
blocarea tastelor.

Daca o anumita tasta este blocata sau face contact intermitent, o puteti îmbiba sau pulveriza cu
o solutie de curatare a contactelor. Cea mai buna modalitate prin care puteti efectua aceasta
operatie este sa înlaturati, mai întâi, capacelul si sa pulverizati solutia în tasta. Aceasta operatie nu
necesita de obicei, desfacerea completa a tastaturii.

Cele mai multe dispozitive mouse sunt usor de curatat. In majoritatea cazurilor, exista un

disc de blocare, care tine bila mouse-ului în interiorul dispozitivului. Înlaturând capacul de
blocare, se poate extrage bila. Apoi se curata cu o solutie pentru componente electronice - o
solutie de curatare pura, nu una pentru contacte cu lubrifianti. Urmeaza curatarea rolele din
interiorul mouse-ului.

Curatarea lunara a unui mouse în acest mod va elimina si va preveni miscarea neregulata, în
salturi a acestuia. De asemenea, pentru majoritatea dispozitivelor mouse cu bila se recomanda
folosirea unui pad, deoarece acesta va împiedica mouse-ul sa adune murdaria de pe birou.
 Alte dispozitive de indicare care au nevoie de si mai putine operatii de întretinere
sunt dispozitivele Trackpoint, proiectate de IBM si sistemele similare introduse de alti
producatori, precum Glidepoint al firmei Alps. Aceste dispozitive sunt complet etanse si folosesc
traductoare de presiune care controleaza miscarea indicatorului. Mouse-urile optice, care nu
folosesc o bila sau un mecanism cu role, necesita, de asemenea, întretinere redusa sau deloc.
Deoarece sunt etanse, trebuie efectuata doar o curatare exterioara, iar aceasta înseamna stergerea
dispozitivului cu o solutie de curatare slaba, pentru înlaturarea grasimilor si a celorlalte reziduuri
care s-au acumulat în urma manevrarii lor.

2. Întretinerea hard-discului

Anumite proceduri de întretinere preventiva protejeaza datele si asigura

functionarea eficienta a hard discului. Unele dintre ele minimizeaza solicitarile asupra unitatii,
ceea ce conduce la prelungirea vietii acesteia. În plus, prin executarea periodica a unor comenzi
simple poate fi implementat un nivel ridicat de protectie a datelor. Aceste comenzi furnizeaza
metode de efectuare a copiilor de siguranta (si de restaurare ulterioara) ale unor zone critice ale
hard discului care, daca se deterioreaza, blocheaza accesul la toate fisierele.

   Defragmentarea fisierelor

Cu timpul, pe masura ce stergeti si salvati fisiere de pe/pe hard disc, fisierele devin
fragmentate. Acest lucru înseamna ca sunt împartite în multe zone discontinue de pe disc. Una
dintre cele mai bune metode de protejare atât a hard discului, cât si a datelor
este defragmentarea periodica a fisierelor de pe disc. Beneficiile defragmentarii sunt:
1. Daca fisierele sunt stocate în zone continue de pe disc, miscarea capului si solicitarea
unitatii vor fi minimizate. În acest fel, va fi îmbunatatita si viteza cu care unitatea regaseste
fisierele, reducându-se miscarile pe care le face capul de fiecare data când acceseaza un fisier
fragmentat.

2. Al doilea beneficiu major si, cel mai important, este ca, în cazul în care tabelele FAT si
directorul radacina ar fi grav deteriorate, recuperarea datelor de pe unitate se poate face, de
obicei, mai usor daca fisierele sunt defragmentate. Pe de alta parte, daca fisierele
sunt împartite în multe bucati, este aproape imposibil sa aflati care dintre bucati apartin unui
anumit fisier fara existenta unei tabele FAT si a unui director radacina intacte.

În scopul protejarii si integritatii datelor, se recomanda defragmentarea unitatilor de hard disc

cel putin o data pe luna.

Cele trei functii principale din majoritatea programelor de defragmentare sunt urmatoarele:

■  defragmentarea fisierelor,

■  împachetarea fisierelor (consolidarea spatiului liber),

■  sortarea fisierelor.
 Defragmentarea este functia principala, dar majoritatea celorlalte programe dispun si
de împachetarea fisierelor.
Împachetarea este o functie optionala în unele programe, deoarece executarea ei dureaza un
timp suplimentar. Rezultatul ei este împachetarea fisierelor la începutul discului, astfel încât
tot spatiul liber sa fie concentrat la sfârsitul discului. În acest fel este minimizata fragmentarea
ulterioara a fisierelor, prin eliminarea oricaror gauri cu spatiu liber pe disc. Deoarece tot spatiul
liber este concentrat într-o singura zona mare, toate fisierele noi pot fi scrise pe disc în mod
continuu, fara nici o fragmentare.

Sortarea fisierelor (denumita uneori si optimizarea discului) nu este, de obicei, necesara si este

executata optional de multe programe de defragmentare. Ea face ca operatia de defragmentare sa
dureze mult mai mult timp, iar efectul ei asupra vitezei cu care sunt accesate informatiile este
redus sau nul. Executarea ei poate fi, într-o oarecare masura, utila în operatiile de recuperare a
datelor dupa un dezastru, deoarece s-ar cunoaste aproximativ ordinea în care fisierele erau scrise pe
disc. Nu toate programele de defragmentare ofera si optiunea de sortare a fisierelor, iar
durata suplimentara a operatiei nu este, probabil, compensata de beneficiile pe care le-ar aduce
efectuarea ei. Alte programe pot schimba ordinea în care fisierele sunt listate în directoare, operatie
care este rapida si simpla în comparatie cu ordonarea fisierelor pe disc.

Windows 9x/Me/2000/XP contine un program de defragmentare a discului, care poate

fi folosit în ambele sisteme de fisiere, FATl6 si FAT32, pe care le suporta sistemul de operare.
Pentru sistemele mai vechi DOS, Windows 3.x si unele versiuni de NT, este necesar
un program de defragmentare separat, realizat de alte firme.Norton Utilities contine un program
de defragmentare, la fel ca si multe alte pachete de utilitare. Daca într-un sistem Windows
9x/Me/ 2000/XP optati pentru folosirea unui alt produs, asigurati-va ca suporta sistemul de fisiere
pe care îl utilizati pe hard discul dumneavoastra. Rularea unui program de defragmentare pentru
FAT16 pe o unitate cu FAT32 poate cauza probleme grave. Un excelent program tert de
defragmentare care functioneaza pe toate sistemele este VOPT de la Golden Bow.

Atentie! Înainte sa va defragmentati discurile, este bine sa rulati un program de reparare a

discului, de exemplu ScanDisk din Windows sau Norton Disk Doctor, chiar daca nu aveti nici o
problema. Acest lucru va asigura ca unitatile functioneaza corect, înainte de a începe procesul de
defragmentare.

3. Verificarea contra virusilor

Virusii reprezinta un pericol pentru orice sistem si este bine sa efectuati scanari cu un
program antivirus, ca o parte obisnuita a programului de întretinere preventiva. Pe piata specifica
exista disponibile multe pachete utilitare, care vor cauta si elimina virusii. Indiferent de
programul folosit, cautarea virusilor ar trebui sa devina o actiune periodica, mai ales înainte de a
face copii de siguranta ale hard discului. În acest fel, se depisteaza orice problema legata de un
virus înainte ca aceasta sa se amplifice, devenind o catastrofa. Este important sa se aleaga
un produs antivirus de la un furnizor care asigura actualizari regulate ale bazei de date cu
semnaturile virusilor. Semnaturile determina virusii pe care îi poate detecta si elimina software-ul
si, pentru ca permanent apar noi virusi, aceste actualizari sunt esentiale.

1.2. Proceduri de întretinere preventiva pasiva

 1. Examinarea mediului de functionare

PC-ul trebuie amplasat într-un loc ferit de actiunea factorilor de poluare cum ar fi fumul de
exemplu. Calculatorul nu ar trebui sa fie expus la radiatiile solare directe sau la variatiile de
temperatura, de aceea se va evita asezarea lui în fata unei ferestre. Temperatura ambianta ar
trebui sa fie cât mai constanta. Energia ar trebui furnizata prin intermediul prizelor de perete cu
împamântare si ar trebui sa fie stabila, fara zgomot electric si interferente. Sistemul trebuie tinut
departe de emitatoareleradio sau de alte surse de radiofrecventa.

2. Încalzirea si racirea

Variatiile de temperatura ambianta pot conduce la probleme grave în functionarea unui sistem

de calcul, datorita dilatarii si contractarii termice. De exemplu, ar putea sa apara o alunecare
excesiva a circuitelor din socluri. Daca apar variatii extreme într-o perioada scurta de timp,
traseele de pe placile cu circuit imprimat se pot întrerupe, conexiunile realizate prin lipituri se pot
desface, iar contactele din sistem pot suferi un proces accentuat de corodare. Componente
precum cipurile pot fi si ele deteriorate, cauzând alte probleme.

Variatiile de temperatura pot genera dezastre si în ceea ce priveste hard discurile. Scrierea pe un
disc la diferite temperaturi ambiante poate face ca, pe unele unitati, datele sa fie scrise în alte
pozitii relativ la centrele pistelor. Ulterior, acest lucru conduce la probleme de citire si de scriere.
Pentru a va asigura ca sistemul functioneaza la o temperatura ambianta corecta, mai întâi
va trebui sa aflati care este gama lui de temperaturi de functionare. Majoritatea
producatorilor furnizeaza date despre temperatura corecta de functionare pentru sistemele lor.
Pot fi disponibile doua specificatii de temperatura, una care indica temperaturile permise în
timpul functionarii si o alta care indica temperaturile permise când sistemul nu functioneaza. De
exemplu, firma IBM indica urmatoarele game de temperaturi ca fiind acceptabile pentru
majoritatea sistemelor ei:
Sistem în functiune:    15 - 30 °C
Sistem nepornit:       10 — 45 °C
Pentru siguranta discului si a datelor pe care le contine, trebuie evitate schimbarile rapide de
temperatura ambianta. Daca au loc schimbari rapide de temperatura - de exemplu, iarna, când o
unitate nou achizitionata este livrata la beneficiar – se lasa unitatea sa ajunga la temperatura
camerei înainte de a o porni. În situatii extreme, pe platanele din interiorul ansamblului
capetelor de disc ale unitatii de hard disc poate lua nastere condensul, care este dezastruos pentru
unitate, daca se pune în functiune înainte de a se evapora condensul. Cei mai multi producatori de
unitati specifica un tabel de intervale de timp cu rol de ghidare în aducerea unei unitati la
temperatura camerei, înainte de a o pune în functiune. De obicei, trebuie sa asteptati mai multe
ore pâna la o zi înainte ca o unitate care tocmai a fost livrata sau care a fost stocata într-un mediu
rece sa fie gata de functionare. Unitatea trebuie lasata în ambalajul ei pâna când se aclimatizeaza.
Scoaterea unitatii dintr-un ambalaj foarte rece va mari riscul formarii condensului pe masura ce
unitatea se încalzeste.

3. Pornirea si întreruperea alimentarii cu energie (On/Off)

 Cele mai mari variatii de temperatura cu care se întâlneste un sistem sunt cele care apar în
timpul perioadei de încalzire imediat urmatoare pornirii calculatorului. Alimentarea unui sistem
rece îl supune la cele mai semnificative variatii posibile ale temperaturii interne. Puteti
limita diferentele de temperaturi extreme în doua moduri: lasati sistemul oprit tot timpul
sau lasati-1 pornit tot timpul. Mentinerea unui sistem permanent în functiune este cea mai buna
modalitate de a-i asigura fiabilitatea. Totusi, în situatiile reale, sunt mai multe aspecte de avut în
vedere, cum ar fi costul curentului electric, posibilitatea declansarii unui incendiu si altele.

Daca va gânditi la felul în care se produce, în mod obisnuit, defectarea becurilor, puteti
începe sa întelegeti de ce variatiile termice pot fi periculoase. Becurile se ard de cele mai multe ori
în momentul în care le aprindeti prima data, deoarece filamentul trebuie sa suporte o
solicitare termica incredibila întrucât îsi schimba temperatura, în mai putin de o secunda, de la
cea a mediului la câteva mii de grade. Un bec care ramâne aprins continuu tine mai mult decât
unul care este aprins si stins în mod repetat.

Locul în care problemele apar cu cea mai mare probabilitate imediat dupa pornire
este sursa de alimentare. Curentul de pornire absorbit de sistem în timpul primelor secunde de
functionare este foarte mare în comparatie cu curentul absorbit în regim de functionare normala.
Deoarece curentul trebuie sa vina de la sursa de alimentare, aceasta este extrem de încarcata în
primele secunde de functionare, mai ales daca trebuie pornite mai multe unitati de disc.
Motoarele au un curent de pornire foarte mare. Aceasta solicitare supraîncarca de obicei un
circuit sau o componenta din sursa si o face sa se arda sau sa explodeze de multe ori chiar în
secunda în care sistemul a fost pornit. Pentru a permite calculatorului sa aiba cea mai lunga
viata posibila, trebuie mentinuta relativ constanta temperatura componentelor si sa se limiteze
numarul de porniri ale sursei de alimentare. Singura modalitate de a realiza acest lucru este de a
lasa sistemul permanent pornit.

Realitatile — precum posibilitatea declansarii unui incendiu al sistemelor nesupravegheate pe

timpul noptii sau al weekend-ului, problemele de securitate si cele legate de consumul de energie
- împiedica lasarea sistemul tot timpul pornit. Se pot face însa niste compromisuri. Porniti o
singura data pe zi sistemul. Nu porniti si opriti sistemul de mai multe ori în fiecare zi. Acest sfat
bun este adesea ignorat, mai ales atunci când sistemele sunt partajate de mai multi utilizatori.
Fiecare utilizator porneste sistemul ca sa lucreze si îl opreste când termina. Aceste sisteme tind
sa aiba, în general, mai multe probleme cu defectarea componentelor.

Daca nu lasati sistemul pornit tot timpul, acordati-i cel putin 15 minute sau mai mult sa
se încalzeasca dupa o pornire la rece, înainte de a scrie pe hard disc. Aceasta tehnica face
minuni pentru siguranta datelor de pe disc.

Daca lasati mult timp sistemul pornit, asigurati-va ca ecranul este stins sau afiseaza o
imagine aleatoare atunci când nu îl folositi. Fosforul de pe tubul de imagine se poate arde daca pe
ecran este lasata continuu o imagine stationara. Ecranele monocrome cu remanenta mare sunt
cele mai predispuse la asa ceva, iar displayurile color cu fosfor cu remanenta redusa sunt cele mai
putin predispuse.
 Majoritatea displayurilor moderne care dispun de caracteristici de economisire a energiei
intra într-un mod de asteptare la o comanda data de sistem. Daca sistemul dispune de aceste
functii de reducere a consumului, activati-le, deoarece va vor ajuta sa reduceti costurile energetice si
sa conservati monitorul.

4. Electricitatea statica – poate crea numeroase probleme. Acestea apar în timpul iernii
când umiditatea este scazuta sau în mediile extrem de uscate.

Majoritatea problemelor legate de electricitatea statica sunt cauzate de împamântarea

incorecta a sursei sistemului. Se recomanda utilizarea unui cordon de alimentare cu trei fire,
conectat într-o priza de perete cu împamântare.

5. Zgomotul pe reteaua de alimentare – pentru o functionare corecta, calculatorul are

nevoie de o sursa de alimentare stabila, fara zgomot. În situatiile în care reteaua electrica
alimenteaza atât calculatorul cât si echipamente de forta, variatiile de tensiune care apar la
pornirea si oprirea acestor echipamente pot cauza probleme calculatorului. Instalatiile de aer
conditionat, filtrele de cafea, copiatoarele, imprimantele laser, aspiratoarele si uneltele de putere
sunt cele mai periculoase echipamente care afecteaza sursa de alimentare a unui PC.

În etapa de pregatire pentru instalarea unui PC, pentru a asigura o sursa stabila de
tensiune fara zgomot, ar trebui sa se ia urmatoarele masuri:

      calculatorul sa aiba circuitul sau propriu de alimentare

      circuitul ar trebui verificat sa aiba o rezistenta de împamântare mica, o linie de

tensiune fara interferente si fara scaderi de tensiune

      este obligatorie utilizarea unui circuit cu trei conductoare, prize cu împamântare

      sa se evite conectarea mai multor dispozitive într-o singura priza; iar pentru
dispozitivele care nu au legatura cu calculatorul, sa se asigure un circuit de alimentare
separat

6. Interferenta radio – de multe ori este ignorata, dar poate sa creeze probleme reale
PC-ului care pot duce pâna la blocarea sistemului. Aceste inconveninte se pot rezolva uneori prin
solutii simple ca mutarea sistemului, alte ori prin solutii mai costisitoare cum ar fi utilizarea unor
cabluri special ecranate pentru dispozitivele externe (tastatura, monitorul), trecerea cablului
printr-un miez de fier toroidal care elimina interferenta electromagnetica atât la receptie, cât si
la transmisie.

7. Praful si substantele poluante – praful, fumul si mizeria pot duce la deteriorarea PC-
ului. multe firme construiesc versiuni ale sistemelor lor pentru conditii grele. Sistemele
industriale folosesc de obicei un sistem de racire diferit de cel utilizat de un PC obisnuit. Astfel
aerul antrenat de ventilator circula numai spre exterior; singura cale pe care poate intra aerul este
ventilatorul si filtrul (care trebuie curatat si schimbat periodic).
 Aceste sisteme pot sa aiba si tastaturi speciale, inaccesibile lichidelor si prafului.

2.      Utilizarea copiilor de siguranta

Backup este cea mai importanta functie de întretinere a sistemului. Se refera la realizarea

copiei de siguranta a datelor în caz de defectiuni. Este o unealta putin folosita pentru ca
realizarea copiei de siguranta este o operatie consumatoare de tim, iar în timpul arhivarii datelor
în copia de siguranta, sistemul nu poate fi utilizat.

În sistemul de operare Windows XP, functia de backup este foarte complexa. Pentru a
usura munca utilizatorului si a-l ghida, la invocarea acestei functii sistemul lanseaza în executie
un program de tip „wizard” („Expert”).

Se recomanda ca aceasta copie de siguranta sa fie pastrata pe un dispozitiv de stocare

extern (discheta, CD, banda magnetica), sau pe un alt calculator din retea, respectiv pe server-ul
retelei. Când nu avem spatiu suficient la dispozitie, se poate apela la stocarea  pe internet a
datelor importante folosind servicii de tipul Yahoo Briefcase sau folosind spatiul oferit gratuit de
serviciile de gazduire de site-uri web.

Dupa lansarea aplicatiei „Backup or Restore Wizard” (Backup creaza copia de siguranta,
Restore se refera la restaurarea sistemului prin citirea copiei de siguranta) parcurgerea ferestrelor
de optiuni „înainte” se face cu butonul Next, iar înapoi cu Back. Utilizatorului i se va cere sa
precizeze:

-         tipul activitatii: backup sau restore

-         ce tip de date sa salveze (documente, setari, la alegere)

-         ce anume sa salveze din fisierele existente (se bifeaza casutele

corespunzatoare)

-         mediul pe care se face copia de siguranta (discheta, banda magnetica,

sau fisier pe hard disc destinat copierii ulterioare pe alt mediu, de
exemplu CD, locatie în retea). Va fi specificat numele fisierului (implicit
este „backup”), iar extensia va fi .bkf

Dupa terminarea setarilor, ultimul ecran wizard va contine rezumatul optiunilor facute de
utilizator, cu scop de verificare si posibilitatea de a defini tipuri avansate de backup (prin
apasarea butonului „Advanced”). Lansarea în executie a copiei de siguranta se face apasând
butonul „Finish”. Operatia de backup se completeaza si sistemul returneaza o fereastra de
informatii (ora la care s-a creat copia, durata realizarii ei, marimea, etc).

Restaurarea se poate face  si executând dublu click asupra fisierului backup, care
determina aparitia aceluiasi „wizard”. Se selecteaza locatia în care se afla copia de siguranta si se
extrag datele în structura în care au fost salvate. Sistemul returneaza o fereastra de informatii
(driver-ul pe care a fost lansata operatia de restaurare, dimensiunea totala a datelor transferate,
durata operatiei, etc).

Se pot crea puncte de restaurare, care reflecta imaginea datelor de pe calculator la un

moment dat. În caz de pierderi majore de date, sistemul se va putea restaura la unul din punctele
automate sau create de utilizator fara a se pierde documentele care au fost modificate si salvate
între timp. Se pierd doar datele care nu au fost salvate pâna în momentul respectiv. Copiile de
siguranta si punctele de restaurare, trebuie facute întotdeauna înainte de schimbari majore în
sistem, cum ar fi update-uri, upgrade-uri, instalari si dezinstalari de software care interactioneaza
cu sistemul de operare.

3.      Tehnici generale de protejarea datelor (discuri multiple RAID:      (RAID 0, RAID 1,

RAID 2, RAID 3, RAID 4, RAID 5 ) a se citi si anexa 1

Când este necesara o capacitate mai mare decât poate oferi un HD, exista posibilitatea
conectarii mai multor disk-uri. O aplicatie care depaseste capacitatea HD-urilor actuale este un
server de retea. La majoritatea PC-urilor mono-utilizator,fiecare dintre drive-urile multiple
functioneaza independent, fiind identificate si printr-o litera de drive. Ele pot emula un disc cu
capacitate mare, egala cu cea a drive-urilor componente. O asemenea solutie este satisfacatoare
pentru un sistem mono-utilizator, dar nu este optima în privinta accesului imediat pentru
sistemele multi-utilizator. Pentru a se obtine viteze mai mari, o imunitate mai mare la erori,
si alte facilitati, pot fi organizate sub forma unei arii de discuri cunoscuta sub
numele RAID (Redundant Array of Inexpensive Disks).  Premisa organizarii ariei de discuri este
sa combine un numar de HD-uri individuale, pentru a crea un sistem virtual masiv; drive-urile
sunt coordonate la nivelul masivului virtual, iar controlerul aloca informatii între discurile
componente folosind un program numit AMS - Array Management Software. AMS- ul
controleaza HD-urile fizice ale masivului si le face sa apara ca un singur drive logic. In unele array-
uri, ASM asigura ca rotatia fiecarui drive este sincronizata si ca blocurile de date pot fi continute
pe mai multe HD-uri fizice.

Secretul acestor tehnologii consta în modul cum sunt combinate HD-urile în aria de
discuri, ele nefiind asezate serial, astfel încât un HD sa intre în functiuneatunci când
capacitatea altuia a fost epuizata. Datele sunt împartite între drive-uri la nivel de bit, byte sau
bloc. De exemplu, într-un sistem cu patru drive-uri primii doi biti din fiecare byte se gasesc pe
HD l, urmatorii doi biti pe HD 2, s.a.m.d. cele patru drive-uri pot accesa ulterior un byte de patru
ori mai rapid, timpul de byte fiind egal cu cel de acces a doi biti de catre un singur drive. Într-o
maniera similara, memorarea a patru bytes poate fi realizata într-un sector de pe fiecare din cele
patru drive-uri. Aceasta tehnica de divizare a datelor are un mare dezavantaj: esecul unui
drive duce la întreruperea totala a întregii arii de discuri.
Sacrificând o parte din capacitatea potentiala, aria de discuri asigura un sistem de
memorare pentru codificare redundanta: în locul unei codificari directe a datelor în biti, bytes
si blocuri, fiecare drive memoreaza cazul unei arii de patru drivere. Primul HD memoreaza
primii patru biti, HD 2 bitii 3, 4, 5, 6, HD 3 bitii 5, 6, 7, 8, HD 4 bitii 7, S, l, 2. Aceasta
suprapunere digitala permite ca informatia sa fie atrasa dintr-un alt drive, daca un disc are erori.
Deci, esecul unui HD poate fi tolerat. Toleranta este importanta în aplicatiile de retea astfel încât
caderea unui HD nu va duce la caderea retelei. Metodele avansate de codificare a datelor
permit o memorare eficienta, astfel încât nu este necesara o memorare redundanta. O arie
de drive-uri avansata permite ca un drive întrerupt sa fie înlocuit, datele memorate se pot
reconstitui fara a întrerupe functionara normala a ariei cu discuri. Un server de retea cu un
asemenea masiv de drive-uri nu va trebui oprit nici chiar pentru repararea unui disc. O serie de
discuri necesita dispozitive electronice speciale pentru a realiza codificarea digitala si controlul
driverelor individuale. Controlerul ariei de discuri conecteaza PC-ul printr-o interfata standard
proprie sau SCSI. în 1993 a aparut prima editie publicata de Comisia de avizare a RAID în
asociere cu furnizorii acestor echipamente, ce recunoaste noua niveluri de implementari:
RAID LEVEL  O se refera la absenta unei tehnologii specifice unei arii de discuri.
Nivelul O defineste o arie de discuri care foloseste divizarea datelor si distribuirea lor pe mai
multe drive-uri fizice, ceea ce poate îmbunatati performantele sistemului de memorare.
RAID LEVEL l este cea mai simpla arie de discuri ce consta din doua discuri de
capacitate egala, pozitionate unul în fata celuilalt. Un disc copiaza fisierele celuilalt disc. Daca
unul din drivere se întrerupe, functionarea ariei de discuri va comuta pe celalalt disc. Întregul
sistem are aceeasi capacitate ca a unui singur drive, astfelca RAID Level  l foloseste doar 50 %
din capacitatea sa de memorare, devenind astfel cea mai scumpa implementare.
Performantele depind de complexitatea controlerului. Un controler sofisticat poate dubla
datele, citind simultan sectoare alternative de pe ambele drivere, în cazul esecului unuia din
drive-re, functia se muta la celalalt drive fara a se pierde informatii.
RAID LEVEL 2 intercaleaza bitii sau blocurile de date asa cum s-a mentionat anterior.
Drive-urile individuale opereaza paralel, cu rotatiile sincronizate. Sistemele ce au implementate
RAID Level 2 folosesc discuri redundante pentru a corecta un singur bit eronat si a detecta doi
biti eronati. Numarul de discuri suplimentare, necesare pentru detectarea si corectarea erorilor
depinde de algoritmul de corectare utilizat. De exemplu, o serie de opt drive-re ce contin date
poate folosi trei drive-re de corectare a erorilor. Datele completate cu un cod de detectare a
erorilor sunt transferate controlerului care poate recunoaste si completa instantaneu erorile, fara
a încetini viteza cu care informatia este citita si transferata în PC-ul gazda. Principala calitate a
lui RAID Level 2 este rata de transfer ridicata datorita naturii sale paralele. Deficienta consta în
faptul ca unitatea de baza pentru memorare este formata din mai multe sectoare. Dimensiunile
fisierelor vor avea alocate un spatiu format dintr-un multiplu de sectoare, într-o arie cu 10 drive-
uri, un fisier de doi bytes ocupa 10 sectoare, în aplicatiile actuale, deficienta nu este sesizabila
deoarece sistemele folosesc fisiere mari.
RAID LEVEL 3 este un pas în urma RAID Level 2. Desi utilizeaza mai multe discuri
operând prin intercalare în paralel unei corectii a erorilor, permite doar controlul paritatii. Erorile
pot fi detectate, dar nu pot fi corectate. Verificarea paritatii necesita drive-re suplimentare. Când
se detecteaza o eroare, controlerul citeste înca odata întreaga arie de discuri pentru a receptiona
secventa corecta.
Aceasta recitire reduce performanta sistemului, deoarece discul trebuie sa se învârta înca
odata, producând o întârziere de 17 milisecunde în citirea datelor. Întârzierea apare doar atunci
când sunt detectate erori, actualele HD-uri având o fiabilitate înalta care asigura o frecventa
redusa a aparitiei erorilor.
RAID LEVEL 4 nu foloseste intercalarea bitilor sau blocurilor, ci a sectoarelor.
Sectoarele sunt citite serial, ca si cum drive-rele din aria de discuri functioneaza ca un HD mare,
cu multe platane, un drive fiind alocat pentru controlul paritatii. RAID Level 4 contine arii mici
de doua drive-uri. Drive-ul dedicat pentru paritate este cea mai mare deficienta a lui RAID Level
4. La scriere mentine drive-ul de paritate, citind drive-urile de date, actualizând informatia de
paritate si apoi scriind drive-ul de paritate actualizat. RAID Level 4 ofera o facilitate sistemelor
de operare care pot procesa mai multe cereri de date simultan. Un controler de RAID level 4
superior poate procesa multiple cereri input/output reorganizându-le sa citeasca drive-urile în
maniera cea mai eficienta si în paralel.
RAID LEVEL 5 elimina drive-ul de paritate dedicat de la RAID LEVEL 4 si permite
functiei de control al paritatii sa fie plasata pe drive- rele ariei de discuri. Deoarece lucreaza cu
aproape orice numar de drive- re si utilizeaza codificarea redundanta, este cel mai frecvent
utilizata.
RAID LEVEL 6 este un RAID LEVEL 5 care include un al doilea drive de paritate.
Beneficiul este ca oricare doua drive-uri din aria de discuri se pot întrerupe fara a pierde date.
Un RAID 6 cu un drive fizic întrerupt devine un RAID 5. Dezavantajul lui RAID L6 este ca are
nevoie de doua blocuri de paritate pentru fiecare operatie de scriere.
RAID LEVEL 10 este o combinatie a facilitatilor oferite de nivelul l si nivelul 0. Pentru a
îmbunatati performantele de intrare/iesire RAID L 10 foloseste divizarea datelor, împartind
blocuri de date între drive-re. Software-ul de gestiune a ariei de discuri AMS poate mari viteza
operatiilor de citire, realizând mai multe operatii simultan de la cele doua drive-re asezate unul
în fata celuilalt. Datele divizate sunt duplicate. Avantajele utilizarii sunt determinate de
facilitatile nivelului O si 1.
RAID LEVEL 53 reprezinta o imbricare de RAID LO si RAID L3, datele de intrare fiind
divizate între doua arii de discuri RAID L3. Capacitatea RAID L53 este totalul capacitatilor
RAID L3 individuale. Performantele de intrare/iesire sunt îmbunatatite prin divizarea între mai
multe arii de discuri.

In ariile de discuri cu acces paralel, fiecare drive participa la toate operatiile de

intrare/iesire, toate drive-rele operând simultan. Sistemele care corespund sunt RAID L2 si
RAID L3. Drive-urile pot opera si independent, în ariile de discuri mai evoluate mai multe
drive-uri individuale pot realiza diferite operatii de intrare iesire simultan, onorând astfel mai
multe cereri în acelasi timp (RAID 4 si 5). Majoritatea sistemelor opereaza cu drive-uri RAID l
independent.

4.      Protejarea fata de perturbatiile tensiunii de alimentare

Sursa de alimentare este o componenta de baza a sistemului de calcul, dar si cea mai
predispusa la defectare. Functia de alimentare este deosebit de importanta pentru ca asigura
energia electrica necesara tuturor componentelor din sistem. Sistemele de protectie din interiorul
sursei de alimentare  precum si toate elementele de protectie la alimentare reclama utilizarea unei
prize cu împamântare .

Cea mai simpla forma de protectie atunci când este iminenta o furtuna cu descarcari
electrice, este oprirea si scoaterea din priza a calculatorului.

Sursele de alimentare de clasa superioara, sunt proiectate pentru a oferi protectie fata de
tensiuni si curenti mai mari decât cei normali si sa asigure o anumita filtrare fata de zgomotul din
retea. Multi producatori de calculatoare care folosesc surse de alimentare de înalta calitate,
afirma ca sistemele lor nu necesita dispozitive externe de protectie împotriva supratensiunilor,
pentru ca astfel de surse au încorporata functia de oprirea automata a calculatorului în timpul
perturbatiilor retelei electrice iar unele surse de alimentare au chiar o functie de repornire
automata (care intra în actiune dupa 3-6 secunde de la revenirea tensiunii normale).

si totusi… Protejarea echipamentului împotriva efectelor supratensiunilor si caderilor de

tensiune se face cu ajutorul sistemelor de protectie la alimentare.Supratensiunile si vârfurile
de tensiune pot deteriora echipamentul de calcul, iar o cadere de tensiune poate avea ca urmare
pierderea unor date.

În prezent se folosesc urmatoarele tipuri de dispozitive de protectie a alimentarii:

1.      dispozitive de protectie la supratensiune

2.      dispozitive de protectie la supratensiuni pe liniile telefonice

3.      stabilizatoare de retea

4.      surse de alimentare de rezerva:

4.1.   surse de alimentare standby

4.2.   surse de alimentare neîntreruptibile

1. Dispozitivele de protectie la supratensiune

Dispozitivele de protectie la supratensiune constituie cea mai simpla forma de protectie la

alimentare. Ele se insereaza între sistem si reteaua de alimentare. Pot absorbi supratensiunile
tranzitorii produse de loviturile de trasnet apropiate si de echipamentul de alimentare. Totusi nu
ofera decât o protectie foarte limitata.

Sigurantele pentru supratensiune folosesc diferite dispozitive, de regula varistoare

metal-oxid (MOV), care pot întrerupe si scurtcircuita toate tensiunile care depasesc un anumit
nivel. Sunt proiectate pentru a admite tensiuni pâna la 6000V; pot trata supratensiunile normale,
dar supratensiunile puternice, cum sunt trasnetele directe, pot trece chiar prin ele. Se autodistrug
la supratensiuni mari. Pot iesi din functiune chiar si dupa o serie de supratensiuni mai
mici. Problema este ca nu se poate sti cu certitudine momentul când ele nu mai functioneaza.
Unele protectoare împotriva supratensiunilor sunt prevazute cu lumini indicatoare de stare, care
avertizeaza daca a avut loc o supratensiune suficient de mare pentru a distruge dispozitivul.

Firma Underwriters Laboratiries a elaborat un standard excelent privind dispozitivele de

protectie împotriva supratensiunilor, având indicativul UL 1449.

Dispozitivele de protectie împotriva supratensiunilor trebuie sa aiba doua caracteristici:

  conformitate cu satndardul UL 1449

   sa aiba un indicator luminos de stare, care sa indice daca dispozitivul a fost
distrus

O alta caracteristica de dorit la aceste dispozitive ar fi existenta unui întrerupator automat

încorporat care poate fi reinitializat manual, spre deosebire de o siguranta fuzibila. Acest
întrerupator automat protejeaza sistemul daca apare un scurtcircuit în sistem sau în unul din
periferice.

2. Dispozitive de protectie la supratensiuni pe liniile telefonice

Daca utilizati un modem sau o placa de fax care este legata la reteaua telefonica, orice
supratensiuni sau vârfuri care se deplaseaza pe linia telefonica pot defecta sistemul de calcul.
Dispozitivele simple de protectie împotriva supratensiunilor se intercaleaza între modem si linia
telefonica. Unele din dispozitivele standard pentru protectia împotriva supratensiunilor pe linia
de alimentare sunt prevazute si cu conectoare pentru protectia liniei telefonice.

3. Stabilizatoare de retea

În afara de starile de supratensiune si supracurent pot sa apara si alte probleme privind

tensiunea de alimentare. Tensiunea poate sa scada sub nivelul necesar functionarii
sistemului. Diferite forme de zgomot electric, altele decât supratensiunile sau vârfurile de
tensiune, se pot deplasa pe reteaua electrica, cum ar fi interferenta de radiofrecventa sau
zgomotul electric provocat de motoare sau de sarcini inductive.

La conectarea dispozitivelor digitale între ele (calculatoare si perifericele lor) trebuie sa

se tina cont de:

     orice conductor poate avea rol de antena si poate primi tensiuni induse de câmpurile
electromagnetice apropiate, care pot proveni de la alte conductoare, telefoane,
monitoare, motoare, corpuri de iluminat fluorescente, descarcari statice si emitatoare
radio

     circuitele digitale raspund cu o eficienta foarte ridicata la zgomote de 1-2 V, facând ca

aceste tensiuni induse sa fie deosebit de suparatoare; reteaua electrica din imobil poate
actiona ca o antena, prizând toate tipurile de zgomote si perturbatii

Stabilizatorul de retea poate elimina multe din aceste probleme. El contine

transformatoare, condensatoare si alte circuite care pot compensa temporar o scadere de
tensiune.

Un stabilizator îndeplineste urmatoarele sarcini:

     filtreaza tensiunea de alimentare, compenseaza scaderile de tensiune, suprima starile

de supratensiune si supracurent, actionând ca un tampon între reteaua de alimentare si
sistem
      este mai mult un dispozitiv activ, care functioneaza continuu, decât un dispozitiv pasiv
care intra în actiune doar la aparitia  unei supratensiuni

4. Surse de alimentare de rezerva

Pot furniza tensiunea de alimentare în cazul caderii complete a retelei, asigurând astfel
timpul necesar pentru oprirea normala a sistemului. Pe piata exista doua tipuri de surse de
alimentare de rezerva: sursa de alimentare standby (SPS) si sursa de alimentare
neîntreruptibila (UPS).

4.1 Sursa de alimentare standby (SPS)  - este un dispozitiv offline, functionând numai
când alimentarea normala este întrerupta. Contine un circuit special care poate sesiza tensiunea
retelei de curent alternativ si la disparitia acesteia, comuta rapid pe o baterie standard si un
invertor de curent. Invertorul transforma tensiunea bateriei în tensiune alternativa de 110-220 V,
care este apoi furnizata calculatorului.

Uneori, apar probleme la comutarea pe baterie. Daca comutarea nu este suficient de

rapida, calculatorul se opreste sau se restarteaza, adica sursa de alimentare standby nu-si atinge
scopul. Pentru a elimina acest inconvenient major, SPS-ul poate fi prevazut cu un transformator
ferorezonant, care are capacitatea de a înmagazina  o cantitate mica de energie si de a o furniza
în timpul comutarii. astfel dispozitivul SPS devine aproape neîntreruptibil.

Dispozitivele SPS fara transformator ferorezonant necesita completarea cu un

stabilizator de retea pentru a asigura o protectie reala.

4. 2  Sursa de alimentare neîntreruptibila (UPS)  - este un dispozitiv online  deoarece

functioneaza continuu si alimenteaza sistemele de calcul. Asigura cea mai buna protectie dintre
toate dispozitivele de protectie la alimentare.

( vezi mai mult despre UPS în subcapitolul „6. Utilizarea surselor neîntreruptibile de tensiune
(UPS)”

ATENŢIE: Multe sisteme SPS sunt prezentate de comercianti ca fiind UPS. Diferenta

dintre ele consta în timpul de comutare al dispozitivului. Daca un astfel de timp este specificat,
atunci dispozitivul nu este un UPS, deoarece UPS-ul nu comuta niciodata. Totusi, o sursa SPS
buna, cu transformator ferorezonant, poate avea performante egale cu cele ale unei surse UPS
adevarate, la un pret mai redus.

5.      Protectia împotriva virusilor si devirusarea

Virusul este un mic program executabil, care are doua caracteristici:

      este capabil sa realizeze copii dupa el însusi si sa includa acest cod executabil, obtinut
în urma multiplicarii, intr-un alt program, care devine gazda si pe care-l infecteaza
       este capabil sa execute o actiune bine definita, care uneori poate sa fie o actiune de
distrugere a altor programe sau a datelor

Virusul are trei componente: 1. secventa de autoreproducere, 2. secventa de lansare

în executie a nucleului virusului (lansarea se face în functie de îndeplinirea anumitor conditii), 3.
nucleul – contine codul care realizeaza scopul virusului.

Orice informatie care trece printr-o zona infectata va fi si ea contaminata. Mecanismul de

contaminare este diferit, în functie de modul de lucru. În cazul unuicalculator individual,
purtatorul de virusi este suportul de informatie (discul flexibil, compact discul, etc). Într-o retea
de calculatoare, virusul poate fi introdus din orice punct al retelei.

Obiective posibile ale virusilor: distrugerea sectorului de boot, umplerea spatiului pe

hard-disc, distrugerea fisierelor, formatarea hard-discului, afisarea de mesaje, resetarea
calculatorului, micsorarea vitezei de lucru, redefinirea tastelor, modificarea datei, etc.

Dupa modul în care actioneaza, pot fi identificate mai multe clase de virusi:

      bomba cu efect întârziat – intra în actiune la o anumita data

      bomba logica – intra în actiune când anumite conditii sunt/ nu mai sunt îndeplinite

      cal troian – un program care include o secventa care îndeplineste o anumita functie
despre care programatorul nu a comunicat nimic utilizatorului în documentatie

      catâr troian – simuleaza functionarea normala a unui calculator în vederea obtinerii

unor parole sau coduri de acces

      iepuras – consuma pâna la epuizare resurse ale sistemului prin autoreproducere

necontrolata (ex:: umple hard-discul)

      scrisoare în lant – se transmite prin posta electronica si trimite un numar de copii ale
mesajului în mod automat

      vierme – îsi raspândeste copiile prin intermediul retelelor; nu are nevoie de program
gazda, este un executabil de sine statator

      virus de macro – infecteaza documentele elaborate cu un procesor de text, prin

inserarea în fisierele sablon a unui macro. La crearea sau la deschiderea unui document,
virusul va insera în document propriul sau macro, asigurându-si astfel propagarea.

      retrovirus – actioneaza împotriva antivirusilor, fie distrugându-i, fie alterându-le

activitatea de depistare si eliminare a virusilor.
 De regula virusii se infiltreaza în sectorul de boot-are, în sistemul de operare ( fisierul
COMMMAND:COM), în fisiere de tip :EXE sau :COM, în driver-ele specificate în
CONFIG.SYS, în alte fisiere cu program executabil.

Protectia împotriva virusarii se poate realiza respectând urmatoarele reguli:

a)       orice
disc flexibil de pe care vor fi copiate informatii trebuie verificat în mod
obligatoriu

b)       pentru
toate programele si datele importante trebuie sa existe o copie de rezerva
(backup), nevirusata

c)       nu se va boot-a decât de pe discuri flexibile verificate anterior

d)       periodic, hard-discul se va verifica cu un program antivirus

e)       o
metoda profilactica mai incomoda este de a lansa un program antivirus rezident,
care sta în memorie în permanenta si verifica orice activitate. Aceasta metoda
prezinta trei dezavantaje: micsorarea spatiului liber de pe hard-disc, micsorarea (cu
putin) a vitezei de lucru, enervarea utilizatorului cu diferite mesaje.

f)        actualizarea programului antivirus

Devirusarea  este operatia prin care se elimina virusul din sistem. se poate proceda în
mai multe moduri:

a)       curatarea
sistemului cu recuperarea integrala a informatiei – prin simpla lansare a
programului antivirus se elimina virusul si se reface informatia discului în forma ei
originala

b)       curatarea
sistemului cu pierdere de informatii – se sterg de pe disc fisierele care au
fost „diagnosticate” la scanare ca infestate si apoi se re-boot-eaza calculatorul

c)       curatarea
sistemului cu pierderea integrala a informatiilor – se salveaza fisierele care
mai pot fi salvate si se formateaza discul

d)       unii
virusi distrug preformatarea hard-discului si astfel fac anumite portiuni de disc
inutilizabile; pentru a reface aceste zone defecte, singura solutie este preformatarea
discului

e)       în
cazuri extreme, când un virus a distrus informatia din CMOS, calculatorul nu mai
porneste; singura solutie este demontarea unitatii centrale, extragerea placii de baza
pe care se afla memoria CMOS si decuplarea bateriei care o alimenteaza. Daca placa
nu este deconectata de la alimentare, chiar daca unitatea centrala nu este alimentata cu
tensiune si bateria este decuplata, memoria CMOS se alimenteaza din condensatorii
electrolitici. Placa trebuie mentinuta fara alimentare timp de un minut, dupa care se
 recupleaza bateria si se remonteaza în calculator. La boot-area ulterioara a
calculatorului, se va receptiona mesajul „Configuratie incorecta în CMOS, bateria
defecta” dar dupa completarea informatiilor corecte, calculatorul va reporni.

Exemple de programe antivirus: Norton Antivirus, Bit Defender, AVX (AntiVirus

eXpert), etc.

6.      Utilizarea surselor neîntreruptibile de tensiune (UPS)

Sursa de alimentare neîntreruptibila (UPS)  - este un dispozitiv online  deoarece

functioneaza continuu si alimenteaza sistemele de calcul. În cazul folosirii unei surse UPS,
calculatorul functioneaza tot timpul pe baterie. Un invertor de tensiune transforma tensiunea
continua de 12 V a bateriei în tensiune alternativa, de 110/220 V. E ca si cum s-ar utiliza o retea
proprie, privata, de alimentare. Un dispozitiv de încarcare a bateriei, conectat la retea sau la
priza, mentine bateria încarcata cu un curent egal sau mai mare decât consumul de energie.

La caderea tensiunii alternative de alimentare a dispozitivului de încarcare a bateriei,

UPS-ul continua sa functioneze normal, pentru ca tot ceea ce se pierde este functia de încarcare a
bateriei. Deoarece calculatorul functioneaza pe baterie, nu are loc o comutare si nu este posibila
o întrerupere a alimentarii calculatorului. Chiar daca s-ar produce descarcarea bateriei, exista
suficient timp pentru o oprire normala a sistemului. În concluzie putem spune ca un UPS
functioneaza continuu, generând curent si protejând sistemul de calcul. Când tensiunea retelei de
alimentare revine, dispozitivul de încarcare începe sa reîncarce bateria, tot fara întrerupere.

Observatie: Uneori, o sursa UPS poate sa încarce prea mult si sa descarce prea putin,
situatie în care UPS-ul emite un semnal sonor de avertizare, indicând ca sursa este prea plina.
Prin deconectare pentru un anumit timp de la sursa de curent alternativ, energia electrica în exces
este eliminata (fiind consumata de catre calculator).

Exista surse UPS care pot sa furnizeze o cantitate suficienta de energie pentru
functionarea calculatorului si a perifericelor conectate la acesta si timp suficient pentru
închiderea fisierelor si efectuarea unei opriri normale. O sursa UPS de buna calitate este aproape
independenta de curentul electric din retea si actioneaza ca stabilizator de retea si dispozitiv de
protectie împotriva supratensiunilor. Cele mai bune sisteme UPS au în plus un transformator
ferorezonant, pentru a ridica capacitatea de stabilizare si de protectie a alimentarii.

ATENŢIE: Sursele UPS nu sunt proiectate astfel încât sa permita lucrul ore în sir în
timpul unei pene de curent. Ele sunt proiectate pentru a produce energie numai pentru
componentele esentiale ti sa ramâna în functiune un timp suficient pentru a permite o oprire
normala a sistemului de calcul. Costurile surselor UPS care furnizeaza energie pentru mai mult
de 15 minute, sunt foarte ridicate.

Cele mai importante firme care produc surse SPS si UPS sunt: American Power
Conversion (APC), Tripp Lite si Best Power.

7.      Garantia oferita la cumparare; contractul de Service

Antet/ sigla firma                                                   Adresa/telefon /fax                        Conturi banci

CERTIFICAT DE GARANŢIE

NUMELE CLIENTULUI ………………………………...FACTURA NR.

………………..DATA………………..

DENUMIREA  MĂRFII NUMĂR  SERIE GARANŢIE - LUNI

1.      Termenul de garantie acordat de vânzator, pe produs, începe de la data achizitionarii

produsului si se asigura la sediul de service a firmei, prin remedierea sau înlocuirea gratuita a
produsului defect în aproximativ 10 zile lucratoare de la depistarea defectiunii.

2.      Durata medie de utilizare este de ….. ani, timp în care se asigura piese de schimb în garantie
si post garantie. În cazul în care produsul defect nu mai este produs din cauza uzurii morale
avansate, acesta va fi înlocuit cu un produs similar, cu performante superioare; diferenta de
pret si optiunea de upgrade revenind cumparatorului.

Pentru asigurarea garantiei este necesar sa prezentati, pe lânga echipamentele defecte în

ambalajul original, toate accesoriile aferente (diskete, manuale, cabluri) precum si prezentul
certificat de garantie.

3.      Pretul si riscul transportului intra în obligatia cumparatorului atât la achizitionare cât si în

perioada de garantie si post-garantie.

4.      Nu se acorda garantie pentru daune provocate din cauza:

a)       Neglijentei
sau neatentiei ( neobservarea sau nerespectarea informatiilor din
instructiunile de folosire a aparatului)

b)       Greseli de instalare sau de întretinere

 c)       Reparatiilor
executate de persoane neautorizate, de schimbari ale starii originale a
aparatului, de influente naturale (rugina, condens s.a.) sau de pastrarea în conditii
improprii ( praf, temperatura s.a.)

d)       Spargerilor
sau în general pagubelor mecanice datorate caderii, transportului
necorespunzator, intemperiilor etc.

e)       Utilizari de consumabile reconditionate sau necorespunzatoare

f)        Îndepartarea etichetei de sigiliu – numar de serie al produsului

g)       Fortarea
depasirii caracteristicilor tehnice ale produsului în scopul depasirii
performantelor

h)       Probleme legate de anomalii ale retelei electrice (defectarea sursei sau a unor
subansambluri datorita fluctuatiilor de tensiune de pe reteaua electrica ti nu s-a
utilizat o sursa de tip UPS)

Pentru mouse, tastatura, joystick, boxe nu se acorda garantie. Nu se acorda garantie la

consumabile (ink cartrige, capete de imprimanta, toner cartrige, etc.) si nici la imprimante în
cazul defectarii acestora din cauza utilizarii de cartuse de cerneala sau toner reumplute sau
altele decât cele originale.

5.      Se asigura contracost, repararea produsului în afara termenului de garantie în cadrul duratei
medii de utilizare declarate.

6.      Prezentul certificat prezinta atestarea legala a îndeplinirii conditiilor de calitate, de catre

produsul livrat, în conformitate cu O.G. nr. 21/1992 si H.G. nr. 394 / 08.06.1995.

7.      PIERDEREA, DETERIORAREA SAU CONTRAFACEREA ACESTUI DOCUMENT

ATRAG DUPĂ SINE PIERDEREA GARANŢIEI ECHIPAMENTELOR.

AM LUAT LA CUNOSTINŢĂ                                                                    DEPARTAMENT
TEHNIC

Data vânzarii …………………

Client (nume în clar, semnatura )

…………………………………

…………………………………
 Nr./data Data Data Personal
Defectiunea Obs. Client
reparatiei intrare retur autorizat