Você está na página 1de 4

Caracteristicile arhitecturii romanice

Constructiile romanice tipice sunt castelele si bisericile, in principal


cele monastice, dar si cele parohiale.

1.Castelele-Castelele erau locuintele seniorilor feudali, fiind si fortarete in caz de


atac. Erau asezate pe inaltimi si inconjurate de ziduri groase si inalte, realizate din
blocuri de piatra si in partea superioara aveau creneluri(deschizaturi inguste prin care
se aruncau proiectilele asupra inamicului), turnuri de aparare si ziduri de straja.
Elementul principal al castelelor era donjonul cu infatisarea unui turn inalt cu intrare
mai sus de sol, ferestre mici si in care se facea ultima retragere in caz de atac.

2.Bisericile-Arhitectura lor se caracterizeaza prin simplitate si monumentalitate


si prin dimensiunile sporite fata de perioada anterioara.Erau construite din piatra si
aveau o forma inrudita cu cea a bazilicii.Ele se compuneau dintr-o nava centrala si
doua sau patru nave laterale, un transept(naos transversal care taie in unghi drept
naosul principal, alcatuind cu acesta un plan in forma de cruce) si o absida(nisa
semicirculara care inchidea nava centrala).Absidele erau prevazute de obicei cu
absidiole, unde se depuneau relicvele.Navele laterale nu se sfarseau la transept asa
cum se intampla la planul bazilical, ci se prelungeau, inconjurand corul si formand un
deambulatoriu(un loc de circulatie in spatele altarului, care face parte din absida
centrala) ce permitea circulatia prin fata absidelor.Deasupra navelor laterale se afla o
galerie care se deschidea spre nava centrala prin mai multe arcade.Aceste
deschideri se numesc triforium.Aveau in fata un pridvor(nartex), iar intrarea se facea
printr-un portal(poarta monumentala facand parte din fatada), flancat de 2 turnuri.Un
alt turn se inalta deasupra incrucisarii transeptului cu nava centrala.

Primele biserici romanice foloseau acoperisul in sarpanta care nu permitea


marirea dorita a dimensiunilor edificiilor de cult asa ca, in Occident, a inceput sa se
utilizeze bolta de piatra semicirculara sprijinita pe pilastri masivi, greoi, adeseori
patrati, cu semicoloane angajate la cele 4 fete, alteori cilindrice sau octogonale
pentru sustinerea acoperisului.Aceste inovatii permit cresterea dimensiunilor
edificiilor, dar impun si sporirea grosimii zidurilor laterale, pentru a sustine greutatea
boltilor de piatra.In exterior zidurile sunt sprijinite prin contraforturi.Datorita masivitatii
zidurilor care asigura soliditatea constructiei, ferestrele erau mici ceea ce facea ca
bisericile sa fie destul de intunecate.Pentru usi, ferestre,arcade se folosea arcul
semicircular.

Exemple de constructii

1.Catedrala Santiago de Compostella

Denumirea bisericii a carei constructie a inceput in anul 1078 se traduce prin „ Sfantul Ioan din
campul cu stele”. Acest nume se trage din credinta conform careia moastele Sfantului Ioan au fost
aduse in Spania din Orientul Mijlociu. Aceste moaste ar fi fost ingropate in locul in care un pastor ar fi
zarit o stea, iar mai apoi a ridicat o biserica deasupra lor. Mai tarziu, mica bisericuta a ajuns sa fie
inlocuita cu actuala Catedrala din Santiago de Compostela.

Pe fatada baroca, ce constituie una din partile originalei catedrale romanice, se poate observa
foarte usor o carapace de aur, strajuind altarul. Pelerinii se chinuie de fiecare data sa ajunga si sa
sarute acea cochilie, drept dovada a evlaviei lor.

Catedrala a reusit sa isi pastreze forma sa initiala boltita cat si forma cruciforma romanica a
interiorului. Probabil, cel mai valoros punct al catedralei il constituie Portalul Slavei, lucrare a secolului
XII, aflat in spatele fatadei baroce tarzii.

Toate componentele celor trei usi care se deschid spre nava si spre abside constituie o masa de
sculpturi puternice si bine conturate infatisand Judecata Finala

Intrarea in catedrala se face urcand un rand de trepte bine conturate si flancate de o parte si de
alta de statuile lui David si Solomon.

In interiorul catedralei din Santiago de Compostela se afla o capela a Relicvelor in care se


pastreaza si un cricifix din aur datat inca din anul 874 - acesta ar contine o bucatica din Sfanta Cruce
2.Catedrala din Pisa

Construcţia catedralei a fost iniţiată în timpul episcopului Guido, in anul 1050. A


fost sfinţită în anul 1118, deşi era neterminată, si finalizată în secolul al XIII-lea, prin
construcţia faţadei. Catedrala este construită aproape în întregime din marmură albă.
Întreaga clădire este construită pe o platformă din marmură. Straturile alternative de
marmură albă şi neagră, alături de bogatele încrustaţii cu mozaic oferă catedralei un
aer maiestuos. Sunt încorporate numeroase fragmente antice plasate aleatoriu, în
diverse unghiuri. Inscripţiile romane sunt numeroase, însa unele dintre acestea sunt
aşezate invers, cu partea de jos în sus. Toate acestea, alături de sculpturi romane
sau medievale creează un fermecător mozaic neregulat.

Acoperişul este susţinut de 24 stâlpi masivi din granit roşu. Deasupra arcadelor pe
care le susţin se află al doilea nivel cu arcade mai mici care reprezintă triforiul,
destinat femeilor.
Cupola este susţinută de patru arcade masive susţinute de piloni aflaţi la
intersecţia navelor cu transeptul. Majoritatea capitelurilor sunt de origine antică, iar
cele medievale sunt decorate cu elemente zoomorfe.

Turnul din Pisa

La 8 august 1173 începea în Italia construcţia unui turn care a devenit celebru
nu pentru arhitectura sa deosebită, ci din cauza unei greşeli de calcul a
constructorilor. Are aproximativ 56 de metri înălţime pe partea mai joasă, şi aproape
57 pe partea mai ridicată, înclinaţia sa prezentă măsurând nu mai puţin de 3,99
grade. Greutatea de 14,500 tone este susţinută de un diametru bazal exterior de
numai 16 metri.
În camera clopotelor se află şapte astfel de obiecte, fiecare dintre acestea fiind
numit cu un apelativ şi acordat la scară muzicală. Ultimul dintre aceste clopote a fost
adus în turn la începutul secolului al XVIII-lea.