LICEUL “VICTOR BABEŞ”

CLUJ – NAPOCA

STUDIUL SITUAŢIEI TURISMULUI MONTAN ÎN

OFERTA UNEI AGENŢII DE TURISM

ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:
PROF: NORA CURTA CODRUŢA MĂIEREAN IUSTINA DIANA

SPECIALIZARE:
TEHNICIAN ÎN TURISM

1
 CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………...…..…..pag 3-4

Capitolul I. Turismul….………………………………………………………………….pag 5-7

1.1. Scurt istoric al turismului………………………………………………………………...pag 5-6
1.2. Principalii factori care influenţează circulaţia turistică………………………………..pag 6-7

Capitolul II. Amenajarea turistică a zonei montane……………………………..pag 8-12

2.1. Concepţii şi strategii de amnajare şi de dezvoltare a turismului montan…………….pag 8-10
2.2. Politici internaţionale în domeniul amenajării şi echipării turistice a muntelui……..pag 10-11
2.3.Indicatori ai echipării turistice a spaţiului montan………………………………..........pag 11-12
Capitolul III. Oferta turismului montan în România…………………………….pag 15-19
3.1. Analiza turismului montan din România……………………………………………….pag 15-16
3.2. Resursele turismului montan din România…………………………………………….pag 16-17
3.3. Exemple din oferta montană românească………………………………………………pag 17-19

Capitolul IV. Oferta turismului montan în Franţa………………………….…….pag 20-22

4.1. Analiza turismului montan din Franţa………………………………………………….pag 20-21
4.2. Staţiuni montane franceze…………………………………………………………..........pag 21-22

Capitolul V. Concluzii şi aspecte comparative între cele două ţări cu potenţial

montan…………………………….…………………….……………………..…pag 23

Bibliografie…………………………………………………………………………………….pag 24

2
 Introducere

“Turismul este ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din

deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atât timp cât
sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate
lucrativă oarecare.”
W. Hunziker

Într-un secol şi jumatate, turismul a devenit un sector al activităţii economice a mai multor state.
El a pus în joc enorme sume de capital, materializate în lucrări publice, mijloace de transport, alimentaţie
şi diverse alte servicii, ajungând în prezent să numere mii şi mii de întreprinderi care se bucură de o foarte
bună organizare, începând cu micile birouri de voiaj şi terminând cu lanţurile întregi de hoteluri de lux.
Evident, expansiunea turismului a survenit odată cu dezvoltarea economică şi industrială a naţiunilor, cu
deosebire a celor din Europa Occidentală. Aşa se explică faptul că turismul a fost şi continuă să fie
apreciat ca o activitate esenţială a unei naţiuni, având largi implicaţii asupra tuturor celorlalte sectoare
economice, precum şi asupra culturii, educaţiei unui popor, ca să nu mai vorbim de relaţiile sale
internaţionale. Drept urmare, turismul este nemijlocit legat de dezvoltarea socio-economică a unei ţări,
depinzând de accesul omului la ceea ce astăzi numim repaos creativ, de libertatea de a călători şi de
obţinerea unor venituri suficiente pentru a beneficia de o vacanţă decentă. Fără îndoială, dezvoltarea
turismului presupune existenţa unui patrimoniu turistic care, prin activitatea sa, poate să asigure
integrarea unei zone geografice, a unei regiuni turistice sau a unei ţări în circuitele turistice interne şi
internaţionale. Printre componentele patrimoniului turistic trebuie menţionate, în primul rând, resursele
natural. Valorile naturale trebuie apoi completate de resursele antropice.

Această lucrare se referă la studiul aprofundat al turismului montan. Scopul lucrării constă în
cunoaşterea în detaliu a turismului montan.

În larga paletă a formelor de turism, turismul montan deţine un loc aparte; muntele a reprezentat
din totdeauna o destinaţie preferată pentru refacere, odihnă, aventură sau alte nevoi socio - culturale. În
acelaşi timp, zona montană a atras atenţia investitorilor şi organizatorilor de turism, datorită
oportunităţilor oferite pentru dezvoltarea unei activităţi turistice eficiente, astfel că putem vorbi astăzi
despre existenţa, pe plan mondial, a unei oferte complexe, diversificate şi de mare atractivitate.

3
 Explorarea cu scop turistic a zonelor montane a reprezentat un alt punct de interes pentru
prezentul studiu. Prin numeroasele exemple de ţări cu tradiţie în turismul pentru sporturi de iarnă am
evidenţiat importanţa acestui segment pe piaţa turistică mondială. Din experienţa internaţională, în
procesul mai larg de amenajare a spaţiului montan, am reţinut faptul că amenajarea domeniului schiabil
reprezintă punctul de plecare în realizarea unei staţiuni turistice pentru sporturi de iarnă. Acest tip de
turism este practicat îndeosebi în Munţii Alpi, care concentrează cea mai importantă dotare în acest
domeniu din lume. Aici există numeroase staţiuni, multe fiind de renume internaţional: Chamonix
( Franţa ), Cortina d’ Ampezzo ( Italia ), Davos şi Saint – Moritz ( Elveţia ), Innsbruck ( Austria ),
Gramisch Partenkichen ( Germania ) . Amenajari turistice de nivel internaţional există şi în celelalte
regiuni muntoase europene: Carpaţi (Zakopane în Polonia şi Poiana Braşov în România ),Alpii
Scandinaviei ( Lillehammer în Norvegia ) etc .
În analiza de detaliu am punctat o serie de parametrii dintre care: numărul pârtiilor de schi,
lungimea pârtiilor de schi, în total şi pe categorii, transportul turiştilor către pârtiile de schi prin
intermediul instalaţiilor de transport pe cablu (teliferice, telecabine, telescaune, teleschi), precum şi alte
echipamente auxiliare (tancuri pentru fabricarea zăpezii artificiale, tancuri de bătut zăpada, etc.). Toate
aceste, în condiţiile optime de amenajare şi aranjare, pot conduce la dezvoltarea turismului montan
romanesc şi alinierea la standardele de calitaţi perceptibile în majoritatea statelor europene. De altfel, am
subliniat importanţa pe care autoritaţiile trebuie sa o acorde dezvoltarii acestui segment prin lansarea
unui program naţional de amenajare turistică a zonei montane.
În ţara noastră, turismul montan se înscrie astăzi în tendinţele manifestate de turismul românesc
în general: transformări structurale generate de trecerea la economia de piaţă, scădera circulaţiei
turistice, a calităţii echipamentelor şi serviciilor, din lipsa surselor investiţionale, dificultăţi generate de
întârzierea privatizării, de fiscalitatea împovărătoare, care nu favorizează dezvoltarea turismului, de lipsa
coerenţei cadrului legislativ, de imaginea negativă a României propagată peste hotare etc. Aceste
tendinţe demonstrează sensibilitatea turismului la stimulii economico - sociali, la convulsiile
conjunctuale, iar turismul montan nu face exceptii.

4
 Turismul
1.1. Scurt istoric al turismului

Nevoia de relaxare, evadare din mediu citadin, de îmbogăţire a bagajului de cunoştiinţe, a

îndrumat omul din cele mai vechi timpuri, să practice o anumită formă de turism. Turismul face parte
din natura umană şi uneori nici nu realizezi că anumite acţiuni pe care le întreprinzi sunt de fapt
activităţi turistice. 
Putem spune că turismul se practică înca din Antichitate. Nu era un concept clar, în acea
perioadă, dar oamenii din acea epocă conştientizau nevoia de relaxare şi cunoaştere. Egiptul se comporta
ca un magnet pentru atragerea vizitatorilor. Aceştia veneau atât pentru marile festivale religioase cât şi
pentru a vedea construcţii precum Piramidele şi Farul din Alexandria.
Călătoria turistică nu a fost straină nici locuitorilor din vechiul Imperiu Roman. Asemenea
călătoriilor turistice, acestea erau frecvent întâlnite şi la patricienii romani care mergeau în staţiunile cu
ape termale din Italia, Galia şi Dacia Felix. În perioada de glorie a Imperiului Roman, persoanele
înstărite din Roma îşi construriau o a doua reşedinţă în afara oraşului, în care locuiau în anumite
perioade ale anului.
Evul mediu nu a adus modificări substanţiale în domeniul turismului. Călătorile erau mai mult
pentru comercianţi, preoţi şi pelerinii în scopuri religioase. Cu timpul, un numar mare de călători care
era format din oameni de ştiinţă, artişi şi studenţi, se indraptau spre univetsităţi şi centre culturale.
Transformarea circulaţiei de călătorii în turism propriu-zisa, a început, se poate spune, o dată cu
sfarşitul razboaielor napoleoniene. Înventarea motorului cu abur şi folosirea lui la trenuri şi vapoare au
dus la dezvoltarea fără precedent a turismului. În secolul al XIX – lea s-au construit principalele drumuri
care trec prin trecătorile Alpilor şi anume Simplon în 1801, Saint Bernard şi Sulfser în 1824. După
construirea acestora, Elveţia a început să fie invadată de turişti. Pe la mijlocul secoluluial al XIX – lea
s-a deschis primul birou de voiaj şi prima organizaţie comercială care avea ca scop organizarea
călatoriilor în grup. Aceasta îşi avea sediul în Anglia, fiind înfiinţată de către Thomas Cook. Exemplul a
fost urmat la scurt timp şi de alte ţări, precum Norvegia, Suedia, Franţa, Germania şi alte ţări.
După cu se ştie, primul război mondial a închis posibilitatea dezvoltării turismului, mai ales pe
plan internaţional. După război, asistăm la o serie de modificări fundamentale în turism, oferta devenind

5
mai largă şi mai diferenţiată. Ulterior, aceasta a devenit o dorinţă şi chiar o necesitate pentru toţi oamenii
care doresc să cunoască lumea, să se recreeze şi să se odihnească .
Cererea pentru turism se formează sub influenţă unei multitudini de factori măsurabili (venituri, preţuri,
rata inflaţiei, rata dobanzii, etc.). Raportul care se stabileşte între cererea pentru turism şi cererea pentru
bunuri de consum şi servicii, se modifică în funcţie de elementele intermorale şi comportamentale ale
indivizilor.
Trurismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfaşurată în
alte sectoare – cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este
extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului
interdisciplinar, antrenând deopotriva economişti, geografi, psihologi şi sociologi.
Turismul modern debutează sub forma călătoriilor de dragul călătoriei, cu două tipuri de
motivaţii pentru turist: una de a-şi trata sănătatea şi de a se relaxa, iar cealaltă de a acumula cunoştinţe
despre viaţa, cultura, tradiţiile altor popoare. Cu timpul, au apărut şi alte motivaţii dintre cele mai
diverse, materializate sub variate forme de călătorie: pentru efectuarea băilor de soare, băi marine (prilej
cu care s-a pus şi problema costumului de baie şic, a unei anumite mode de vacanţă), drumeţii montane,
practicarea sporturilor, chiar şi călătoria la oraş cu treburi strict determinate a devenit turistică, cei care,
plecaţi de acasă cu afaceri ajungeau la o destinaţie renumită pentru viaţa de noapte, petreceau în baruri
sau cluburi sau făceau o vizită la un obiectiv reprezentativ. În timp, motivaţiile au devenit tot mai
variate, suferind numeroase transformări şi adaptări în funcţie de modificările structurii sociale a
turiştilor, dorinţele fiecărui turist în parte fiind diferenţiate după categoria socială, educaţia, vârsta sau
sexul acestuia.
Europa este cel mai vizitat continent, aici înregistrându-se ¾ din numarul total al turiştilor
internaţionali de pe glob. Pe continental european se află ţările cu cele mai multe sosiri de turişti şi cu
cele mai mari venituri din turism, cum ar fi indeosebi : Franţa, Spania şi Italia, care primesc anual între
50.000.000 şi 60.000.000 de turişti. Alte tări cu turism dezvoltat sunt : Regatul Unit, Elveţia, Austria,
Grecia, Germania, Portugalia, Cehia, Polonia, Ungaria, Olanda şi Belgia; statele foarte mici ( Andorra,
San Marino, Monaco) au de regulă, ca principală sursă de venituri, turismul .

1.2. Principalii factori care infulenţează circulaţia

turistică
      
Factorii reprezentativi cu influenţă decisivă în evoluţia de ansamblu a turismului sunt:
6
 - veniturile populaţiei constituie suportul material al dezvoltării turismului.

Un indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico-socială este produsul naţional brut

(P.N.B.) pe locuitor. Printre ţările cu venituri mari pe cap de locuitor – deci cu posibilităţi largi de
practicare a turismului – se numară Franţa, Germania, Danemarca, S.U.A., Canada, Italia, Marea
Britanie, Japonia, etc.

 - preţurile şi tarifele reprezintă alt factor de stimulare al dezvoltării turismului.

Influenţa preţurilor se desfăşoară pe mai multe planuri şi acţiunea lor vizează produsul turistic în
ansamblu pachetului sau numai una dintre componentele acestuia: transport, cazare, alimentaţie,
agrement, etc.

 - oferta turistică, reprezentată prin sursele turistice şi echipamente, acţionează pozitiv asupra

fenomenului turistic.

Pentru dezvoltarea turistică a unei zone, esenţiala este existenţă resurselor şi, cu ajutorul unei promovări
corespunzatoare, zone neinteresante pentru turişti au devenit atractive.

 - progresul tehnic în domeniul transporturilor are consecinţe  asupra creşterii gradului de mobilitate a

populaţiei, favorizând deplasarea în interes turistic.

 - creşterea demografică, mutaţiile în structură a populaţiei influenţează circulaţia turistică

 - procesul de urbanizare determină schimbari la nivelul nevoilor populaţiei, influenţând şi circulaţia

turistică. Creşterea populaţiei urbane şi nevoia acesteia de a căuta spaţiile verzi în afara „betoanelor”
determină sporirea fluxului turistic.

 - timpul liber este un alt factor determinant în turism.

Se apreciază că turismului îi este alocat ~30% din totalul timpului liber al populaţiei.

            Dintre factorii psihosociologici care au o influenţă semnificativă asupra turismului sunt de

reţinut: moda, tradiţiile, dorinţa de cunoaştere şi instruire.

 -factorii cu statut special sunt: acţiunile guvernamentale şi facilităţile acordate de organizatorii de

turism pentru promovarea şi stimularea circulaţiei turistice.

-factorii negativi ai dezvoltării turismului: urmarea poluării şi

degradării mediului, îngrădirea posibilităţilor de agrement şi
destindere în centrele urbane, au efecte negative asupra stării de
sănătate.

7
 Amenajarea turistică a zonei montane

2.1. Concepţii şi strategii de amenajare şi de dezvoltare

a turismului montan

La elaborarea unei strategii de amenajare şi dezvoltate turistică trebuie să se ţină cont, în primul
rând, de resursele teritoriale ale ţării şi zonelor ei şi de determinările cantitative şi calitatevi ale acestora.
Din literatura de specialitate se cunosc trei tipuri principale de localizare a staţiunilor montane:
a) localizarea periferică, respectiv, la periferia oraşelor, în apropiere de masivele montane cu
condiţiile prielnice practicării sporturilor de iarnă;
b) localizarea liniară, care urmează culoarele naturale de penetraţie în munte, creându-se staţiuni cu
axe rutiere;
c) localizarea terminală, care se dezvolta în zonele alpine.

Concepţia franceză de amenajare turistică se remarcă prin implantarea şi dezvoltarea de staţiuni

noi, create „ex nihilo” peste limita locuinţelor permanente, în locurile ales pentru posibilităţiile de a fi
practicate sporturile de iarnă, adică rareori sub 1800 m altitudine. Aceste staţiuni au apărut înainte de al
doilea război mondial: Alpes d’Huez (1934) a reprezentat punctul de plecare. Mai apoi a urmat
Courchevel (1949), ca model al celei de a doua generaţie, iar a treia generaţie a staţiunilor integrate,
începe cu La Plagne (1963).

Principalele trăsături ale acestei politici sunt următoarele:

- acrivitate brutal grefată pe un mediu urban nepregătit şi dezvoltată ca un soi de monocultură
speculativă;
- aparatul legislativ de constrângere adecvat pemite societăţiilor promotoare să achiziţioneze uşor
domeniul funciar indinspensabil creării staţiunilor;
- existenţa unei forme multiple de agresiune declanşate contra naturii alpine, comise de către
oamenii care ignoră problemele mediului montan, ceea ce conduce deseori la catastrofe, cum
sunt avalanşele;

8
 Lipsa posibilităţii de funcţionare a acestor staţiuni în dublu sezon, darotită altitudinii prea mari,
pentru turismul de vară, rezultatele financiare, vin să confirme rentabilitatea aleatorie a acestor investiţii
şi să arunce o umbră asupra „aurului alb” al noilor staţiuni.
Cele mai importante planuri de amenajare turistică a Alpilor Francezi, s-au materializat în
apariţia staţiunilor climaterice, orientate pentru sporturi de iarnă. O prima generaţie a unor astfel de
staţinuni s-a dezvoltat în secolul XIX şi prima jumatate a secolului XX, oarecum spontan, având ca
centru o localilate agro-pastorală preexistentă.
Cea mai veche staţiune este Chamonix (prima gazdă a Jocurilor Olimpice de iarnă, în 1924) care,
în prezent este beneficiară a peste 35.000 de locuri de cazare şi de numeroase instalaţii mecanice, ce
asigură o frecvenţă de peste 1.600 schiori/oră, patinuoar acoperit, 3 piste de bob, trambuline de sărituri
cu schiurile, etc. Zona a cunoscut o dezvoltare explozivă după 1964 când, sub masivul Mont Blanc, a
fost construit un tunel (11, 6 km lungime), astfel că, în aval şi în amonte s-au dezvoltat şi alte staţiuni.
Concepţia austriacă de amenajare turistică montană se bazează pe principii diferite de cele
franceze. Alături de considerentele economice, care nu pot fi neglijate, partea preocupărilor „umane”
este mult mai importantă. Omul, locuitor al muntelui, este în centrul doctrinei de amenajare. Astfel, nu o
staţiune nouă, ci un turism esenţial „sătesc” s-a dezvoltat, placând de la nodurile vechi populare.
Iată cateva caracteristici ale acestei politici:
- turismul se integrează în armonie cu economia tradiţională pe care statul o protejează;
- echipamentele se multiplică datorită iniţiativelor publice sau private, dar ramân sub controloul
colectivităţii locale;
- turismul face să beneficieze de veniturile sale (în particulat , graţie mijloacelor de cazare
originale şi diversificate) marea majoritate a populaţiti locale;
- turismul are în vedere păstrarea nealterată a mediului natural şi cultural.
Pentru Austria, noţiunea „sporturi de iarnă”, în afară de schi, mai cuprinde: topoganul,
bobsleight-ul, schibob-ul, patinajul, jocuri de iarnă tipice ş.a., hotelăria austiacă şi-a îmbunătăţit
considerabil, în ultimi ani, condiţiile şi calitatea serviciilor, în aşa fel încât să se compare cu vecina sa,
Elveţia.
Dintre cele mai importante regiuni turistice remarcăm- Regiunea Voralberg, în partea de vest, cu
câteva staţiuni mai importante precum Bregenz sau Galtűr. La graniţa cu Germania, la nord de Valea
Innului, se întinde Masivul Allgau- masiv calcaros renumit pentru alpinism, cu câteva staţiuni renumite
precum: St. Antonio, St. Cristof. La sud de Valea Innului se întind cele mai importante masive ale
Trirolului străbătute de văi ce le însoţesc şi le dau nume precum: Otztall, Stubaital, Zillertal; cu un
număr impresionant de staţiuni precum: Obergurgl, Solden, Mazrhoten, Hintertux, etc.

9
 În Elveţia peisajul alpin oferă, prin altitudin şi forme specifice, un mare potenţial de atractivitate
turistică. Datorită altitudinilor mari, sectoarele montane înalte prezintă zăpezi permanente, ceea ce
favorizează dezvoltarea schiuli şi vara (pe gheţari). Pe de altă parte, numeroase văi glaciare în formă de
„U”, dintre care unele foarte largi, au favorizat penertarea în anumite masive (ex: Valea Rhonului)
permiţând amenajarea turistică a spatiului montan.
În ceea ce priveşte staţiunile pentru sporturi de iarnă se disting mai multe regiuni. O primă
regiune este Valais care cuprinde marele masiv al Maternhorului şi masivul Monte Rosa. Este o zonă
foarte masivă unde staţinunile se află pe văile ce străbat versantul de nord şi se îndreaptă spre Vale
Rhonului. Cele mai importante sunt staţiunile din Alpii Pennini: Zermat, Crans Montana, Saas Fee şi
Verbier, situate la peste 1000 de m altitudine.
În Italia turismul montan s-a dezvoltat mai târziu şi nu cunoaşte aceiaşi amploare ca în Franţa.
Un punct forte în amenajarea acestui spaţiu montan îl constituie accesibilitatea (numeroase căi rutiere
care fac legătura, peste Alpi, cu ţările vecine).

2.2. Politici internaţionale în domeniul amenajării

şi echipării turistice a muntelui

Din analiza experienţei internaţionale (ţările europene), în domeniul valorificării potenţialului turistic
montan şi dezvoltării sporturilor de iarnă, am surprins câteva aspecte:
- ţările europene precum: Franţa, Elveţia, Austria, Italia, Cehia, Slovacia, etc; depun efortur
deosebite pentru dezvoltarea staţiunilor montane, pornind în amenajarea turistică a muntelui, de
la o concepţie proprie, menită să pună în valoare resursele naturale, tradiţia, în scopul atragerii
clientelei de pe piaţa internaţională sporturilor de iarnă si a creşterii rentabilităţii;
- preocuparea de bază a organizatorilor de turism din ţarile amintite mai sus, este aceea de a
asigura o activitate non-stop, în toate anotimpurile, în staţiunile montene, prin:
 prelungirea sezonului de schi pe pantele unde zapada se menţine 6-8 luni pe an;
 folosirea tunurilor de fabricare a zăpetii artificiale;
 dotarea staţiunilor cu pârtii din material plastic;
 iniţierea unor acţiuni- cursuri de alpinism, speoturism, etc., care să atragă turişti în
orice lună a anului;

10
  asiguratea unei oferte de extrasezon foarte variate, înlesnită de prezenţa, în
apropierea staţiunilor, a satelor de munte, a lacurilor sau parcurilor naţionale, fapt
ce a permis extinderea vacanţelor.
- foarte căutate sunt sejururile de sporturi de iarnă combinate cu cursuri de limbi străine, grădiniţe
şi şcoli de schi, patinaj pe patinoare naturale şi atrificiale, schi de noapte, etc.
- numărul mereu crescând ala amatorilor de schi a dus la crearea, în fiecare staţiune, a şcolilor de
schi pentru toate categoriile de vârstă. În scopul prelungirii sezonului se organizează cursuri de
schi în presezon (noiembrie-decembrie), ca perioadă de pregătire pentru viitoarele mini vacanţe
de schi.
Foarte răspândit, şi utilizat de circa ¾ dintre turiştii sosiţi în staţiunile alpine, este „skipass”-ul
(paşaport de schi), care oferă posibilitatea practicării schiului pe o perioadă delimitată (o zi, o
săptămână, etc.) contra unei sume fixe. Tariful include: cazare, transport, utilizarea instalaţiilor de urcat,
lecţii de schi, etc., beneficiiând şi de unele facilităţi, care diferă de la o staţiune la alta.
Tarifele în cadrul aranjamentelor pauşale pentru sporturile de iarnă (mai ales în staţiunile
italiene) sunt diferenţiate de sezoane: sezonul de vârf şi sezonul inferior, presezon şi post sezon, stabilite
în cadrul fiecărei staţiuni, în funcţie de condiţiile meteorologive de schiat, de afluenţa de vizitatori.
Atenţie deosebită se acordă şi turismului montan de vară, prin: amenajarea de pârtii artificiale,
practicarea schilui pe iarbă, marcarea unor poteci şi trasee pentru drumeţie montană, amenajarea unor
peşteri şi grote pentru vizitare (800 numai în Cehia şi Slovacia), numeroase posibilităţi de practicare a
celor mai variate sporturi nutice, a alpinismului, a vânătorii şi a pescuitului sportiv, etc. Turismul în
parcurile naţionale este bine dezvoltat, vizitarea acestora se face organizat, în circuite obligatorii pe alei
special amenajate.

2.3. Indicatori ai echipării turistice

a spaţiului montan

Creşterea ca importanţă a spaţiului mantan în ansamblul general al cererii de vacanţe, a generat o

serie de preocupări ale specialiştilor în scopul expoatării pentru turism a acestor destinaţii, într-un mod
eficient, şi pentru valorificarea imensului potenţial natural şi socio-cultural. De altfel, exploatarea în
scop turistic a zonelor montane de pe piaţa internaţională, evidenţiază faptul că, investiţiile în acest
segment s-au îndreptat spre cele sociale şi economice, cum ar fi: ţările alpine europene, Japonia, SUA
sau Canada.

11
 În amenajarea staţiunilor montane o atenţie deosebită s-a acordat structurilor de cazare,
structurilor de alimentaţie publică, precum şi dotărilor specifice practicării schiului.
Amenajarea domeniului schiabil, în procesul mai lagr de amenajare a spaţiului montan,
reprezintă punctul de plecare în realizarea unei staţiuni turistice pentru sporturi de iarnă. În acest sens, se
are în vedere o serie de parametrii între care: numărul pârtiilor de schi, lungimea pârtiilor de schi, în
total şi pe categorii, transportul turiştilor către pârtiile de schi prin intermediul instalaţiilor de transport
pe cablu, precum şi alte echipamente auxiliare.

NOILE TELESCAUNE
NOUA PARTIE DE LA GURA HUMORULUI

PARTIA DE SCHII DE LA BUSTENI

12
 Suprafaţa zonelor montane din Europa
(Ierarhizare după proporţia zonelor montane faţă de total suprafaţă)
Suprafaţa zonei Proporţia zonei
Nr. Ţara Suprafaţa totală montane (mii montane din
crt. km2) suprafaţa totală
1 Norvegia 323,9 295,86 91,3
2 Elveţia 41,3 37,46 90,7
3 Slovenia 20,27 15,81 78,0
4 Grecia 132,22 102,98 77,9
5 Austria 83,85 61,51 73,4
6 Slovacia 48,99 30,37 62,0
7 Italia 300,59 180,78 60,1
8 Spania 505,21 281,39 55,7
9 Bulgaria 101,74 54,80 53,3
10 Finlanda 326,76 166,08 50,8
11 Suedia 449,96 227,70 50,6
12 Cipru 9,23 4,40 47,6
13 Portugalia 92,36 36,14 39,1
14 România 238,40 90,24 37,9
15 R.Cehă 78,79 25,41 32,3
16 Marea Britanie (UK) 245,49 62,56 25,5
17 Franţa 549,03 138,40 25,2
18 Germania 356,77 52,59 14,7
19 Ucraina 603,70 22,10 2,7
20 Irlana 70,40 7,44 10,6
21 Polonia 311,44 16,18 5,2
22 Ungaria 92,48 4,37 4,7
23 Luxemburg 2,59 0,11 4,4
24 Belgia 30,62 1,29 4,2
TOTAL 5.103,04 1919,81 Media: 30,5
EU-15 3.232,80 1322,91 Media: 44,6
STATE NOI – EU-27 901,34 241,58 Media: 26,8
STATE NON-EU 968,90 355,32 Media: 36,3

Din acesată ierarhizare a zonelor montane din Europa, eu am ales România şi Franţa pentru a
face o comparaţie între potenţialul turistic montan al acestor ţări.
Am ales aceste două ţări cu potenţial turistic diferit, dorind să scot în evidenţă trăsăturile prin
care se diferenţiază potenţial turistic şi activităţile turistice legate de acesta, fluxul turistic, infrastructura
turistică cât mai ales oportunităţile şi constrângerile de dezvoltare dintre cele state prin care turismul
poate fi şi pe viitor o ramură economică prin care economia ţării se poate baza. De asemenea, faţă de
13
alte ramuri dominate din economie, turismul se poate dezvolta şi prin exploatarea resurselor de mici
dimensiuni, dispersate, fiind din acest punct de vedere, o componentă importantă a economiilor locale.

Oferta turismului montan în România

3.1. Analiza turismului montan

din România

Suprafaţa montană: 90.240 km² (37,9% după NordRegio)

Proporţia zonei montane suptafaţa totale: 37,9

În ţara noastră, amenajarea turistică a zonei montane are deja o experienţa de peste un secol.
Numeroase grupări, asociaţii şi societăţi de turism care au funcţionat începând cu sfârşitul secolului al
XIX–lea au avut contribuţii remarcabile la echiparea turistică a zonei montane româneşti. De activitatea
14
acestora se leagă propagarea şi dezvoltarea turismului de munte, primele acţiuni concrete de creare a
dotărilor turistice (case de adăpost, cabane, refugii, apoi drumuri, şosele, marcaje pe traseele montane), a
posturilor de prim ajutor. Astfel masivele montane cel mai bine dezvoltate şi promovate au fost Bucegi,
Piatra Craiului, Făgăraş, Ceahlău, Parâng şi Cindrel, de acestea din urmă fiind legată apariţia primei
staţiuni montane din România, Păltiniş.
Odată cu reorganizarea activităţii de turism din ţara noastră, prin înfiinţarea în 1936 a Oficiului
Naţional de Turism şi mai ales după cel de-al doilea război mondial, s-au realizat numeroase investiţii
pentru dezvoltarea staţiunilor: Sinaia, Buşteni, Predeal, Păltiniş, Poiana Braşov, Borşa, Semenic, Stâna
de Vale, Durău şi altele.
Se poate spune aşadar că, de-a lungul timpului, zestrea turistică a Munţilor Carpaţi şi-a sporit
atractivitatea prin echipamentele şi amenajările specifice, menite să atragă cât mai mulţi turişti. Actualul
grad de valorificare reflectă preocupările statului şi ale agenţilor economici în domeniul amenajării şi
dezvoltării acestei zone turistice, însă sub puternica amprentă a schimbărilor economico – sociale din
ultimii ani, care au generat şi multe neajunsuri privind valorificarea turistică a zoni montane. 
Tendinţele pe care oferta turistică montană le-a cunoscut până în prezent au fost permanent
corelate cu cele înregistrate în domeniul cererii turistice, ceea ce a constituit esenţa evoluţiei continue şi
în ritmuri înalte a pieţei turismului montan şi în special a turismului pentru practicarea sporturilor de
iarnă. 
În ţara noastră, condiţiile naturale deosebite, alături de alţi factori, au determinat dezvoltarea a
trei staţiuni: Poiana Braşov, Sinaia şi Predeal; care concentrează, 63% din capacităţiile de cazare
existente în staţiunile de munte româneşti, 70% din totalul pârtiilor amenajate şi a instalaţiilor mecanice
de urcat şi 40% din circulaţia turistică din zona montana, totodată şi 52% din sosirile de turişti străini.
Pentru precticare sporturilor de iarnă, acest staţiuni dispun de o ofertă satisfacătoarea cerinţelor
turismului internaţional. Deficienţele remarcate în staţiunile precizate, se referă la:
- dieversificarea redusă a unităţiilor de cazare şi de alimentaţie publică;
- insuficienţa dotărilor de agrement;
- calitatea şi pregătirea personalului şi a servicilor prestate;
- prezenţa unui valoros domeniu schiabil, însă necompetitiv cu cel al staţiunilor europene;
- insuficienţa instalaţiilor de urcat, ca lungime, capacitate orară, diversificare, etc.;
- întreţinerea defectoasă a pârtiilor de schi şi slaba lor iluminare.

15
 Tustismul montan pentru practicarea sporturilor de iarnă se realizează şi în numeroase alte
staţiuni din ţară, unde, în decursul timpului, a fost amenajată o bază materială adecvtă, dar de mai mică
amploare, comparativ cu cele trei staţiuni amintite, între aceste staţiuni mai importante se regăsesc:
Păltiniş, Semenic, Borşa, Duran, Stâna de Vale, Lacu Roşu, Buşteni, Bâlea ş.a.
Situaţia actuală a turismului montan în România va fi
analizată prin intermediul ofertei, al cererii, precum şi prin luarea
în considerare a problemelor de ordin social şi ecologic.

3.2. Resursele turismului montan

din România

În zona noastră montană, oferta turistică prezintă unele trăsături specifice, conferite atât de
particularităţile fizico-geografice ale Carpaţilor, care îi diferenţiază de alte lanţuri montane europene, cât
şi de contextul economic şi social în care s-a situat valorificarea lor turistică. Astfel, principala trăsătură
a ofertei montane româneşti pare să fie discrepanţa între valoarea şi atractivitatea potenţialului turistic şi
gradul actual de valorificare, cu minusuri cantitative şi mai ales calitative.
Configuraţia variată a teritoriului ţării noastre, cadrul natural complex şi armonios structurat fac
România să deţină un potenţial turistic deosebit de valoros, ca premisă a dezvoltării unei activităţi
turistice eficiente. Zona montană, una dintre cele trei componente definitorii ale structurii peisagistice
din ţara noastră (alături de fluviul Dunărea şi de Marea Neagră, cu fâşia de litoral), contribuie într-o
foarte mare măsură la această diversitate şi complexitate a potenţialului turistic al României.
Ocupând circa o treime din suprafaţa ţării, Munţii Carpaţii adăpostesc o largă paletă de atracţii
turistice, multe din ele originale sau deosebit de valoroase. Făcând parte din sistemul alpino-carpato-
balcanic, Munţii Catrpaţi prezintă o serie de caracteristici proprii, care îi diferenţiază de Munţii Alpi şi
16
Munţii Balcani, atrăgând prin aspectul geografico-morfologic, cât şi din punct de vedere al activităţii
turistice.
Altitudinile maxime depăşesc 2.500 m doar în masivele Bucegi, Făgăraş, Parâng, Retezat;
înălţimea medie atingând 1000 m. Laţimea maximă a arcului carpatic este de 160 km în grupa de nord a
Carpaţiilor Orientali, între Baia Mare şi Cacica, iar cea minimă fiind de circa 35 km în Munţii Făgăraş,
între Victoria (la N) şi Nucşoara (la S). O notă specifică o oferă marea întindere a podişurilor de culme,
la o altitudine de 1000-2000 m, precum şi frecvenţa depresiunilor şi a văilor intercarpatice. Toate
acestea , alături de poziţionarea în centrul ţării, conferă lanţului carpatic o largă accesibilitate dinspre
toate colţurile ţării, în toate direcţiile şi până în interiorul masivelor muntoase.
Potenţialul turistic al zonei carpatice este dat de o serie de obiective de ordin natural sau
antropic, variate şi valoroase, multe din ele putând motiva prin ele însele deplasarea turiştilor.

3.3. Exemple din oferta montană

românească

POIANA BRAŞOV

Poiana Braşov, o staţiune de odihnă şi tratament cu sezon

permanent, aflată în partea central sud-estică a României (Judeţul
Braşov), într-un luminiş înconjurat de păduri de conifere, la poalele
Masivului Postavaru (Carpaţii Meridionali), altitudine 1.030 m, la 12
km sud-vest de Municipiul Braşov de care o leagă o şosea modernă.
Clima montană tonifiantă, cu o temperatură medie anuală de 5°C. Poiana Braşov este cea mai renumită
staţiune pentru sporturile de iarnă din România şi totodată un important centru turistic internaţional. Ea
dispune de 12 pârtii de schi, cu grade diferite de dificultate, terenuri de sport, un lac, un teleferic, un
skilift, bazine acoperite, saune, sali de gimnastică medicală, discoteci, baruri şi restaurante etc. Cazarea
este asigurată în bună parte în hoteluri de lux sau de categoria A, în vile sau cabane.

HOTEL PERIOADA PACHET PREŢ/PERSOANĂ ÎN:

HERALDIC  29.12.08 – 6 Nopţi cazare  995 E- cameră dublă
5* 04.01.09 Cină  29.12.2008 1145 E – în apartament
Masa de revelion  1.295 E cameră single

17
 Cină  01- 02-03.01.09
Branch 01.01.09-bufet
RUIA   4* 28.12.08 – 5 Nopţi cazare  2909 RON – cam dublă
02. 01.09 Masă - demipensiune 3245 RON –junior suite
Masă de revelion  3695 RON – pres . suite
Sauna ,fitness, masaj 895 RON – supliment în cameră
dublă
 MIRAJ 4* 29.12.08 – 5 Nopţi cazare  2.798RON în cameră dublă
03. 01.09  mic dejun şi cină bufet
Masa de revelion 
Cină tradiţional pe 01.01
TIROL 4* 29.12.08- 5 Nopţi cazare cu mic 499.5 E în cameră dublă
03.01.09 dejun 699 E camera single
Masa  102 E /pers   699.5 E în apartament
Masa de revelion
VISTA 4* 29.12.08- 5 Nopţi cazare cu mic 499.5 E în cameră dublă
03.01.09 dejun 699 E cameră single
Masa  102 E /pers   699.5 E în apartament
Masa de revelion

BUŞTENI
Deşi oraşul Buşteni este situat într-o zonă muntoasă, Valea Prahovei se largeşte în această
regiune formând o întinsă suprafaţă aproape orizontală în unele locuri. Din această cauză priveliştea este
atât de fermecatoare încât poate fi comparată numai cu cele mai
încântătoare privelişti din Alpii elveţieni. 
Situat la poalele munţilor Bucegi, oraşul Buşteni este punctul de
plecare în majoritatea traseelor montane din zonă, iar iubitorii sporturilor
de iarnă vor fi bucuroşi să afle că la Buşteni s-a inaugurat cea mai
modernă pârtie de schi din ţară şi din sud-estul Europei. Este vorba de
18
pţrtia Kalinderu, amenajată la standarde internaţionale, cu fonduri europene. Pârtia Kalinderu este
amplasată pe un versant al masivului Caraiman, la circa 1 km distanţă de centrul localităţii, are o
lungime de 1.300m,  panta medie de 37%, instalaţie de zapadă artificială şi telescaun.

HOTEL PERIOADA PACHET PREŢ/PERSOANĂ

ÎN:
SILVA  3* .12.08 – .01.09 4 Nopţi cazare cu mic dejun –bufet 1715 RON
excepţie 01.01.09
Masa - bonuri  120 ron /pers
Masa de revelion 
Cină  01.01.09
SILVA  2* .12.08 – .01.09 4 Nopţi cazare cu mic dejun –bufet 1580 RON
excepţie 01.01.09
Masa - bonuri  120 ron /pers
Masa de revelion 
Cină  01.01.09
VILA LAURA 28.12.2008- 7 Nopţi cazare 15666 lei / vila
04.01.2009
VILA LAURA  28.12.2008- 7 Nopţi cazare 5595  lei/ cabană
cabană 04.01.2009
 

Oferta turismului montan în Franţa

4.1. Analiza turismului montan din Franţa

Suprafaţa montană: 138, 40 km²

Proporţia zonei montane din suprafaţa totală: 25,2

Zonele montane sunt împărţite în 7 masivi, cu diferenţieri climatice importante.

19
 Franţa posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul şi vestul ţării până la lanţurile
muntoase din sud (Munţii Pirinei) şi sud-est (Munţii Alpi), aceştia din urmă având cel mai înalt punct
din vestul Europei, Mont Blanc (4.810 de metri). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central
sau Munţii Vosgi. Cele mai importante planuri de amenajare turistică a Alpilor Francezi, s-au
materializat în apariţia staţiunilor climaterice, orientate pentru sporturi de iarnă. O prima generaţie a
unor astfel de staţinuni s-a dezvoltat în secolul XIX şi prima jumatate a secolului XX, oarecum spontan,
având ca centru o localilate agro-pastorală preexistentă.
Concepţia franceză de amenajare turistică se remarcă prin implantarea şi dezvoltarea de staţiuni
noi, create „ex nihilo” peste limita locuinţelor permanente, în locurile ales pentru posibilităţiile de a fi
practicate sporturile de iarnă, adică rareori sub 1800 m altitudine. Aceste staţiuni au apărut înainte de al
doilea război mondial: Alpes d’Huez (1934) a reprezentat punctul de plecare. Mai apoi a urmat
Courchevel (1949), ca model al celei de a doua generaţie, iar a treia generaţie a staţiunilor integrate,
începe cu La Plagne (1963).
Chamonix, staţiune veche de peste 230 de ani:
– 3 trambuline, 2 patinoare, 9 linii principale de transport pe cablu, cu 19 segmente, 120
km pârtii de schi;
– numeroase trasee de alpinism, de drumeţie, stadion olimpic etc.;
– deţine 16 şcoli sportive (de schi, alpinism, drumeţie, parapantă etc., inclusiv Şcoala
Naţională de Schi şi Alpinism), 13 cluburi sportive (călărie, golf, bowling, karting,
escaladă etc.), 13 federaţii şi cluburi alpine.;
– 70 de hoteluri (4800 locuri), 51 de cabane (570 locuri), pensiuni şi case de oaspeţi, 14
campinguri, circa 130 de refugii montane, 32 de restaurante în Chamonix şi împrejurimi,
7 restaurante de altitudine, 23 de baruri, 8 cluburi de noapte, 10 cafenele etc.;
– 20 de touroperatori şi înca 11 agenţii specializate pe programe turistice de aventură;
– masivele Mont-Blanc şi Aiguilles-Rouges, celebra vale Blanche cu gheţarul Geant (3269
m) pe care se practică schiul de vară, telefericul Aiguille du Midi, ce leagă staţiunea de
Val d’Aosta (Italia) şi trenul ce cremalieră Montenvers, din 1909, care urcă la gheţarul
Mer de Glace, cu peste 15 km de pârtii de schi.

Alte ataţiuni din Franţa:

• Albertville – gazda Olimpiadei de iarnă din 1992
• Val d’Isère – cu peste 23000 locuri de cazare, 300 km pârtii de schi, 120 teleferice, o adevărată
“uzină de schi”

20
 • Tignes – cu circa 30000 paturi, 120 teleferice şi 300 km pârtii înzăpezite tot timpul anului
• Val Thorens – cea mai înaltă staţiune de schi din Europa, la 2300 m, făcând parte, alături de
staţiunile Les Menuires, Meribel, Courchevel şi altele din renumitul areal de staţiuni de schi “Les
Trois Vallées”;
• Les Arcs – Bourg St. Maurice
La Plagne, Pralognan, Aix-Les-Bains etc.

4.2. Exemple din oferta montană franceză

Plagne, în Alpii Francezi

Hotel Club les Sittelles de 3 stele
Situată în magnifica Savoia-Alpii Francezi, dominatăde vârful Mont Blanc, La Plagne este una
dintre cele mai faimoase staţiuni de înalta altitudine din lume. La Plagne este formată din 10 localităţi
mici, independente, cu magazine, restaurante, şcoli de ski, cu acces direct la domeniul schiabil. Fiecare
localitate este bine conectată la Gondole şi interconectate, între ele. 
Altitudine: 1970 m - 3250 m 
Lungime totală pârtii: 425 km 
Cea mai lungă coborâre: 10 km 
Lifturi: 58 
Pârtii uşoare (cod verde): 195 
Pârtii intermediare(cod bleu/ rosu): 27 
Pârtii dificile (cod negru): 22 
Rating staţiune: 4/5 iar pentru familii 5/5

Servicii incluse:
* 7 nopţi cazare în cameră dublă 
* 7 zile Pensiune Completa 
* La pranz şi Cină, vin inclus 
* O Cină cu specific Savoiard 
* Gustări, ceai, cafea la sosirea de pe pârtie 
* Cină festivă de Revelion 
21
* Acces la facilităţile hotelului 
* Club pentru copii 
* Animaţie, spectacole 
* Asistenţă turistică 
* Taxa hotelieră şi de staţiune 
* TVA 
Alte avantaje: 
* Reduceri la tarifele pentru inchiriere echipamente ski 
* Reduceri la tarifele Scoală de Ski 
* La cerere, masă de pranz poate fi servită pe pârtie. 

Servicii opţionale
Transport cu avionul Bucureşti - Geneva - Bucureşti. 
Preţuri informative: 300 EURO/pers. şi 110 EURO/copil între 0-2 ani. 
* Transfer cu autocarul Aeroportul Geneva - Hotel - Aeroportul Geneva. 
Preţurile variază în funcţie de staţiune. Copil 2-11 ani, 50% reducere

Tarife: de la 744 Euro /persoană/sejur

Perioada Preţ/sejur Durata Masa
27.12.2008 – 03.01.2009 744 Euro 7 nopţi pensiune completă

REDUCERI: 
Rezervare online – 3% 
Plata online – 3%

Concluzii şi aspecte comparative

între cele două ţări cu potenţial montan

Această lucrare îmi va fi de ajutor pe viitor, deoarece pentru a fi un bun tehnician în turism nu
trebuie doar să-şi placă ceea ce faci (deşi acesta reprezintă unul dintre lucrurile cele mai importante),
trebuie să şi cunoaştem definiţii ale turismului şi date referitoare la dezvoltarea turismului.
Odată cu aceste date referitoare la istoricul turismului, m-am axat şi pe amenajarea locurilor
montane şi pe concepţii şi strategii diferite de amenajare a zonelor montane din mai multe ţări. După

22
cum se observă şi în lucrarea prezentată, fiecare ţară doreşte să aducă câte ceva nou în amenajarea
turismului montan. Spre exepmpul concepţia franceză de amenajare turistică se remarcă prin
implantarea şi dezvoltarea de staţiuni noi, create peste limita locuinţelor permanente, adică rareori sub
1800 m altitudine, spre deosebire de concepţia austriacă care pune accent pe locuitorul de la munte, care
este considerat centrul doctrinei de amenajare.
După cum am precizat în lucrare, România şi Franţa sunt două ţări care au foarte mare potenţial
turistic, însă aş dori să precizez unele diferenţe care există între acestea două. O diferenţă între aceste
două ţări cu potenţial turistic se regaseşte în suprfaţa zonei montane a ţărilor: România are o suprafaţă
montană de 90,24 km² pe când Fratnţa are o suprafaţă montană de 138,40 km². Datorită produsului
intern brut mai crescut ale Franţei, face ca amenajarea zonelor turistice montane să fie mult mai
dezvoltată ca în România, ceea ce duce la un număr mai crescut de turişti în Franţa.
În concluzie, chiar dacă Franţa are o suprafaţă montană mai mare decât a României, si este o ţară
mult mai dezvoltată, nu putem negă obiectivele turistice atât naturale cât si antropice pe care le regăsim
în Carpaţii româneşti.

BIBLIGRAFIE

GH. NICULESCU – VALEA PRAHOVEI , EDITURA SPORT – TURISM, 1988,

BUCURESTI

TRAIAN NAUN, EMIL BUTNARU – MONOGRAFII MONTANE, MUNTII CALIMANI,

BUCURESTI 1989

23
 PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR GEORGE ERDELI, LECTOR UNIVERSITAR
DOCTOR AUREL GHEROGHILAS – AMENAJARI TURISTICE, EDITURA UNIVERSITARA
BUCURESTI

PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR GHEORGHE POSTELNICU – ECONOMIA

TURISMULUI, UNIVERSITATEA CRESTINA „DIMITRIE CANTEMIR”, CLUJ–NAPOCA 1996

HTTP://WWW.ASE.RO/SITE/INDEX/INDEX.ASP

24