Analiza faunei descoperite în situl de salvare Mălăeşti, jud.

Prahova
Elek Ioan Popa*

Introducere
Acest material ne-a fost predat spre analizare de către arh. Frânculeasa Alin* şi a
fost prelevat din situl de salvare aflat în raza comunei Mălăeşti, jud. Prahova.
De menţionat că acest material a fost descoperit în nivelul de cultură atribuit
aspectului Stoicani-Aldeni, perioada eneoliticului timpuriu.
Pentru această perioadă cronologică s-au mai efectuat analize arheozoologice doar
în patru asezări şi anume: Aldeni, jud. Buzău (Olga Necrasov şi Maria Bulai, 1970),
Drăgăneşti, jud. Galaţi (Olga Necrasov şi Maria Bulai, 1970), Lişcoteanca, jud. Brăila şi
Suceveni, jud. Galaţi (Sergiu Haimovici, 1998) Din aceste situri preistorice s-au prelevat
un număr de 2.027 resturi faunistice din care 99,8% aparţin mamiferelor şi 0,2% păsărilor
(Bălăşescu A., Radu V., Moise D., 2005).
Prezentarea materialului
În perimetrul acestui sit s-au descoperit 119 resturi anatomice din care s-au
determinat 80 fragmente (67,2%). Aceste fragmente au fost prelevate din trei complexe şi
anume: 81 de resturi (68,1%) provin dintr-o groapă menajeră (complex 1), 15 de resturi
(12,6%) din locuinţa 5 (L5) iar restul de 23 fragmente (19,3%) din locuinţa 6 (L6) (Tabel
1).
Gradul de conservare al acestui material este foarte precar, majoritatea acestor
fragmente fiind arse la alb (calcinate).
Metodologie
Determinările anatomice şi taxonomice au fost realizate cu ajutorul colecţiilor
osteologice de referinţă ale Laboratorului de Arheozoologie din cadrul Centrului Naţional
de Cercetări Pluridisciplinare din Muzeul Naţional de Istorie a României. De asemenea
au fost consultate lucrarea metodologică atribuită lui Schmid (1972). Discriminarea
dintre oaie şi capră a fost facută pe baza scheletul post-cranian după criterile lui Boesneck
şi colab. (1964) iar pentru resturile dentare am utilizat lucrarea lui Payne (1985). Noi am
estimat vârstele de abataj (de sacrificare) după erupţiile dentare apelând la lucrarea lui
Schmid (1972), iar pentru uzurile dentare am apelat la lucrările lui Ducos (1968) şi
Grant (1982) pentru bovine, Payne (1973) şi Helmer (2000) pentru ovicaprine şi Horard-
Herbin (1997) pentru suine. Măsurătorile resturilor faunistice au fost realizate cu un
şubler care prezintă o precizie instrumentală de 1/10 milimetri. Acestea au fost luate după
recomandările lui von den Driesch (1976).
În cele ce urmează vom prezenta materialul faunistic pe complexe arheologice în
ordinea numerotării lor de către colectivul de arheologi. Pentru fiecare structură
arheologică s-au evidenţiat atât numărul de resturi (NR), cât şi numărul minim de indivizi
(NMI).

Complex 1
*
colaborator al Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare, Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei 12, Bucureşti.
*
colaborator al Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare, Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei 12, Bucureşti.

1
 În acest complex de tip groapă menajeră aflată în proximitatea sudică a locuinţei 1
(L 1) s-au descoperit cele mai multe resturi şi anume 81 resturi anatomice (68,1% din
totalul faunei) din care s-au determinat 43 fragmente (53,1%). Din acest eşantion 40 de
resturi (49,4%) determinate aparţin celor domestice iar restul celor sălbatice (Tabel 1).
Vita domestică (Bos taurus) îi sunt atribuite doar două fragmente ce au provenit
de la un individ subadult cu vârsta sub doi ani determinat pe baza erupţiei/uzurii unui
molar doi inferior (Foto 1).
Oaia domestică (Ovis aries) este prezentă cu 5 resturi ce au provenit de la doi
indivizi din care un juvenil cu vărsta mai mica de 6 luni şi un adult cu vârsta între 2-4 ani.
Individul juvenil este certificat printr-un coxal cu acetabulum neepifizat iar cel adult este
dovedit prin prezenţa unui molar trei inferior cu uzură medie. Din cauza lipsei unor
criterii clare de discriminare specifică a unui număr de 9 resturi acestea au fost trecute ca
aparţinând grupei ovicaprinelor (Ovis aries/Capra hircus) (Foto 2).
Porcul domestic (Sus domesticus) este certificat cu 24 de fragmente (55 %). În
urma calculării numărului minim de indivizi (NMI) a reieşit ca aceste resturi provin de la
trei indivizi subadulţi. Pe baza observarii erupţiei/uzurii dentare aceşti indivizi aveau
următoarele vârste de sacrificare: 16-20 de luni, 24-30 de luni şi 30-36 de luni.
Prezenţa redusă a mamiferelor sălbatice este dovedită prin cele trei resturi ce au
aparţinut unui individ subadult/adult de iepure (Lepus europaeus) (Foto 3).
Complex L5
În această locuinţă s-au descoperit 15 resturi (12,6% din totalul faunei) din care s-
au determinat 13 fragmente. În urma acestei analize a rezultat că 5 fragmente aparţin
speciilor domestice de vită şi porc iar 8 fragmente de corn aparţin cerbului (Tabel 1).
Vita domestică (Bos taurus) este prezentă cu două fragmente ce au provenit de la
un individ subadult cu vârsta dentară sub doi ani observat pe baza erupţiei/uzurii unui
molar doi superior.
Porcul domestic (Sus domesticus) este certificat cu trei resturi ce au aparţinut unui
individ subadult cu varsta de 8-10 luni analizată pe baza erupţiei/uzurii unui molar unu
inferior (Foto 4).
De menţionat că în această aşezare s-au prelevat o unealta, arsă la alb, de tip topor
şi 7 fragmnte din acelaşi material. Preyenţa royetei specifice acestui element ne indică cu
certitudine ca acest corn a fost cules din mediul inconjurător. (Foto 5).
Complex L6
În aceasta locuinţă s-au descoperit 23 resturi (19,3% din total) ce au fost
determinate în totalitate.
Vita domestică (Bos taurus) îi sunt atribuite doar cinci fragmente de astragal arse
la alb. Trei astragale de pe partea stângă ne-a indicat trei indivizi subadulţi/adulţi.
Cerbul (Cervus elaphus) este prezent prin cele 8 fragmente arse la alb din care 7
sunt astragale şi un fragment de corn. Prezenţa a trei astragale de pe partea stângă a
indicat prezenţa şi în acest caz a trei indivizi subadulţi/adulţi.
Pentru 10 fragmente de astragal de dimensiuni mici şi arse a fost dificilă
determinarea specifică şi de aceea ele au fost incluse în grupa Bos taurus/Cervus elaphus.
Aceste fragmente au aparţinut cel mai probabil indivizilor de vită şi cerb determinaţi mai
sus (Tabel 1)

2
 Complex 1 Complex L5 Complex L6 Total
Specii NR NMI NR NMI NR NMI NR % NMI %
Bos taurus 2 1 3 1 5 3 10 16,4 5 33,3
Ovis aries 5 2 5 8,2 2 13,3
Ovis aries/Capra hircus 9 0 9 14,8 0 0
Sus domesticus 24 3 3 1 27 44,3 4 26,7
Total domestice 40 6 6 2 5 3 51 83,6 11 73,3
Lepus europaeus 3 1 3 4,9 1 6,7
Cervus elaphus 7 3 7 11,5 3 20
Total sălbatice 3 1 7 3 10 16,4 4 26,7
Total determinate 43 7 6 2 12 6 61 100 15 100
Bos taurus/Cervus elaphus 10 10
Total indeterminabile 38 1 39
Total mamifere 81 7 22 110
Coarne cerb 8 1 9
Total faună 81 15 23 119

Tabel 1. Repartiţia pe complexe a numărului de resturi (NR) şi a numărului minim de

indivizi (NMI)

Concluzii
-ponderea mamiferelor domestice din acest sit (83,6%) este apropiată de valorea maximă
corespunzătoare sitului de la Suceveni - jud. Galaţi (85,2%).
-distribuţia speciilor domestice în acest sit ne arată că bovinele (Bos taurus) se află pe
primul loc (33,3%) urmat de suinele sunt pe locul doi (26,7%) iar pe ultimul ovicaprinele
(23%). în acest sit însă pentru celelalte situri ovicaprinele trec pe locul doi şi se apropie
de valoarea descoperită în situl de la Suceveni (20,4%) iar suinele trec pe ultimul loc
rezultatul nostru fiin net superior faţă de valoarea maximă existentă în situl de la
Suceveni (15,9%).
-datele de paleoeconomie rezultate în urma analizei materialului faunistic descoperit în
acest sit ne arată că bovinele domestice erau crescute până la vârsta de doi ani şi
sacrificaţi pentru carne dovadă fiind prezenţa celor trei indivizi subadulţi. Prezenţa celor
doi indivizi subadulţi/adulţi ne sugerează, probabil, că aceste bovine erau exploatate şi
pentru produsele lor secundare (lapte, piele, reproducere, etc.).
-predominanţa indivizilor tineri de porc domestic în cadrul acestui sit este similară cu cea
a sitului de la Suceveni dar diferă de situl de la Lişcoteanca unde predomină indivizii
înaintaţi în vârstă.
-creşterea ovicaprinelor era avea ca scop atât produsul primar (carne) dovadă fiind
prezenţa juvenilului cu vârsta de sacrificare de până în 6 luni cât şi pentru produsele
secundare (lapte, lână, reproducere, etc.) exemplu fiind prezenţa individului de circa 2-4
ani.
In final putem concluziona ca situl de la Malaesti prezinta caracteristici similare
cu alte asezari contemporane studiate din punct de vedere arheozoologic.

3
 Complex 1 Complex L5 Complex L6

Lepus europaeus

Cervus elaphus

Cervus elaphus
Sus domesticus

Sus domesticus

Bos/Cervus
Ovis/Capra

Bos taurus

Bos taurus
Bos taurus

Ovis aries
ELEMENT
ANATOMIC
Corn* 8 1
Neurocraniu** 1
Viscerocraniu 1
Maxilar 2
Dinte sup. 1 1 1
Mandibulă 3 2
Dente inf. 1 1 1
Atlas 1
Vert. Toracală 1
Scapulă 3 1
Radius 2 1 1
Ulnă 2 2
Metacarp 1 1
Pelvis 2 1 1
Femur 2 1
Tibie 3 1 1
Fibulă 1
Astragal 1 5 7 10
Metatars 1 2
Falanga 1 1
TOTAL 2 5 9 24 3 3 3 8 5 8 10

Tabel 2. Repartiţia numărului de resturi (NR) pe elemente anatomice şi complexe.

4
Mamifere domestice

Bos taurus Ovis aries Ovis /Capra Sus domesticus

DINTE SUPERIOR 2 DINTE INFERIOR 16 DINTE SUPERIOR 17 MANDIBULA 29

L M2 35,5 L M3 20 L M3 18 L M1 16
l M2 19 l M3 7 l M3 11,7 l M1 10,5
L M2 21,5
DINTE INFERIOR 31 ASTRAGAL 18 l M2 14
L M2 29 Glm 25,5
l M2 11,5 Dl 13,7 MAXILAR 30 43 44
Dm 14 L P3 13,5
ASTRAGAL 58 59 Bd 16 l P3 8,7
GLl 64,3 L P4 12,5 12,5
Glm 57,9 55,5 l P4 11,5 13
Dl 35,5 28,5 L M2 16.5
Dm 34,6 31 l M2 13
Bd 37,3 30,5 L M3 18,5
l M3 16,5
Mamifere sălbatice
ULNA 36
Lepus europaeus DPA 33
SDO 26
COXAL 32 BPC 20
LA 13
SB 7,5
SH 13,7

Prescurările din tabelele de biometrie de mai sus au fost folosite în

conformitate cu lucrarea de referinţă a lui DRIESCH von den A., (1976).

Bibliografie
BĂLĂŞESCU A., RADU V., MOISE D., Omul şi mediul animal între mileniile VII-IV i.e.n. la
Dunărea de Jos, 2005, p. 221, figura 101; A. Bălăşescu, D. Moise, V. Radu, The palaeoeconomy

5
of Gumelniţa Communities on the Territory of Romania, C.C.D.J., XXII, 2005, p. 53-54, 208-
209, 356.
BOESSNECK J., MULLER H. H. , TEICHERT M., 1964, Osteologische
Unterscheidungsmerkmale zwischen Schaf (Ovis aries Linnaeus) und Ziege (Capra hircus
Linnaeus), Kuhn-Archiv, 78, p.1-129.
COMŞA E., 1963, Unele probleme ale aspectului cultural Aldeni II (Pe baza săpăturilor de la
Drăgăneşti-Tecuci), Studii şi cercetări de istorie veche, 14, 1, p. 14-31.
DRIESCH von den A., 1976, A guide to the measurement of animal bones from archaeological
sites, Peabody Museum Bulletin. 1, Harvard University, 137 p.
DRAGOMIR I. T., 1969, Contribuţii la cunoaşterea spectului cultural Stoicani-
Aldeni(Săpăturile de Lişcotenca, jud. Brăila şi Băneasa, jud. Galaţi), Danubius, 2-3, Galaţi,
1969, p. 45-64.
DRAGOMIR I. T., 1983, Eneoliticul din sud-estul României. Aspectul cultural Stoicani-Aldeni,
Editura Academiei RSR, 183 p.
DUCOS P. , 1968, L’origine des animaux domestique en Palestine, Bordeaux , Publications de
l’Institut de l’Université de Bordeaux, 6.
GRANT A., 1982, The use of tooth wear as a guide to the age of domestic ungulates. In:
Wilson, C. Grigson, S. Payne. Ageing and Sexing Animal Bones from Archaeological Sites. B,
British Archaeological Reports, British Series, 109, p. 91-108.
HAIMOVICI S., 1998, Unele probleme arheozoologice privind aspectul cultural Stoicani-Aldeni
din sud-estul României , Cercetări istorice, s.n., 17, 1, p. 283-287.
HORARD HERBIN M.-P. , 1997, Le village celtique des Arènes à Levroux. L’élevage et les
productions animales dans l’économie de la fin du second Age du Fer. 12eme supplément à la
Revue du Centre de la France, Levroux 4, 207 p.
NECRASOV O. et BULAI M., 1970, L’elevage, le chase et la pêche durant le neolithique
roumain,Actes du 17eme Congres International des Sciences Antropologiques et Ethnologiques,
Moscova 1964, 5, p. 544-556.
PAYNE S., 1973, Kill-off patterns in sheep and goat : the mandibles from Asvan Kale, Anatolian
Studies, 23, p.281-303.
PAYNE S., 1985, Morphological distinction between the mandibular teeth of young sheep, Ovis
and goats, Capra, Journal of Archaeological Science, vol. 12, p. 139-147.
POPOVICI D., BĂLĂŞESCU A., HAITĂ C., RADU V., TOMESCU A.M.F., TOMESCU Iulia,
2002, Cercetarea arheologică pluridisciplinară. Concepte, metode şi tehnici. In Biblioteca
Muzeului Naţional, Seria Cercetări Pluridisciplinare, 3, Bucuresti, Editura Cetatea de Scaun.
SCHMID E., 1972, Atlas of Animal Bones, Amsterdam-London-New York, Elsevier Publishing
Company, 160 p.
SCHMID E., 1972, Atlas of Animal Bones, Amsterdam-London-New York, Elsevier Publishing
Company, 160 p.
ŞTEFAN G. et COMŞA E., 1970, Săpăturile arheologice de la Aldeni )reg. Ploieşti, r. Beceni),
Materiale şi cercetări arheologice, 3, p. 93-102.
UDRESCU M., BEJENARU L., HRIŞCU C., 1999, Introducere în arheozoologie, Editura
Corson, Iaşi.

6
Foto 1. Astragal întreg ars de Foto 2. Molar trei inferior de Foto 3. Fragment coxal de
vită domestică (Bos taurus) oaie domestică (Bos taurus) iepure (Lepus europaeus)

Foto 4. Mandibulă cu molar unu de Foto 5. Unealtă (topor) din corn de cerb
porc domestic (Sus domesticus) (Cervus elaphus)