UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

........... Cap................................................ IV.................................................... Serviciul public ........................................... Resurse WEB .............................. IV...........2..........................................................4. IV........................................................................................ FuncŃia publică........................................................................................................................1................................ Teste ............... Răspunderea funcŃionarilor publici .3................................ Răspunsuri Teste .......................... IV...... IV........3............. Prefectul ...................................................................... Precizări prealabile ...................... Clasificarea funcŃiilor publice ........................... Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici ..........................1........................................2................................ Serviciul public ..... IV.1..............5...... Bibliografie recomandată ...............1..1.................. FuncŃia publică ....................................... 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 ...............1...........2......................................III...............................1................................................. IV.............. IV........... CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică ....................

puterea judecătorească şi puterea executivă. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. de formă şi de fond. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. regulile de procedură. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale. a membrilor guvernului. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. la autorităŃile administrative. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică. definind raporturile care se stabilesc între ele. autorităŃile administrative centrale de specialitate. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 . vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. ministerele. drept civil. politică sau penală. primul-ministru. miniştrii. raporturile dintre puterea legislativă. cum ar fi teoria generală a dreptului. respectiv guvernul. alcătuirea. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. autorităŃile administrative autonome. la caracterele juridice ale acestor autorităŃi. compunerea. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. începerea. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare. ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. compunerea. drept constituŃional.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea.

condiŃii de acces. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public.cu actele normative. principiile generale de funcŃionare. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale. în folosul colectivitălor locale. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor. penală sau contravenŃională. condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. funcŃie publică. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. sub controlul autorităŃii centrale. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară. avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. ale contractului de concesiune în particular. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. Partea a patra tratează actul juridic administrativ. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. menŃionând definiŃia. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici. darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică. evaluare funcŃionarilor publici. perioada de stagiu. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. organizare. respectiv închirierea. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. la modul de compunere. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . civilă. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. funcŃionar public. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. principalele caracteristici. controlul contencios. darea în administrare.

vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului. în special răspunderea contravenŃională. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora. cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. 5 . În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului. a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune. a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie. a modalităŃilor de executare a cestora. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior.

fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. „administer” traducându-se prin: agent. autorităŃilor administrative existente într-un stat.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. se administraează o afacere. de datele sociologice. instrument. ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general. respectiv activitatea prin care se girează. ca acŃiune prestatoare. sau într-un alt sens. a conduce sau a dirija. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. superiorul. ajutător. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. explicaŃia: a conduce. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. iar pentru „administraŃie” – totalitate. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. O primă accepŃiune. folosită în limbaj curent. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. a cârmui. Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată. Sub aspect organizatoric. îngrijitor. care arată direcŃia. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă. secŃie sau serviciu. servitor. 1 6 .1. fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit. ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice. sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice. administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit.

organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii). de adminitrare a domeniului public ş. Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local. să apere integritatea teritorială. cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. servicii publice de educaŃie. în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul). o serie de sarcini importante. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative. în temeiul ConstituŃiei. nu fac parte din administraŃia publică. alcătuind administraŃia publică. asigurarea condiŃiilor de executare a legilor. prin întreaga lor activitate să satisfacă. prefecŃii). să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie). servicii de finanŃe publice. în cele mai bune condiŃii. statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională.d. În realizarea sarcinilor sale. Consiliul JudeŃean. organe administrative şi instituŃii publice. cerinŃele sociale. Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii. Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele. administrarea domeniului public etc. cum ar fi: asigurarea ordinii interne. realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul. Organele administraŃiei publice urmăresc ca.m. asigurarea securităŃii externe. De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 . Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele).a. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. independenŃa Ńării. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general.realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa.2. instruirea locuitorilor. Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii). drepturile şi libertăŃile democratice. I. care. să asigure ordinea de drept.

sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. alcătuiesc dreptul public. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme. actele autorităŃilor administrative – 8 . DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. Ca ramură autonomă a sistemului de drept. legile ordinare. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior. faptă considerată contravenŃie. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. I. care reglementează raporturile dintre indivizi. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. În plus dreptul administrativ nu este codificat. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. 3. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. împreună. observăm că. hotărârile şi ordonanŃele de guvern. întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari. ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice.

respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. consilii locale. DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii. de conflict şi de colaborare. I. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace.guvern. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. Raporturile juridice de conflict. consilii judeŃene. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice. respectiv a autorităŃii administrative. preşedinŃii consiliilor judeŃene. de a anula 9 .5. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii. Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare. Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare. prefecŃi. economie. I. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi.4. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ. miniştri. psihologie. primari.

normele de drept administrativ leagă naşterea. se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ.acte admunistrative ilegale. organ administrativ sau funcŃionar public. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea. modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. fie sunt savârşite.subiect. deşi legea interzicea savârşirea lor. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte. deşi legea obligă la săvârşirea lor. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ. exercitată fie din oficiu. atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. Actele juridice. în dreptul administrativ. care constă în inegalitatea părŃilor. instituŃie publică. de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. Astfel. reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi. Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. nu sunt săvârşite şi de care. obiect şi conŃinut. organ administrativ. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. fie la cerere. Dintre elementele raporturilor juridice administrative. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public. fie . 10 . cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic. autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte.

DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ. 11 . Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială. atât puterea de stat. AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii.1. organizarea teritoriului statului interesează. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. fie la nivel naŃional. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local. cât şi colectivităŃile locale.2.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. fie la nivel local. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. II. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ. în aceeaşi măsură. astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi.

inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. din Decretul-Lege nr. cât are Bucureştiul. nu numai în temeiul legii. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. unele oraşe sunt declarate municipii. dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. potrivit prevederilor art. delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii. prevăzute în lege. Oraşele au un număr variabil de locuitori. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. care se realizează prin hotărârea consiliului local. când s-a adoptat Legea nr. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. 2/1968. municipii. 73. având un număr variabil de locuitori. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. obligatoriu. oraşe. (3). este acea localitate din mediul urban. se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor). 215/2001. Comunele se înfiinŃează în mediul rural. delimitată prin lege. 2/1968 privind organizarea administrativă a României . de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. în condiŃiile legii. 3). 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. lit. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. oraşele şi judeŃele. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege.Prin Decretul-Lege nr. sate. sau delimitarea “intravilanului”. a1. o) din ConstituŃie. 1. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază. care are personalitate juridică. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. lege ce guvernează în continuate această materie. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968. care se face prin hotărâre a Guvernului. dar şi alte oraşe. al (3) al ConstituŃiei. Totodată. In România sunt organizate 41 de judeŃe. comune. 2 din Legea nr. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face. fiind în număr total de 184. localităŃi 12 . Oraşul. prin Legea nr. Potrivit art. oraşelor şi judeŃelor să se facă. prin lege organică. lit. ca unitate administrativteritorială. prin referendum” (art. după cum prevede art. a). 3.

Potrivit art. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul. intitulat . 90/2001. jurământul de credinŃă. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive. modul de funcŃionare. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor.1. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. investitura. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. GUVERNUL II. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat. 110. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. la propunerea Guvernului.Guvernul”. potrivit art. cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III.3. Pe baza votului de încredere al Parlamentului. Preşedintele numeşte Guvernul. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului. 102 din ConstituŃie. incompatibilităŃile. Acest fapt este evident în conŃinutul art. actele Guvernului. răspunderea membrilor guvernului.3.Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. constituirea. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. alin. atribuŃiile. încetarea mandatului Guvernului.. Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere. rolul Primului Ministru. potrivit căruia Guvernul. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. Rolul Guvernului Organizarea. II. pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. exercitând conducerea administraŃiei publice.

funcŃia de reglementare.2. funcŃia de reprezentare.în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. prin care se asigură. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului. 106 din ConstituŃie (demisie. 27 din Legea nr. 3 din Legea nr. alin. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil.e. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. apierderea drepturilor electorale. 11 din Legea nr. Potrivit 14 . La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice. elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege). 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. Guvernul este un organ colegial – potrivit art.c. emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru.3. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. funcŃia de autoritate de stat. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii. Potrivit art. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi. II. reprezentarea pe plan intern si extern. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului. a revocare.t. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei. 102. starea de incompatibilitate. în numele statului român. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art. miniştri de stat şi miniştri delegaŃi.

3. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. cu toată 15 . Curtea de Conturi. Astfel potrivit art. asigurarea ordinii publice şi. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. cu alte organizaŃii neguvernamentale. partidele si alianŃele politice.3. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. Ministerul Public.în cazul utilizării acestor functii. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. Cu toate că Legea nr. 106 din ConstituŃie. sindicatele. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că. secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. Curtea ConstituŃională. În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. având în vedere modul de desmnare. 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice. precum şi in relaŃiile internaŃionale. Potrivit art. decontribuŃia sa la formarea al guvernului. Consiliul Legislativ. în cazurile prevăzute de lege. la cererea primului-ministru. în alte situaŃii. Preşedintele României. 90/2001. apărarea Ńării. II. atribuŃiile şi modul de înlocuire. secretarii de stat. hotărăşte Primul-ministru. 13 din legea nr. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr. respectând atribuŃiile ce le revin. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor.art. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că .

3. structura acestuia mai cuprinde consilii. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”.4. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. care poate avea rang de ministru. de fapt. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului. juridice. C. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare.G. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet. II. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. care pot avea rang de secretar de stat. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. In felul acesta. comisii şi comitete interministeriale. prin legi speciale. Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului. departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului. Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru. II. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 . pusi in fruntea unor servicii administrative. puterea executiva” Traditional. prof. departament.5. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. numiŃi prin decizie a primului-ministru.3. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. pentru ca sa exercite. ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita. rezolvarea problemelor organizatorice. ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. Alături de secretariatul general al guvernului. consiliu. notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister.importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare. ci numai dispoziŃii cu caracter individual.

conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate. calitatea de membru al unui grup de interes economic. II.6. director general. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. reprezintă stattul ca persoană juridică. companiilor şi societaŃilor naŃionale. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. precum şi la instituŃiile publice.3. calitatea de comerciant persoana fizică. inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit. exerciŃiul drepturilor electorale. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome. cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 . cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. Potrivit art. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri. funcŃia de preşedinte. vicepreşedinte. administrator. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară. director. o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. societăŃile de asigurare şi cele financiare. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său.

se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. dacă nu se află în sesiune. şi 18 . domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului. Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”.primul-ministru. de la trimitere. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. potrivit procedurii legislative. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa.7.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109. control care poartă numele de răspundere politică. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie. Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. II. Camerele. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. după caz. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret. Daca legea de abilitare o cere. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. alineatul (1) din ConstituŃie. drepturile. până la împlinirea termenului de abilitare.3. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. Legea de abilitare va stabili. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice. in mod obligatoriu. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale.

Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii. se are în vedere răspunderea civilă. prin formarea unui 19 . Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. Atunci când acest sprijin. iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. pe toată durata misiunii sale. Astfel. mai pe larg detaliat apoi în art. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. nici pe cea de risc. pe baza sa.respectiv în art. politică şi juridică. deşi nu le exclude. din proprie iniŃiativă. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. administrativă sau penală. adică răspunderea juridică stricto sensu. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. prin votul căreia s-a format. iar Guvernul este demis. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. extrajuridică. interpelarea. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. iar ultima o răspundere de drept administativ. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor. a Guvernului. în mod direct.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare. sau făcânduse o subtilă distincŃie. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. dar şi a necesităŃii ca. care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern). prin formele prevăzute de ConstituŃie. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. cu ocazia alegerilor şi indirect. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. în faŃa Parlamentului. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. Profesorul I. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege.

“dreptul de a pune sub urmarire”. 108. prima dintre acestea fiind urmărirea penală. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor. Mandatul de încredere. Din acest motiv. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”. potrivit art. obiectivat în votul de încredere. în cadrul competenŃei sale. 2 din ConstituŃie. Astfel. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne. 84. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. alin. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. Comisia specială este formată din 5 membri. “Camera Deputatilor. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului.8. cu prilejul dezbaterilor.3. Camera DeputaŃilor sau Senatul.nou Guvern. raspunderea penala este exclusiv individuală. Dacă raspunderea politica era solidară. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. După cum prevede art. realizată de organele de cercetare penală. II. alin. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. 20 . intrucat prin natura sa. “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. 3. logic. va fixa un nou termen. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. Se stie ca procesul penal are mai multe faze.

precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare.pentru prezentarea. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie. limbă. prin ameninŃare. Senatului sau comisiilor permanente ale acestora. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. iar judecarea acestora. avere sau origine socială. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului. ministrul justiŃiei sau. primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. sex sau orientare sexuală. etnie. II.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor. de natura să aducă atingere drepturilor omului. atunci când este cazul. 21 . de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. apartenentă politică. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor.4. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. potrivit art. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei. 110. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator. în termen de 30 de zile de la solicitare. cu rea-credinŃă. Preşedintele României. convingeri. (1) din Constitutie. categorie socială. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării. vârstă. naŃionalitate. alin. cererea se adresează primuluiministru. pentru a proceda potrivit legii. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. după caz. religie.

t.Ministerele. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa. Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. volumul. 22 . direcŃii generale. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. ministere cu activitate politico-administrativă. direcŃii. intitulată chiar Legea ministerelor. funcŃiile. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. subsecretari de stat. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică. Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. servicii. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. Rolul. stabilit prin hotărâre a Guvernului. directori. personal de execuŃie de specialitate. ordonantelor si hotararilor Guvernului. cu avizul CurŃii de Conturi. De regulă. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. atribuŃiile. e. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru.organizeaza. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. şefi de compartimente. în sensul modern al termenului. Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici. subordonat primului-ministru. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă.c. au fost create la noi prin Regulamentele Organice. coordoneaza si controleaza aplicarea legilor. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară. directori generali. cum ar fi departamentele. Departamentul este condus de un demnitar. autorii de drept administrativ. în conformitate cu atribuŃiile Guvernului. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. personal de deservire. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri.

Ex. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. directive. fie a ministerelor. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. Actele 23 . II. agenŃii. subsecretariate. II. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. modul de organizare şi funcŃionare. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ. Consiliul Legislativ. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi. secretariate. Avocatul Poporului. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă. 116 din ConstituŃie. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării. circulare sau instrucŃiuni. comisii etc. oficii. în temeiul principiului subordonăriii administrative. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual.6.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare. rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării.5. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate. Aceste acte poartă numele de ordine.ÎnfiinŃarea. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei. rol de control – Curte de Conturi.

Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. 24 . Se întâlnesc ordine şi în domeniul social. AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. şi amenajarea teritoriului.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. De asemenea. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. în urbanism. ele nu vor avea caracter obligatoriu. Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis. Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare. Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex. Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare. în faŃa instanŃelor de judecată. AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ.

.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale. având şi o dimensiune cognitivă. În domeniul administraŃie publice locale art. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local. principiul revocabilităŃii actelor administrative.CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III. Principiul autonomiei locale. 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale. desconcentrare şi autonomie locală. autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”. 25 . principiul autonomiei locale prevăzut de art. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex. în special în procesul de elaborare a normelor drept. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale.1. 120 din ConstituŃie prevede că . şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. În acelaşi timp art. 2 din Legea nr. În art. desconcentrării serviciilor publice. descentralizare. desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare.1. 120 din ConstituŃie.2.1. III.1. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului. având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului. Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale. uniforme şi opuse. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III.

statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică. Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea. fie ele naŃionale fie locale.împrumută din drept formele prin care se concretizează. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale. apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative. 26 . Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale. acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu.

27 . Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. respectiv patrimoniu propriu. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. ce beneficiază de personalitate juridică. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local. dotate cu personalitate juridică. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale.Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. să dispună de autorităŃi administrative proprii. Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică. aducŃiunea de apă. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. corp de funcŃionari şi autonomie financiară.

2. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona.. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 . 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat . prin amploarea lor.Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice.. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. în mod obiectiv. contribuind la crearea unei . cu necesităŃi proprii. 1 din Legea nr.Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. alin.brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu .Carta Europeană. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale.. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. În sistemul centralizat controlul este total.contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern.. rezultat al unui proces istoric. În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care. asupra tuturor aspectelor. 120 din ConstituŃie. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie. în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie. art. Acest principiu prevăzut de art. reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai . Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. în cadrul legii. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european.

noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale.Legea nr.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar.folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite. de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională.. Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism . Autonomia 29 . precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate. imediat inferior nivelului statal. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii.şi exclusive. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. din venituri proprii precum şi din subvenŃii. Legea nr. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg. în condiŃiile stabilite prin lege. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară.

cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. Aşadar. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. Evident. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese. astfel. nu exercită niciuna din puterile statului. ale electoratului. 27 din Legea nr. primarii. o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. ca urmare. de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective. potrivit respectivului principiu. Prin acest demers.1. Dat fiind natura lor juridică. ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători. de dispoziŃiile constituŃionale. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. la realizarea intereselor generale ale statului. În legea fundamentală se prevede numai că primarii. 30 . în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. în condiŃiile legii. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. 67/2004 privind alegerile locale. contribuind. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal.3. în mod expres. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi. însă este necesar să vedem în mod concret. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. În fapt. într-un cuvânt. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. primarii.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite. puterea lor nu este determinată de puterea statului. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. nu derivă din aceasta. 123 din ConstituŃie şi art. reprezentate de stat. III. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese.

la luarea măsurilor de protecŃie civilă.. şi principiul legalităŃii. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale. Principiul legalităŃii Legea nr. în condiŃiile legii.. a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie. alin.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001. alături de celelalte principii.. funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc. 69 din Legea nr. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale.art. deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr.omisiune’’ a fost însă . menŃionează la art.Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede.Consiliile locale şi primarii funcŃionează. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. 69/1991) nu îl preciza în mod expres.4. III. atribuŃiile lor. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ. 2: . 121. precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege. 122. cât şi ca reprezentant al statului. 31 . alin. să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale. în cazul în care acesta reprezintă interese majore. acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art. Această .1. fie că acestea au sau nu un caracter statal. Mai mult. ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’. la organizarea şi desfăşurarea alegerilor. care depăşesc caracterul local. principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. aleasă în condiŃiile legii. atât ca autoritate a administraŃiei publice locale. însă trebuie să fie aplicate la acest nivel. Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale.. în mod expres. ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului. 2: . 215/2001). componenŃa şi constituirea acestora. Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu. care întăresc cele afirmate anterior:art. Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care. aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi).

. să fie în strictă conformitate. Potrivit acestor reglementări. direct. atrăgând consecinŃe juridice. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona. dispoziŃiile alin. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. 3.5. nerespectarea acestor dispoziŃii.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. 20 din aceeaşi lege se prevede că .Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. DispoziŃiile art.. în condiŃiile legii. la care se adaugă actele pe care le emană. modul de constituire. dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare). oraşelor. 215/2001 privind administraŃia publică locală. 215/2001. III. deci încălcarea acestui principiu. cu prevederile constituŃionale. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă. . componenŃa. atribuŃiile. 2 din Legea nr. nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice.n. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. De asemenea. Mai precis. prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. egal. la art. se exercită de consiliile locale şi primari.nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. În consecinŃă.1. ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. alin. în primul rând. în condiŃiile legii’’. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. sunt completate cu cele ale art. care se organizează 32 . secret şi liber exprimat). cât şi de cele ale Legii nr. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare. 3 din acelaşi act normativ. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr. competenŃele şi modul lor de funcŃionare. autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal. treburile publice. precum şi de consiliile judeŃene. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale.

. care sunt direct interesate. 5 din Legea nr. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare. 1 al art. Prin urmare. organizat în condiŃiile legii’’. acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen. 215/2001. 73 din Legea nr. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme. legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. iar între ele nu există raporturi ierarhice. de asemenea. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local. În fine. alin. ca urmare a rezultatului unui referendum local. III. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea.2. 1 precizează că . De asemenea. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. În cazul referendumului la nivel judeŃean. 73. caracter obligatoriu. ori numai în unele dintre acestea. art. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor. 33 . la propunerea primarului.potrivit legii’’. după caz. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale).mandatul primarului încetează. de supra şi subordonare. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului.2. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene.1. ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. De regulă. respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi. şi anume consiliile locale şi primarii. înainte de termen. pe buletine de vot separate. atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor). astfel. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale. conform art. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. Referendumul local. referendumul are un caracter consultativ. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii. În cadrul referendumului.

în limita competenŃelor conferite de lege. Astfel. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. pe de altă parte. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. pe de o parte. o dedublare funcŃională. ”reluând terminologia clasică. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. primarul este investit. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. cu rol în realizarea autonomiei locale. vocaŃie politică. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. pentru realizarea autonomiei locale. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. Cu alte cuvinte. deci. care este formulată expres în Legea nr. în comuna sau oraşul unde a fost ales. Potrivit legii. în cazul primarului. Corespunzător. precizând în continuare că. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. 215/2001. Consiliul local este. cu caracter unipersonal. comunei sau oraşului şi. şi al statului. care lucrează în şedinŃe.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. “în condiŃiile prevăzute de lege”. practic. conform legii. cu caracter colegial. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. autoritatea deliberativă. primarul are o dublă calitate. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. cu rol în realizarea unor servicii publice statale. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. ele neavând. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. Este consacrată astfel. aleasă prin vot direct. ambele acŃionând în interdependenŃă. un autor preciza că.

121. pe care le organizează.revin ca oflŃer de stare civilă. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii.consiliul judeŃean. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. organ colegia1. stabilite prin legi. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens.2. dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean. În prezent.2. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales). AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean. “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. după caz. rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie. potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului. primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ. al. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate. iar nu şi de unul executiv. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. 35 . reprezentată de primar. devine colectivitatea teritorială sau statul. ci este numit deci. este preşedintele consiliului judeŃean. cu caracter deliberativ. organ executiv unipersonal. iar în cazuri excepŃionale. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct. care lucrează în şedinŃe. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ. (1). şeful administraŃiei publice din judeŃ. Prin urmare. prin urmare. despăgubirile urmând a fi suportate. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea. din bugetul local sau din bugetul statului. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale. răspunzător în faŃa organului deliberativ. alegeri. autoritate tutelară. Din analiza normelor legale în vigoare. În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale. în materie de recensământ. şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. fiind de ordine publică. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. III. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului.

Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. ca persoană juridică. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. Aşadar. al cărui personal îl numeşte. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. Subprefectul. In acest context. deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. ca autoritate unipersonală. cum ar fi. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. legea neconferindu-i atribuŃii proprii. şi nu ales. ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă.În acest sens. în caz contrar. nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. Ca agent al puterii executive în teritoriu. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului. De altfel. spre exemplu. subliniem din nou. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). de către consiliul judeŃean. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. subprefect şi prefect) într-un organ colegial. cele care au ca obiect constituirea.În exercitarea atribuŃiilor sale. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului. reprezentant al Guvernului în teritoriu. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. este un organ unipersonal al administraŃiei publice. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare. Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. JudeŃul. Prefectul InstituŃia prefectului.2.3. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean. III. Potrivit principiului simetric. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. autonomia locală fiind golită de conŃinut. iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii.

În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială. neutru politic. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. în probleme strict reglementate de lege. preşedinŃii consiliilor regionale. însă. ierarhice.sistemul administraŃiei publice. primarii. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. în condiŃiile legii. asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. respectiv în municipiul Bucureşti. 37 . Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice. În general. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor.

Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. 9. în conditiile legii. fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale. Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. 8. în nume propriu. descentralizare). centralizare). 2. 4. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. 7. colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v.DICłIONAR: 1. 3. 6. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. putere de decizie. 5. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. 10. treburile publice. 38 . descentralizare).

Acesata este şi concepŃia Legii nr. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale.1. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. iar în Belgia cei din căile ferate. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. servicii publice aflate în subordinea acestora. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice. punerea în aplicare a acestora. controlul aplicării lor. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale.1.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice.1. FUNCłIA PUBLICĂ IV. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. organele administraŃiei publice locale etc.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ. în ministere. poliŃiei. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori. din străinătate ca şi din Ńara noastră. angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură. SERVICIUL PUBLIC IV. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti. administraŃia fiscală.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 .

2. 40 . funcŃii publice din clasa a III-a. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. Paul Negulescu. FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. În vederea de a fi ocupată. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. în „Tratatul său de drept administrativ”. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe. se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină.1.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. adică organizat de stat. în vederea realizării competenŃelor lor specifice. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”. funcŃia publică face parte din serviciu public. în scopul realizării competenŃelor sale. În concepŃia acestui autor. În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice. gospodărire. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. funcŃii publice din clasa a II-a. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice. persoană fizică care. IV. protocol. de un titular (sau mai mulŃi). Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. executând puterile în limitele competenŃei. Art. mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice. în temeiul legii. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice. defineşte funcŃia publică. Astfel. în vederea realizării competenŃelor lor generale. care deşi nu este prevăzut expres de legea română. b) funcŃii publice din clasa I. în chip temporar.

şef serviciu. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti. absolvite cu diplomă. După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice. după cum urmează:superior. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a.director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. IV. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată.debutant. al oraşului şi comunei. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. ca şi România. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului.subprefect.asistent.1. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 .funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere. ca nivel maxim.secretar general al prefecturii. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare. persoanele numite în funcŃia publică de referent.3. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă. inspector.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale.secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.consilier de stat. consilier.FuncŃiile publice se împart în trei clase.principal.director general adjunct. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie.prefect. absolvite cu diplomă. consilier juridic. al sectorului municipiului Bucureşti. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora.şef birou. auditor. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a. persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale.

care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. în această categorie intrând diplome. El nu este însă. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. în limita posturilor vacante. ca şi condiŃii specifice. alin. nivel de experienŃă etc. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. 188/1999. 215/2001 a administraŃiei locale. ca in sistemul european. studii de specialitate. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere. 8 din Legea nr. 6. care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie.4. DispoziŃia trebuie coroborată cu art. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%. numai la acelea de 42 . alin.1. problema la ce fel de prejudicii face referire texul. 51. titluri. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. 106. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. Se pune. de asemenea. 7. 7. datoria de abŃinere nu mai subzistă.condiŃii variabile. 17. să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe. În art.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată. 17 din Statutul European. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor). Analizând art. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator. că dacă nu se creează astfel de prejudicii. IV. capitolul V al Legii nr. de care face vorbire expresă art. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. 40. alin. cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii. ceea ce nu poate fi acceptat. din interpretarea per a contrario a textului.

comune şi funcŃionarului public comunitar. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. situaŃia profesională a unui funcŃionar public. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice. la salariu şi pensie. După noua reglementare. în vederea îmbunătăŃirii 43 . la concedii. el trebuie coroborat cu art. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. În doctrina occidentală. 41 din Statut. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. imparŃialitate şi în conformitate cu legea. în timp. Conform vechii reglementări cuprinse în art.ordin material sau şi la acelea de ordin moral. alin. Deşi textul art. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. sunt: dreptul de asociere sindicală. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public. 40. loialitate. asistenŃă socială. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. el are un regim mai special. de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări.

în exercitarea atribuŃiilor ce le revin. în scris şi motivat. FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. La numirea într-o funcŃie publică. cu excepŃia informaŃiilor de interes public. Se observă că în vechea reglementare a art. în condiŃiile legii. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. astfel de situaŃii. pentru ei sau pentru alŃii. Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. Art. în condiŃiile legii. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale. FuncŃionarul public are dreptul să refuze. în considerarea funcŃiei lor publice. 44–45 din vechea reglementare statutară. precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti. Deşi legea serviciului public din R. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. XIII din Legea nr. 2). alin. daruri sau alte avantaje. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele. funcŃionarul public este obligat să o execute. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. FuncŃionarii publici răspund. 44 . Noua reglementare românească. precum şi la încetarea raportului de serviciu. 41 modificat prin art. Fireşte. FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. direct sau indirect. în condiŃiile legii. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. dacă le consideră ilegale.activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca. cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin. art. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. aceea dată de Legea nr. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. 41. 3 al art. potrivit legii. informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin.161/2003).

cu o durată mai mare de 90 de zile. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor. 161/2003. prin inserarea. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. 48. după art. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică. cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii. potrivit legii. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii. lucrările repartizate. prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. 45 . În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă.Astfel. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia. finanŃate din bugetul de stat sau local. DeclaraŃia de avere se actualizează anual. potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. declaraŃia de avere. În cazul nerespectării angajamentului. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. 481). calculate în condiŃiile legii. FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. a art. 5/2002 precum şi cele din Legea nr.

consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative.prioritatea interesului public . al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri. cenzori.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative. care apare abia în textul Legii nr. DefiniŃia conflictului de interese. societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său. libertatea gândirii şi 46 . mult mai completă. consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. rudelor apropiate.OrdonanŃa de urgenŃă nr. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară. profesionalismul. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii. prieteni. membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere. Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome. persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice. acŃionari semnificativi.Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. imparŃialitatea şi independenŃa. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari.asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale. administratori. integritatea. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii. fie al familiei sale. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale. asociaŃi. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ. consiliilor judeŃene. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. 161/2003.

1.nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter. SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere..a exprimării. alin. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru. funcŃionar public. cinstea şi corectitudinea. Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ. 2 din Legea nr. Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe. stabilite. sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici).5.răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară). Conform art. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală. 47 . 70.absenŃe nemotivate de la serviciu. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu. Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis. .încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici. IV. a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic. Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie. se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: .răspunderea administrativ-patrimonială.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal. ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune. . dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri.atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu.refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu. un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat.răspunderea contravenŃională. după caz. între un organ al administraŃiei publice sau. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte.exprimarea sau desfăşurarea.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare. structură nestatală. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii. de regulă. abatere care nu este contravenŃională. cu efect educativ. care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare. disciplinară şi materială etc. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. persoană fizică).neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor. În ce priveşte dreptul administrativ.

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

în calitate de comitent. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 . Legea nr. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile. În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini.2. după caz. educaŃia cetăŃenilor etc. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. IV. Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. prin asumarea unui angajament de plată. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. unor teŃte persoane. asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează.funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. sau. prin hotărârea rămasă definitivă. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare.

pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. După gradul de extensie există servicii naŃionale.organizate la nivel naŃional. locaŃia de gestiune. creat de stat. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale.organizate la nivel judeŃean. instituŃii publice şi regii autonome. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă. contractul civil. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat. Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. servicii locale. cu o competenŃă sau puteri determinate. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. 52 . servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat. servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. judeŃ sau comună. orăşenesc sau comunal. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea. contractul comercial. contractul de concesionare. Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă.interes general. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat. servicii economice şi servicii socio-culturale. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii.

53 . conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.DICłIONAR: 1.

ales indirect -//- Org. cu comp.ales Org. unipersonal org. Primarului -extraordinare la conv. colectiv PRIMARUL org. 1/3 din cons. colectiv PREŞ.J.ales Org. ales Org.terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org. CONSILIUL LOCAL org. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 . unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org.la conv. cu comp.numit Org.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: . colectiv PRIMUL MINISTRU org. cu comp.C. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv. ales Org. unipersonal Org. sau a Pref. unipersonal PREFECT org.PCJ. cu comp.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org.gene rala Org. Primarului sau 1/3 din cons.teritorială naŃională Org. numit Org.PCJ -extraordinare la conv.ordinare-1/2 lună.

1 Fac parte din guvern: A B C Question no. 3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no.Teste Question no. 4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no. 2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 .

A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no. 6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no. 10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 .215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no. 9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no. 7 Potrivit Legii nr. 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no.

14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no. 11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 . 13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no. 12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no.B Prin lege organică Question no.

Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 . 20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no. 19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no. 18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no.

22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no. 26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 . funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no. 24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. 25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public. 23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no. conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no.B C Question no.

nesatisfăcător” Question no..Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no. 30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 . 29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de . 27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no. 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no.

5. 2000 – vol. LEGE nr. b. 9. Arad. 28. 6. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”. LEGE nr. a c. –.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. I. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1. a. a b. 2. HOTARARE nr. 24. 6. 3. 2. 19. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. Editura “ŞtiinŃifica”. 29. a b. Tratat de drept administrativ român. Prisăcaru Valentin. LEGE nr. 4. b. 1. a. 5. 1997. Partea generală. b c. 7. b. a. LEGE nr. 1. LEGE nr. b. 8. 8. Iovănas Ilie. Tratat de drept administrativ. a. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. a. EdiŃia a III-a. –. 27. 16. c. 3. a d. c. 12. 26. I şi 1996 – vol. 1959. 11. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. 3. 2002. II. Bucureşti. 22. d. 9. 7.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. 14. HOTARARE nr.21. Iorgovan Antonie. Bucureşti. LEGE nr. 4. vol. Drept administrativ. a c. Editura “Nemira”. 30. b. a. LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. 61 . 2. 17. 10. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. Bucureşti.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. b. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. Editura “Lumina Lex”. a. b. 4. 15. 23. 20. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. c. b. 13. Editura “Servo-Sat”. 25. c. b. 18. a c.

RESURSE WEB http://conventions.int/Treaty/FR/cadreprincipal.lista tratatelor.avp.dntis.coe.juriscope. conventiilor.ro/.control.guv.baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal.ro/-Guvernul României http://www.html-Codul Civil http://legal.anfp-map. acordurilor http://hudoc.ro/cpcivil/index-cpc. etc.law.edu/library/foreign_intl/dictionaries.journal-officiel.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.eu.ro/-Curtea Constitutionala http://www.coe.org/publications/.dntis.just.cdep.ro/cppenal/index-cpp.Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.htm-Prefecti si adresele lor web 62 .gouv.dntis.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie.mapgov. http://www. reviste.indaco.html-Codul de Procedura Civila http://legal.htm-Consiuliul Europei .mapgov.ro/LegeStart-/ Lege .gov.echr.int/hudoc/default.coe.clr.dntis.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www.fr/.mapgov.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance.ccr.ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.Camera Deputatilor http://www.cdep.html-Motor de cautare dictionare juridice http://www.frame-Repertoriul legislativ .cor. articole.Journal Officiel .htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www. dezbateri parlamentare.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI. jurisprudenta.ro/cjcl.ro/-Ministerul Administratiei Publice .nyu. coduri.baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.ro/pls/legis/legis_pck.ro/-Consiliul Legislativ http://www.gouv.html-Codul Penal http://legal. doctrina.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www.ro/-Avocatul Poporului http://www.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www.ro/codpenal/index-pen.ro/-Ministerul Justitiei http://www. texte europene.ina.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.ro/codcivil/index-civ.ro/-Institutul National de Administratie http://www.

pcsj.ch/law/icl/index.Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.ro/-Ministerul Public .ro/-Administratia Prezidentiala http://www.xrefer.html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.unibe.scj.ro/-Senatul României http://www.oefre.ro/.scj.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .senat.presidency.htm-Constitutia din 1991 http://www.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.com/books/oupdlaw/about.http://www.