,,Am zarit lumina’’ de Marin Sorescu

Am zărit lumina” simbolizează, în relaţie cu textul poeziei, intrarea eului

liric în lumina ce călăuzeşte către viaţă, interesul său pentru condiţia omului în
lume. Venirea pe pământ a eului liric are un scop declarat, de un umanism
înduioşător, sugerând faptul că-i pasă de oameni: "Şi m-am născut şi eu/ să văd ce
mai faceţi". Şirul de interogaţii retorice sunt banale, prozaice, stereotipii ale
comunicării între oamenii care, în fond, sunt total dezinteresaţi de răspuns:
"Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?". De altfel, în realitatea
concretă, răspunsurile sunt doar simple automatisme, lipsite de sinceritate şi
conţinut, de aceea eul liric consideră că nimeni nu răspunde cu adevărat:
"Mulţumesc, nu-mi răspundeţi." Adresarea directă din interogaţii, realizată prin
persoana a II-a, sugerează dorinţa de comunicare a eului liric cu lumea
înconjurătoare. Eul liric iubeşte viaţa, "Dar îmi place aici", plină de căldură, de
lumină şi de frumuseţe, este încântat de iubire, chiar dacă, uneori, ea este "amară".