UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

..............1.......................... IV. Resurse WEB .............................III............. IV.................................. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică ........................................ Prefectul ....................... IV................................................1................................ Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici ...........................................................................................................................................................1................................................1......1..... IV......... Serviciul public ......... Teste ............................................................................................1................................................. IV.3............. Cap........................................... Bibliografie recomandată .......3......2........... Răspunsuri Teste ........................................2..... IV................................................ FuncŃia publică................ FuncŃia publică ........... Răspunderea funcŃionarilor publici ........................................................ 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 ........................5...2.... Serviciul public ......................... IV.....................4................................. Precizări prealabile ...................................... IV............... Clasificarea funcŃiilor publice ...................1.............................

drept civil. ministerele. compunerea. respectiv guvernul. la autorităŃile administrative. autorităŃile administrative autonome. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale. de formă şi de fond. politică sau penală. autorităŃile administrative centrale de specialitate. compunerea. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . drept constituŃional. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. miniştrii. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 . la caracterele juridice ale acestor autorităŃi. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare. ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. începerea. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. cum ar fi teoria generală a dreptului. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică. modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. definind raporturile care se stabilesc între ele.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. raporturile dintre puterea legislativă. alcătuirea. regulile de procedură. puterea judecătorească şi puterea executivă. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. primul-ministru. a membrilor guvernului.

Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră. funcŃionar public. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. evaluare funcŃionarilor publici. civilă. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. perioada de stagiu. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. menŃionând definiŃia.cu actele normative. darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. darea în administrare. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. sub controlul autorităŃii centrale. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general. principiile generale de funcŃionare. principalele caracteristici. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. funcŃie publică. condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. controlul contencios. ale contractului de concesiune în particular. în folosul colectivitălor locale. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. respectiv închirierea. la modul de compunere.condiŃii de acces. avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. organizare. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. Partea a patra tratează actul juridic administrativ. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale. penală sau contravenŃională.

Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior. în special răspunderea contravenŃională.vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului. a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie. prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune. cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. a modalităŃilor de executare a cestora. 5 .

fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit. îngrijitor. ajutător. ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”. de datele sociologice. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. folosită în limbaj curent. care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. Sub aspect organizatoric. 1 6 . O primă accepŃiune. superiorul. explicaŃia: a conduce. ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. a cârmui. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. autorităŃilor administrative existente într-un stat. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. se administraează o afacere. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. care arată direcŃia. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit. respectiv activitatea prin care se girează. fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. „administer” traducându-se prin: agent. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. servitor. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. ca acŃiune prestatoare. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi.1. sau într-un alt sens. a conduce sau a dirija. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate. instrument. secŃie sau serviciu. iar pentru „administraŃie” – totalitate. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice.

Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii. prin întreaga lor activitate să satisfacă. să apere integritatea teritorială. asigurarea securităŃii externe. o serie de sarcini importante. în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local. De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 . servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie).m. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. administrarea domeniului public etc. de adminitrare a domeniului public ş. independenŃa Ńării. asigurarea condiŃiilor de executare a legilor.realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. care. cum ar fi: asigurarea ordinii interne. drepturile şi libertăŃile democratice. Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local. organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii). să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. organe administrative şi instituŃii publice. cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. Consiliul JudeŃean. prefecŃii). cerinŃele sociale. statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii.2. Organele administraŃiei publice urmăresc ca. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative. I. nu fac parte din administraŃia publică.a. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii). alcătuind administraŃia publică. servicii de finanŃe publice. realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul.d. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul). Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele. Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe. În realizarea sarcinilor sale. instruirea locuitorilor. în cele mai bune condiŃii. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general. servicii publice de educaŃie. în temeiul ConstituŃiei. să asigure ordinea de drept.

hotărârile şi ordonanŃele de guvern. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii. ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate. la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate. împreună. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. observăm că. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. 3. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept. I. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. care reglementează raporturile dintre indivizi. dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. alcătuiesc dreptul public. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. În plus dreptul administrativ nu este codificat. actele autorităŃilor administrative – 8 . sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. faptă considerată contravenŃie. legile ordinare. care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. Ca ramură autonomă a sistemului de drept.

Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. I.4. prefecŃi. miniştri. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii. preşedinŃii consiliilor judeŃene. consilii locale. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ. Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare. de conflict şi de colaborare. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace. economie. consilii judeŃene.guvern. DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare. primari. respectiv a autorităŃii administrative. I. psihologie.5. Raporturile juridice de conflict. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice. de a anula 9 .

în dreptul administrativ. fie . reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte. normele de drept administrativ leagă naşterea. organ administrativ sau funcŃionar public. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice. Astfel. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. obiect şi conŃinut.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ. a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ. se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. fie sunt savârşite. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. fie la cerere. modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. care constă în inegalitatea părŃilor. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic.acte admunistrative ilegale. 10 . Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. nu sunt săvârşite şi de care. instituŃie publică.subiect. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general. organ administrativ. de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. Dintre elementele raporturilor juridice administrative. deşi legea interzicea savârşirea lor. deşi legea obligă la săvârşirea lor. cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă. exercitată fie din oficiu. Actele juridice.

Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ. atât puterea de stat. fie la nivel naŃional. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome. 11 . fie la nivel local. organizarea teritoriului statului interesează. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi. Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale. DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ.1.2. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială. în aceeaşi măsură. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. II. cât şi colectivităŃile locale.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste. astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice.

73. ca unitate administrativteritorială. care se face prin hotărâre a Guvernului. dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. prevăzute în lege. Comunele se înfiinŃează în mediul rural. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege. In România sunt organizate 41 de judeŃe. Totodată. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază. având un număr variabil de locuitori. comune. oraşelor şi judeŃelor să se facă. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. sau delimitarea “intravilanului”. municipii. care are personalitate juridică. de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. după cum prevede art. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. Oraşul. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. 215/2001. lit. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. lit. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. 2 din Legea nr. obligatoriu. prin Legea nr. 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. 3. nu numai în temeiul legii. dar şi alte oraşe. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. care se realizează prin hotărârea consiliului local. localităŃi 12 . sate. inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. 2/1968 privind organizarea administrativă a României . a). lege ce guvernează în continuate această materie. fiind în număr total de 184. Oraşele au un număr variabil de locuitori. 2/1968. când s-a adoptat Legea nr. cât are Bucureştiul. oraşele şi judeŃele. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. potrivit prevederilor art. (3). este acea localitate din mediul urban. din Decretul-Lege nr. se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. în condiŃiile legii. unele oraşe sunt declarate municipii.Prin Decretul-Lege nr. al (3) al ConstituŃiei. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor). Potrivit art. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. a1. 1. o) din ConstituŃie. 3). prin referendum” (art. 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. oraşe. Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face. prin lege organică. delimitată prin lege.

Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere. 102 din ConstituŃie.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice.1. intitulat . exercitând conducerea administraŃiei publice. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. alin. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive. Preşedintele numeşte Guvernul.Guvernul”. jurământul de credinŃă. atribuŃiile. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. Pe baza votului de încredere al Parlamentului.3. 110. Acest fapt este evident în conŃinutul art. răspunderea membrilor guvernului. modul de funcŃionare. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. actele Guvernului. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ. referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. Rolul Guvernului Organizarea. actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. potrivit căruia Guvernul. investitura. potrivit art.Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului. 90/2001. rolul Primului Ministru. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. incompatibilităŃile. încetarea mandatului Guvernului. cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III.3.. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie. constituirea. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat. GUVERNUL II. II. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special. Potrivit art. la propunerea Guvernului.

Potrivit art. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art. 11 din Legea nr. 27 din Legea nr. II. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului.3. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. starea de incompatibilitate. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. Guvernul este un organ colegial – potrivit art. Potrivit 14 . Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art.c. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege). Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta.2.în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. a revocare. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru. miniştri de stat şi miniştri delegaŃi. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. 3 din Legea nr. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. funcŃia de autoritate de stat. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. 106 din ConstituŃie (demisie. elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. prin care se asigură. reprezentarea pe plan intern si extern. în numele statului român. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. funcŃia de reglementare. alin. 102. funcŃia de reprezentare. La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru.t. apierderea drepturilor electorale.e. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului.

107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. Curtea ConstituŃională. asigurarea ordinii publice şi. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că . secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii. cu toată 15 . Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr. Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. secretarii de stat. Cu toate că Legea nr. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru. respectând atribuŃiile ce le revin. hotărăşte Primul-ministru. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. 90/2001. 13 din legea nr. precum şi in relaŃiile internaŃionale. atribuŃiile şi modul de înlocuire. sindicatele. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.în cazul utilizării acestor functii.3. Astfel potrivit art. Ministerul Public. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. 106 din ConstituŃie. Consiliul Legislativ. Curtea de Conturi. II. decontribuŃia sa la formarea al guvernului.art. Preşedintele României. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice. având în vedere modul de desmnare. în cazurile prevăzute de lege.3. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. Potrivit art. în alte situaŃii. cu alte organizaŃii neguvernamentale. la cererea primului-ministru. apărarea Ńării. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. partidele si alianŃele politice.

ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita. pentru ca sa exercite. prin legi speciale. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare. Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi. consiliu. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. pusi in fruntea unor servicii administrative. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet.G. comisii şi comitete interministeriale. de fapt. puterea executiva” Traditional. rezolvarea problemelor organizatorice. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ. juridice. C. ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. care poate avea rang de ministru.5. departament. II. care pot avea rang de secretar de stat. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. Alături de secretariatul general al guvernului. In felul acesta. ci numai dispoziŃii cu caracter individual. II. departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.3.3. structura acestuia mai cuprinde consilii. numiŃi prin decizie a primului-ministru. Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului. prof. notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 . Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare.4. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului.

funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. Potrivit art. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. reprezintă stattul ca persoană juridică. 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. II. exerciŃiul drepturilor electorale. director general. o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. calitatea de membru al unui grup de interes economic. funcŃia de preşedinte. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 .6.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe. inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit. o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. director. societăŃile de asigurare şi cele financiare. cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară. conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. precum şi la instituŃiile publice. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. calitatea de comerciant persoana fizică.3. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri. vicepreşedinte. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. companiilor şi societaŃilor naŃionale. administrator.

ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109. alineatul (1) din ConstituŃie. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa. Legea de abilitare va stabili. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale. şi 18 . dacă nu se află în sesiune.7. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. Daca legea de abilitare o cere. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie.3. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului. având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”. drepturile. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. Camerele. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. in mod obligatoriu. Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76. se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. potrivit procedurii legislative. se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice.primul-ministru. control care poartă numele de răspundere politică. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. după caz. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret. II. de la trimitere. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.

faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. cu ocazia alegerilor şi indirect. extrajuridică. adică răspunderea juridică stricto sensu. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern). a Guvernului. Atunci când acest sprijin. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului. prin formele prevăzute de ConstituŃie. Profesorul I. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. în mod direct. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. interpelarea. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. pe toată durata misiunii sale. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. politică şi juridică. mai pe larg detaliat apoi în art. Astfel. Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate. administrativă sau penală.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. prin votul căreia s-a format. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. în faŃa Parlamentului. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege. iar Guvernul este demis. nici pe cea de risc. dar şi a necesităŃii ca. se are în vedere răspunderea civilă. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. sau făcânduse o subtilă distincŃie.respectiv în art. deşi nu le exclude. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. iar ultima o răspundere de drept administativ. din proprie iniŃiativă. prin formarea unui 19 . pe baza sa.

nou Guvern. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. intrucat prin natura sa. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. obiectivat în votul de încredere. potrivit art. Dacă raspunderea politica era solidară. Se stie ca procesul penal are mai multe faze. “dreptul de a pune sub urmarire”. logic. în cadrul competenŃei sale. Camera DeputaŃilor sau Senatul. După cum prevede art. 84. “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. realizată de organele de cercetare penală. Comisia specială este formată din 5 membri. “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. cu prilejul dezbaterilor. raspunderea penala este exclusiv individuală. “Camera Deputatilor. II.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. alin. va fixa un nou termen. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. alin. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. 2 din ConstituŃie. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului.3. Astfel. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului.8. prima dintre acestea fiind urmărirea penală. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. Mandatul de încredere. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. 20 . Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal. Din acest motiv. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. 108. 3. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”.

la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei. convingeri.precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării. pentru a proceda potrivit legii. Preşedintele României. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie. naŃionalitate.4. limbă. etnie. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. după caz. vârstă. atunci când este cazul. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. Senatului sau comisiilor permanente ale acestora. categorie socială. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă. alin. în termen de 30 de zile de la solicitare. cererea se adresează primuluiministru. religie. de natura să aducă atingere drepturilor omului. (1) din Constitutie. primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase. de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. 21 . Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. potrivit art.pentru prezentarea. apartenentă politică. avere sau origine socială. iar judecarea acestora. prin ameninŃare. II. cu rea-credinŃă. ministrul justiŃiei sau. 110. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor. sex sau orientare sexuală.

intitulată chiar Legea ministerelor. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. au fost create la noi prin Regulamentele Organice. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri. ministere cu activitate politico-administrativă. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. Departamentul este condus de un demnitar. directori. Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere. direcŃii. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică. 22 . Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. personal de execuŃie de specialitate. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici. ordonantelor si hotararilor Guvernului. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa.c. în conformitate cu atribuŃiile Guvernului. volumul. subsecretari de stat. cu avizul CurŃii de Conturi. şefi de compartimente. stabilit prin hotărâre a Guvernului.Ministerele. atribuŃiile. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. în sensul modern al termenului. e. autorii de drept administrativ. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. coordoneaza si controleaza aplicarea legilor. directori generali. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. subordonat primului-ministru.t. Rolul.organizeaza. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. servicii. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii. cum ar fi departamentele. personal de deservire. direcŃii generale. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară. funcŃiile. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. De regulă.

directive. rol de control – Curte de Conturi. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare. fie a ministerelor. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei. Consiliul Legislativ. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. 116 din ConstituŃie.5. oficii. subsecretariate. rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. circulare sau instrucŃiuni. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării. modul de organizare şi funcŃionare. fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. II. Actele 23 . agenŃii. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate. în temeiul principiului subordonăriii administrative. Ex. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă. comisii etc. II.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi.ÎnfiinŃarea. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Aceste acte poartă numele de ordine. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ. secretariate.6. Avocatul Poporului.

24 . AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer. De asemenea. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. în faŃa instanŃelor de judecată. Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. ele nu vor avea caracter obligatoriu. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari. Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. în urbanism. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social. şi amenajarea teritoriului. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare.

principiul autonomiei locale prevăzut de art. În art. 25 . La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului. În domeniul administraŃie publice locale art.1. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat. 120 din ConstituŃie prevede că . şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. 2 din Legea nr. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale. 120 din ConstituŃie. în special în procesul de elaborare a normelor drept.CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III. desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare. legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. descentralizare. 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale.1. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex. uniforme şi opuse. Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale. autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”.2. Principiul autonomiei locale. desconcentrării serviciilor publice.. III. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului.1. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. principiul revocabilităŃii actelor administrative.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. desconcentrare şi autonomie locală. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale. iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său.1. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. având şi o dimensiune cognitivă. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local. În acelaşi timp art.

Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică. Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare. 26 . Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice. revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale.împrumută din drept formele prin care se concretizează. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale. apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale. acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. fie ele naŃionale fie locale.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale. statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni.

27 . ce beneficiază de personalitate juridică. Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. respectiv patrimoniu propriu. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative. dotate cu personalitate juridică. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. să dispună de autorităŃi administrative proprii. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex.Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale. Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. aducŃiunea de apă. corp de funcŃionari şi autonomie financiară. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică.

contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern. Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. în cadrul legii. În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale. Acest principiu prevăzut de art. contribuind la crearea unei . prin amploarea lor. art. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. 120 din ConstituŃie. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 . 1 din Legea nr. în mod obiectiv. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale.. asupra tuturor aspectelor. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european.Carta Europeană. În sistemul centralizat controlul este total.. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie. rezultat al unui proces istoric. care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona. alin. sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale.brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu .Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz.. 2.Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme. cu necesităŃi proprii. 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat . reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai . în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie. în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care..

Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic.noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii. În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism . 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. Legea nr. precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii. de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale..folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat. Autonomia 29 . AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri. în condiŃiile stabilite prin lege. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. imediat inferior nivelului statal. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local.şi exclusive.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar. din venituri proprii precum şi din subvenŃii. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale.Legea nr. aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg.

ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători. Prin acest demers. Evident. în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. 30 . în mod expres. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. nu derivă din aceasta. 123 din ConstituŃie şi art. de dispoziŃiile constituŃionale. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal. contribuind. consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. În legea fundamentală se prevede numai că primarii.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite. primarii. o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului. nu exercită niciuna din puterile statului. statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. III. într-un cuvânt. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. În fapt. primarii. ale electoratului. potrivit respectivului principiu. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese.1. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. Aşadar. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. astfel. 67/2004 privind alegerile locale. în condiŃiile legii. puterea lor nu este determinată de puterea statului. reprezentate de stat. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. Dat fiind natura lor juridică. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. însă este necesar să vedem în mod concret. la realizarea intereselor generale ale statului. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi.3. ca urmare. 27 din Legea nr. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective.

. Mai mult. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ. alin. Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale. aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. 69/1991) nu îl preciza în mod expres. 215/2001). Principiul legalităŃii Legea nr. 2: . în cazul în care acesta reprezintă interese majore. ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale. precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege. deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. şi principiul legalităŃii.. menŃionează la art.4. fie că acestea au sau nu un caracter statal. a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm. în condiŃiile legii. însă trebuie să fie aplicate la acest nivel.. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară. 121. Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale. 31 . ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi). Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care. 122.. care întăresc cele afirmate anterior:art. atribuŃiile lor. III. principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. alături de celelalte principii. la luarea măsurilor de protecŃie civilă.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’. funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc. cât şi ca reprezentant al statului. în mod expres. 2: . componenŃa şi constituirea acestora. 69 din Legea nr. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. alin.Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul. la organizarea şi desfăşurarea alegerilor.1. atât ca autoritate a administraŃiei publice locale.Consiliile locale şi primarii funcŃionează. care depăşesc caracterul local.art.omisiune’’ a fost însă . să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale. aleasă în condiŃiile legii.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale. Această . acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art.

în condiŃiile legii. 215/2001 privind administraŃia publică locală.. . III. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. componenŃa. Mai precis. se exercită de consiliile locale şi primari. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale. nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. 3 din acelaşi act normativ. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. 3. sunt completate cu cele ale art. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale. în primul rând. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona. dispoziŃiile alin. treburile publice. autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal. Potrivit acestor reglementări.5. nerespectarea acestor dispoziŃii. ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare). prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. cât şi de cele ale Legii nr. alin. 2 din Legea nr. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. egal. cu prevederile constituŃionale. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. oraşelor.Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare. precum şi de consiliile judeŃene. atribuŃiile. secret şi liber exprimat). DispoziŃiile art. modul de constituire. să fie în strictă conformitate. În consecinŃă. la art. care se organizează 32 .nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice. De asemenea. în condiŃiile legii’’.1. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. la care se adaugă actele pe care le emană. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. direct. competenŃele şi modul lor de funcŃionare. deci încălcarea acestui principiu. 215/2001. atrăgând consecinŃe juridice. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă.. 20 din aceeaşi lege se prevede că .n. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr.

legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. înainte de termen. se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului. de asemenea. De regulă. după caz. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale.2. În cadrul referendumului.. De asemenea. 73 din Legea nr. iar între ele nu există raporturi ierarhice. acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. astfel.2. art. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. la propunerea primarului. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene. conform art. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. ori numai în unele dintre acestea. alin. referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen. 73. organizat în condiŃiile legii’’. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme. III. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii. 33 . atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor).1. respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean. ca urmare a rezultatului unui referendum local. pe buletine de vot separate. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale). 215/2001. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. 5 din Legea nr. şi anume consiliile locale şi primarii. referendumul are un caracter consultativ. ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local. În cazul referendumului la nivel judeŃean. 1 precizează că . AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor.potrivit legii’’. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare. Referendumul local. 1 al art. Prin urmare. În fine. care sunt direct interesate.mandatul primarului încetează. de supra şi subordonare. caracter obligatoriu.

Consiliul local este. un autor preciza că. aleasă prin vot direct. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. Cu alte cuvinte. precizând în continuare că. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. deci. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale. practic. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. “în condiŃiile prevăzute de lege”. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. care este formulată expres în Legea nr. comunei sau oraşului şi. cu rol în realizarea autonomiei locale. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. vocaŃie politică. care lucrează în şedinŃe. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. în comuna sau oraşul unde a fost ales. sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. Este consacrată astfel. în cazul primarului. conform legii. o dedublare funcŃională. funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. Potrivit legii. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. pentru realizarea autonomiei locale. în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. 215/2001. şi al statului. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. ”reluând terminologia clasică. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . ele neavând. primarul este investit. Astfel. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. cu caracter colegial. pe de altă parte. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. primarul are o dublă calitate. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. pe de o parte. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative. în limita competenŃelor conferite de lege. Corespunzător. cu rol în realizarea unor servicii publice statale.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. ambele acŃionând în interdependenŃă. autoritatea deliberativă. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe. cu caracter unipersonal.

“consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. (1). alegeri. Din analiza normelor legale în vigoare. III. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. şeful administraŃiei publice din judeŃ. 121. pe care le organizează. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens. În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. prin urmare. iar în cazuri excepŃionale. 35 . organ executiv unipersonal. care lucrează în şedinŃe. este preşedintele consiliului judeŃean. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie. în materie de recensământ. după caz. devine colectivitatea teritorială sau statul.consiliul judeŃean. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea. potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului. din bugetul local sau din bugetul statului. autoritate tutelară. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct. răspunzător în faŃa organului deliberativ. stabilite prin legi. fiind de ordine publică. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales). iar nu şi de unul executiv. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. cu caracter deliberativ. al. rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale.2. În prezent. despăgubirile urmând a fi suportate. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului. reprezentată de primar. şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. ci este numit deci. Prin urmare. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ. organ colegia1. dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ. dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate.2. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală.revin ca oflŃer de stare civilă.

instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. Ca agent al puterii executive în teritoriu. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. ca autoritate unipersonală. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. şi nu ales. în caz contrar. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. JudeŃul. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii. reprezentant al Guvernului în teritoriu. spre exemplu. legea neconferindu-i atribuŃii proprii. este un organ unipersonal al administraŃiei publice. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. al cărui personal îl numeşte. III.În exercitarea atribuŃiilor sale. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. autonomia locală fiind golită de conŃinut. Potrivit principiului simetric. cele care au ca obiect constituirea. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului. cum ar fi.2.3. subprefect şi prefect) într-un organ colegial. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean. Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. In acest context. De altfel. Aşadar. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare. deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. Subprefectul. ca persoană juridică. este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean.În acest sens. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic. subliniem din nou. de către consiliul judeŃean. Prefectul InstituŃia prefectului.

RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. însă. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială. În general. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. ierarhice. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. 37 . asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. preşedinŃii consiliilor regionale. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu. în condiŃiile legii. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. primarii. în probleme strict reglementate de lege. respectiv în municipiul Bucureşti.sistemul administraŃiei publice. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. neutru politic. În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice.

colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. 5. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. 8. 3. descentralizare). care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. 7. putere de decizie. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. 10. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. descentralizare).DICłIONAR: 1. 6. în nume propriu. 9. 4. treburile publice. descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. 2. 38 . Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. centralizare). în conditiile legii. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v. fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale.

Acesata este şi concepŃia Legii nr. angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale. servicii publice aflate în subordinea acestora. FUNCłIA PUBLICĂ IV.1. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici. iar în Belgia cei din căile ferate. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre. din străinătate ca şi din Ńara noastră. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti. poliŃiei. administraŃia fiscală.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. punerea în aplicare a acestora. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii.1. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 .1. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. controlul aplicării lor. SERVICIUL PUBLIC IV. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale. organele administraŃiei publice locale etc. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ. în ministere.

Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. gospodărire. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. în chip temporar.1. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”.2. funcŃia publică face parte din serviciu public. IV. în vederea realizării competenŃelor lor specifice. de un titular (sau mai mulŃi). Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice. executând puterile în limitele competenŃei. autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. în „Tratatul său de drept administrativ”. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”. Astfel. adică organizat de stat. în vederea realizării competenŃelor lor generale. în temeiul legii. se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe. Art. în scopul realizării competenŃelor sale. care deşi nu este prevăzut expres de legea română. În vederea de a fi ocupată. funcŃii publice din clasa a II-a. Paul Negulescu. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. b) funcŃii publice din clasa I. FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. defineşte funcŃia publică.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. În concepŃia acestui autor. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. funcŃii publice din clasa a III-a. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice. 40 . persoană fizică care. protocol. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice.

Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a.clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată.3. După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice. ca şi România. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti.şef serviciu.şef birou.prefect.principal.director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.director general adjunct. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 . inspector.asistent. absolvite cu diplomă.secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului. persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert. consilier juridic.funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere. IV. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale. al oraşului şi comunei. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate. al sectorului municipiului Bucureşti.subprefect.consilier de stat. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora. după cum urmează:superior.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a. auditor.secretar general al prefecturii. ca nivel maxim.debutant.FuncŃiile publice se împart în trei clase. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie. consilier. absolvite cu diplomă. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. persoanele numite în funcŃia publică de referent.1. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice.

condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor). titluri. 40. cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. El nu este însă. În art. de asemenea. Analizând art. problema la ce fel de prejudicii face referire texul. 17. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. 8 din Legea nr. alin. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând. 6. DispoziŃia trebuie coroborată cu art. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. alin. datoria de abŃinere nu mai subzistă. care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. capitolul V al Legii nr. 51. că dacă nu se creează astfel de prejudicii. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe. regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie. IV. în această categorie intrând diplome. Se pune. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. de care face vorbire expresă art. ca in sistemul european.4. studii de specialitate. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. 106. 17 din Statutul European. 7. în limita posturilor vacante. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator. ceea ce nu poate fi acceptat.1. care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. 215/2001 a administraŃiei locale. nivel de experienŃă etc. să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi. 188/1999. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale. 7.condiŃii variabile. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I. din interpretarea per a contrario a textului. ca şi condiŃii specifice. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%. numai la acelea de 42 . Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. alin. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere.

el are un regim mai special. sunt: dreptul de asociere sindicală. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. în timp. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. la salariu şi pensie. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. el trebuie coroborat cu art. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. comune şi funcŃionarului public comunitar.ordin material sau şi la acelea de ordin moral. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. Deşi textul art. situaŃia profesională a unui funcŃionar public. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. 40. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. în vederea îmbunătăŃirii 43 . NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România. asistenŃă socială. alin. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere. 41 din Statut. Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. În doctrina occidentală. Conform vechii reglementări cuprinse în art. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). După noua reglementare. la concedii. loialitate. imparŃialitate şi în conformitate cu legea.

cu excepŃia informaŃiilor de interes public. alin. precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca. direct sau indirect. dacă le consideră ilegale. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin. 2). FuncŃionarul public are dreptul să refuze. în condiŃiile legii.activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. 44–45 din vechea reglementare statutară. daruri sau alte avantaje. să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. 44 .161/2003). precum şi la încetarea raportului de serviciu. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. Fireşte. Noua reglementare românească. precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele. FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. funcŃionarul public este obligat să o execute. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale. Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. XIII din Legea nr. FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. astfel de situaŃii. în condiŃiile legii. Se observă că în vechea reglementare a art. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. art. aceea dată de Legea nr. FuncŃionarii publici răspund. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. potrivit legii. în exercitarea atribuŃiilor ce le revin. în condiŃiile legii. în scris şi motivat. pentru ei sau pentru alŃii. să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii. Art. 41 modificat prin art. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. 41. La numirea într-o funcŃie publică. Deşi legea serviciului public din R. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin. în considerarea funcŃiei lor publice. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. 3 al art.

5/2002 precum şi cele din Legea nr. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii. cu o durată mai mare de 90 de zile. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. 48. a art. după art. În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. calculate în condiŃiile legii. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva. cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii. 161/2003. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare. declaraŃia de avere. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. lucrările repartizate. prin inserarea. 45 . cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. În cazul nerespectării angajamentului. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională.Astfel. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. finanŃate din bugetul de stat sau local. potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice. sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică. potrivit legii. prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia. 481). DeclaraŃia de avere se actualizează anual.

persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice. integritatea. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii. consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale. imparŃialitatea şi independenŃa. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari. care apare abia în textul Legii nr. fie al familiei sale. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. rudelor apropiate. 161/2003. mult mai completă. prieteni. cenzori. asociaŃi.asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor.Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative. libertatea gândirii şi 46 . al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri. membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ. administratori. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale.prioritatea interesului public . consiliilor judeŃene. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care. DefiniŃia conflictului de interese. Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome. acŃionari semnificativi.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii.OrdonanŃa de urgenŃă nr.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului. profesionalismul.

47 . de regulă.atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu. între un organ al administraŃiei publice sau.exprimarea sau desfăşurarea. cu efect educativ. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ.încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici. . În ce priveşte dreptul administrativ. cinstea şi corectitudinea.. un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat.răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară). se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: . 2 din Legea nr.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii. Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie. alin.răspunderea administrativ-patrimonială. 70. a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic.refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu. ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare.absenŃe nemotivate de la serviciu.nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter. care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare.neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor. abatere care nu este contravenŃională. disciplinară şi materială etc. funcŃionar public.1. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte. dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri.a exprimării. sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. stabilite. SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere.răspunderea contravenŃională. . Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis. Conform art. structură nestatală.5.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate. Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ. Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe. persoană fizică). IV. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu. după caz. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici).

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. Legea nr. în calitate de comitent. Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.2. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. prin asumarea unui angajament de plată. În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. sau. iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile. după caz. IV. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile. educaŃia cetăŃenilor etc. asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei. prin hotărârea rămasă definitivă. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 . Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează.funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. unor teŃte persoane. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare.

organizate la nivel naŃional. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative.organizate la nivel judeŃean. locaŃia de gestiune. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. creat de stat. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă. contractul civil. pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. 52 . contractul comercial. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat. După gradul de extensie există servicii naŃionale. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat. servicii locale. Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ. instituŃii publice şi regii autonome. cu o competenŃă sau puteri determinate. contractul de concesionare. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. orăşenesc sau comunal. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat. servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. servicii economice şi servicii socio-culturale. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale. judeŃ sau comună. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea.interes general.

conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative. 53 .DICłIONAR: 1.

C. colectiv PREŞ. 1/3 din cons. colectiv PRIMUL MINISTRU org.gene rala Org.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org. unipersonal Org.ales Org. colectiv PRIMARUL org. cu comp.ales indirect -//- Org.PCJ -extraordinare la conv. cu comp. cu comp.ales Org. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 .J.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: .teritorială naŃională Org. numit Org. unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org. Primarului sau 1/3 din cons.ordinare-1/2 lună. cu comp. ales Org.PCJ. sau a Pref. Primarului -extraordinare la conv. unipersonal PREFECT org. ales Org. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv.numit Org. unipersonal org.terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org.la conv. CONSILIUL LOCAL org.

2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no. 3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no.Teste Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 . 4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no. 1 Fac parte din guvern: A B C Question no.

215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no. 6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no. 7 Potrivit Legii nr.A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no. 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no. 9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no. 10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 .

12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no.B Prin lege organică Question no. 13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no. 11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 . 14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no.

19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no.Question no. 18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 . 16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no.

24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. 25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public. 23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no. funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no. conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no. 26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 .B C Question no. 22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no.

29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de ..Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no. 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no. 30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 .nesatisfăcător” Question no. 27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no.

EdiŃia a III-a. a b. c. 13. –. b c. Iovănas Ilie. Partea generală. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1. Editura “Lumina Lex”. 1997. 19. 4. c. 28. 3. 10. a. a d. 8. d. Arad. Editura “ŞtiinŃifica”. I. HOTARARE nr. 24. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. 1959. LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. 61 . 29. 2. 12. Editura “Nemira”. 5. 17. 7. b. 4.21. LEGE nr. 25. a c. 3. 20. Drept administrativ. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. Editura “Servo-Sat”.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. LEGE nr. a b. 30. b. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. 2. 22. Tratat de drept administrativ. 14. b. b. Tratat de drept administrativ român. II. 8. a. b. 6. a. b. 2000 – vol. LEGE nr. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. 23. 11. 15. b.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. 7. Bucureşti. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. c. a. LEGE nr. 2. Bucureşti. Prisăcaru Valentin. 18. 3. 1. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. 26. Bucureşti. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. a. Iorgovan Antonie. 2002. 6. LEGE nr. c. 16. a. –. 5. vol. 9. 9. 27. b. I şi 1996 – vol. b. 1. HOTARARE nr. LEGE nr. a. 4. a c. a c.

eu.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.juriscope.law.cdep.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal. conventiilor.htm-Consiuliul Europei .ro/-Ministerul Administratiei Publice .coe.html-Codul Civil http://legal.html-Codul de Procedura Civila http://legal.just.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie. reviste.html-Codul Penal http://legal.Camera Deputatilor http://www.ro/-Institutul National de Administratie http://www.dntis.dntis.Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.Journal Officiel .baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.guv.lista tratatelor.gouv.dntis.journal-officiel.ro/codpenal/index-pen.frame-Repertoriul legislativ . jurisprudenta.baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.clr.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www. coduri.ro/cpcivil/index-cpc.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www. doctrina.RESURSE WEB http://conventions.control. etc.html-Motor de cautare dictionare juridice http://www. texte europene.org/publications/.dntis.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www.edu/library/foreign_intl/dictionaries.ro/pls/legis/legis_pck.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI.fr/.indaco.ro/-Consiliul Legislativ http://www.int/Treaty/FR/cadreprincipal.ro/-Avocatul Poporului http://www.mapgov.anfp-map.ro/cppenal/index-cpp.ro/.cor.ro/LegeStart-/ Lege .int/hudoc/default.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance.mapgov.coe.gov.coe.ro/-Guvernul României http://www.echr. acordurilor http://hudoc.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www.avp. http://www.cdep.ro/cjcl.ina.htm-Prefecti si adresele lor web 62 .ro/codcivil/index-civ.nyu.ccr.ro/-Ministerul Justitiei http://www. articole.ro/-Curtea Constitutionala http://www.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www. dezbateri parlamentare.mapgov.gouv.

Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.senat.ro/.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.ro/-Senatul României http://www.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.pcsj.presidency.com/books/oupdlaw/about.Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.xrefer.scj.http://www.ro/-Ministerul Public .unibe.ch/law/icl/index.scj.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .oefre.htm-Constitutia din 1991 http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful