UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

............ Clasificarea funcŃiilor publice ..4..... IV....................III..................................................... CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică ................................................................................5................................ IV... IV. IV............................................................1................................................................... IV........................ Teste ...2.1............................................................1...............................3............................1...............1...... FuncŃia publică...2............................................................................1.......... Serviciul public .............. Răspunderea funcŃionarilor publici ... 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 . Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici ........................................................................ IV.....................................................................................1............................... Bibliografie recomandată . Serviciul public .. Prefectul ................................ IV. Resurse WEB .... Precizări prealabile ...................................................................................................................................... Răspunsuri Teste .... Cap....3..2............................................................. IV....................................... FuncŃia publică ...................

modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică. drept civil. ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. la autorităŃile administrative. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular. începerea. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. raporturile dintre puterea legislativă. politică sau penală. definind raporturile care se stabilesc între ele. cum ar fi teoria generală a dreptului. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. drept constituŃional. puterea judecătorească şi puterea executivă. a membrilor guvernului. compunerea. miniştrii. modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. respectiv guvernul. de formă şi de fond. ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. ministerele. autorităŃile administrative centrale de specialitate. regulile de procedură. la caracterele juridice ale acestor autorităŃi. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. alcătuirea. autorităŃile administrative autonome. compunerea. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare. primul-ministru. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ. alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 .

cu actele normative. darea în administrare. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . în folosul colectivitălor locale. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. menŃionând definiŃia. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. principiile generale de funcŃionare. principalele caracteristici. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general.condiŃii de acces. organizare. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ. avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. perioada de stagiu. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici. la modul de compunere. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. funcŃie publică. de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. penală sau contravenŃională. rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor. ale contractului de concesiune în particular. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră. civilă. funcŃionar public. evaluare funcŃionarilor publici. respectiv închirierea. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică. controlul contencios. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. Partea a patra tratează actul juridic administrativ. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale. sub controlul autorităŃii centrale. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale.

5 . în special răspunderea contravenŃională. cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora. a modalităŃilor de executare a cestora. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune. În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului.vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior. a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie.

sau într-un alt sens. administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. explicaŃia: a conduce. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. se administraează o afacere. O primă accepŃiune. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi. autorităŃilor administrative existente într-un stat. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. a cârmui. secŃie sau serviciu. folosită în limbaj curent. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. de datele sociologice. ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă. iar pentru „administraŃie” – totalitate. servitor. fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit. ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. „administer” traducându-se prin: agent. instrument. Sub aspect organizatoric. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general. respectiv activitatea prin care se girează.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice.1. superiorul. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. a conduce sau a dirija. ajutător. ca acŃiune prestatoare. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit. fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). 1 6 . care arată direcŃia. Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată. îngrijitor. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice.

alcătuind administraŃia publică. statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. să apere integritatea teritorială. asigurarea securităŃii externe. Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe.m. realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul. servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie). de adminitrare a domeniului public ş. servicii de finanŃe publice. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul). în cele mai bune condiŃii. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 . instruirea locuitorilor. prefecŃii). să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. care. în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local.a. Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele.d. organe administrative şi instituŃii publice. Organele administraŃiei publice urmăresc ca. Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii. organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii). independenŃa Ńării. administrarea domeniului public etc. să asigure ordinea de drept. servicii publice de educaŃie. prin întreaga lor activitate să satisfacă.realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. drepturile şi libertăŃile democratice. Consiliul JudeŃean. Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. cerinŃele sociale. I. cum ar fi: asigurarea ordinii interne. o serie de sarcini importante. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii). în temeiul ConstituŃiei. Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii.2. nu fac parte din administraŃia publică. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general. asigurarea condiŃiilor de executare a legilor. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local. cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. În realizarea sarcinilor sale.

legile ordinare. actele autorităŃilor administrative – 8 . care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. observăm că. Ca ramură autonomă a sistemului de drept. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale. hotărârile şi ordonanŃele de guvern. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept. alcătuiesc dreptul public. împreună. dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. I. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. faptă considerată contravenŃie. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii. În plus dreptul administrativ nu este codificat. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. care reglementează raporturile dintre indivizi. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari. 3.

Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. de a anula 9 . respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace.5. I. miniştri. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. I. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ. Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte. preşedinŃii consiliilor judeŃene. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii. Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare. consilii judeŃene. prefecŃi. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare. economie. psihologie. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ. primari. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie. de conflict şi de colaborare. consilii locale.4. DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii. respectiv a autorităŃii administrative. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice.guvern. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. Raporturile juridice de conflict.

de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. fie sunt savârşite. care constă în inegalitatea părŃilor. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general. Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte. deşi legea interzicea savârşirea lor. 10 .acte admunistrative ilegale. instituŃie publică. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea.subiect. obiect şi conŃinut. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ. reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi. exercitată fie din oficiu. Astfel. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. Dintre elementele raporturilor juridice administrative.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. organ administrativ sau funcŃionar public. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ. fie la cerere. deşi legea obligă la săvârşirea lor. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice. cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă. nu sunt săvârşite şi de care. autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte. în dreptul administrativ. organ administrativ. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic. Actele juridice. atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. fie . modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ. de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. normele de drept administrativ leagă naşterea. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea.

astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. cât şi colectivităŃile locale. AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi.2.1. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome. II.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială. fie la nivel local. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ. 11 . organizarea teritoriului statului interesează. fie la nivel naŃional. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice. Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale. atât puterea de stat. în aceeaşi măsură. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii.

când s-a adoptat Legea nr. Totodată. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. fiind în număr total de 184. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege. ca unitate administrativteritorială. 3). Comunele se înfiinŃează în mediul rural. oraşelor şi judeŃelor să se facă. din Decretul-Lege nr. prevăzute în lege. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază. care se realizează prin hotărârea consiliului local. se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. oraşele şi judeŃele. al (3) al ConstituŃiei. Oraşul. 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968. orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor). cât are Bucureştiul. potrivit prevederilor art. Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face. In România sunt organizate 41 de judeŃe. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. a). prin lege organică. sau delimitarea “intravilanului”. delimitată prin lege. oraşe. având un număr variabil de locuitori. dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune.Prin Decretul-Lege nr. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. 3. obligatoriu. 2/1968. o) din ConstituŃie. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. prin referendum” (art. după cum prevede art. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. Potrivit art. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. localităŃi 12 . JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii. 2 din Legea nr. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane. a1. sate. 2/1968 privind organizarea administrativă a României . delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. Oraşele au un număr variabil de locuitori. prin Legea nr. care se face prin hotărâre a Guvernului. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. (3). 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. este acea localitate din mediul urban. lege ce guvernează în continuate această materie. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. 73. care are personalitate juridică. dar şi alte oraşe. lit. în condiŃiile legii. 215/2001. comune. nu numai în temeiul legii. municipii. 1. inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. lit. unele oraşe sunt declarate municipii. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi.

Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. actele Guvernului. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului. 102 din ConstituŃie. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. Rolul Guvernului Organizarea. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor. încetarea mandatului Guvernului. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . potrivit art. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. Preşedintele numeşte Guvernul. jurământul de credinŃă. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. 110. răspunderea membrilor guvernului. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern.. Potrivit art.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice.1. GUVERNUL II. investitura. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. potrivit căruia Guvernul. actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului. constituirea. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Acest fapt este evident în conŃinutul art. modul de funcŃionare. II. pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. la propunerea Guvernului. incompatibilităŃile. intitulat . In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special.3.Guvernul”. exercitând conducerea administraŃiei publice. Pe baza votului de încredere al Parlamentului. 90/2001. alin. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat. referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. atribuŃiile. cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III. Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere.3. rolul Primului Ministru.

90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. în numele statului român. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului. Guvernul este un organ colegial – potrivit art. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern. 3 din Legea nr. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare.3. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. 11 din Legea nr. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei.2. 27 din Legea nr. alin. funcŃia de reprezentare. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului. apierderea drepturilor electorale. Potrivit art. Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege).în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice. funcŃia de autoritate de stat. starea de incompatibilitate. funcŃia de reglementare. La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii. 102. Potrivit 14 . 106 din ConstituŃie (demisie. a revocare.t. emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. reprezentarea pe plan intern si extern. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. prin care se asigură.e. miniştri de stat şi miniştri delegaŃi. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi.c. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun. II. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru.

art. Consiliul Legislativ. Ministerul Public. 90/2001. Potrivit art. Cu toate că Legea nr. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. partidele si alianŃele politice. asigurarea ordinii publice şi. atribuŃiile şi modul de înlocuire. în alte situaŃii. 13 din legea nr. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. Curtea de Conturi. în cazurile prevăzute de lege.în cazul utilizării acestor functii. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii. la cererea primului-ministru. precum şi in relaŃiile internaŃionale.3. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor. secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. II. cu toată 15 . 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul. Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. Curtea ConstituŃională. sindicatele. secretarii de stat. având în vedere modul de desmnare. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. Preşedintele României. hotărăşte Primul-ministru. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. Astfel potrivit art. Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr.3. decontribuŃia sa la formarea al guvernului. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. cu alte organizaŃii neguvernamentale. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. 106 din ConstituŃie. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că . 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. apărarea Ńării. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru. respectând atribuŃiile ce le revin.

C. consiliu. numiŃi prin decizie a primului-ministru. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 . pusi in fruntea unor servicii administrative. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. II. pentru ca sa exercite. ci numai dispoziŃii cu caracter individual. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului. puterea executiva” Traditional. structura acestuia mai cuprinde consilii.5.importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. care pot avea rang de secretar de stat. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. rezolvarea problemelor organizatorice. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului. In felul acesta. Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare.4. departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet. care poate avea rang de ministru. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi. departament.3. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ. juridice. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. prin legi speciale.G. Alături de secretariatul general al guvernului. comisii şi comitete interministeriale. ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita. prof. II. ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor. de fapt. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister.3.

conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. societăŃile de asigurare şi cele financiare.6. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. exerciŃiul drepturilor electorale. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. reprezintă stattul ca persoană juridică. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. Potrivit art. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate.3. vicepreşedinte. companiilor şi societaŃilor naŃionale. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe. II. director. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară. director general. administrator. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. precum şi la instituŃiile publice. cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome. cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie. calitatea de membru al unui grup de interes economic. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri. funcŃia de preşedinte. calitatea de comerciant persoana fizică. o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 . 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său.

Daca legea de abilitare o cere. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora.7. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale. şi 18 . Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76.3. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale. Legea de abilitare va stabili. in mod obligatoriu. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. după caz. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. II. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie. Camerele. ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109. având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”. de la trimitere. până la împlinirea termenului de abilitare. drepturile. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice. Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. potrivit procedurii legislative. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale. control care poartă numele de răspundere politică. se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României.primul-ministru. se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa. alineatul (1) din ConstituŃie. dacă nu se află în sesiune. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. domeniul si data pana la care se pot emite ordonante.

iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului. nici pe cea de risc. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern). pe baza sa. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. dar şi a necesităŃii ca. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. prin formarea unui 19 . sau făcânduse o subtilă distincŃie. extrajuridică. în mod direct. prin formele prevăzute de ConstituŃie. mai pe larg detaliat apoi în art. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. prin votul căreia s-a format. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. interpelarea. iar ultima o răspundere de drept administativ. Atunci când acest sprijin. cu ocazia alegerilor şi indirect. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. adică răspunderea juridică stricto sensu. politică şi juridică. Astfel. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. în faŃa Parlamentului. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. iar Guvernul este demis. pe toată durata misiunii sale. se are în vedere răspunderea civilă. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. din proprie iniŃiativă. adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. Profesorul I. a Guvernului.respectiv în art. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. deşi nu le exclude. administrativă sau penală. faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică.

“Camera Deputatilor. intrucat prin natura sa. Camera DeputaŃilor sau Senatul. II. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. Dacă raspunderea politica era solidară. 20 . “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”. alin. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. obiectivat în votul de încredere. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. Astfel. în cadrul competenŃei sale. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului. După cum prevede art. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. alin. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. 3. cu prilejul dezbaterilor.8. 108. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop. Mandatul de încredere.nou Guvern. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. “dreptul de a pune sub urmarire”. logic. prima dintre acestea fiind urmărirea penală. raspunderea penala este exclusiv individuală. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. 2 din ConstituŃie. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. Se stie ca procesul penal are mai multe faze. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. va fixa un nou termen. 84. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne.3. realizată de organele de cercetare penală. Comisia specială este formată din 5 membri. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor. Din acest motiv. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. potrivit art. “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte.

cu rea-credinŃă. vârstă. alin. religie. ministrul justiŃiei sau. II.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean. Senatului sau comisiilor permanente ale acestora. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului. Preşedintele României.precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare. de natura să aducă atingere drepturilor omului. (1) din Constitutie. pentru a proceda potrivit legii. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie. primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. atunci când este cazul.4.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă. limbă. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei. etnie. 110. categorie socială. prin ameninŃare. la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. cererea se adresează primuluiministru. în termen de 30 de zile de la solicitare. Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie.pentru prezentarea. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase. naŃionalitate. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator. avere sau origine socială. potrivit art. după caz. convingeri. de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. 21 . sex sau orientare sexuală. apartenentă politică. iar judecarea acestora.

coordoneaza si controleaza aplicarea legilor. servicii. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. e. Rolul. ministere cu activitate politico-administrativă. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului.Ministerele. autorii de drept administrativ. Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine. direcŃii generale. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. direcŃii.c. Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. directori generali. personal de deservire. Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. atribuŃiile. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. ordonantelor si hotararilor Guvernului. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. subordonat primului-ministru. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. volumul. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri. cum ar fi departamentele. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. şefi de compartimente. stabilit prin hotărâre a Guvernului. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa. directori. intitulată chiar Legea ministerelor. funcŃiile. Departamentul este condus de un demnitar. au fost create la noi prin Regulamentele Organice.organizeaza. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii. în conformitate cu atribuŃiile Guvernului.t. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. subsecretari de stat. 22 . personal de execuŃie de specialitate. De regulă. cu avizul CurŃii de Conturi. în sensul modern al termenului. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică.

modul de organizare şi funcŃionare.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. circulare sau instrucŃiuni. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. secretariate. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art.5. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. Ex. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. în temeiul principiului subordonăriii administrative. II. Aceste acte poartă numele de ordine. Actele 23 . directive. agenŃii. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate. rol de control – Curte de Conturi. Consiliul Legislativ. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei. II. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi.ÎnfiinŃarea. 116 din ConstituŃie. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. fie a ministerelor. rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. oficii. Avocatul Poporului. subsecretariate. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării.6. fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. comisii etc. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare.

Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social. Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. şi amenajarea teritoriului. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare. în faŃa instanŃelor de judecată. 24 . AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari. Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex. Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. De asemenea. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. ele nu vor avea caracter obligatoriu. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare. în urbanism.

1. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale. 25 . 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat. iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său.. autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”. desconcentrării serviciilor publice.1. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit.2. legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit.1. principiul autonomiei locale prevăzut de art. 120 din ConstituŃie. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. în special în procesul de elaborare a normelor drept. având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului. În acelaşi timp art. desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. Principiul autonomiei locale. desconcentrare şi autonomie locală. descentralizare. III. uniforme şi opuse. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale. 120 din ConstituŃie prevede că .CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III. şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex.1. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale. În domeniul administraŃie publice locale art. În art. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex. 2 din Legea nr. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. principiul revocabilităŃii actelor administrative. având şi o dimensiune cognitivă.

Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale.împrumută din drept formele prin care se concretizează. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea. nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central. Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu. fie ele naŃionale fie locale. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. 26 . În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative. statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale.

27 . Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare. dotate cu personalitate juridică. corp de funcŃionari şi autonomie financiară. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local. existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. să dispună de autorităŃi administrative proprii. în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. ce beneficiază de personalitate juridică.Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale. Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. respectiv patrimoniu propriu. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. aducŃiunea de apă.

în cadrul legii. alin. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale. În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 . Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. prin amploarea lor..Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. art. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european. În sistemul centralizat controlul este total. 120 din ConstituŃie. contribuind la crearea unei . În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie.. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice.contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern. sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. Acest principiu prevăzut de art. cu necesităŃi proprii. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale..Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme.Carta Europeană. 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat . asupra tuturor aspectelor. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz. 1 din Legea nr.. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale. în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie. 2. în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. rezultat al unui proces istoric. reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai . în mod obiectiv. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale.brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu . care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona.

În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local. Autonomia 29 . Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat.şi exclusive. Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr.folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii.. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. Legea nr.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar.noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. din venituri proprii precum şi din subvenŃii.Legea nr. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg. de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională. imediat inferior nivelului statal. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate. în condiŃiile stabilite prin lege. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale. precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime. În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism .

30 . de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective. reprezentate de stat. ale electoratului. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal. III. nu exercită niciuna din puterile statului. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese. în mod expres. 67/2004 privind alegerile locale. ca urmare. puterea lor nu este determinată de puterea statului. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. potrivit respectivului principiu. cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. Aşadar. într-un cuvânt. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. contribuind. de dispoziŃiile constituŃionale. 123 din ConstituŃie şi art. Prin acest demers.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite. astfel. nu derivă din aceasta. În legea fundamentală se prevede numai că primarii. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese. o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători. Evident. 27 din Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. însă este necesar să vedem în mod concret. În fapt. primarii. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi. în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. în condiŃiile legii. Dat fiind natura lor juridică. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului. consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese.1. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. primarii. la realizarea intereselor generale ale statului.3.

atribuŃiile lor.omisiune’’ a fost însă .. atât ca autoritate a administraŃiei publice locale. Principiul legalităŃii Legea nr. în mod expres. acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art. deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale. la luarea măsurilor de protecŃie civilă. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale.. 122. alin. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale. 69 din Legea nr. III. menŃionează la art. alături de celelalte principii. ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’. a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm. fie că acestea au sau nu un caracter statal. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. 2: ... 2: . şi principiul legalităŃii. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară. 121. Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale. cât şi ca reprezentant al statului.Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul. care întăresc cele afirmate anterior:art. 215/2001). Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu. 69/1991) nu îl preciza în mod expres. însă trebuie să fie aplicate la acest nivel.1. care depăşesc caracterul local. aleasă în condiŃiile legii. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie.art. precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede.Consiliile locale şi primarii funcŃionează. alin.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001. în cazul în care acesta reprezintă interese majore. principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ. componenŃa şi constituirea acestora. 31 . la organizarea şi desfăşurarea alegerilor. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi). Această . aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care. să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale. ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului. funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc.4. Mai mult. în condiŃiile legii.

nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice. componenŃa. 2 din Legea nr. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale. alin.1. direct. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare. sunt completate cu cele ale art. dispoziŃiile alin.. modul de constituire. în condiŃiile legii. 215/2001 privind administraŃia publică locală. competenŃele şi modul lor de funcŃionare.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. în primul rând. se exercită de consiliile locale şi primari. 20 din aceeaşi lege se prevede că . care se organizează 32 . cu prevederile constituŃionale.nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice. Mai precis.n. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. atribuŃiile. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. . atrăgând consecinŃe juridice. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. nerespectarea acestor dispoziŃii. deci încălcarea acestui principiu. ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. treburile publice.5. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege. III. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. să fie în strictă conformitate. cât şi de cele ale Legii nr. la art. secret şi liber exprimat). 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona. De asemenea. precum şi de consiliile judeŃene. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă. 3 din acelaşi act normativ.Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. În consecinŃă. la care se adaugă actele pe care le emană. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. oraşelor. autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal.. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale. 3. DispoziŃiile art. dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare). Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr. 215/2001. egal. Potrivit acestor reglementări. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. în condiŃiile legii’’.

ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. Referendumul local. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene. se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor. acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. care sunt direct interesate. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale). la propunerea primarului. caracter obligatoriu. De regulă. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi.. 1 precizează că . ca urmare a rezultatului unui referendum local. legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor). 5 din Legea nr. respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean. ori numai în unele dintre acestea. 73 din Legea nr.2. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii.1. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale. În cazul referendumului la nivel judeŃean. 73. înainte de termen.2. De asemenea. 33 . În cadrul referendumului. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. organizat în condiŃiile legii’’. 215/2001. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. art. astfel. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. III. de asemenea. de supra şi subordonare. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme. după caz. pe buletine de vot separate. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local. 1 al art. şi anume consiliile locale şi primarii. alin. conform art. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare. referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen. Prin urmare.potrivit legii’’. referendumul are un caracter consultativ. iar între ele nu există raporturi ierarhice. În fine.mandatul primarului încetează.

Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. şi al statului. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. comunei sau oraşului şi. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. o dedublare funcŃională. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. cu caracter colegial. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. în limita competenŃelor conferite de lege. care lucrează în şedinŃe. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. pentru realizarea autonomiei locale. Cu alte cuvinte. Este consacrată astfel. cu rol în realizarea unor servicii publice statale. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. precizând în continuare că. primarul are o dublă calitate. autoritatea deliberativă. conform legii. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. pe de o parte. un autor preciza că. practic. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . Consiliile locale sunt autorităŃi administrative.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. “în condiŃiile prevăzute de lege”. 215/2001. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei. Consiliul local este. Corespunzător. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. pe de altă parte. primarul este investit. ”reluând terminologia clasică. Potrivit legii. cu caracter unipersonal. care este formulată expres în Legea nr. în comuna sau oraşul unde a fost ales. în cazul primarului. vocaŃie politică. ele neavând. cu rol în realizarea autonomiei locale. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. aleasă prin vot direct. ambele acŃionând în interdependenŃă. Astfel. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. deci. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe.

consiliul judeŃean. prin urmare. dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ. autoritate tutelară. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. după caz. ci este numit deci. “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. Prin urmare. iar în cazuri excepŃionale.revin ca oflŃer de stare civilă. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie. potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. şeful administraŃiei publice din judeŃ. III. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate. al. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea. Din analiza normelor legale în vigoare. organ executiv unipersonal. organ colegia1. 35 . rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. este preşedintele consiliului judeŃean. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului. fiind de ordine publică. care lucrează în şedinŃe. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ.2. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale. alegeri. şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. despăgubirile urmând a fi suportate. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. (1). Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale. În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. În prezent. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean. 121. pe care le organizează. din bugetul local sau din bugetul statului. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală. în materie de recensământ. iar nu şi de unul executiv. stabilite prin legi. cu caracter deliberativ. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens. răspunzător în faŃa organului deliberativ. reprezentată de primar.2. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales). dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean. devine colectivitatea teritorială sau statul.

autonomia locală fiind golită de conŃinut. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. legea neconferindu-i atribuŃii proprii. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean. iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean. îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). subprefect şi prefect) într-un organ colegial. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . în caz contrar. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului. ca autoritate unipersonală. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. De altfel. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. Potrivit principiului simetric. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. reprezentant al Guvernului în teritoriu. ca persoană juridică. al cărui personal îl numeşte. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. JudeŃul. este un organ unipersonal al administraŃiei publice.În exercitarea atribuŃiilor sale.În acest sens. subliniem din nou. acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare. In acest context. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. cum ar fi. Ca agent al puterii executive în teritoriu. cele care au ca obiect constituirea. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic.3. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. spre exemplu.2. Aşadar. şi nu ales. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. Subprefectul. III. ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă. deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. de către consiliul judeŃean. Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. Prefectul InstituŃia prefectului. instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului.

sistemul administraŃiei publice. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. însă. respectiv în municipiul Bucureşti. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. În general. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist. 37 . în condiŃiile legii. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. în probleme strict reglementate de lege. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice. preşedinŃii consiliilor regionale. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin. neutru politic. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. ierarhice. primarii. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ.

7.DICłIONAR: 1. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale. 5. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. treburile publice. 38 . în conditiile legii. 2. centralizare). 8. 6. 9. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. 3. descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica. în nume propriu. 4. putere de decizie. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. descentralizare). 10. descentralizare). Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale.

Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii.1. angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. controlul aplicării lor. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr. din străinătate ca şi din Ńara noastră. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 .1. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. organele administraŃiei publice locale etc. iar în Belgia cei din căile ferate.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. poliŃiei. în ministere. punerea în aplicare a acestora.1. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. Acesata este şi concepŃia Legii nr. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. administraŃia fiscală. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti. servicii publice aflate în subordinea acestora. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. SERVICIUL PUBLIC IV. FUNCłIA PUBLICĂ IV.

protocol. în vederea realizării competenŃelor lor generale.2. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice.1. în vederea realizării competenŃelor lor specifice. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice. În concepŃia acestui autor. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. funcŃii publice din clasa a III-a. în „Tratatul său de drept administrativ”. autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. 40 . În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice. funcŃii publice din clasa a II-a. Art. În vederea de a fi ocupată. executând puterile în limitele competenŃei. în scopul realizării competenŃelor sale. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. IV. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”. în chip temporar. mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. Paul Negulescu. în temeiul legii.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. adică organizat de stat. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice. se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general. persoană fizică care. b) funcŃii publice din clasa I. defineşte funcŃia publică. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe. funcŃia publică face parte din serviciu public. de un titular (sau mai mulŃi). Astfel. Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. gospodărire. FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. care deşi nu este prevăzut expres de legea română. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice.

persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert. ca nivel maxim. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului.1.FuncŃiile publice se împart în trei clase. absolvite cu diplomă. IV. absolvite cu diplomă.principal.funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere. auditor.şef serviciu. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate. inspector. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora.director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.subprefect.director general adjunct.3. După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice.asistent. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie. după cum urmează:superior. ca şi România. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.şef birou.debutant.secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 .consilier de stat. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a. persoanele numite în funcŃia publică de referent.clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă. al oraşului şi comunei. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale. consilier juridic. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti.secretar general al prefecturii. al sectorului municipiului Bucureşti. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.prefect. consilier. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice.

care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. titluri. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând. Analizând art. regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. 7. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. de care face vorbire expresă art. În art. din interpretarea per a contrario a textului. problema la ce fel de prejudicii face referire texul. El nu este însă. cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii. DispoziŃia trebuie coroborată cu art. în limita posturilor vacante. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. ceea ce nu poate fi acceptat. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. că dacă nu se creează astfel de prejudicii.1.4. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată. 188/1999.condiŃii variabile. IV. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere. de asemenea. 17. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I. 51. alin. 7. 8 din Legea nr. datoria de abŃinere nu mai subzistă. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe. Se pune. nivel de experienŃă etc. 215/2001 a administraŃiei locale. să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. alin. studii de specialitate. capitolul V al Legii nr. 17 din Statutul European. numai la acelea de 42 . 106. ca şi condiŃii specifice. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie. alin. în această categorie intrând diplome. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor). care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. 40. ca in sistemul european. 6.

Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. situaŃia profesională a unui funcŃionar public. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere. el are un regim mai special.ordin material sau şi la acelea de ordin moral. la salariu şi pensie. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. alin. 40. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. loialitate. comune şi funcŃionarului public comunitar. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice. După noua reglementare. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. la concedii. sunt: dreptul de asociere sindicală. de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. în vederea îmbunătăŃirii 43 . Conform vechii reglementări cuprinse în art. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. asistenŃă socială. în timp. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. În doctrina occidentală. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public. Deşi textul art. 41 din Statut. el trebuie coroborat cu art. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. imparŃialitate şi în conformitate cu legea.

3 al art. alin. 44 . să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. potrivit legii. Noua reglementare românească. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca. 41. dacă le consideră ilegale. 44–45 din vechea reglementare statutară. La numirea într-o funcŃie publică. FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. în scris şi motivat. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale.161/2003). precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. în condiŃiile legii. daruri sau alte avantaje. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin. în condiŃiile legii. 2). în exercitarea atribuŃiilor ce le revin. Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. art. Art. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. FuncŃionarii publici răspund. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin.activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. în condiŃiile legii. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. astfel de situaŃii. cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. direct sau indirect. XIII din Legea nr. să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. Se observă că în vechea reglementare a art. în considerarea funcŃiei lor publice. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii. precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele. precum şi la încetarea raportului de serviciu. FuncŃionarul public are dreptul să refuze. pentru ei sau pentru alŃii. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. funcŃionarul public este obligat să o execute. cu excepŃia informaŃiilor de interes public. Fireşte. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. Deşi legea serviciului public din R. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. aceea dată de Legea nr. 41 modificat prin art.

Astfel. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare. a art. potrivit legii. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. după art. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate. În cazul nerespectării angajamentului. În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. 48. cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. 45 . potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin. cu o durată mai mare de 90 de zile. prin inserarea. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. 5/2002 precum şi cele din Legea nr. 481). lucrările repartizate. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. 161/2003. a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii. finanŃate din bugetul de stat sau local. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare. prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public. cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice. sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică. calculate în condiŃiile legii. DeclaraŃia de avere se actualizează anual. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională. declaraŃia de avere.

asociaŃi. Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ. care apare abia în textul Legii nr. consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative. profesionalismul. consiliilor judeŃene. administratori. fie al familiei sale.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului. societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ. rudelor apropiate. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii. mult mai completă. imparŃialitatea şi independenŃa. persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară. 161/2003. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. DefiniŃia conflictului de interese.prioritatea interesului public . consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care.asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor. libertatea gândirii şi 46 .Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. cenzori. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii. acŃionari semnificativi.OrdonanŃa de urgenŃă nr.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său. al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale. integritatea. prieteni.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale. membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari.

a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru. care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare.exprimarea sau desfăşurarea.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal. se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: . Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie. între un organ al administraŃiei publice sau. În ce priveşte dreptul administrativ. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri. 2 din Legea nr. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici). . funcŃionar public.răspunderea contravenŃională. Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ. persoană fizică). un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat. .1. 70. disciplinară şi materială etc.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate. după caz. abatere care nu este contravenŃională.răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară). Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe.5. Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis. IV.refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu.absenŃe nemotivate de la serviciu.neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor.răspunderea administrativ-patrimonială. Conform art.încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici.atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu. structură nestatală. cu efect educativ. sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune. cinstea şi corectitudinea. 47 . SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere. alin. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii.nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter.a exprimării. stabilite. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte.. de regulă.

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. prin hotărârea rămasă definitivă. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile. unor teŃte persoane. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 . asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei. Legea nr. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice. În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. educaŃia cetăŃenilor etc. după caz. IV. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.2. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. sau. prin asumarea unui angajament de plată. în calitate de comitent. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare. Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică.

locaŃia de gestiune. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea. servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă.organizate la nivel naŃional. servicii locale. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. orăşenesc sau comunal. contractul comercial. contractul de concesionare. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. 52 . judeŃ sau comună.organizate la nivel judeŃean. Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ. creat de stat. Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. cu o competenŃă sau puteri determinate. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale. După gradul de extensie există servicii naŃionale. servicii economice şi servicii socio-culturale. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat. contractul civil. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat.interes general. instituŃii publice şi regii autonome. pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă.

conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.DICłIONAR: 1. 53 .

colectiv PRIMARUL org.terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org. unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org.teritorială naŃională Org. unipersonal Org.numit Org. ales Org.PCJ.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: .C. cu comp.ales Org.ales indirect -//- Org. CONSILIUL LOCAL org. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv. Primarului -extraordinare la conv. numit Org. 1/3 din cons. colectiv PRIMUL MINISTRU org. unipersonal PREFECT org.ales Org.ordinare-1/2 lună. unipersonal org. cu comp.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org.gene rala Org. colectiv PREŞ.PCJ -extraordinare la conv. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 . sau a Pref. cu comp. ales Org. cu comp.la conv. Primarului sau 1/3 din cons.J.

2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no. 3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no. 1 Fac parte din guvern: A B C Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 .Teste Question no. 4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no.

6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no. 9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no.215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no. 10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 . 7 Potrivit Legii nr.A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no. 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no.

13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no. 12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no. 11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 .B Prin lege organică Question no. 14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no.

16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no. 20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 . 19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no. 18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no.Question no.

23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no. conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no. 22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no. 24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. 25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public. 26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 .B C Question no. funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no.

29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de .nesatisfăcător” Question no. 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no. 30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 . 27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no..Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no.

25. 2. 10. 22. b c. –. 19. a. 27. a. a d. Arad. 1. 16. Tratat de drept administrativ. d. LEGE nr. 9. I. –. b. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. LEGE nr. b. 2002. a b. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. Prisăcaru Valentin. b. 2. 6. Iovănas Ilie. 23. II. 7. 11. 61 . LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. 5. a. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. Bucureşti.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. c. b. 4. 14. a c. HOTARARE nr. a b. 6. 17. 13. a c. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. b. 30. Editura “Nemira”. 1959. 2000 – vol. c.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. LEGE nr. Bucureşti. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1. Editura “Servo-Sat”. 1997. HOTARARE nr. 15. 29. 3. 1. 8. 18. 7. 24. Editura “Lumina Lex”. a. 9. LEGE nr. c. Tratat de drept administrativ român. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. EdiŃia a III-a. a.21. 26. 20. LEGE nr. a. 4. b. LEGE nr. 28. Editura “ŞtiinŃifica”. 3. 12. Bucureşti. a c.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. Drept administrativ. Iorgovan Antonie. a. b. c. b. 5. 8. I şi 1996 – vol. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. vol. b. 2. 4. 3. Partea generală.

etc.htm-Consiuliul Europei .control. reviste.dntis.guv.ro/cjcl.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www. acordurilor http://hudoc.indaco.Journal Officiel . doctrina.juriscope.fr/.lista tratatelor.ro/codcivil/index-civ. jurisprudenta.html-Codul Civil http://legal.mapgov. http://www.html-Motor de cautare dictionare juridice http://www.ro/codpenal/index-pen.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www. coduri.ro/-Ministerul Justitiei http://www.baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www.Camera Deputatilor http://www.baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.coe.edu/library/foreign_intl/dictionaries. dezbateri parlamentare.echr.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance.ro/-Curtea Constitutionala http://www.eu.ro/-Consiliul Legislativ http://www.ina.cdep.avp.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.law.ro/pls/legis/legis_pck.ro/.just.ro/-Ministerul Administratiei Publice .int/hudoc/default.dntis. conventiilor.ro/cpcivil/index-cpc.ro/-Avocatul Poporului http://www.coe.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.dntis.cor.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie.ro/LegeStart-/ Lege .asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal.frame-Repertoriul legislativ . articole.ro/cppenal/index-cpp.gouv.htm-Prefecti si adresele lor web 62 .cdep.RESURSE WEB http://conventions.gov.html-Codul Penal http://legal.dntis.ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.nyu.anfp-map.coe.html-Codul de Procedura Civila http://legal.gouv.journal-officiel.ro/-Guvernul României http://www.clr.mapgov.int/Treaty/FR/cadreprincipal.Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.ccr.org/publications/.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI. texte europene.ro/-Institutul National de Administratie http://www.mapgov.

Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.ro/-Senatul României http://www.senat.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.presidency.htm-Constitutia din 1991 http://www.scj.scj.pcsj.ch/law/icl/index.http://www.com/books/oupdlaw/about.xrefer.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.unibe.oefre.ro/.ro/-Ministerul Public .ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful