Alexandru Ioan Cuza

Poză înrămată în 1909 (rama originală)-ediţie aniversară de colecţie cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la Unirea Principatelor
(Moldova şi Muntenia-1859) ce îi reprezintă pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi soţia sa cât şi stemele medievale ale celor
două principate. Poza este uşor deteriorată datorită vechimii

La 5 ianuarie 1859, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei. La 24 ianuarie 1859, la Bucureşti, tot el este ales
domn al Munteniei. Astfel românii, deşi nu au călcat dorinţa marilor puteri de a avea două ţări cu doi domnitori, două
conduceri, două parlamente, profitând de absenţa precizării ca aceşti domnitori trebuie să fie persoane diferite, au ales deliberat
şi calculat pe unul şi acelaşi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, care va efectua, de fapt, unirea efectivă a Principatelor Române.
Aniversăm în curând „Unirea Moldovei cu Ţara Românească”, de la 24 ianuarie 1859, eveniment
epocal pentru istoria neamului românesc. În timpurile acelea au ieşit la iveală personalităţi ce au rămas
înscrise pentru totdeauna in inimile noastre între care în prim plan domnitorul „Unirii”, Alexandru
Ioan Cuza. Despre acest mare român s-a scris mult, dar nimeni atât de documentat precum istoricul de
excepţie, academicianul A.D.Xenopol (1845-1920), în lucrarea sa mai puţin cunoscută publicului larg,
„Domnia lui Cuza-Vodă”. Consemnez pentru cititorii „Curentului Internaţional” un fragment din
capitolul acestei lucrări ce analizează însuşirile caracteriale ale domnitorului, cu lumini şi umbre, aşa
cum au fost.
Viorel Rus

„un bărbat de statură mijlocie, însă arătos, cu o înfăţişare plăcută şi ademenitoare. Manierele lui erau
distinse, ceea ce nu puţin îi ajuta în izbânzile sale diplomatice” (Bolintineanu, Viaţa lui Cuza –Vodă, p. 40
Comp. p. 17[1]).

„Eu voiesc sa fie bine stiut ca niciodata persoana mea nu va fi nici o impiedicare la orice eveniment care
ar permite de a consolida edificiul politic la a carui asezare am fost fericit a contribui. In Alexandm loan I,
domn al romanilor, romanii vor gasi totdeauna pe colonelul Cuza, pe acel colonel Cuza care a proclamat
in Adunarea ad-hoc si Camera Electiva a Moldovei marile principii ale regeneratiei Romaniei si care, fiind
domn ai Moldovei, declara oficialmente Inaltelor Puteri Garante, cand primea si coroana Valahiei, ca el
primeste aceasta indoita alegere ca expresiunea neindoielniea si statornica a vointei nationaie pentru Unire
- insa numai ca un depozit sacru” Al. I. Cuza

Titu Maiorescu aprecia ca ,,rasturnarea lui Cuza Voda este un fapt greu de justificat. Liber ales de
natiunea din cele doua Principate, Cuza merita o soarta mai buna”, iar ,,modul cum s-a executat aceasta
rasturnare ramane condamnabil”.

In recentul Tratat de Istoria Romanilor, publicat in 2003, se aprecia ca domnitorul nu s-a opus
complotistilor; totodata se formula o judecata de valoare: „Lipsurile inregistrate, mai ales in ultima
perioada a domniei, nu pot pune in umbra marile realizari ale celor sapte ani scursi de la dubla alegere si
nici motiva brutala inlaturare. In timpul domniei lui Alexandru loan Cuza au fost create intr-un ritm intens
institutii statale moderne. Nu a existat domeniu in care sa nu se fi inregistrat marcante progrese. Romania
a intrat pe scena statelor europene, nu numai ca stat national, ci si ca stat modern”.

La inaugurarea statuii, in ziua de 26 mai/ 8 iunie 1912. Carol I aprecia: “Domnitonil Alexandra loan Cuza
a avut gloria de a lega numele sau de acest mare fapt istoric, inceput prin alegerea sa si adus la deplina
infaptuire prin incordata sa straduinta. Sunt si alte fapte mari, mai personale, care indreptatesc cinstirea ce
i se aduce astazi. Pe langa Unire, acest monument, ridicat prin recunostinta obsteasca, mai insemneaza
dezrobirea taranilor, secularizarea averilor manastiresti si indrumarea tarii catre neatarnare. Vointa
hotarata a lui Cuza-Voda si patrunzatoarea intelepciune a sfetnicilor sai gasesc in sfarsit dreapta si
frumoasa lor rasplata. Primul rege al Romaniei isi indeplineste o sfanta datorie catre primul domnitor al
tarilor surori unite, aducand in fata acestui moment prinosul de cinste ce se cuvine memoriei lui Cuza-
Voda, care va ramane de-a pururea nestearsa in amintirea poporului”.