20-01-09

Analiza meciului Steaua Bucuresti - FC

Zürich

Clasicul
Astazi Steaua a jucat al doilea meci de pregatire din cantonamentul de la Oliva Nova, impotriva
unui adversar puternic, FC Zurich. Scorul a fost 2 la 2 la final dar acesta conteaza mai putin.

Steaua a inceput in formula 4-1-4-1 cu:

Cernea - Ogararu, Ghionea, Tudose, Filip - Lovin - Nicolita, Dayro Moreno, Bicfalvi, Semedo -
Litu (prima repriza)

Vatca - Golanski, Baciu, Rada, P.Marin - Ov. Petre - Szekely, Toja, Stancu, Ochirosii -
Kapetanos (a doua repriza)

Din nou, acest sistem a dovedit ca nu se potriveste deloc cu ce se cere la Steaua. Jucand cu un
singur atacant, presiunea pusa pe apararea adversa a fost minima. Mai mult, tanarul Litu s-a
retras de multe ori chiar pana la mijlocul terenului pentru a-si ajuta colegii la constructie lasand
astfel un spatiu gol in atac.

Desi Steaua a folosit 5 mijlocasi(chiar 6, cand se retragea Litu) constructia a mers iarasi foarte
prost. Si acest lucru poate fi explicat prin urmarirea miscarii balonului atunci cand se afla in
posesia Stelei. Deja, scoaterea balonului pe flancuri a devenit un reflex al mijlocasilor Stelisti.
Chiar daca in centrul terenului exista 3 mijlocasi, acestia scot de fiecare data mingea pe benzi si
apoi stau linistiti.(Dayro, Bicfalvi si Stancu nu s-au vazut deloc) Iar pe benzi jucatorii ca
Semedo(prost reprofilat in mijlocas stanga) pierd fiecare minge fara probleme.

Cu un sistem cu 4 mijlocasi ofensivi ar fi mult mai indicat sa se joace vertical pe poarta, in

viteza. Atacantul impins, care sta cu spatele la poarta, poate intra astfel in combinatii rapide cu
mijlocasii ofensivi care vin din linia a doua si poate oferi pase decisive prin un-doiuri.

Primul gol al Stelei a venit dintr-o verticalizare. Un stelist a deviat o minge peste apararea
elvetiana iar Litu a plecat cu ea la picior si a finalizat. Iar al doilea gol, desi "bravii" comentatori
gesepisti au afirmat cu incredere ca a venit dintr-o centrare, a venit de fapt dintr-o pasa printre.
Aceste doua goluri arata clar care sunt cele mai bune solutii la Steaua. Insa, in ciuda acestui fapt,
jocul obsesiv al Stelei cu mingi pe benzi devine din ce in ce mai enervant.

Despre aparare nu se pot spune multe lucruri. Desi Steaua a luat 2 goluri, motive de ingrijorare
nu prea exista. Amandoua au venit de pe partea lui Ogararu, din neatentia acestuia. Faptul ca in
centru au evoluat Ghionea si Tudose a fost un ajutor in plus pentru echipa elvetiana. Singura
problema ramasa in aparare e postul de fundas stanga. Filip nu a mai repetat evolutia buna din
meciul cu Tianjin. Mai ramane de vazut daca el poate sa fie o solutie in acest sezon sau nu.

Observatii

Toja arata o pofta tot mai mare de joc si o forma tot mai buna. Se pare ca jucatorul columbian a
reusit in sfarsit sa se adapteze si se simte foarte bine pe postul de mijlocas ofensiv.

Kapetanos a confirmat de mult timp si continua evolutiile bune. Acest atacant poate sa fie
golgeterul pe care Steaua l-a asteptat de foarte mult timp. Ataca mereu poarta si, desi a fost adus
ca sa devieze mingi pentru coechipieri, se pare ca ii place mai mult sa devieze mingile in poarta
adversa.

Desi nu a impresionat, tanarul Litu a reusit sa marcheze un gol. A fugit cu mingea la picior, cu
un adversar in spate si a sutat peste portar. Se pare ca nu a uitat ca acum cativa ani era poreclit
"Torres". Sa speram ca aceasta reusita ii va da mai multa incredere in el si il va ajuta in
continuare.

Semedo a jucat din nou mijlocas stanga si a dezamagit. E clar ca acest post nu i se potriveste
deloc. Daca Toja joaca mult mai bine in centru, poate ca pe stanga ar trebui folosit tanarul
Ochirosii.

Stancu si Dayro Moreno sunt atacanti. Folosirea lor ca mijlocasi incurca mai mult. Folosirea lor
ca atacanti intr-un sistem 4-4-2 alaturi de un varf precum Kapetanos sau Litu ar fi o idee mult
mai buna. Dayro Moreno si Stancu au calitati care le completeaza pe cele ale lui Kapetanos sau
Litu.

Steaua ar trebui sa caute neaparat un executant de lovituri libere. Nu ma refer aici la oameni care
sa centreze(Ogararu si Ochirosii centreaza foarte bine si din lovituri libere). Ma refer la oameni
care sa poata transforma o lovitura libera de la marginea careului in gol. De-alungul timpului
Steaua a avut mai multi jucatori pentru care lovitura libera de la 20-25 de metri de poarta adversa
era ca un penalty: Hagi, Adi Ilie, Florentin Dumitru chiar si Dica. In momentul de fata, insa, nu
mai exista nici un astfel de om in echipa.

Ar mai fi loc si de cateva transferuri la Steaua. Dar mai bine sa asteptam sa vedem ce vor face
tinerii care au venit in pregatire cu echipa.

Veti spune ca acesta e doar al doilea amical si ca inca nu pot fi trase concluzii. Aveti dreptate.
Nimeni nu trage nici o concluzie. Insa, daca esti o echipa care vrei sa castigi campionatul, ar cam
trebui de pe acum sa arati macar o incercare de schimbare in bine. Ori Steaua a jucat la fel ca si
pana acum, nimic schimbat.

Analiza tactica: Blackburn Rovers in meciul

cu Manchester United
Articol scris de Paul • Apr 13th, 2010

Categorie: Tehnico-tactic 

E prima mea analiza tactica, dar sper sa ma fac inteles. De ce am

ales Blackburn? De ce nu am optat pentru Manchester sau…Chelsea? Simplu! Blackburn e cea
mai ‘ciudata’ echipa din Premier League, iar Sam Allardyce e unul dintre cei mai buni tacticieni,
in special pentru meciurile de acasa.

Datorita cifrelor care planeaza in jurul trupei din Blackburn, putem cataloga echipa ca una
‘stranie’. Tiparul meciurilor mai usoare acasa si celor grele in deplasare, nu poate fi mai
accentuat decat aici. Cifrele uimesc. 34 de partide. 17 partide pe teren propriu – doar doua
infrangeri. 17 partide disputate in deplasare – doar doua victorii. Killeri acasa dar pisicute in
deplasare, baietii lui Sam Allardyce au acelasi numar de infrangeri acasa ca Arsenal sau
Manchester, in timp ce in deplasare au un golaveraj necrutator de 11-36.

Dupa ce le-au dat un branci elevilor lui Carlo Ancelotti, nici diavolii din Manchester nu au fost
crutati pe arena din Blackburn. ‘Efectul Ewood Park’ insa nu poate face din Blackburn o echipa
cu prententii europene, atata timp cat din deplasare nu se aduc puncte suficiente. Cu o echipa
destul de experimentata, a carei medie de varsta este de 27 de ani si doua luni, Sam Allardyce a
construit in Blackburn o adevarata fortareata. Vom incerca sa aflam cateva din secretele lui Sam,
analizand tactic ultimul meci al celor de la Blackburn, adica intalnirea cu Manchester United
terminata 0-0.

Blackburn Rovers 0 – 0 Manchester United

Echipa de start a gazdelor:

1. Paul Robinson (Portar)
28. Phil Jones (Fundas central)
4. Christopher Samba (Fundas cemtral)
5. Gael Givet (Fundas stanga)
27. Míchel Salgado (Fundas dreapta)
15. Steven Nzonzi (Mijlocas central)
11. Vincenzo Grella (Inchizator)
22. Nikola Kalinic (Varf)
12. Morten Gamst Pedersen (Al doilea varf)
21. Martin Olsson (Extrema stanga)
7. Brett Emerton (Extrema dreapta)

Man Utd: Van der Sar, O’shea, Vidic, Ferdinand, Neville, Nani, Scholes, Giggs, Valencia,
Berbatov, Macheda.

La prima vedere, un fan al campionatului german sau al campionatului spaniol de exemplu, ar

recunoaste cu siguranta doar doua nume. Paul Robinson, celebrul portar caruia i-a sarit mingea in
meciul Angliei cu Croatia si Michel Salgado, batranul fundas care a jucat timp de zece ani la
Real Madrid. Ei bine, Big Sam a reusit sa-si aduca toti jucatorii la acelasi nivel, Blackburn nu are
vedete.

Cu o formatie tip 4-1-2-2-1 pe atacurile duse in special pe extrema si o formatie 4-1-3-2 cu

Kalinic varf impins pe faza defensiva sau pe contratac, Blackburn i-a stopat excelent pe baietii
lui Sir Alex, singura ocazie reala ratata de Manchester consumandu-se pe finalul primei reprize,
dupa o degajare ratata a lui Robinson. Faza l-a avut in prim-plan pe Valencia, acesta profitand de
o neatentie a capitanului Nelson, s-a detasat de marcaj dar a tras direct in portar.

In graficul de mai jos, pe care sunt insemnate toate suturile (pe poarta/spre poarta/blocate), se
poate observa cum Manchester, vazande-se neputicioasa in fata apararii bine organizate a celor
de la Blackburn (majoritatea suturilor din careu fiind blocate sau au fost lovituri de cap), s-au
vazut nevoiti sa apeleze la suturile de la distanta. Mutarea lui Sir Alex cu Gibson pentru Giggs
alimenteaza aceasta teorie.
Jucand in premiera dupa mult timp cu doi atacanti (Macheda si Berbatov), Sir Alex a aglomerat
zona centrala din fata portii lui Robinson. Big Sam a optat pentru un cuplu Samba – Jones in
centrul apararii, lasandu-l pe banca pe experimentatul capitan Nelson. Tanarul Jones s-a dovedit
a fi mutarea reusita a lui Big Sam, acesta reusind un meci foarte bun. Dupa minutul 33 cand
Samba s-a accidentat, Jones a facut pereche in centrul apararii cu Nelson, descurcandu-se la fel
de bine. Combinatiile care treceau de Grella si ajungeau la Macheda sau Berbatov aveau sa fie
stopate cu succes de cuplul teapan de fundasi centrali.

Preocupati mai mult cu distrugerea atacurilor inca din  faza incipienta, acestia le-au dat zero
sanse fundasilor laterali O’Shea si Garry Neville sa se exprime. Chiar daca nu au incurcat prea
mult extremele adverse in raidurile de pe margine, extremele au facut un joc decent, ajutati si de
fundasii laterali Salgado si Givet.

Putinele mingi care au fost jucate de atacantii lui United i-au impins pe diavoli sa mute jocul
puternic in benzi, intrarile in centru, centrarile sau suturile surprinzatoare fiind solutiile valabile
la care puteau apela Nani si Valencia. In imaginea de mai jos veti observa cum Big Sam si-a
aranjat echipa perfect in teren, posesia alb-albastrilor aratand asa: 32% – stanga / 35% – centru /
32% – dreapta. Bulinele rosii galbene si verzi repriznta asezarea cea mai folosita de jucatori sau
‘media asezarii jucatorilor’. Pozitiile sunt luate foarte sus, iar partea centrala aduna cea mai mare
denistate de jucatori.
- Fiecare bulina rosie reprezinta cate un jucator care a jucat tot meciul.
- Bulina galbena – Samba / Bulina galben-neagra (inlocuitorul) – Nelson
- Bulina verde – Olsson / Bulina verde-neagra (inlocuitorul) – Diouf
- Bulina albastra – Emerton / Bulina albastra-neagra (inlcoitorul) – Dunn
Putem observa cum Samba, in cele 33 de minute pe care le-a jucat a fost nevoit sa ajute flancul
lui Salgado datorita deselor raiduri ale lui Nani. Odata cu repriza a doua, a venit si echilibrul
pentru United, flancul lui Valencia fiind folosit si el mai des, ca urmare Nelsen a jucat pe pozitia
clasica.

Dunn a fost introdus in locul extremei Emerton, luand o pozitie mult mai centrala iar schimbarea
lui Olsson pentru Diouf a fost la fel de logica, renuntand la extrma in detrimentul unui mijlocas
ofensiv puternic care poate tine jocul departe de poarta. Big Sam a gandit perfect finalul de meci,
aglomerand zona centrala cu ultimele doua schimbari, iar mijlocasii centrali i-a tras spre banda
ajutand fundasii laterali.

Un alt amanunt important este acela ca Sam si-a instruit foarte bine elevii pentru fazele fixe.
Toate loviturile libere din propria jumatate au fost executate de portarul Robinson direct in careul
advers, iar auturile de margine din apropierea careului advers au fost batute lung in stilul Delap
pe linia de 6 metri.

In final, cateva date pe scurt despre Blackburn Rovers si orasul din care provine:

- Blackburn este un oras din Nord-Vestul Angliei, cu o poluatie de aproximativ 105.085 de

oameni.
- Clubul Blackburn Rovers a fost infintat in anul 1875, iar culorile clublui sunt alb si albastru.
- Motto-ul echipei, care apare si pe stema este: “Arte et labore” in latina, sau ‘Prin talent si
munca’, in romaneste. Tot pe stema apare si un trandafir, trandafir prezent si pe steagul regiunii
Lancashire, regiune din care face parte Blackburn.
- Marele rival al alb-albastrilor este Burnley, echipa care este cu un pas in Championship.
- Sezonul 1994/1995 a fost cel mai bun din istoria clubului, reprezentand singurul sezon in care
Blackburn a cucerit campionatul.
- Blackburn a castigat de 6 ori FA Cup (1884, 1885, 1886, 1890, 1891, 1928)
Africa de Sud-Mexic 1-1 (Tshabalala 54′-Marquez 79′)

Fantastici africanii,m-au lasat in ceata cand sa

vad reluarea la golul mexicanilor hopa s-a luat curentul,a venit imediat dupa 2 secunde,dar fara
sa mai mearga cablul.A fost sau n-a fost ofsaid?This is the questions,cert e ca pe parcursul primei
reprize oaspetii au facut legea pe teren si au avut cele mai multe situatii de gol.

Mexicanii au propus o asezare foarte curajoasa cu fundasii de banda Aguilar in dreapta si

Salcido in stanga,care au urcat la maxim si au creat pericol in defensiva adversa.Extremele
Vela de pe dreapta si Do Santos au intrat mai mult in combinatii centrale,iar Franco a fost un
varf central mobil si dispus la efort.Au fost cateva ocazii bune pentru Mexic,cea mai mare la o
reluare periculoasa din careu a lui Dos Santos si tot atacantul lui Galata a avut un sut bomba
putin pe langa poarta.

O risipa mare de energie pentru mexicani si mai ales pentru Aguilar si Salcido,care au fost
nevoiti sa alerge mult pe benzile terenului.Capitanul Torado si Juarez s-au descurcat bine in
centru si au castigat multe dueluri,reusind sa tina terenul pe faza defensiva,mai ales ca au fost
ajutati de Rafa Marquez,care a jucat in fata fundasilor.
Africa de Sud a jucat intr-o asezare 4-4-1-1 cu Khune in poarta,Gaxa dreapta,Khumalo si
Mokoena in centru, Twala stanga, apoi o linie de 4 mijlocasi Modise dreapta, Letsholonyaye si
Dikgacoi in centru, Tsabala in stanga, Pienaar in centrul cu o libertate totala de miscare si Mhela
in fata.

Cu puternicul varf,Mhela izolat intre fundasii Rodriguez si Osorio,africanii au fost destul

de stersi pe faza de atac,dar au fost cateva faze in care au avut superioritate datorita
urcarilor fundasilor de banda si au avut cateva pase bune din prima.Tsabala s-a miscat
bine in partea stanga si a creat cateva faze spectaculoase,iar Pienaar a fost omul care a
orchestrat tot jocul de atac al echipei sale.

Mexicanii au venit din nou cu ceva nou spre finalul primei parti,cand Vela si Giovanni Dos
Santos au schimbat benzile,iar fundasii laterali au continuat sa urce in atac.Asa au aparut alte 3
mari situatii de gol cu urcarea lui Aguilar in partea dreapta,aparitia surprinzatoare a lui Vela in
acea zona si o pasa inteligenta peste aparatori pentru Franco,care a scapat singur,dar portarul
african a scos.Tot de acolo a mai ratat Vela un sut,iar in partea celalalta Dos Santos a creat
pericol,la un sut deviat in acel corner din care mexicanii au deschis scorul,dar golul a fost anulat
pe motiv de ofsaid.
 La reluare, jocul a continuat sub aceleasi
coordonate din prima repriza,mexicanii si-au continuat atacurile,dar a venit o minge pierduta la
centrul terenul si un contraatac fulger al africanilor cu doua pase din prima si mingea a ajuns la
Tshabalala,care a prins un sut fabulos si a declansat nebunia in tribunele unui stadion in forma de
cometa zburatoare,umplut pana la refuz de fanii ”Bafana Bafana”.

Mai ramaneau 30 si ceva de minute pentru ca mexicanii sa-si valorifice superioritatea din teren si
sa indrepte rezultatul,dar se parea ca fotbalul isi va arata fata nedreapta si de aceasta data.Dos
Santos suteaza puternic la incheietura barelor,dar Khune e imbatabil,iar africanii devin si mai
puternici cu energia venita din tribune.

Aguilar ii lasa locul lui Guardado min 55,Cuauhtemoc Blanco intra in locul lui Vela min 68 si
Javier Hernandez intra in locul lui Franco min 72,iar Mexicul renunta total la gandurile
defensive si se arunca total in atac, africanii avand doua contraatacuri foarte periculoase.

Pana la urma vine golul egalizator,la o minge centrata in careu Marquez a ramas singur si l-a
executat fara probleme pe Khune.Mexicanii continua asediul total si in ultimele 10 minute,dar
Africa de Sud are o bara prin Mphela,care a scapat singur dupa o pasa plecata de la propriul
portar.
Ar fi fost foarte nedrept ca africanii sa castige,dar nici remiza nu stiu cat e de
corecta pentru ca mexicanii au jucat un fotbal ofensiv foarte spectaculos,si-au asumat
riscuri enorme pentru faza de atac si au aratat un fotbal superior.

Africa de Sud-Mexic

43%-57% posesia mingii

8-11 ocaziile de gol

4-5 cornere