4.2.

Analiza pierderilor exergetice

Se cunoaşte bine faptul cã toate procesele reale, datoritã ireversibilitãţii fenomenelor

care însoţesc aceste procese, produc o degradare a energiei, adicã transformarea unei pãrţi a
exergiei în anergie.
Pierderea de exergie este datã de relaţia:
Ex p  Ta  Sirev
, (4.3)
dacã T a reprezintã temperatura mediului ambiant şi ΔS irev reprezintã creşterea entropiei
datoritã ireversibilitãţilor din sistemul adiabatic analizat.
Pierderile de exergie care apar în cazul schimbãtoarelor de cãldurã sunt de trei feluri:
- o primã pierdere se datoreazã viscozitãţii fluidelor, care la curgerea prin aparat aderã la
pereţii conductelor şi ca urmare apar pierderi prin frecare;
- a doua pierdere de exergie se datoreazã schimbului de cãldurã la diferenţe finite de
temperaturã între cele douã fluide, de la fluidul mai cald la cel mai rece, energia
devalorizându-se, calitatea ei scazând odatã cu temperatura;
- a treia pierdere de exergie este o urmare a amestecãrii şuviţelor de fluid la ieşirea din
aparat. Dacã la ieşirea din aparatul schimbãtor de cãldurã existã diferenţe de temperaturã între
şuviţele de fluid, aceste diferenţe vor dispare prin amestecarea fluidului în conducta
colectoare.
Are loc un proces de egalizare, de trecere spre starea de echilibru, de înlocuire a ordinii
cu dezordinea, ceea ce se traduce prin degradarea energiei printr-o pierdere de exergie.

4.2.1. Calculul pierderilor de exergie datoritã frecãrii

Creşterea de entropie datoratã frecãrilor se determinã cu relaţia:

L f 12
Sirev 
T
, (4.4)
unde L f12 este lucrul mecanic de frecare corespunzãtor transformãrii 1-2, care se produce la
temperatura T. Pierderea de exergie va fi prin urmare, conform relaţiei (4.3),
T
Ex p  L f 12 a
T

Din cauza frecãrii, pe traseul de curgere a fluidului ia naştere o cãdere de presiune Δp. Dacã
debitul de fluid este V [m3/s] atunci, pentru vehicularea fluidului, este necesar în unitatea de
timp lucrul mecanic V Δp.
Fluxul exergiei pierdute va fi prin urmare:
T
E x p  Vp a
T
,
sau dacã scriem expresia debitului V  Aw şi expresia cãderilor de presiune într-o conductã
2
Lw
p    ,
d 2
ALw3  Ta T
E x p 
2d T T1
(4.5)
unde: T2

-  = coeficientul de rezistenţã; T1

- L = lungimea traseului de curgere; T2

Ta
- A = secţiunea de curgere a fluidului; Ex p
- w = viteza de curgere a fluidului; ss
Δs 1
- d = diametrul conductei; Δs 2
- ρ = densitatea fluidului;
Fig.4.1
- T = temperatura fluidului.

4.2.2. Calculul pierderilor de exergie datoritã diferenţelor finite de temperaturã

între cele douã fluide

În figura 4.1 este reprezentatã variaţia temperaturii celor douã fluide la trecerea prin
schimbãtorul de cãldurã în funcţie de entropia lor specificã. Primul fluid se rãceşte la presiune
constantã de la temperatura T1 la temperatura T1 când entropia sa specificã scade cu Δs 1 , iar al
doilea fluid se încãlzeşte la presiune constantã de la T2 la T2 , înregistrând o ceştere de
entropie Δs 2 .
Deoarece cãldura cedatã de primul fluid este egalã cu cea primitã de cel de-al doilea fluid,
suprafeţele cuprinse între curbele de transformare ale celor douã fluide şi axa absciselor , sunt
egale. Pentru o transformare la presiune constantã, se poate scrie:
di dt
ds   cp
T T

Prin integrare se obţine în cazul de faţã:

T 
s1  c p1 ln 1
T1
şi
T 
s2  c p 2 ln 2
T 2
Variaţia de entropie pentru întregul aparat, considerat ca un sistem adiabatic, va fi:
sirev  s1  s 2
Se obţine astfel fluxul exergiei pierdute:
E x p  Ta m1s1  m 2s2 
,
unde m1 şi m 2 sunt debitele celor douã fluide, ori
  T T 
E x p  Ta  C1 ln 1  C 2 ln 2 
 T1 T2 
 , respectiv:
    
T T2 
Ex p  TaC2 ln  1 
 

T  T2 
 1   (4.6)
În cazul în care unul din cele douã fluide condenseazã sau vaporizeazã, se poate scrie:
m q C T   T2
S1   1 1   2 2
 
T1 T1

dacã q este cãldura cedatã de unitatea de masã a fluidului care îşi schimbã faza şi dacã cãldura
cedatã de primul fluid este egalã cu cea primitã de cel de-al doilea fluid.
Rezultã pierderea totalã a fluxului exergetic:
T   T  
E x p  TaC 2  2 2  ln T2 
 T1 T2 
(4.7)

4.2.3. Calculul pierderilor de exergie datoritã amestecãrii fluidului

Cazul gazelor perfecte

Se considerã n curente ale aceluiaşi gaz perfect, având masa m i , entalpia I i şi temperatura T i
care se amestecã la presiune constantã, fãrã schimb de cãldurã cu mediul înconjurãtor. Pentru
gazul ideal procesul va fi reversibil, cu entropie constantã, în timp ce în realitate are loc un
proces ireversibil, cu creştere de entropie.
Entalpia amestecului se obţine cu suma entalpiilor,
I  I1  I 2  ..........  I n

de unde
I n
i   i ii
m i 1

mi
dacã i  , reprezintã participaţia masicã a unei componente în amestec.
m
Dacã se noteazã cu T M temperatura amestecului se poate scrie:
n
c pTM   ic pTi
i 1

sau
n
TM   iTi
i 1 (4.8)
Entropia specificã a unui gaz perfect raportatã la starea mediului ambiant, rezultã din
integrarea expresiei diferenţiale a entropiei:
di  vdp
ds 
T

Se obţine pe aceastã cale:

s
T p
s  sa   ds  c p ln T  R ln
pa
a
sa (4.9)
Entropia S M a amestecului obţinut în procesul real de amestecare ireversibil la presiune
constantã p, raportatã la starea mediului ambiant, va fi prin urmare:
 T p
sM  sa  c p ln M  R ln
Ta pa
(4.10)
Entropia amestecului obţinut în cazul ideal pe cale reversibilã este egalã cu suma entropiilor
componentelor, deoarece entropia rãmâne constantã. Rezultã deci, pentru amestecarea
reversibilã:
n  T p 
sMrev  sa   i  c p ln Ti  R ln
pa


i 1  a  (4.11)
n
Având în vedere cã  i  1 , se obţine creşterea de entropie datoritã ireversibilitãţilor:
i 1
 n 
sirev  sM  sMrev  c p  ln TM   i ln Ti 
 
 i 1  sau
TM
sirev  c p ln
1  2
T1 T2 ......Tn n

  
În condiţiile în care TM  TM1TM2 ......TMn , rezultã:
  2 n 
T  1 T  T 
sirev  c p ln  M   M  ........... M  
 T T  Tn  
 1   2  

şi în final,
n T 
sirev  c p   i ln M 
i 1 T i 
(4.12)
Fluxul exergetic pierdut va fi deci:
n T 
E x p  C Ta   i ln M 

i 1 Ti  (4.13)
unde C este fluxul capacitãţilor calorice ale fluidului.
Cazul lichidelor
Considerând expresia diferenţialã a entropiei,
du  pdv
ds 
T

se poate neglija în cazul lichidelor termenul pdv, dacã presiunea este scãzutã
comparativ cu presiunea criticã; rezultã deci:
du dT
ds  c
T T
,
şi prin integrare:
T
s  sa  c ln
Ta

Reluând pe aceastã bazã raţionamentele expuse pentru gazul perfect, se considerã cã relaţiile
stabilite sunt valabile şi în cazul lichidelor dacã se înlocuieşte c p , capacitatea caloricã
specificã la presiune constantã a gazului, cu c , capacitatea caloricã specificã a lichidului.