Lucrarea Angrenaje din materiale plastice 1

LUCR
AREA

STUDIUL ANGRENAJELOR DIN MATERIALE

PLASTICE – ASPECTE SPECIFICE

1. Scopul lucrării
a) Evidenţierea particularităţilor angrenajelor din materiale plastice
( poliamide) prin incercări de oboseală;
b) Calculul gradului de acoperire real la angrenajele din materiale
plastice.
2. Elemente teoretice
Utilizarea materialelor plastice în construcţia angrenajelor a cunoscut o
creştere continuă. O privire orientativă asupra câtorva proprietăţi fizico-
mecanice (în special asupra raportului limită de rupere / greutate
specifică, aspect hotărâtor în ceea ce privrşte greutatea organelor de
maşini portante), precum şi asupra unor indicatori tehnico–economici,
prezentate în tabelul 1 evidenţiază avantajele cât şi dezavantajele
utilizării materialelor plastice în construcţia roţiolor dinţate.
Tabelul 1
(Proprietăţi fizico-mecanice şi indicatori tehnico–economici în (%)
pentru câteva materiale utilizate în construcţia roţilor dinţate )
γ σr σr E In-ves- Preţ de Vo-lum Preţ de
Mate- (daN/ (MPa) tiţii/ cost de cost/
rial 3
(MPa) γ piesă materie mun-că piesă
dm )
% primă % % %
t m3
Oţel 7,85 500 640 2.1x105 100 5 34 710 190
(OL50)
Fontă 6,6...7,4 210 270..320 105 82 4.5 32 900 220
(Fc200)
Bronz 8,8...8,9 400 450 105 1000 37 280 830 600
Polia- 1,1...1,15 50...80 435..730 103... 100 100 100 100 100
midă 2x103
Polieti- 0,93...0,9 24..32 250..350 5x102... 52 34 28 100 76
lenă 7 103
Lucrarea Angrenaje din materiale plastice 2
În calculul de rezistenţă la oboseala de contact a roţiolor dinţate din
materiale plastice, se consideră ca şi la angrenajele metalice, relaţia
tensiunilor normale maxime de contact, la contactul dintre doi cilindri cu
axale parlele, cu respectarea ipotezelor lui Hertz, rel. 1:
Fn 1
σH = ⋅∑ ρ ⋅ ≤ σ Ha
b  1 − ν 12 1 − ν 22  ; (1)
π  + 
 E1 E2 
unde: σH - tensiunea normală maximă de contact ; σHa - tensiunea
normală maximă admisibilă de contact; Fn - forţa tangenţială; b –
laţimea danturii; ν1 ,ν21 - coeficienţii lui Poisson ; E1, E2 – modulele de
1 1 d
elasticitate; ∑ρ = + - suma curburilor în care r1, 2 = w1, 2 ⋅ sin α wt
r1 r2 2
; d w1, 2 - diametrele de rostogolire pentru roata 1 respectiv 2; αwt -
unghiul de angrenare frontal.
Relaţia este corectată ulterior prin considerarea unor coeficienţi care să
înglobeze diversele influenţe asupra capacităţii portante, diferenţa dintre
modulul de elasticitate la solicitări statice şi dinamice la materialele
plastice. Valoarile acestora s-au stabilit experimental prin încercări de
rezistentă la oboseală.
Calculul de uzură pe flancul activ al dinţilor se realizează considerând
temperatura şi rugozitatea flancului, după relaţia 2:
5 4 5
 Tf   Rz  σH 
∆s = 5 ⋅10 ⋅ N ⋅ (1 + 
−7
 ) ⋅ (1 +   ) ⋅ (1 +   ) ; (2)
 100   10   100 
unde: ∆s - micşorarea grosimii dintelui în zona de uzură maximă în
µm ; N – numărul de cicluri de solicitări; Tf – temperatura flancului în
o
C ; Rz – înălţiomea neregularităţilor în µm ;
Acestă micşorare a grosimii dintelui nu trebuie sa depasească 0,2mn.
Temperatura flancului dintelui se determină din ecuaţia de bilanţ termic
cu considerarea vitezelor de alunecare a celor două suprafeţe aflate în
contact.
Specific angrenajelor din materiale plastice sunt deformaţiile mari ale
dinţilor aflaţi în contact, mult mai mari decât la cele metalice, aspect care
se manifestă în funcţionare ca şi cum ar exista o abatere de pas.
Pentru calculul deformaţiilor la vârful dinţilor se utilizează relaţia 3 :
Lucrarea Angrenaje din materiale plastice 3
ψ ψ
δ v = 1,5 ⋅ Ft ⋅ ϕ ⋅ ( 1 + 21 ) /(b ⋅ cos α ) ; (3)
E1 E 2
unde : δv - deformaţia la vârful dintelui; ϕ- coeficient dependent de
forma dintelui şi de poziţia punctelor de angrenare teoretică unipară cu
valori prezentate în figura 1 ; ψ1 ,ψ2 - coeficienţi care ţin cont de
influenţa deplasărilor de profil asupra formei dinţilor, cu valori
prezentate în figura 2;

Fig. 1 - Coeficientul ϕpt. calculul deformaţiilor dinţilor

Se constată o serie de deosebiri între deformaţiile calculate, pentru cazul

în care sarcina este preluată de o singură pereche de dinţi şi deformaţiile
masurate în cazul real al angrenări a două roţi dinţate din material
plastic. Deformaţiile mari fac ca în contact sa fie mai multe perchi de
dinţi concomitent deci şi sarcina sa se repartizeze pe un număr mai mare
de dinţi decât cel stabilit pe baza gradului de acoperire teoretic. Astfel
Lucrarea Angrenaje din materiale plastice 4
între gradul de cacoperire teoretic calculat cu relaţia 4 şi cel real vor fi
diferenţe.
d a21 − d b21 + d a22 − d b22 − a sin α wt
εt = ; (4)
2π ⋅ m ⋅ cos α 0
Unde: d a1, 2 - diametrul cercului de cap al roţii 1 respectiv 2 ; d b1, 2 -
diametrul cercului de bază al roţii 1 respectiv 2;

Fig. 2 - Coeficientul ψ pt. calculul deformaţiilor dinţilor

3. Instalaţia experimentală şi modul de lucru
4. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor experimentale
5. Aplicaţie