Drept Administrativ.an.II.sem.I Catalin.balan

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

............................... Teste ..1.............. Clasificarea funcŃiilor publice ...................................................................2.......................1.. IV................................. Cap..................................................................2.......................................... Serviciul public ....... Bibliografie recomandată ......... Serviciul public ........................................... IV... IV..............................................1................................. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici ........... IV...................................... FuncŃia publică................................... Răspunsuri Teste .......... IV... CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică .........................................................2.................... Precizări prealabile ..... Resurse WEB .............. IV......... IV...5...................................1..............................................1...........................................................................................1..............................................3................. 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 .........................3......III.....4.......................................... Răspunderea funcŃionarilor publici ............................................................................... IV................................ FuncŃia publică .. Prefectul .........1........................................

ministerele. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. drept civil. primul-ministru. modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. începerea. ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. la autorităŃile administrative. autorităŃile administrative centrale de specialitate. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . de formă şi de fond. vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. definind raporturile care se stabilesc între ele. cum ar fi teoria generală a dreptului. În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. alcătuirea. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. a membrilor guvernului. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. autorităŃile administrative autonome. politică sau penală. la caracterele juridice ale acestor autorităŃi. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 . respectiv guvernul. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. puterea judecătorească şi puterea executivă. raporturile dintre puterea legislativă. miniştrii. compunerea. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ. modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare. alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale. drept constituŃional. regulile de procedură. compunerea. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept.

darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. ale contractului de concesiune în particular. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. menŃionând definiŃia. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. principalele caracteristici. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. sub controlul autorităŃii centrale. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale. civilă. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară. rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. în folosul colectivitălor locale. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. organizare. funcŃionar public. perioada de stagiu. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. evaluare funcŃionarilor publici. darea în administrare. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră.condiŃii de acces. condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. funcŃie publică. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale. penală sau contravenŃională.cu actele normative. controlul contencios. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. la modul de compunere. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. principiile generale de funcŃionare. de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . respectiv închirierea. Partea a patra tratează actul juridic administrativ.

în special răspunderea contravenŃională. fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune. a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. 5 . prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora. a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. a modalităŃilor de executare a cestora. În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior.vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului.

Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată.1. fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit. ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”. superiorul. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general. 1 6 . explicaŃia: a conduce. autorităŃilor administrative existente într-un stat. respectiv activitatea prin care se girează. iar pentru „administraŃie” – totalitate. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. servitor. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. de datele sociologice. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. ajutător. îngrijitor. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate. ca acŃiune prestatoare. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. a conduce sau a dirija.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. „administer” traducându-se prin: agent. care arată direcŃia. Sub aspect organizatoric. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. secŃie sau serviciu. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă. care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. instrument. folosită în limbaj curent. a cârmui. sau într-un alt sens. se administraează o afacere. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice. O primă accepŃiune. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate.

Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe. alcătuind administraŃia publică. Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. nu fac parte din administraŃia publică.realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul).a. În realizarea sarcinilor sale. Organele administraŃiei publice urmăresc ca. de adminitrare a domeniului public ş. I. administrarea domeniului public etc. cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. o serie de sarcini importante. să apere integritatea teritorială. prefecŃii). în temeiul ConstituŃiei. cum ar fi: asigurarea ordinii interne. servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie). Consiliul JudeŃean. statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii). servicii de finanŃe publice. în cele mai bune condiŃii. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii). organe administrative şi instituŃii publice.d.m. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local. independenŃa Ńării. servicii publice de educaŃie. să asigure ordinea de drept.2. drepturile şi libertăŃile democratice. Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele. Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii. asigurarea securităŃii externe. în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative. cerinŃele sociale. care. prin întreaga lor activitate să satisfacă. instruirea locuitorilor. De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 . realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. asigurarea condiŃiilor de executare a legilor.

I. legile ordinare. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. hotărârile şi ordonanŃele de guvern. întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care. faptă considerată contravenŃie. actele autorităŃilor administrative – 8 . împreună. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale. observăm că. la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate. care reglementează raporturile dintre indivizi. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate. Ca ramură autonomă a sistemului de drept. alcătuiesc dreptul public. dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice. 3. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept. În plus dreptul administrativ nu este codificat. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii.

de conflict şi de colaborare. I. primari. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ.4. respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret. preşedinŃii consiliilor judeŃene. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. consilii judeŃene. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi. Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ. prefecŃi. DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii.guvern.5. respectiv a autorităŃii administrative. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. psihologie. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace. Raporturile juridice de conflict. de a anula 9 . Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte. miniştri. I. consilii locale. economie. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie.

se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general.subiect. care constă în inegalitatea părŃilor. organ administrativ. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte. de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea. Astfel. nu sunt săvârşite şi de care. fie la cerere. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice.acte admunistrative ilegale. 10 . de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă. organ administrativ sau funcŃionar public. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ. fie sunt savârşite. Actele juridice. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public. atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ. modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. în dreptul administrativ. fie . Dintre elementele raporturilor juridice administrative. exercitată fie din oficiu. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte. deşi legea obligă la săvârşirea lor. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. obiect şi conŃinut. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea. normele de drept administrativ leagă naşterea. deşi legea interzicea savârşirea lor. instituŃie publică. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ.

fie la nivel naŃional. astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale. 11 . organizarea teritoriului statului interesează. AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste. cât şi colectivităŃile locale. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială. II. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ.2. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi. fie la nivel local. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. în aceeaşi măsură. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ. Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. atât puterea de stat.1. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local.

dar şi alte oraşe. al (3) al ConstituŃiei. Potrivit art. prin referendum” (art. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. Oraşele au un număr variabil de locuitori. 2/1968 privind organizarea administrativă a României . Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face. 3). este acea localitate din mediul urban. care se face prin hotărâre a Guvernului. comune. după cum prevede art. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968. lege ce guvernează în continuate această materie. având un număr variabil de locuitori. dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază. 1. In România sunt organizate 41 de judeŃe. 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. în condiŃiile legii. de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. sate. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. prin Legea nr. oraşe. localităŃi 12 . orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor). municipii. ca unitate administrativteritorială. 215/2001. sau delimitarea “intravilanului”. delimitată prin lege. cât are Bucureştiul. Oraşul. din Decretul-Lege nr. care are personalitate juridică. potrivit prevederilor art. nu numai în temeiul legii. când s-a adoptat Legea nr. o) din ConstituŃie. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. lit. (3). care se realizează prin hotărârea consiliului local. prin lege organică. se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. Comunele se înfiinŃează în mediul rural. oraşelor şi judeŃelor să se facă. Totodată. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. unele oraşe sunt declarate municipii. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. 3. prevăzute în lege. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege. lit. 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. oraşele şi judeŃele. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii.Prin Decretul-Lege nr. 73. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane. a1. 2/1968. 2 din Legea nr. a). Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. obligatoriu. fiind în număr total de 184.

cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III. II.Guvernul”. actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere. Pe baza votului de încredere al Parlamentului. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului. jurământul de credinŃă. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. intitulat . încetarea mandatului Guvernului. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ.3. investitura. Potrivit art. 102 din ConstituŃie. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice.Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. atribuŃiile. rolul Primului Ministru. constituirea. alin. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul. 90/2001. pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. actele Guvernului. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie. Acest fapt este evident în conŃinutul art. răspunderea membrilor guvernului. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. GUVERNUL II. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. exercitând conducerea administraŃiei publice. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . Rolul Guvernului Organizarea. modul de funcŃionare.. potrivit art. 110.3. incompatibilităŃile. potrivit căruia Guvernul.1. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. Preşedintele numeşte Guvernul. la propunerea Guvernului.

alin. Guvernul este un organ colegial – potrivit art. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. a revocare. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi.t. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice.în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului.e. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. 3 din Legea nr. funcŃia de reglementare. miniştri de stat şi miniştri delegaŃi. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. II. 11 din Legea nr. Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art. prin care se asigură. funcŃia de reprezentare. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. 102. starea de incompatibilitate.3. elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. reprezentarea pe plan intern si extern. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern. La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun.2. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii. apierderea drepturilor electorale. 27 din Legea nr. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege). FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie.c. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. funcŃia de autoritate de stat. 106 din ConstituŃie (demisie. Potrivit art. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. în numele statului român. Potrivit 14 . precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru.

87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. 106 din ConstituŃie. precum şi in relaŃiile internaŃionale. în alte situaŃii. având în vedere modul de desmnare. respectând atribuŃiile ce le revin. Cu toate că Legea nr. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. Ministerul Public. asigurarea ordinii publice şi.în cazul utilizării acestor functii. 13 din legea nr. Consiliul Legislativ. partidele si alianŃele politice. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. cu toată 15 .art. apărarea Ńării. Preşedintele României. Potrivit art. hotărăşte Primul-ministru. Curtea ConstituŃională. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru. atribuŃiile şi modul de înlocuire. în cazurile prevăzute de lege. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul. Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr. II. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că .3. secretarii de stat. 90/2001. Astfel potrivit art. Curtea de Conturi. la cererea primului-ministru. În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice.3. sindicatele. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. decontribuŃia sa la formarea al guvernului. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. cu alte organizaŃii neguvernamentale.

Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului. rezolvarea problemelor organizatorice. de fapt. II.4. ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor.5. structura acestuia mai cuprinde consilii. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi. Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 . pentru ca sa exercite.importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare.3. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. prin legi speciale.G. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea. prof. In felul acesta. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. comisii şi comitete interministeriale. ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita. care poate avea rang de ministru. consiliu. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”. pusi in fruntea unor servicii administrative. departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.3. juridice. care pot avea rang de secretar de stat. puterea executiva” Traditional. notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister. C. numiŃi prin decizie a primului-ministru. II. ci numai dispoziŃii cu caracter individual. Alături de secretariatul general al guvernului. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. departament.

o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe. administrator. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. reprezintă stattul ca persoană juridică. II. director. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. vicepreşedinte. Potrivit art. o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. societăŃile de asigurare şi cele financiare. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege.6. 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome. funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. companiilor şi societaŃilor naŃionale. inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit. cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte.3. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. calitatea de comerciant persoana fizică. funcŃia de preşedinte. conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 . calitatea de membru al unui grup de interes economic. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său. precum şi la instituŃiile publice. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. director general. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. exerciŃiul drepturilor electorale.

Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. după caz. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. drepturile. Camerele. de la trimitere.7.3.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret. având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. Legea de abilitare va stabili. alineatul (1) din ConstituŃie. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. in mod obligatoriu. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale. se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. şi 18 . Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76. II. control care poartă numele de răspundere politică. potrivit procedurii legislative. dacă nu se află în sesiune. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie. domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa.primul-ministru. până la împlinirea termenului de abilitare. Daca legea de abilitare o cere. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice. ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale.

sau făcânduse o subtilă distincŃie. iar ultima o răspundere de drept administativ. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. se are în vedere răspunderea civilă. prin votul căreia s-a format. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. iar Guvernul este demis. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. nici pe cea de risc. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. deşi nu le exclude. Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică. pe toată durata misiunii sale. pe baza sa. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. adică răspunderea juridică stricto sensu. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern). Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii. în mod direct.respectiv în art. Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate. faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. cu ocazia alegerilor şi indirect. prin formele prevăzute de ConstituŃie. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. administrativă sau penală. prin formarea unui 19 . politică şi juridică. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. extrajuridică. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. Profesorul I. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. interpelarea. dar şi a necesităŃii ca. în faŃa Parlamentului. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. mai pe larg detaliat apoi în art. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. din proprie iniŃiativă. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. Atunci când acest sprijin. a Guvernului.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului. Astfel. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege.

prima dintre acestea fiind urmărirea penală. 84. Se stie ca procesul penal are mai multe faze. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte. alin. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor. în cadrul competenŃei sale.3. 2 din ConstituŃie.8. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop. Dacă raspunderea politica era solidară. 108. Astfel. raspunderea penala este exclusiv individuală.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. obiectivat în votul de încredere. cu prilejul dezbaterilor. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”. realizată de organele de cercetare penală. “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal. 20 . “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. Din acest motiv. Comisia specială este formată din 5 membri. “dreptul de a pune sub urmarire”. intrucat prin natura sa. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. potrivit art. alin. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. “Camera Deputatilor.nou Guvern. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. După cum prevede art. va fixa un nou termen. II. 3. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. logic. Mandatul de încredere. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. Camera DeputaŃilor sau Senatul. din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne.

Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie.pentru prezentarea. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului. la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. naŃionalitate. 110. convingeri. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean. iar judecarea acestora. religie. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. categorie socială. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului. atunci când este cazul.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă.4. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie. după caz. de natura să aducă atingere drepturilor omului. II. ministrul justiŃiei sau. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării. în termen de 30 de zile de la solicitare. Preşedintele României. limbă. etnie.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor. 21 . (1) din Constitutie. primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. apartenentă politică. sex sau orientare sexuală. cu rea-credinŃă. vârstă. potrivit art. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor. pentru a proceda potrivit legii. avere sau origine socială. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator. de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. cererea se adresează primuluiministru. prin ameninŃare. Senatului sau comisiilor permanente ale acestora. alin. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului.precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare.

direcŃii. şefi de compartimente. e. servicii. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. în sensul modern al termenului. subordonat primului-ministru. directori generali. 22 .organizeaza. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. directori. personal de deservire. coordoneaza si controleaza aplicarea legilor. în conformitate cu atribuŃiile Guvernului. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. personal de execuŃie de specialitate. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri.Ministerele. volumul. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri. Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. direcŃii generale. funcŃiile. stabilit prin hotărâre a Guvernului. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii. Rolul.t. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică. intitulată chiar Legea ministerelor. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. Departamentul este condus de un demnitar. ordonantelor si hotararilor Guvernului. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. au fost create la noi prin Regulamentele Organice. subsecretari de stat. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. cu avizul CurŃii de Conturi. ministere cu activitate politico-administrativă. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. De regulă. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. atribuŃiile. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. autorii de drept administrativ. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. cum ar fi departamentele. Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa.c.

rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. II. agenŃii. subsecretariate. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. 116 din ConstituŃie. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. oficii. Actele 23 . directive. secretariate. Consiliul Legislativ. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. II. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. modul de organizare şi funcŃionare. Avocatul Poporului. fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. circulare sau instrucŃiuni. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. Aceste acte poartă numele de ordine. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării. rol de control – Curte de Conturi.ÎnfiinŃarea. în temeiul principiului subordonăriii administrative.6. fie a ministerelor. Ex. comisii etc. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei.5.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare.

Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. 24 . AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. în faŃa instanŃelor de judecată. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice. şi amenajarea teritoriului. în urbanism. Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis. Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. ele nu vor avea caracter obligatoriu. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. De asemenea. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex.

În acelaşi timp art. 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. Principiul autonomiei locale. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. descentralizare. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului. legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. în special în procesul de elaborare a normelor drept.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale. desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare. III. având şi o dimensiune cognitivă.1. 25 . autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”.1. desconcentrare şi autonomie locală. În domeniul administraŃie publice locale art. iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său.1. uniforme şi opuse. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. principiul revocabilităŃii actelor administrative. principiul autonomiei locale prevăzut de art.2. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. În art. şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. 2 din Legea nr. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local.CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex.. 120 din ConstituŃie. 120 din ConstituŃie prevede că . având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului. desconcentrării serviciilor publice. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale.1. Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale.

Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare. statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. 26 . Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare.împrumută din drept formele prin care se concretizează. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic. Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central. Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. fie ele naŃionale fie locale. revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale.

Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. să dispună de autorităŃi administrative proprii. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică. Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare. Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. 27 . Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi.Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local. în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. ce beneficiază de personalitate juridică. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale. existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. aducŃiunea de apă. respectiv patrimoniu propriu.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. corp de funcŃionari şi autonomie financiară. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. dotate cu personalitate juridică.

. În sistemul centralizat controlul este total. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale. rezultat al unui proces istoric. care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona.brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu . Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. contribuind la crearea unei . Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale. asupra tuturor aspectelor.Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. 1 din Legea nr. în cadrul legii.contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 . 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat .. În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă.. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale. în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care. în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european. Acest principiu prevăzut de art. alin.. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice. prin amploarea lor. cu necesităŃi proprii. art. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. 120 din ConstituŃie. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale.Carta Europeană. 2. în mod obiectiv.Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie. reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai . sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie.

aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege.noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri. Autonomia 29 .şi exclusive. de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime.Legea nr. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat.folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar. în condiŃiile stabilite prin lege. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate. Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară. imediat inferior nivelului statal. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale. Legea nr. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii. În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism .. din venituri proprii precum şi din subvenŃii. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local.

ca urmare. 27 din Legea nr. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. III. ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători. la realizarea intereselor generale ale statului. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. În fapt. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că. ale electoratului. primarii. potrivit respectivului principiu. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului. statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. de dispoziŃiile constituŃionale. nu exercită niciuna din puterile statului.3. contribuind. primarii. însă este necesar să vedem în mod concret. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi. 123 din ConstituŃie şi art. consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese. de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective. într-un cuvânt. astfel. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal. în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. 67/2004 privind alegerile locale. nu derivă din aceasta. Evident. În legea fundamentală se prevede numai că primarii. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese. în condiŃiile legii. Dat fiind natura lor juridică. Prin acest demers. în mod expres. Aşadar. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. puterea lor nu este determinată de puterea statului. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. 30 . AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite.1. o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. reprezentate de stat. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr.

alături de celelalte principii. Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ. 121..4. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi). alin. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară. a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm. ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului.1. acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art. ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’. componenŃa şi constituirea acestora. 215/2001). Această . care depăşesc caracterul local. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. aleasă în condiŃiile legii.omisiune’’ a fost însă . 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede. alin. la luarea măsurilor de protecŃie civilă. fie că acestea au sau nu un caracter statal.art. în cazul în care acesta reprezintă interese majore. atât ca autoritate a administraŃiei publice locale. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale. în mod expres.Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul. principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. Mai mult. 69/1991) nu îl preciza în mod expres. şi principiul legalităŃii.. Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care. 2: . 69 din Legea nr.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001. în condiŃiile legii. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’. 122. care întăresc cele afirmate anterior:art. aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale. precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege. 2: . deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. atribuŃiile lor. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale. Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu. însă trebuie să fie aplicate la acest nivel. la organizarea şi desfăşurarea alegerilor. menŃionează la art. III. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale.. cât şi ca reprezentant al statului.. funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc. 31 .Consiliile locale şi primarii funcŃionează. Principiul legalităŃii Legea nr.

nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale. atrăgând consecinŃe juridice. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege. direct. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. în condiŃiile legii’’.. DispoziŃiile art. atribuŃiile. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr. . alin. III. treburile publice. În consecinŃă. 3. Mai precis. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. secret şi liber exprimat). sunt completate cu cele ale art.Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. dispoziŃiile alin. 2 din Legea nr. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. nerespectarea acestor dispoziŃii. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă.5. să fie în strictă conformitate. 3 din acelaşi act normativ. în primul rând. la care se adaugă actele pe care le emană. De asemenea.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. în condiŃiile legii. 215/2001 privind administraŃia publică locală. oraşelor. precum şi de consiliile judeŃene. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale. componenŃa. egal.nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice..n. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare. cu prevederile constituŃionale. Potrivit acestor reglementări. deci încălcarea acestui principiu. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. se exercită de consiliile locale şi primari. prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona. modul de constituire. 215/2001. autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal. la art. cât şi de cele ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.1. care se organizează 32 . 20 din aceeaşi lege se prevede că . dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare). competenŃele şi modul lor de funcŃionare.

În fine. ca urmare a rezultatului unui referendum local. De asemenea. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea.mandatul primarului încetează.. pe buletine de vot separate. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale. organizat în condiŃiile legii’’. În cazul referendumului la nivel judeŃean. Prin urmare. şi anume consiliile locale şi primarii. conform art. astfel. 73 din Legea nr. acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. 73. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare.2. de asemenea. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale). Referendumul local. alin. 1 precizează că . se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme. În cadrul referendumului. de supra şi subordonare. III.1. referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen. după caz. art. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. ori numai în unele dintre acestea. 5 din Legea nr. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi. legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. De regulă. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii. 33 . 215/2001. la propunerea primarului. care sunt direct interesate. caracter obligatoriu. 1 al art. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor).potrivit legii’’. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene.2. ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. înainte de termen. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. referendumul are un caracter consultativ. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local. iar între ele nu există raporturi ierarhice.

care este formulată expres în Legea nr. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. în cazul primarului. “în condiŃiile prevăzute de lege”. Cu alte cuvinte. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. deci. un autor preciza că. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. cu caracter unipersonal. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. Astfel. şi al statului. primarul are o dublă calitate. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. Consiliul local este. în limita competenŃelor conferite de lege. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . pentru realizarea autonomiei locale. Este consacrată astfel. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. cu rol în realizarea unor servicii publice statale. conform legii. sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. cu rol în realizarea autonomiei locale. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei. aleasă prin vot direct. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. Corespunzător.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale. care lucrează în şedinŃe. 215/2001. Potrivit legii. cu caracter colegial. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. vocaŃie politică. funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. pe de altă parte. în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. în comuna sau oraşul unde a fost ales. ambele acŃionând în interdependenŃă. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. ”reluând terminologia clasică. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. o dedublare funcŃională. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. precizând în continuare că. practic. autoritatea deliberativă. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. primarul este investit. pe de o parte. comunei sau oraşului şi. ele neavând. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe.

organ executiv unipersonal. despăgubirile urmând a fi suportate. autoritate tutelară.consiliul judeŃean. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean. răspunzător în faŃa organului deliberativ. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ.revin ca oflŃer de stare civilă. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. În prezent. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului. devine colectivitatea teritorială sau statul. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie. după caz. III. reprezentată de primar. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct.2. pe care le organizează. stabilite prin legi. 35 . în materie de recensământ. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii. 121. este preşedintele consiliului judeŃean. şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale. ci este numit deci. rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. organ colegia1. iar în cazuri excepŃionale. primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. prin urmare. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală. fiind de ordine publică. În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea. şeful administraŃiei publice din judeŃ. alegeri. Prin urmare. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales). Din analiza normelor legale în vigoare. “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens. cu caracter deliberativ. iar nu şi de unul executiv. care lucrează în şedinŃe. Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale. al. din bugetul local sau din bugetul statului. potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. (1).2.

iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. Potrivit principiului simetric. Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului. reprezentant al Guvernului în teritoriu. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean. instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. legea neconferindu-i atribuŃii proprii. JudeŃul. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. III. spre exemplu.2. autonomia locală fiind golită de conŃinut. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare.În acest sens.3. de către consiliul judeŃean. In acest context. este un organ unipersonal al administraŃiei publice. al cărui personal îl numeşte. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii. acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie.În exercitarea atribuŃiilor sale. Ca agent al puterii executive în teritoriu. Prefectul InstituŃia prefectului. şi nu ales. este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. în caz contrar. cum ar fi. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. ca autoritate unipersonală. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. De altfel. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă. subliniem din nou. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. ca persoană juridică. nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate. Aşadar. cele care au ca obiect constituirea. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului. Subprefectul. subprefect şi prefect) într-un organ colegial. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul.

în condiŃiile legii. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. respectiv în municipiul Bucureşti. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu. primarii. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. neutru politic. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist. RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate. În general. ierarhice. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. însă. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale. asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. 37 . Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice.sistemul administraŃiei publice. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. preşedinŃii consiliilor regionale. în probleme strict reglementate de lege.

Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. 7. 10. putere de decizie. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica. descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. 2. 8. în conditiile legii. 6.DICłIONAR: 1. 5. treburile publice. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. 38 . 9. descentralizare). fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale. 3. centralizare). descentralizare). autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. 4. în nume propriu.

administraŃia fiscală. angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură. în ministere.1. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. controlul aplicării lor.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. poliŃiei. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică. FUNCłIA PUBLICĂ IV. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale. din străinătate ca şi din Ńara noastră. punerea în aplicare a acestora. SERVICIUL PUBLIC IV. Acesata este şi concepŃia Legii nr. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale.1. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. organele administraŃiei publice locale etc. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 . servicii publice aflate în subordinea acestora.1. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. iar în Belgia cei din căile ferate.

în scopul realizării competenŃelor sale. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. în „Tratatul său de drept administrativ”. b) funcŃii publice din clasa I. care deşi nu este prevăzut expres de legea română. Paul Negulescu. funcŃii publice din clasa a III-a. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general.1. se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină. în temeiul legii. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. în vederea realizării competenŃelor lor generale. în vederea realizării competenŃelor lor specifice. autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. defineşte funcŃia publică. în chip temporar. În vederea de a fi ocupată. adică organizat de stat. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice. gospodărire. funcŃia publică face parte din serviciu public. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. Art. În concepŃia acestui autor. funcŃii publice din clasa a II-a. IV. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice. Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. de un titular (sau mai mulŃi). mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. Astfel. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. executând puterile în limitele competenŃei.2. 40 . protocol. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”. persoană fizică care.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice.

director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.FuncŃiile publice se împart în trei clase. După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice.asistent. absolvite cu diplomă.director general adjunct. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. persoanele numite în funcŃia publică de referent. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti.subprefect. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului. ca şi România.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. al sectorului municipiului Bucureşti. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. auditor. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I.şef serviciu. inspector. consilier juridic. după cum urmează:superior.clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice.secretar general al prefecturii. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale.principal. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 . persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale. consilier. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora.3. ca nivel maxim.funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere.secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare.prefect.şef birou. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului.debutant. al oraşului şi comunei. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate. IV. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie.1. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă.consilier de stat. absolvite cu diplomă.

DispoziŃia trebuie coroborată cu art. datoria de abŃinere nu mai subzistă.4.condiŃii variabile. alin. cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii. 188/1999. ceea ce nu poate fi acceptat. Analizând art. Se pune.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. că dacă nu se creează astfel de prejudicii. să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi. care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. 17 din Statutul European. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. 40. titluri. nivel de experienŃă etc. 17. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând. IV. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator. alin. 7. regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. din interpretarea per a contrario a textului. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%. 51. de care face vorbire expresă art. 215/2001 a administraŃiei locale. de asemenea. 8 din Legea nr. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie. numai la acelea de 42 . 106. ca şi condiŃii specifice. problema la ce fel de prejudicii face referire texul. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere.1. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie. El nu este însă. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale. alin. 6. în această categorie intrând diplome. 7. în limita posturilor vacante. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. capitolul V al Legii nr. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor). studii de specialitate. ca in sistemul european. În art. care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex.

După noua reglementare. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. la concedii. comune şi funcŃionarului public comunitar. 40. alin. Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. În doctrina occidentală. asistenŃă socială. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. Conform vechii reglementări cuprinse în art. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice. Deşi textul art. 41 din Statut. la salariu şi pensie. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public. el are un regim mai special. în timp. în vederea îmbunătăŃirii 43 . imparŃialitate şi în conformitate cu legea. el trebuie coroborat cu art. sunt: dreptul de asociere sindicală. de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România.ordin material sau şi la acelea de ordin moral. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. loialitate. Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. situaŃia profesională a unui funcŃionar public. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere.

41 modificat prin art. potrivit legii. cu excepŃia informaŃiilor de interes public. Se observă că în vechea reglementare a art. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici.161/2003). astfel de situaŃii. FuncŃionarii publici răspund. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. Deşi legea serviciului public din R. aceea dată de Legea nr. precum şi la încetarea raportului de serviciu. XIII din Legea nr. cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti.activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. 3 al art. în considerarea funcŃiei lor publice. informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. 41. în condiŃiile legii. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii. Fireşte. art. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca. daruri sau alte avantaje. în scris şi motivat. La numirea într-o funcŃie publică. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. în condiŃiile legii. Noua reglementare românească. alin. 2). să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. funcŃionarul public este obligat să o execute. FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. direct sau indirect. în exercitarea atribuŃiilor ce le revin. în condiŃiile legii. dacă le consideră ilegale. Art. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale. FuncŃionarul public are dreptul să refuze. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele. 44–45 din vechea reglementare statutară. pentru ei sau pentru alŃii. 44 . să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art.

prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public. 5/2002 precum şi cele din Legea nr. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. În cazul nerespectării angajamentului. cu o durată mai mare de 90 de zile. calculate în condiŃiile legii. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii. prin inserarea. a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. declaraŃia de avere. 45 . În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. după art. cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor. potrivit legii. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. lucrările repartizate. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice. 48. 161/2003. a art. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională. cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii. finanŃate din bugetul de stat sau local. 481). potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică.Astfel. DeclaraŃia de avere se actualizează anual. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia.

Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome.asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale.OrdonanŃa de urgenŃă nr. cenzori. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară. fie al familiei sale. rudelor apropiate.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului. societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ. administratori.prioritatea interesului public . consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. acŃionari semnificativi. integritatea. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii. imparŃialitatea şi independenŃa. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative. profesionalismul.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale. care apare abia în textul Legii nr.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ. mult mai completă. 161/2003. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie. membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care. prieteni. al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri. persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice.Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său. consiliilor judeŃene. consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative. DefiniŃia conflictului de interese. libertatea gândirii şi 46 . asociaŃi.

70. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte.răspunderea contravenŃională.răspunderea administrativ-patrimonială.1. de regulă. .5.exprimarea sau desfăşurarea.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal. persoană fizică). 47 .încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici. cinstea şi corectitudinea. dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate. Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis. a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic. Conform art. Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe. abatere care nu este contravenŃională. disciplinară şi materială etc. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici).refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu.atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu. un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat. stabilite.absenŃe nemotivate de la serviciu. În ce priveşte dreptul administrativ. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare.răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară). Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ. IV. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală. cu efect educativ. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii..a exprimării. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere. 2 din Legea nr. funcŃionar public. . între un organ al administraŃiei publice sau.neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor. alin. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu. sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: .nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter. structură nestatală. care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare. ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune. Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie. după caz.

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei.funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. în calitate de comitent. unor teŃte persoane.2. Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. sau. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. educaŃia cetăŃenilor etc. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. Legea nr. după caz. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. prin asumarea unui angajament de plată. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. IV. prin hotărârea rămasă definitivă. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 . Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică.

Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale. contractul de concesionare. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. După gradul de extensie există servicii naŃionale. instituŃii publice şi regii autonome. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă. contractul comercial. locaŃia de gestiune. servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat. servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă.organizate la nivel judeŃean. judeŃ sau comună. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative.interes general. Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat. 52 . contractul civil. cu o competenŃă sau puteri determinate. servicii economice şi servicii socio-culturale. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. creat de stat. pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. servicii locale. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. orăşenesc sau comunal.organizate la nivel naŃional. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat.

53 .DICłIONAR: 1. conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

la conv. cu comp. unipersonal Org. colectiv PRIMARUL org. cu comp.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: .ales Org.PCJ. cu comp. colectiv PRIMUL MINISTRU org. numit Org. Primarului -extraordinare la conv. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 . ales Org. CONSILIUL LOCAL org.ales indirect -//- Org.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org. colectiv PREŞ. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv.numit Org. 1/3 din cons. unipersonal org.teritorială naŃională Org.J.ordinare-1/2 lună.C.terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org. unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org. unipersonal PREFECT org. ales Org. Primarului sau 1/3 din cons. sau a Pref. cu comp.ales Org.PCJ -extraordinare la conv.gene rala Org.

2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no. 3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 . 4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no. 1 Fac parte din guvern: A B C Question no.Teste Question no.

7 Potrivit Legii nr.215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no. 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no.A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no. 6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no. 10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 . 9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no.

12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no. 14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no.B Prin lege organică Question no. 11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no. 13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 .

18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no. 20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no. 19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 .Question no.

conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no. 24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. 26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 . 23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no.B C Question no. 22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no. 25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public. funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no.

29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de . 27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no. 30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 .nesatisfăcător” Question no. 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no..Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no.

17. 29. a. Partea generală. HOTARARE nr. II. 24. 2. 1959. Drept administrativ. LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. a d. a c. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. Bucureşti. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. 2. 9. 28. b. LEGE nr. Tratat de drept administrativ român. b. c. b. I şi 1996 – vol. 2002. 26. LEGE nr. a b. 8. LEGE nr. b. 5. –. a. 5. Editura “ŞtiinŃifica”. 4. 6. 15. a. 4.21. –. Bucureşti. a c. 25. LEGE nr. a b. Editura “Servo-Sat”. 8. HOTARARE nr. Editura “Lumina Lex”. 1997. 2000 – vol. 6.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. 12. 7. 3. b. 19. a. Iovănas Ilie. 20. b. 14. c. LEGE nr. EdiŃia a III-a. a c. 9. Arad. 23. Bucureşti. b c. 4. a. Tratat de drept administrativ. 18. c. d. b. vol. 13. b. 61 .209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. I. 30. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. c. LEGE nr. 2. Editura “Nemira”. 11. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. 3. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1. 3. 10.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. Iorgovan Antonie. 22. 1. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. 16. Prisăcaru Valentin. a. 7. 1. b. 27. a.

ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI.ro/-Consiliul Legislativ http://www.echr.int/Treaty/FR/cadreprincipal.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www.mapgov.lista tratatelor.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www. coduri.fr/.dntis.htm-Prefecti si adresele lor web 62 .Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.dntis.gouv.cor.html-Codul de Procedura Civila http://legal.eu.frame-Repertoriul legislativ . articole.dntis.clr. conventiilor.Camera Deputatilor http://www.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal. http://www.Journal Officiel .just.ccr. dezbateri parlamentare.indaco.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie.anfp-map.htm-Consiuliul Europei .ro/-Ministerul Administratiei Publice .int/-Comitetul regiunilor europene http://www.cdep.avp.html-Motor de cautare dictionare juridice http://www.ro/-Ministerul Justitiei http://www.ina.law.html-Codul Civil http://legal.ro/codpenal/index-pen.nyu.dntis.ro/-Institutul National de Administratie http://www.mapgov.ro/LegeStart-/ Lege .ro/cpcivil/index-cpc.ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.ro/-Avocatul Poporului http://www.ro/cjcl.juriscope.org/publications/.coe. acordurilor http://hudoc.ro/.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance. doctrina.journal-officiel.ro/-Curtea Constitutionala http://www.html-Codul Penal http://legal.ro/codcivil/index-civ.gov.coe.control.ro/cppenal/index-cpp.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www.baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.guv.int/hudoc/default.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www.baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.ro/-Guvernul României http://www.coe.gouv.ro/pls/legis/legis_pck. jurisprudenta.cdep.mapgov. reviste.edu/library/foreign_intl/dictionaries.RESURSE WEB http://conventions.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www. texte europene. etc.

ro/.oefre.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.senat.ch/law/icl/index.unibe.Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.http://www.com/books/oupdlaw/about.ro/-Ministerul Public .pcsj.htm-Constitutia din 1991 http://www.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .scj.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.scj.presidency.xrefer.Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.ro/-Senatul României http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful