UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

.... IV.......................................................................... Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici .......3................... FuncŃia publică ............ FuncŃia publică...................1................III........ Răspunderea funcŃionarilor publici .........1................................ IV.......................... 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 ...4.................................................. Răspunsuri Teste ................................ Precizări prealabile . IV................................... Resurse WEB ........................................................................... IV............................ Bibliografie recomandată ......................... IV............................................ Prefectul ................................................... Serviciul public ...............2...................... CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică ................................................1..............1................. Clasificarea funcŃiilor publice ........5....................1..................................1.........2................................2....................................... IV............................... Cap................................................................ Teste .......... IV.............. Serviciul public ...............................................................................1.................3............................... IV...........................

ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. drept civil. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. alcătuirea. regulile de procedură. modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. autorităŃile administrative autonome. raporturile dintre puterea legislativă. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. la caracterele juridice ale acestor autorităŃi. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. miniştrii. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. compunerea. cum ar fi teoria generală a dreptului. drept constituŃional. puterea judecătorească şi puterea executivă. de formă şi de fond. compunerea. a membrilor guvernului. vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. autorităŃile administrative centrale de specialitate. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale. ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. respectiv guvernul. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 . ministerele. politică sau penală. primul-ministru. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. începerea. definind raporturile care se stabilesc între ele. la autorităŃile administrative. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ.

menŃionând definiŃia. Partea a patra tratează actul juridic administrativ. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale. darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ.condiŃii de acces. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici.cu actele normative. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară. principiile generale de funcŃionare. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. darea în administrare. funcŃie publică. funcŃionar public. la modul de compunere. organizare. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. evaluare funcŃionarilor publici. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale. civilă. în folosul colectivitălor locale. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. perioada de stagiu. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică. rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor. avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. penală sau contravenŃională. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră. respectiv închirierea. ale contractului de concesiune în particular. principalele caracteristici. controlul contencios. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. sub controlul autorităŃii centrale.

a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie. a modalităŃilor de executare a cestora. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune. în special răspunderea contravenŃională. fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora.vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior. 5 .

O primă accepŃiune. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. sau într-un alt sens. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi. sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice. a conduce sau a dirija. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. 1 6 . Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. autorităŃilor administrative existente într-un stat. fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). îngrijitor. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general. iar pentru „administraŃie” – totalitate. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. de datele sociologice. explicaŃia: a conduce. care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. Sub aspect organizatoric. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. secŃie sau serviciu. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. se administraează o afacere. „administer” traducându-se prin: agent. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit. servitor. superiorul. administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate. respectiv activitatea prin care se girează.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. folosită în limbaj curent. care arată direcŃia. a cârmui.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. instrument. ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”.1. ca acŃiune prestatoare. ajutător.

d. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie). Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local.m. statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. să apere integritatea teritorială. I. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii).realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii. cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. prin întreaga lor activitate să satisfacă. drepturile şi libertăŃile democratice. De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 . Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii. Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. asigurarea securităŃii externe. Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele. care. nu fac parte din administraŃia publică. în temeiul ConstituŃiei. organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii).a. alcătuind administraŃia publică. să asigure ordinea de drept. cerinŃele sociale.2. să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. instruirea locuitorilor. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul). Consiliul JudeŃean. o serie de sarcini importante. în cele mai bune condiŃii. administrarea domeniului public etc. realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul. să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. Organele administraŃiei publice urmăresc ca. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general. în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local. servicii publice de educaŃie. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). organe administrative şi instituŃii publice. prefecŃii). servicii de finanŃe publice. cum ar fi: asigurarea ordinii interne. În realizarea sarcinilor sale. asigurarea condiŃiilor de executare a legilor. de adminitrare a domeniului public ş. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative. independenŃa Ńării.

la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. În plus dreptul administrativ nu este codificat. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. alcătuiesc dreptul public. I. sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. faptă considerată contravenŃie. observăm că. întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. care reglementează raporturile dintre indivizi. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. actele autorităŃilor administrative – 8 . ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept. împreună. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme. 3. legile ordinare. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. Ca ramură autonomă a sistemului de drept. hotărârile şi ordonanŃele de guvern. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său.

preşedinŃii consiliilor judeŃene. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie. de conflict şi de colaborare. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii. consilii locale. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace. I.4. I. respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare. psihologie. Raporturile juridice de conflict. DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ. economie. miniştri. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. respectiv a autorităŃii administrative. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ. prefecŃi.guvern. Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte. primari. de a anula 9 .5. consilii judeŃene. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare.

organ administrativ sau funcŃionar public. normele de drept administrativ leagă naşterea. fie sunt savârşite. instituŃie publică. fie . de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. organ administrativ. deşi legea interzicea savârşirea lor. Astfel. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice. modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte. de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. 10 . fie la cerere. a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general. obiect şi conŃinut. Actele juridice. se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. care constă în inegalitatea părŃilor. exercitată fie din oficiu. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ.acte admunistrative ilegale. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. Dintre elementele raporturilor juridice administrative.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic.subiect. nu sunt săvârşite şi de care. autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. deşi legea obligă la săvârşirea lor. în dreptul administrativ. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea. reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi.

AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi. organizarea teritoriului statului interesează. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice.2. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. fie la nivel local. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local. atât puterea de stat. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii. astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. cât şi colectivităŃile locale. în aceeaşi măsură. DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ. II.1. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome. 11 . Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială. Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. fie la nivel naŃional.

orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor). prin lege organică. comune. municipii. (3). 215/2001. 3. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. delimitată prin lege. a). se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. din Decretul-Lege nr. oraşelor şi judeŃelor să se facă. 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. 73. delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. 2/1968 privind organizarea administrativă a României . inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază. cât are Bucureştiul. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. localităŃi 12 . Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face. 3). unele oraşe sunt declarate municipii. în condiŃiile legii. dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. prevăzute în lege. a1. prin Legea nr. In România sunt organizate 41 de judeŃe. fiind în număr total de 184. oraşele şi judeŃele. dar şi alte oraşe. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. al (3) al ConstituŃiei. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. lege ce guvernează în continuate această materie. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. când s-a adoptat Legea nr. 2/1968. având un număr variabil de locuitori. sau delimitarea “intravilanului”. sate. care se realizează prin hotărârea consiliului local. este acea localitate din mediul urban. Totodată. 1. prin referendum” (art. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane.Prin Decretul-Lege nr. Potrivit art. lit. după cum prevede art. 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. care are personalitate juridică. obligatoriu. Oraşele au un număr variabil de locuitori. oraşe. care se face prin hotărâre a Guvernului. potrivit prevederilor art. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. o) din ConstituŃie. lit. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii. de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. nu numai în temeiul legii. 2 din Legea nr. ca unitate administrativteritorială. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. Oraşul. Comunele se înfiinŃează în mediul rural. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968.

jurământul de credinŃă. Potrivit art. 110. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie. 102 din ConstituŃie. Pe baza votului de încredere al Parlamentului. II. cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive. intitulat . GUVERNUL II. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special.Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art.Guvernul”. răspunderea membrilor guvernului. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. actele Guvernului. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. potrivit căruia Guvernul.3. exercitând conducerea administraŃiei publice. Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere. investitura. constituirea. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. Rolul Guvernului Organizarea. alin. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice. modul de funcŃionare.1. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat.3. incompatibilităŃile. rolul Primului Ministru. Acest fapt este evident în conŃinutul art. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. 90/2001. potrivit art. Preşedintele numeşte Guvernul. referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul. încetarea mandatului Guvernului. pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic.. atribuŃiile. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. la propunerea Guvernului.

alin. funcŃia de reprezentare. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. prin care se asigură. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei.e. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii.3. La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. apierderea drepturilor electorale. Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art.t. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. 3 din Legea nr. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. reprezentarea pe plan intern si extern. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege). emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. 106 din ConstituŃie (demisie. elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. Aceeaşi formulare este reluată şi de art.2. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru. Potrivit art. a revocare. II. 27 din Legea nr. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern. în numele statului român. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art.în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. Potrivit 14 . 102. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. funcŃia de reglementare. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. funcŃia de autoritate de stat. miniştri de stat şi miniştri delegaŃi. Guvernul este un organ colegial – potrivit art. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.c. 11 din Legea nr. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun. starea de incompatibilitate. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru.

Astfel potrivit art. Curtea de Conturi. Curtea ConstituŃională. la cererea primului-ministru. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. secretarii de stat. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul. Consiliul Legislativ. Potrivit art. 90/2001. cu toată 15 . Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. Preşedintele României. având în vedere modul de desmnare. Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. asigurarea ordinii publice şi. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. partidele si alianŃele politice. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. precum şi in relaŃiile internaŃionale. atribuŃiile şi modul de înlocuire. Ministerul Public. În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. în cazurile prevăzute de lege.3. 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că .3. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că. apărarea Ńării. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.în cazul utilizării acestor functii. II. hotărăşte Primul-ministru. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. 106 din ConstituŃie. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice. 13 din legea nr. sindicatele. în alte situaŃii. respectând atribuŃiile ce le revin. Cu toate că Legea nr. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru.art. cu alte organizaŃii neguvernamentale. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor. decontribuŃia sa la formarea al guvernului.

departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului. prin legi speciale. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. pentru ca sa exercite. care pot avea rang de secretar de stat. ci numai dispoziŃii cu caracter individual. C. rezolvarea problemelor organizatorice. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului.3. consiliu. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 .3. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului. Alături de secretariatul general al guvernului. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”.G. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea.5. Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru.4. numiŃi prin decizie a primului-ministru. departament. pusi in fruntea unor servicii administrative. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. juridice. ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor. In felul acesta. prof. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. puterea executiva” Traditional. ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita. structura acestuia mai cuprinde consilii. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister. II. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului. de fapt. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi. care poate avea rang de ministru.importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare. comisii şi comitete interministeriale. II.

Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe. cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său. o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.6. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. societăŃile de asigurare şi cele financiare. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. calitatea de comerciant persoana fizică. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. reprezintă stattul ca persoană juridică. Potrivit art. funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. calitatea de membru al unui grup de interes economic. vicepreşedinte. II. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. companiilor şi societaŃilor naŃionale. conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte. administrator. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară. inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit. director general. exerciŃiul drepturilor electorale.3. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 . 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. precum şi la instituŃiile publice. director. funcŃia de preşedinte.

dacă nu se află în sesiune. de la trimitere. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. control care poartă numele de răspundere politică.7. ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109. Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76. domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. drepturile.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. până la împlinirea termenului de abilitare. Camerele. II. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. in mod obligatoriu. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale. se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice. având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”. se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. şi 18 .primul-ministru. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie.3. Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. după caz. Daca legea de abilitare o cere. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. potrivit procedurii legislative. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa. Legea de abilitare va stabili. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. alineatul (1) din ConstituŃie. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.

adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. iar ultima o răspundere de drept administativ. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. Atunci când acest sprijin. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. a Guvernului. adică răspunderea juridică stricto sensu. pe baza sa. Astfel. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. în mod direct. deşi nu le exclude. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. sau făcânduse o subtilă distincŃie. dar şi a necesităŃii ca. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. interpelarea. politică şi juridică. cu ocazia alegerilor şi indirect. administrativă sau penală. Profesorul I. nici pe cea de risc. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. extrajuridică. care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere. pe toată durata misiunii sale. prin formele prevăzute de ConstituŃie. prin formarea unui 19 . Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate.respectiv în art. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern). Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. prin votul căreia s-a format. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică. iar Guvernul este demis. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. mai pe larg detaliat apoi în art. faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. se are în vedere răspunderea civilă. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. în faŃa Parlamentului. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. din proprie iniŃiativă.

realizată de organele de cercetare penală. “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor. va fixa un nou termen. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. raspunderea penala este exclusiv individuală. “Camera Deputatilor. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării.8. Mandatul de încredere. “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. 108. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului. cu prilejul dezbaterilor. logic. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”.3. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop. Astfel. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. intrucat prin natura sa. alin. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. II. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. Din acest motiv. 20 . din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte. 3. Dacă raspunderea politica era solidară.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. Camera DeputaŃilor sau Senatul. prima dintre acestea fiind urmărirea penală. în cadrul competenŃei sale. Comisia specială este formată din 5 membri. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. obiectivat în votul de încredere. Se stie ca procesul penal are mai multe faze. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. 2 din ConstituŃie.nou Guvern. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. potrivit art. 84. După cum prevede art. “dreptul de a pune sub urmarire”. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. alin.

primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului. cererea se adresează primuluiministru. iar judecarea acestora. etnie. naŃionalitate. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie. de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. pentru a proceda potrivit legii. cu rea-credinŃă. ministrul justiŃiei sau. în termen de 30 de zile de la solicitare. la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. sex sau orientare sexuală. 21 .pentru prezentarea. categorie socială. alin. după caz. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. de natura să aducă atingere drepturilor omului. II.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator.precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare. convingeri. prin ameninŃare. Preşedintele României. avere sau origine socială. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului. Senatului sau comisiilor permanente ale acestora. religie. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei. apartenentă politică. 110. vârstă. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean. atunci când este cazul. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. (1) din Constitutie.4. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. limbă. potrivit art.

DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. cum ar fi departamentele. autorii de drept administrativ. directori generali. intitulată chiar Legea ministerelor. ministere cu activitate politico-administrativă. cu avizul CurŃii de Conturi. Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere.t. subsecretari de stat. funcŃiile. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. servicii. în sensul modern al termenului. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. e. stabilit prin hotărâre a Guvernului. în conformitate cu atribuŃiile Guvernului.organizeaza. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. coordoneaza si controleaza aplicarea legilor. personal de deservire. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. personal de execuŃie de specialitate. directori.c. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici. direcŃii generale. subordonat primului-ministru. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine. atribuŃiile. De regulă. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. şefi de compartimente. 22 . Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. ordonantelor si hotararilor Guvernului. direcŃii. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. Departamentul este condus de un demnitar. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. au fost create la noi prin Regulamentele Organice. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară.Ministerele. Rolul. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. volumul. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii.

Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă. fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare. fie a ministerelor. subsecretariate. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ. II. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare. Avocatul Poporului.6. circulare sau instrucŃiuni. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. în temeiul principiului subordonăriii administrative. II.5. Actele 23 . AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art. agenŃii. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi. modul de organizare şi funcŃionare. directive. secretariate. Ex. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. Aceste acte poartă numele de ordine. 116 din ConstituŃie. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. rol de control – Curte de Conturi. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. oficii.ÎnfiinŃarea. Consiliul Legislativ. comisii etc.

Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis. De asemenea. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. 24 . Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare. şi amenajarea teritoriului.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer. în urbanism.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. în faŃa instanŃelor de judecată. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari. Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. ele nu vor avea caracter obligatoriu. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis.

legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local. 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului. descentralizare. 120 din ConstituŃie.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale.1. iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său. în special în procesul de elaborare a normelor drept. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. În domeniul administraŃie publice locale art. Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale. III. autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”. Principiul autonomiei locale. desconcentrării serviciilor publice. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex.1. 2 din Legea nr. principiul autonomiei locale prevăzut de art. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. În art. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare.CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III.1..2. uniforme şi opuse. În acelaşi timp art. având şi o dimensiune cognitivă. 120 din ConstituŃie prevede că . principiul revocabilităŃii actelor administrative.1. 25 . desconcentrare şi autonomie locală.

Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea. revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu. Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative.împrumută din drept formele prin care se concretizează. apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică. acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale. fie ele naŃionale fie locale. 26 . nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale.

Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică. Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare. Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. să dispună de autorităŃi administrative proprii. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. dotate cu personalitate juridică. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local.Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex. respectiv patrimoniu propriu. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică. 27 . existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. aducŃiunea de apă. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative. corp de funcŃionari şi autonomie financiară. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. ce beneficiază de personalitate juridică.

215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat . care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona. 2. reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai . În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. alin.brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu . asupra tuturor aspectelor. Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate.Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme. în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie... în mod obiectiv. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice. în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european. 120 din ConstituŃie. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. art. sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale. în cadrul legii.contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern. Acest principiu prevăzut de art. În sistemul centralizat controlul este total. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie. 1 din Legea nr. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 . contribuind la crearea unei .. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. rezultat al unui proces istoric. prin amploarea lor. cu necesităŃi proprii.Carta Europeană.Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale.. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz.

folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii. din venituri proprii precum şi din subvenŃii. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară. aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg. Legea nr. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. imediat inferior nivelului statal. precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii.noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale.Legea nr. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege.. Autonomia 29 . În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism . Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate.şi exclusive. de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. în condiŃiile stabilite prin lege. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale.

primarii. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese. însă este necesar să vedem în mod concret. în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. Dat fiind natura lor juridică. consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. puterea lor nu este determinată de puterea statului. ca urmare. nu exercită niciuna din puterile statului. astfel. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. În legea fundamentală se prevede numai că primarii. primarii. 27 din Legea nr. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi. în condiŃiile legii. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că. contribuind. În fapt. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. ale electoratului. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. într-un cuvânt. statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. Evident. 67/2004 privind alegerile locale.3. o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. de dispoziŃiile constituŃionale. de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective. 123 din ConstituŃie şi art.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite.1. nu derivă din aceasta. Aşadar. ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. reprezentate de stat. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. 30 . cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. III. Prin acest demers. la realizarea intereselor generale ale statului. în mod expres. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. potrivit respectivului principiu.

III. Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară. Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001.4. deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. 31 . cât şi ca reprezentant al statului. în mod expres. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie.Consiliile locale şi primarii funcŃionează. acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art. în condiŃiile legii. alin. care întăresc cele afirmate anterior:art. precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege. în cazul în care acesta reprezintă interese majore.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’. 2: . alături de celelalte principii. Principiul legalităŃii Legea nr. atribuŃiile lor. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi). fie că acestea au sau nu un caracter statal. la organizarea şi desfăşurarea alegerilor. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale. însă trebuie să fie aplicate la acest nivel. şi principiul legalităŃii. ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale.. Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale. 69 din Legea nr. aleasă în condiŃiile legii. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede. ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’. Această .Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul.1.omisiune’’ a fost însă . Mai mult. să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale. 215/2001). 69/1991) nu îl preciza în mod expres..art. 122.. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. alin. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ. care depăşesc caracterul local. 121. atât ca autoritate a administraŃiei publice locale.. la luarea măsurilor de protecŃie civilă. componenŃa şi constituirea acestora. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale. funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc. aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. menŃionează la art. 2: . a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm.

modul de constituire. secret şi liber exprimat).nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale.. oraşelor. treburile publice. cu prevederile constituŃionale. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr. cât şi de cele ale Legii nr. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice. Mai precis. direct. competenŃele şi modul lor de funcŃionare. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege.1. . dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare). DispoziŃiile art. componenŃa.Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. precum şi de consiliile judeŃene. 20 din aceeaşi lege se prevede că . ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. sunt completate cu cele ale art. dispoziŃiile alin.5. 215/2001. deci încălcarea acestui principiu. atrăgând consecinŃe juridice. atribuŃiile. 2 din Legea nr. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. De asemenea. egal. la art. în condiŃiile legii. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.n.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. care se organizează 32 . se exercită de consiliile locale şi primari. alin. la care se adaugă actele pe care le emană. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale. prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare. autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă. în primul rând. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. 3.. în condiŃiile legii’’. III. 215/2001 privind administraŃia publică locală. să fie în strictă conformitate. 3 din acelaşi act normativ. În consecinŃă. nerespectarea acestor dispoziŃii. Potrivit acestor reglementări.

ori numai în unele dintre acestea. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale). de asemenea. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme.1. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale. iar între ele nu există raporturi ierarhice. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii.2. referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. Prin urmare. atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor). 1 al art. Referendumul local. astfel. acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. conform art. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor. după caz. legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. care sunt direct interesate. ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. art. organizat în condiŃiile legii’’. 73 din Legea nr. 5 din Legea nr. 215/2001. 1 precizează că . alin. 73. referendumul are un caracter consultativ. respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean. 33 . În cazul referendumului la nivel judeŃean. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene. În cadrul referendumului. de supra şi subordonare. la propunerea primarului. III. pe buletine de vot separate. se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului. De asemenea. În fine. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. caracter obligatoriu.. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi.2. şi anume consiliile locale şi primarii. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III.potrivit legii’’. ca urmare a rezultatului unui referendum local. De regulă. înainte de termen.mandatul primarului încetează.

deci. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. ”reluând terminologia clasică. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale. cu rol în realizarea autonomiei locale. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. precizând în continuare că. primarul are o dublă calitate. în comuna sau oraşul unde a fost ales. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. cu caracter colegial. Corespunzător. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. comunei sau oraşului şi. care lucrează în şedinŃe. şi al statului. autoritatea deliberativă. în cazul primarului. Astfel. ambele acŃionând în interdependenŃă. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. Potrivit legii. aleasă prin vot direct. Cu alte cuvinte. primarul este investit. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. 215/2001. în limita competenŃelor conferite de lege. “în condiŃiile prevăzute de lege”. pe de altă parte. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. Este consacrată astfel. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. cu caracter unipersonal. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. pentru realizarea autonomiei locale. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative. Consiliul local este. sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. ele neavând. pe de o parte.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. un autor preciza că. vocaŃie politică. o dedublare funcŃională. care este formulată expres în Legea nr. practic. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. cu rol în realizarea unor servicii publice statale. conform legii.

care lucrează în şedinŃe. 35 . alegeri. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală. autoritate tutelară. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii. în materie de recensământ. Prin urmare. iar în cazuri excepŃionale. prin urmare. ci este numit deci. pe care le organizează. fiind de ordine publică. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales).consiliul judeŃean. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean. iar nu şi de unul executiv. stabilite prin legi. 121. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. (1). În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. reprezentată de primar. III. şeful administraŃiei publice din judeŃ. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ. dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului. rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens.revin ca oflŃer de stare civilă. cu caracter deliberativ. şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. răspunzător în faŃa organului deliberativ. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale. despăgubirile urmând a fi suportate. al. primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. din bugetul local sau din bugetul statului. “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. organ executiv unipersonal. potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului. În prezent. Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale.2. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. Din analiza normelor legale în vigoare. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct. este preşedintele consiliului judeŃean. după caz. devine colectivitatea teritorială sau statul. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea.2. organ colegia1. dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean.

JudeŃul. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. de către consiliul judeŃean. subliniem din nou. subprefect şi prefect) într-un organ colegial. ca persoană juridică. Aşadar. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. Ca agent al puterii executive în teritoriu. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. De altfel. instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii. cum ar fi. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. spre exemplu. cele care au ca obiect constituirea. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. In acest context. în caz contrar. Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. Subprefectul. Potrivit principiului simetric. Prefectul InstituŃia prefectului. Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă.2. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. al cărui personal îl numeşte. legea neconferindu-i atribuŃii proprii.În exercitarea atribuŃiilor sale. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. autonomia locală fiind golită de conŃinut. ca autoritate unipersonală.3. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic. este un organ unipersonal al administraŃiei publice. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate. reprezentant al Guvernului în teritoriu. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare. III. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului.În acest sens. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. şi nu ales.

RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. însă. neutru politic. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. preşedinŃii consiliilor regionale. ierarhice. În general. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. 37 .sistemul administraŃiei publice. În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. respectiv în municipiul Bucureşti. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin. în probleme strict reglementate de lege. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. în condiŃiile legii. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist. În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. primarii. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale.

descentralizare). centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. în conditiile legii.DICłIONAR: 1. 6. 8. fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale. autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. în nume propriu. 5. Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. treburile publice. putere de decizie. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. 9. Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. 10. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica. centralizare). descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. descentralizare). 3. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. 4. 2. 7. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v. 38 .

1.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. punerea în aplicare a acestora. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre. SERVICIUL PUBLIC IV. administraŃia fiscală. organele administraŃiei publice locale etc.1. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti. din străinătate ca şi din Ńara noastră. FUNCłIA PUBLICĂ IV. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. controlul aplicării lor. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 . servicii publice aflate în subordinea acestora. poliŃiei. în ministere.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. Acesata este şi concepŃia Legii nr. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori. angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură. iar în Belgia cei din căile ferate. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici.1.

în vederea realizării competenŃelor lor specifice. în „Tratatul său de drept administrativ”. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice.1. se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe. În concepŃia acestui autor.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. în temeiul legii. protocol. care deşi nu este prevăzut expres de legea română.2. defineşte funcŃia publică. 40 . funcŃii publice din clasa a III-a. Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. de un titular (sau mai mulŃi). autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. Astfel. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. în scopul realizării competenŃelor sale. IV. mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice. funcŃia publică face parte din serviciu public. gospodărire. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”. executând puterile în limitele competenŃei. în vederea realizării competenŃelor lor generale. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general. În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice. funcŃii publice din clasa a II-a. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice. FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. adică organizat de stat. Art. în chip temporar. b) funcŃii publice din clasa I. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. persoană fizică care. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. Paul Negulescu. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. În vederea de a fi ocupată. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar.

secretar general al prefecturii. absolvite cu diplomă.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice. absolvite cu diplomă.FuncŃiile publice se împart în trei clase. ca şi România.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. al oraşului şi comunei. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale. al sectorului municipiului Bucureşti. după cum urmează:superior. După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice.clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată.consilier de stat. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 .secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere. persoanele numite în funcŃia publică de referent.debutant. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate.3. IV. persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert. consilier juridic.1.director general adjunct.subprefect. ca nivel maxim. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă.director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare.şef birou. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I. auditor. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a.prefect. inspector.şef serviciu. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora.principal. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale. consilier. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată.asistent.

regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. 17. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator. IV. de care face vorbire expresă art. problema la ce fel de prejudicii face referire texul. din interpretarea per a contrario a textului. ceea ce nu poate fi acceptat. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere. de asemenea. 51. 188/1999. alin. alin. cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii. 8 din Legea nr. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie. că dacă nu se creează astfel de prejudicii. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%.condiŃii variabile.1. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe. DispoziŃia trebuie coroborată cu art. care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. Analizând art. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. 215/2001 a administraŃiei locale. El nu este însă. numai la acelea de 42 . 7. în limita posturilor vacante. studii de specialitate. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. nivel de experienŃă etc. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor). datoria de abŃinere nu mai subzistă. 40. ca şi condiŃii specifice.4. 106. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. titluri. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. alin. capitolul V al Legii nr. 7.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată. ca in sistemul european. În art. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. în această categorie intrând diplome. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie. Se pune. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. 17 din Statutul European. să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I. 6.

Deşi textul art. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism.ordin material sau şi la acelea de ordin moral. dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). sunt: dreptul de asociere sindicală. în vederea îmbunătăŃirii 43 . la concedii. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice. După noua reglementare. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. el trebuie coroborat cu art. la salariu şi pensie. 41 din Statut. Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. comune şi funcŃionarului public comunitar. Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. situaŃia profesională a unui funcŃionar public. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. el are un regim mai special. asistenŃă socială. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. în timp. de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. Conform vechii reglementări cuprinse în art. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. 40. loialitate. imparŃialitate şi în conformitate cu legea. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. alin. În doctrina occidentală.

XIII din Legea nr. Fireşte. art. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale. cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. în scris şi motivat. în condiŃiile legii. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. 41. precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele. Deşi legea serviciului public din R. pentru ei sau pentru alŃii. La numirea într-o funcŃie publică. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca. direct sau indirect. cu excepŃia informaŃiilor de interes public. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin. 3 al art. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. 44–45 din vechea reglementare statutară. FuncŃionarii publici răspund. daruri sau alte avantaje. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. Noua reglementare românească. 41 modificat prin art. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii. 44 . 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. Se observă că în vechea reglementare a art. potrivit legii. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. în condiŃiile legii.activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. în exercitarea atribuŃiilor ce le revin. 2). Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. alin. astfel de situaŃii. FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. funcŃionarul public este obligat să o execute. precum şi la încetarea raportului de serviciu. în considerarea funcŃiei lor publice. informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. în condiŃiile legii. să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. Art. FuncŃionarul public are dreptul să refuze. să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. aceea dată de Legea nr.161/2003). dacă le consideră ilegale. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin.

FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. cu o durată mai mare de 90 de zile.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. 45 . Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia. sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică. cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. 161/2003. declaraŃia de avere. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare. a art. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor.Astfel. potrivit legii. 5/2002 precum şi cele din Legea nr. În cazul nerespectării angajamentului. finanŃate din bugetul de stat sau local. a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. 48. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională. DeclaraŃia de avere se actualizează anual. prin inserarea. 481). lucrările repartizate. calculate în condiŃiile legii. după art. cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii.

DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. acŃionari semnificativi. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale. cenzori.prioritatea interesului public .asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ. integritatea. libertatea gândirii şi 46 . DefiniŃia conflictului de interese. prieteni. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară. profesionalismul. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie. administratori.Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale. mult mai completă. Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome. 161/2003. care apare abia în textul Legii nr. imparŃialitatea şi independenŃa. asociaŃi.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari. fie al familiei sale. consiliilor judeŃene.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale. rudelor apropiate. persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative. consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său. al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri. membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere. societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ. consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care.OrdonanŃa de urgenŃă nr.

. SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere. IV. cu efect educativ. funcŃionar public.încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici. În ce priveşte dreptul administrativ. se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: . a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic. persoană fizică).refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu. între un organ al administraŃiei publice sau.răspunderea contravenŃională. ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune. stabilite.răspunderea administrativ-patrimonială. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii.atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu. abatere care nu este contravenŃională. Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie. de regulă. Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare.. Conform art. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu. structură nestatală. cinstea şi corectitudinea. care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal. după caz. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte.5. Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis.nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter.neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici). dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri. un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat. disciplinară şi materială etc. . 47 .răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară).absenŃe nemotivate de la serviciu.a exprimării. 70.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate.exprimarea sau desfăşurarea. Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ. alin. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru.1. sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. 2 din Legea nr.

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Legea nr. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. după caz. În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. prin asumarea unui angajament de plată. prin hotărârea rămasă definitivă. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 .2. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare. sau. iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile. în calitate de comitent. educaŃia cetăŃenilor etc. unor teŃte persoane. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. IV.funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice.

Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat. contractul comercial. După gradul de extensie există servicii naŃionale.organizate la nivel naŃional. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea. creat de stat. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. contractul de concesionare.interes general. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. locaŃia de gestiune. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative. servicii economice şi servicii socio-culturale. orăşenesc sau comunal. cu o competenŃă sau puteri determinate. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. judeŃ sau comună. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. contractul civil. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale. servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale. 52 . instituŃii publice şi regii autonome. servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat.organizate la nivel judeŃean. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat. servicii locale. Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ.

53 .DICłIONAR: 1. conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

C. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv. colectiv PRIMUL MINISTRU org.teritorială naŃională Org.PCJ. ales Org. unipersonal Org. ales Org. unipersonal org.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: . sau a Pref. cu comp. cu comp.ales Org. colectiv PREŞ. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 .ales indirect -//- Org. unipersonal PREFECT org. cu comp. Primarului sau 1/3 din cons. CONSILIUL LOCAL org.ordinare-1/2 lună.gene rala Org. 1/3 din cons. numit Org. Primarului -extraordinare la conv.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org.terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org. colectiv PRIMARUL org.ales Org.la conv.PCJ -extraordinare la conv.J.numit Org. cu comp. unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org.

Teste Question no. 4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no. 1 Fac parte din guvern: A B C Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 . 3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no. 2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no.

7 Potrivit Legii nr. 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no. 6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no.215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no. 9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no. 10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 .A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no.

B Prin lege organică Question no. 13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no. 12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no. 14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 . 11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no.

16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no.Question no. 19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 . 18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no.

25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public. 26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 . funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no. 24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. 23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no.B C Question no. 22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no. conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no.

Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no. 27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no. 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no. 30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 .nesatisfăcător” Question no.. 29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de .

a. 3. Tratat de drept administrativ. b c. 20. a b. a d. c. vol. Tratat de drept administrativ român. Arad. 2002. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1. 61 . Iovănas Ilie. b. 3. b. 17. 3. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. I. 19. I şi 1996 – vol. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. Editura “Servo-Sat”. 8. Partea generală. 1997. b. d. 28. b. a. 14. a c. HOTARARE nr. Iorgovan Antonie. 29. 23. LEGE nr. b. 10. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. c. a. Editura “Nemira”. 27. 26. 6.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. 8. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. HOTARARE nr. 18. 4. Drept administrativ. 2. a. 11. 1959. 1. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. 7. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. a b. LEGE nr. 12. LEGE nr. 4. Editura “Lumina Lex”. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”. 25. II. 16. LEGE nr. Bucureşti. a c. 13. EdiŃia a III-a. 5. Bucureşti. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. 22. c. a. 5. b. 15. b. Bucureşti. c. b. 2000 – vol. 9. –. 6. LEGE nr. a c. 30. 4. a. 9. 2. 2. 1. 7. Prisăcaru Valentin. b. LEGE nr. a.21. –. 24. Editura “ŞtiinŃifica”.

mapgov.ro/. etc.gouv. acordurilor http://hudoc.law.gouv.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal.coe.gov. doctrina.journal-officiel.html-Codul Penal http://legal.ccr.ro/-Avocatul Poporului http://www. texte europene.int/hudoc/default.lista tratatelor.fr/.nyu.ro/-Ministerul Justitiei http://www.html-Motor de cautare dictionare juridice http://www. reviste.cor.ro/cjcl.coe.anfp-map.baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www.htm-Prefecti si adresele lor web 62 .dntis.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie. articole.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www.mapgov.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www.ro/codcivil/index-civ.dntis.ro/cpcivil/index-cpc.coe.juriscope.just.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www.dntis.indaco.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance.org/publications/.cdep.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.Journal Officiel .RESURSE WEB http://conventions.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.int/Treaty/FR/cadreprincipal.ro/cppenal/index-cpp.mapgov.clr.cdep.echr.Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.ina.frame-Repertoriul legislativ .avp.ro/LegeStart-/ Lege . coduri.eu. http://www.control.ro/-Ministerul Administratiei Publice .ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.ro/pls/legis/legis_pck.dntis.htm-Consiuliul Europei .ro/-Institutul National de Administratie http://www.guv.html-Codul de Procedura Civila http://legal.ro/codpenal/index-pen.html-Codul Civil http://legal. jurisprudenta.ro/-Curtea Constitutionala http://www.edu/library/foreign_intl/dictionaries.ro/-Consiliul Legislativ http://www. dezbateri parlamentare.ro/-Guvernul României http://www.Camera Deputatilor http://www. conventiilor.

unibe.scj.ro/-Senatul României http://www.pcsj.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.com/books/oupdlaw/about.ch/law/icl/index.ro/-Ministerul Public .Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .presidency.html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.oefre.ro/.http://www.htm-Constitutia din 1991 http://www.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.senat.xrefer.scj.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful