Apare in volumul “Cuvinte
potrivite” in 1927.
Titlul poeziei cu sens
denotative reprezinta un
document prin care o
persoana lasa bunurile sale,
iar conotativ reprezinta
mostenirea spiritual pe care
poetul o lasa urmasilor in
continuarea unor traditii. El
se proclama transmitator si
mediator al acestei traditii.
De altfel titlul poate face
trimitere si la cele 2 carti ale
Bibliei
Aparauta in 1927, poezia
prezinta conceptia
argheziana despre valoarea
estetica a poeziei si rolul
poetului sublinid conceptual
de arta poetica. In cadrul
poeziei identificam o tripla
problematica si
anume:estetica uratului,
transformarea socialului in
estetica si raportul dintre
inspiratie si tehnica poetica.
Tema poeziei se afla in
stransa relatie cu titlul
acestuia si subliniaza ideea
transmisa de catre poet
urmasilor. Poezia este
structurata in 5 strofe.
Prima strofa are ca motiv
central simbolul “carte”:”Iti
voi lasa drept bunuri dupa
moarte/Decat un nume
adunat pe o carte”.Cartea
reprezinta adunare spirtuala,
este rezultatul trudei si pct
de legatura intre predecesori
si urmasi. Exprima in acelasi
timp conditia spiritual si
reprezentarea poeziei. Cartea
este atat imaginea
spiritualitatii dar in acelasi
timp reprezinta afirmarea
individualitatii prin creatie. In
strofa a doua apare motivul
hrisovului aflat in relatie cu
asumarea prin credinta,
hrisovul reprezinta
consemnarea existentei prin
arta.
Strofa a III-a subliniaza idea
mutarii trudei din ogorul
material in cel al
filei.Procesul creatiei cere
timp si consum major:”Ca sa
schimbam acum intaia oara/
Sapa-n condei si brazda-n
calimara”. Cele 2 versuri
subliniaza ideea ca pe graiul
viu al neamului pt. ca efortul
acumulat a strabunilor este
transformat in munca de
creatie. Ideea este sustinuta
si de urmatoarele
versuri:”Din graiul lor cu
indemnuri pentru vite/ Eu am
ivit cuvinte potrivite.”
Metafora “cuvinte potrivite”
reprezinta material verbal pe
care poetul o slefuieste pana
ii da netezimea necesara care
sa-I evidentieze toata
capacitatea de iradiere de noi
sensuri.
Strofa a IV-a repr suferinta pe
care eul liric o subliniaza
transformand-o in cantec.
Adjectivul pronominal
“noastra” subliniaza ideea
identificarii cu taranii a caror
durere o imparte.
Versurile” Din bube
mucegaiuri si noroi/Iscat-am
frumuseti si preturi
noi”.Aceasta structura
presupune transformarea
sensurilor dinspre urat spre
esthetic. Preturile noi
obtinute simbolizeaza
nuantele pe care acesti
termini le pot descrie in urma
transfigurarii artistice, astfel
rolul poetului este acela de a
descoperi in realitatea
grosiera noile valori artistice.
In strofa a V-a se observa o
diminuare a tensiunii epice,
eul liric trecand in starea
pasiva lasandu-se prada
inspiratiei. Versurile “Intinsa
lenesa pe canapea,/Domnita
sufera in cartea mea”
reprezinta ipostaza
metaforica a poeziei
identificata aici cu domnita.
Sunt prezenti aici factori ai
comunicarii lirice, domnita,
robul, Domnul.Acesti termini
repr. rolul pe care mesajul il
poate avea acela de a fi
modelator. Robul este poetul
iar Domnul este cel care
descifreaza mesajul.
Ideea concordantei dintre
efort si inspiratie este
sustinut la nivelul textului de
urmatoarele versuri:”Sloava
de foc si slova faruita”;”Ca
fierul cald imbratisat in
cleste”.Slova de foc este
inspiratia iar cea faruita
efortul poetic.
Masura inegala a versurilor,
utilizarea unor epitete si
structure stiltice, rima si
ritmul contribuie la
imbogatirea
expresivitatii.Ritmul este
interior si rima pereche,
masura de 10-11 versuri.
Arta argheziana aduce o
imbogatire a poeziei modern
prin asocierea pe care
autorul o face intre creatiea
estestica si valorea
spirituala, scopul poeziei
fiind innobilarea finite
umane.
Un alt element de noutate
este acela ca opera de arta
este un produs al inspiratiei
si al efortului creator in egala
masura, de asemenea
activitatea sociala poate
deveni oricand creatie
artistica.