UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

.......................................................... CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică .............................. IV..........................................................1..........................................1.................................1......... IV..............................................................................1............... Teste . Clasificarea funcŃiilor publice .............. IV...4....................................................... IV.......................... IV....... IV......1.. Bibliografie recomandată .................III................................ IV.................................1...................................................... IV........ FuncŃia publică.............5.................................................................................... FuncŃia publică ........... Resurse WEB ............ Răspunsuri Teste ......................2.......................................................................................... Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici ...3...............2.. Precizări prealabile .................... Serviciul public ........................................................................ Serviciul public ..................................1..................................... 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 ..... Răspunderea funcŃionarilor publici .......3....... Cap.................2............................................................... Prefectul ......

primul-ministru. autorităŃile administrative autonome. ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. raporturile dintre puterea legislativă. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. miniştrii. modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. de formă şi de fond. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. drept constituŃional. la autorităŃile administrative. respectiv guvernul. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare. alcătuirea. compunerea. În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică. definind raporturile care se stabilesc între ele. autorităŃile administrative centrale de specialitate. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular. ministerele.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. a membrilor guvernului. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. drept civil. vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. puterea judecătorească şi puterea executivă. începerea. regulile de procedură. compunerea. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 . ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. la caracterele juridice ale acestor autorităŃi. politică sau penală. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. cum ar fi teoria generală a dreptului.

evaluare funcŃionarilor publici. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. principiile generale de funcŃionare. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. funcŃie publică. la modul de compunere. Partea a patra tratează actul juridic administrativ. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . funcŃionar public. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public. principalele caracteristici. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici. rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ. menŃionând definiŃia. în folosul colectivitălor locale. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale. respectiv închirierea. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică.condiŃii de acces. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. darea în administrare. civilă. perioada de stagiu. organizare. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale. sub controlul autorităŃii centrale.cu actele normative. controlul contencios. avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. ale contractului de concesiune în particular. penală sau contravenŃională. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară.

fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului. în special răspunderea contravenŃională. prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora.vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului. a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie. 5 . cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. a modalităŃilor de executare a cestora. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior.

administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate. care arată direcŃia. superiorul. 1 6 . DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”. Sub aspect organizatoric. a cârmui. de datele sociologice. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). explicaŃia: a conduce. ca acŃiune prestatoare. ajutător. care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi. iar pentru „administraŃie” – totalitate. Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. sau într-un alt sens.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. îngrijitor. se administraează o afacere.1. folosită în limbaj curent. O primă accepŃiune. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă. fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit. secŃie sau serviciu. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice. instrument. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general. a conduce sau a dirija. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. autorităŃilor administrative existente într-un stat. sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice. fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. respectiv activitatea prin care se girează. servitor. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. „administer” traducându-se prin: agent. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni.

prefecŃii). în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local. Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii. Consiliul JudeŃean. În realizarea sarcinilor sale. cum ar fi: asigurarea ordinii interne. alcătuind administraŃia publică. să apere integritatea teritorială. de adminitrare a domeniului public ş. organe administrative şi instituŃii publice. care. realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul. asigurarea securităŃii externe. De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 . Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii.2. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii). instruirea locuitorilor. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general. să asigure ordinea de drept. nu fac parte din administraŃia publică. asigurarea condiŃiilor de executare a legilor. organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii). statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative. în cele mai bune condiŃii. Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. Organele administraŃiei publice urmăresc ca. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul). o serie de sarcini importante. Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe.realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa.m. servicii de finanŃe publice. în temeiul ConstituŃiei. cerinŃele sociale. prin întreaga lor activitate să satisfacă. cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local. independenŃa Ńării. servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie). Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele.a. administrarea domeniului public etc. drepturile şi libertăŃile democratice. I. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). servicii publice de educaŃie.d.

faptă considerată contravenŃie. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme. dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. legile ordinare. împreună. sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale. alcătuiesc dreptul public. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. observăm că. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari. actele autorităŃilor administrative – 8 . Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. 3. ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. Ca ramură autonomă a sistemului de drept. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept. În plus dreptul administrativ nu este codificat. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care. care reglementează raporturile dintre indivizi. la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. I. care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice. hotărârile şi ordonanŃele de guvern.

consilii judeŃene. respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret. respectiv a autorităŃii administrative.5. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. I. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. de conflict şi de colaborare. primari. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii.guvern. I. psihologie. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. miniştri. DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii. preşedinŃii consiliilor judeŃene. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace. de a anula 9 . Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. Raporturile juridice de conflict. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. consilii locale.4. Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare. prefecŃi. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ. economie. Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte.

Actele juridice. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. organ administrativ sau funcŃionar public. obiect şi conŃinut. normele de drept administrativ leagă naşterea. autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general. instituŃie publică. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte. Astfel. reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea. fie la cerere. deşi legea obligă la săvârşirea lor. de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. fie . Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public. care constă în inegalitatea părŃilor. deşi legea interzicea savârşirea lor. modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice. exercitată fie din oficiu. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. în dreptul administrativ. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic. cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. fie sunt savârşite. de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ. 10 . Dintre elementele raporturilor juridice administrative. a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ.subiect. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea. nu sunt săvârşite şi de care. organ administrativ.acte admunistrative ilegale.

Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice. astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. în aceeaşi măsură. II. fie la nivel naŃional. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. organizarea teritoriului statului interesează. AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi. cât şi colectivităŃile locale.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. 11 .1. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială. DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ. atât puterea de stat. Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale.2. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local. fie la nivel local. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale.

oraşelor şi judeŃelor să se facă. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. lit. de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii. orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor).Prin Decretul-Lege nr. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. din Decretul-Lege nr. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. prin Legea nr. 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. (3). nu numai în temeiul legii. ca unitate administrativteritorială. prin lege organică. municipii. 1. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege. Comunele se înfiinŃează în mediul rural. Oraşul. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. 2 din Legea nr. prevăzute în lege. după cum prevede art. 3). 2/1968. dar şi alte oraşe. când s-a adoptat Legea nr. In România sunt organizate 41 de judeŃe. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face. lege ce guvernează în continuate această materie. obligatoriu. comune. Potrivit art. se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. o) din ConstituŃie. unele oraşe sunt declarate municipii. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968. al (3) al ConstituŃiei. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane. 215/2001. lit. delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. oraşe. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. cât are Bucureştiul. localităŃi 12 . dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază. care are personalitate juridică. 73. fiind în număr total de 184. care se face prin hotărâre a Guvernului. sate. a1. este acea localitate din mediul urban. a). având un număr variabil de locuitori. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. oraşele şi judeŃele. 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. 3. delimitată prin lege. Totodată. Oraşele au un număr variabil de locuitori. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. care se realizează prin hotărârea consiliului local. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. în condiŃiile legii. 2/1968 privind organizarea administrativă a României . sau delimitarea “intravilanului”. potrivit prevederilor art. prin referendum” (art. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă.

atribuŃiile. incompatibilităŃile. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului.Guvernul”. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.1. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . răspunderea membrilor guvernului. pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. potrivit art. la propunerea Guvernului. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. Potrivit art. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ. II. 102 din ConstituŃie. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. Pe baza votului de încredere al Parlamentului.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti. 110. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive. modul de funcŃionare. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor. GUVERNUL II. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament.3. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat. potrivit căruia Guvernul. 90/2001. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice.Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special. investitura. jurământul de credinŃă. încetarea mandatului Guvernului. Rolul Guvernului Organizarea. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului. actele Guvernului. constituirea.3. Acest fapt este evident în conŃinutul art.. alin. Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere. referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie. intitulat . cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III. exercitând conducerea administraŃiei publice. rolul Primului Ministru. Preşedintele numeşte Guvernul.

apierderea drepturilor electorale. Guvernul este un organ colegial – potrivit art. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice. 27 din Legea nr. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. II. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. funcŃia de reglementare. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului.3. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. Potrivit 14 . elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei.t. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art. funcŃia de reprezentare. 3 din Legea nr. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. alin. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii. La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru. 11 din Legea nr. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. 102.c. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie. funcŃia de autoritate de stat. în numele statului român.2. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului. miniştri de stat şi miniştri delegaŃi. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. starea de incompatibilitate. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern. a revocare. Potrivit art.e.în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. 106 din ConstituŃie (demisie. prin care se asigură. reprezentarea pe plan intern si extern. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege). precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.

Potrivit art. cu toată 15 . Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. sindicatele. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru. Curtea de Conturi. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. secretarii de stat. decontribuŃia sa la formarea al guvernului.3. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. II. asigurarea ordinii publice şi. partidele si alianŃele politice.în cazul utilizării acestor functii. la cererea primului-ministru. în cazurile prevăzute de lege. 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. respectând atribuŃiile ce le revin. atribuŃiile şi modul de înlocuire. apărarea Ńării. Preşedintele României. în alte situaŃii.3.art. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că . având în vedere modul de desmnare. hotărăşte Primul-ministru. 106 din ConstituŃie. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul. 13 din legea nr. cu alte organizaŃii neguvernamentale. 90/2001. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii. Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr. Ministerul Public. precum şi in relaŃiile internaŃionale. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor. Consiliul Legislativ. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că. Curtea ConstituŃională. Astfel potrivit art. Cu toate că Legea nr.

Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru. de fapt. departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului. pentru ca sa exercite. II. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. structura acestuia mai cuprinde consilii. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”. pusi in fruntea unor servicii administrative. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. ci numai dispoziŃii cu caracter individual.5.4. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare.importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare. puterea executiva” Traditional. comisii şi comitete interministeriale. prof. Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului. prin legi speciale. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. In felul acesta. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului. Alături de secretariatul general al guvernului. juridice.3. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita. notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ. numiŃi prin decizie a primului-ministru. C. care pot avea rang de secretar de stat. departament. care poate avea rang de ministru. consiliu. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi.3. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. II. rezolvarea problemelor organizatorice. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea.G. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 .

Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. II. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 . societăŃile de asigurare şi cele financiare. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. companiilor şi societaŃilor naŃionale. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe.6. conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate. 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie. reprezintă stattul ca persoană juridică. o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit. funcŃia de preşedinte. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate. vicepreşedinte. precum şi la instituŃiile publice.3. funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. Potrivit art. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. exerciŃiul drepturilor electorale. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. calitatea de membru al unui grup de interes economic. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. director general. director. administrator. calitatea de comerciant persoana fizică.

Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale.3.primul-ministru. Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie. Legea de abilitare va stabili. având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. alineatul (1) din ConstituŃie. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret. după caz. potrivit procedurii legislative. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. control care poartă numele de răspundere politică. domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale. drepturile. de la trimitere.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Camerele. II. ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109. şi 18 . se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. Daca legea de abilitare o cere. dacă nu se află în sesiune. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora.7. in mod obligatoriu. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. până la împlinirea termenului de abilitare. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului.

faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. Atunci când acest sprijin. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor.respectiv în art. dar şi a necesităŃii ca. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. deşi nu le exclude. Profesorul I. nici pe cea de risc. Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. Astfel. a Guvernului. sau făcânduse o subtilă distincŃie. adică răspunderea juridică stricto sensu. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege. prin votul căreia s-a format. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere. cu ocazia alegerilor şi indirect. iar Guvernul este demis. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. în faŃa Parlamentului. interpelarea. mai pe larg detaliat apoi în art. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. extrajuridică. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. în mod direct. se are în vedere răspunderea civilă. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului. iar ultima o răspundere de drept administativ. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern).” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. prin formele prevăzute de ConstituŃie. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică. pe toată durata misiunii sale. administrativă sau penală. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. prin formarea unui 19 . pe baza sa. din proprie iniŃiativă. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii. politică şi juridică.

obiectivat în votul de încredere. 108. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. Se stie ca procesul penal are mai multe faze. “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. logic. “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. alin. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. 20 . “dreptul de a pune sub urmarire”. Astfel. Comisia specială este formată din 5 membri. prima dintre acestea fiind urmărirea penală. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. Din acest motiv.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal. alin. cu prilejul dezbaterilor. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop. va fixa un nou termen. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. raspunderea penala este exclusiv individuală.3. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor. II. intrucat prin natura sa. 84. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. “Camera Deputatilor. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. realizată de organele de cercetare penală. în cadrul competenŃei sale. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”.nou Guvern. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. După cum prevede art. din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte. potrivit art. 2 din ConstituŃie. 3. Camera DeputaŃilor sau Senatul.8. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. Mandatul de încredere. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. Dacă raspunderea politica era solidară.

categorie socială. atunci când este cazul. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. iar judecarea acestora.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă. prin ameninŃare. avere sau origine socială. apartenentă politică. 110. de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor. după caz. potrivit art. cererea se adresează primuluiministru. etnie. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului.precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare. primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. alin. pentru a proceda potrivit legii. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator. Preşedintele României. cu rea-credinŃă. naŃionalitate. limbă. convingeri. Senatului sau comisiilor permanente ale acestora. sex sau orientare sexuală. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor.4. vârstă. de natura să aducă atingere drepturilor omului. la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. ministrul justiŃiei sau. (1) din Constitutie. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean. religie. II.pentru prezentarea. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării. Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. 21 . în termen de 30 de zile de la solicitare.

Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere. Rolul. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri. Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. direcŃii. De regulă. personal de deservire. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. coordoneaza si controleaza aplicarea legilor. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. Departamentul este condus de un demnitar. direcŃii generale.organizeaza. intitulată chiar Legea ministerelor. cu avizul CurŃii de Conturi. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. subsecretari de stat. funcŃiile. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică. directori generali.t. atribuŃiile. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri. şefi de compartimente. 22 . cum ar fi departamentele. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine. ordonantelor si hotararilor Guvernului. volumul. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. directori. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. ministere cu activitate politico-administrativă.c.Ministerele. subordonat primului-ministru. servicii. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. în sensul modern al termenului. e. personal de execuŃie de specialitate. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. stabilit prin hotărâre a Guvernului. Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. autorii de drept administrativ. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. au fost create la noi prin Regulamentele Organice. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii. în conformitate cu atribuŃiile Guvernului.

II. modul de organizare şi funcŃionare. directive. rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. comisii etc. în temeiul principiului subordonăriii administrative. agenŃii. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare. rol de control – Curte de Conturi. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate. circulare sau instrucŃiuni. 116 din ConstituŃie. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării. oficii. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei. subsecretariate. Aceste acte poartă numele de ordine. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art.6. Ex.ÎnfiinŃarea. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă.5. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. Actele 23 . secretariate. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. II. Consiliul Legislativ. fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. fie a ministerelor. Avocatul Poporului.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare.

Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. în faŃa instanŃelor de judecată.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. ele nu vor avea caracter obligatoriu. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. şi amenajarea teritoriului. în urbanism. Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. De asemenea. 24 . AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer.

Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale. iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său. 120 din ConstituŃie prevede că . 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. În acelaşi timp art. desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare. autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”. principiul revocabilităŃii actelor administrative.1. 120 din ConstituŃie. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. în special în procesul de elaborare a normelor drept. legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. Principiul autonomiei locale. În domeniul administraŃie publice locale art.. uniforme şi opuse. desconcentrare şi autonomie locală. desconcentrării serviciilor publice.1. principiul autonomiei locale prevăzut de art.2.CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III. descentralizare. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex.1. 25 . III. având şi o dimensiune cognitivă. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. 2 din Legea nr. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice.1. având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale. În art.

revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică. Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare.împrumută din drept formele prin care se concretizează. fie ele naŃionale fie locale.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central. acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. 26 . nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic. Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice. statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate.

în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. ce beneficiază de personalitate juridică. Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. aducŃiunea de apă. respectiv patrimoniu propriu.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. corp de funcŃionari şi autonomie financiară. existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale. Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare. dotate cu personalitate juridică. 27 . Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică. Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. să dispună de autorităŃi administrative proprii. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative.Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local.

1 din Legea nr. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european.Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. asupra tuturor aspectelor. 120 din ConstituŃie. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie. în cadrul legii. art. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 . Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale... Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz. În sistemul centralizat controlul este total. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale.brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu . Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona.contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern. contribuind la crearea unei . în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care. prin amploarea lor. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă.Carta Europeană. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice. reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai . rezultat al unui proces istoric. sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale.. în mod obiectiv. cu necesităŃi proprii. Acest principiu prevăzut de art.Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme. alin. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985.. în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie. 2. 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat .

noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale. imediat inferior nivelului statal.şi exclusive. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii. Autonomia 29 . Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale.. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local. aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg.folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite. de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară. Legea nr. în condiŃiile stabilite prin lege. În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism .Legea nr. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii. precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. din venituri proprii precum şi din subvenŃii. Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei.

statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. puterea lor nu este determinată de puterea statului. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal. o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. reprezentate de stat. la realizarea intereselor generale ale statului. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. potrivit respectivului principiu. 67/2004 privind alegerile locale. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. contribuind. În legea fundamentală se prevede numai că primarii. 27 din Legea nr. însă este necesar să vedem în mod concret. Evident. consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese. într-un cuvânt. Dat fiind natura lor juridică. primarii. Aşadar. ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători. ca urmare. 30 . în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese. în mod expres. ale electoratului. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. nu derivă din aceasta. de dispoziŃiile constituŃionale. În fapt. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. nu exercită niciuna din puterile statului.3. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese. III. 123 din ConstituŃie şi art. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite.1. de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. în condiŃiile legii. astfel. primarii. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. Prin acest demers.

însă trebuie să fie aplicate la acest nivel. 121.1. la luarea măsurilor de protecŃie civilă. 122. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale. şi principiul legalităŃii. Această . 69 din Legea nr. precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege. atât ca autoritate a administraŃiei publice locale. principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. la organizarea şi desfăşurarea alegerilor. alături de celelalte principii..Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede. menŃionează la art. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi). ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’. în cazul în care acesta reprezintă interese majore. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale. 2: . fie că acestea au sau nu un caracter statal. cât şi ca reprezentant al statului. acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art.omisiune’’ a fost însă . Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care.art. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie. în condiŃiile legii. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ.Consiliile locale şi primarii funcŃionează. Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale. funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc. aleasă în condiŃiile legii. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. în mod expres. 2: . ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului. 215/2001). Mai mult. să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară.4. atribuŃiile lor.. Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu. componenŃa şi constituirea acestora. Principiul legalităŃii Legea nr. 69/1991) nu îl preciza în mod expres. care depăşesc caracterul local.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001.. care întăresc cele afirmate anterior:art. deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale. alin.. a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm. alin. III.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’. aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. 31 .

egal. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. oraşelor. 20 din aceeaşi lege se prevede că .. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale.5.1. autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal. treburile publice. Potrivit acestor reglementări. în primul rând. în condiŃiile legii. direct. în condiŃiile legii’’. la care se adaugă actele pe care le emană. prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. atrăgând consecinŃe juridice. ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. care se organizează 32 . DispoziŃiile art. nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice. nerespectarea acestor dispoziŃii. 2 din Legea nr. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. . modul de constituire. Mai precis. dispoziŃiile alin. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. precum şi de consiliile judeŃene. competenŃele şi modul lor de funcŃionare. componenŃa. secret şi liber exprimat). se exercită de consiliile locale şi primari. În consecinŃă. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege. atribuŃiile. III. De asemenea. cu prevederile constituŃionale.n. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. la art. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. 3 din acelaşi act normativ. 215/2001. dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare). sunt completate cu cele ale art.Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. alin. 215/2001 privind administraŃia publică locală. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare.. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr. deci încălcarea acestui principiu.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. să fie în strictă conformitate. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. 3. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona.nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice. cât şi de cele ale Legii nr.

ori numai în unele dintre acestea.2. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor. atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor). acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. 1 precizează că . înainte de termen. De asemenea.potrivit legii’’.1. 1 al art. Prin urmare. referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen. conform art. 215/2001. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. III. şi anume consiliile locale şi primarii. art. legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale). de supra şi subordonare. 33 . referendumul are un caracter consultativ. se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii. În cazul referendumului la nivel judeŃean. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi. 73. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme. respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean.mandatul primarului încetează. iar între ele nu există raporturi ierarhice.2. astfel. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. 73 din Legea nr. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. Referendumul local. caracter obligatoriu. 5 din Legea nr. organizat în condiŃiile legii’’. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare. În fine. după caz. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene. În cadrul referendumului. care sunt direct interesate.. la propunerea primarului. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale. de asemenea. alin. pe buletine de vot separate. ca urmare a rezultatului unui referendum local. ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. De regulă.

cu caracter unipersonal. în comuna sau oraşul unde a fost ales. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. 215/2001. care este formulată expres în Legea nr. “în condiŃiile prevăzute de lege”. în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. primarul are o dublă calitate. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. cu caracter colegial. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. aleasă prin vot direct. ”reluând terminologia clasică. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale. în limita competenŃelor conferite de lege. Este consacrată astfel. Cu alte cuvinte. comunei sau oraşului şi. şi al statului. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe. Potrivit legii. conform legii. Corespunzător. vocaŃie politică. Consiliul local este. Astfel. funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. precizând în continuare că. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. deci. pe de o parte.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. cu rol în realizarea unor servicii publice statale. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . ambele acŃionând în interdependenŃă. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative. practic. autoritatea deliberativă. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. ele neavând. sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. pe de altă parte. primarul este investit. cu rol în realizarea autonomiei locale. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. pentru realizarea autonomiei locale. un autor preciza că. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. care lucrează în şedinŃe. în cazul primarului. o dedublare funcŃională.

121. devine colectivitatea teritorială sau statul. dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean. despăgubirile urmând a fi suportate. iar nu şi de unul executiv. În prezent. III.2. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale. este preşedintele consiliului judeŃean. şeful administraŃiei publice din judeŃ. “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. răspunzător în faŃa organului deliberativ. Din analiza normelor legale în vigoare. cu caracter deliberativ. Prin urmare. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. stabilite prin legi. organ executiv unipersonal. Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate. şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean.revin ca oflŃer de stare civilă. potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. pe care le organizează. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ. (1). dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. 35 .2. organ colegia1. prin urmare. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. al. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales). primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. reprezentată de primar. din bugetul local sau din bugetul statului. care lucrează în şedinŃe. iar în cazuri excepŃionale. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii. ci este numit deci. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea. în materie de recensământ. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens.consiliul judeŃean. fiind de ordine publică. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie. după caz. alegeri. autoritate tutelară. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală.

3. de către consiliul judeŃean. Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. ca autoritate unipersonală. şi nu ales. îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii.În exercitarea atribuŃiilor sale. Subprefectul. în caz contrar. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. De altfel. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit.2. reprezentant al Guvernului în teritoriu. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. cele care au ca obiect constituirea. este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului. este un organ unipersonal al administraŃiei publice. Prefectul InstituŃia prefectului. ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. subprefect şi prefect) într-un organ colegial. Potrivit principiului simetric. subliniem din nou. cum ar fi. III. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. In acest context. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate. legea neconferindu-i atribuŃii proprii.În acest sens. ca persoană juridică. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. spre exemplu. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. Ca agent al puterii executive în teritoriu. JudeŃul. autonomia locală fiind golită de conŃinut. al cărui personal îl numeşte. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului. instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. Aşadar. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare.

în condiŃiile legii. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice.sistemul administraŃiei publice. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin. preşedinŃii consiliilor regionale. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. În general. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. în probleme strict reglementate de lege. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale. însă. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. ierarhice. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. primarii. 37 . În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială. neutru politic. asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. respectiv în municipiul Bucureşti. În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist.

treburile publice. 5. 3. Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. 8. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v. centralizare). descentralizare). Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. în conditiile legii. fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale. autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. 6. în nume propriu. 7. 4. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica.DICłIONAR: 1. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. putere de decizie. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. 38 . colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. 9. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. 2. 10. descentralizare). care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale.

188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 .Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale.1. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. în ministere. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre. FUNCłIA PUBLICĂ IV. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură. punerea în aplicare a acestora. din străinătate ca şi din Ńara noastră. SERVICIUL PUBLIC IV.1. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii. organele administraŃiei publice locale etc. iar în Belgia cei din căile ferate. Acesata este şi concepŃia Legii nr. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică. administraŃia fiscală. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale. poliŃiei.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. controlul aplicării lor.1. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. servicii publice aflate în subordinea acestora.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ.

în vederea realizării competenŃelor lor specifice. mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”.1. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. IV. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. defineşte funcŃia publică. care deşi nu este prevăzut expres de legea română. în chip temporar. FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. Paul Negulescu. În vederea de a fi ocupată. adică organizat de stat. în temeiul legii.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. în „Tratatul său de drept administrativ”. Art. în vederea realizării competenŃelor lor generale. funcŃii publice din clasa a II-a. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice. În concepŃia acestui autor. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice. gospodărire. 40 . se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”. protocol. executând puterile în limitele competenŃei. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. funcŃia publică face parte din serviciu public. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice. în scopul realizării competenŃelor sale.2. persoană fizică care. b) funcŃii publice din clasa I. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. Astfel. Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe. În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. funcŃii publice din clasa a III-a. de un titular (sau mai mulŃi).

director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a.prefect. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului.secretar general al prefecturii. consilier.şef birou.debutant.şef serviciu. ca şi România. ca nivel maxim. absolvite cu diplomă. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.1. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a. auditor.asistent. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale. consilier juridic. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. persoanele numite în funcŃia publică de referent.clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale. al oraşului şi comunei.funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere. inspector.principal. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie.secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.subprefect. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate.FuncŃiile publice se împart în trei clase. după cum urmează:superior.director general adjunct. IV.3.consilier de stat. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare. persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert. al sectorului municipiului Bucureşti. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 . absolvite cu diplomă. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora. După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului.

IV. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii.1. 188/1999. care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând. de care face vorbire expresă art. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe. 51. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere. că dacă nu se creează astfel de prejudicii. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale. regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie. 7. ca şi condiŃii specifice. 17 din Statutul European. Analizând art. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie.condiŃii variabile. studii de specialitate. din interpretarea per a contrario a textului. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. 17. nivel de experienŃă etc. 6. cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator. 40. alin. DispoziŃia trebuie coroborată cu art.4. ceea ce nu poate fi acceptat. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. Se pune. 7. 106. de asemenea. 215/2001 a administraŃiei locale. datoria de abŃinere nu mai subzistă. alin. în limita posturilor vacante. titluri. care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. problema la ce fel de prejudicii face referire texul. În art. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor). ca in sistemul european. alin. numai la acelea de 42 . să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi. 8 din Legea nr. El nu este însă. în această categorie intrând diplome. capitolul V al Legii nr. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I.

imparŃialitate şi în conformitate cu legea. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. În doctrina occidentală. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. alin. asistenŃă socială. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. în timp. comune şi funcŃionarului public comunitar. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice. Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. 41 din Statut. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. la salariu şi pensie. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România. După noua reglementare. el are un regim mai special. 40. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. sunt: dreptul de asociere sindicală. Deşi textul art. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. Conform vechii reglementări cuprinse în art. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. el trebuie coroborat cu art. situaŃia profesională a unui funcŃionar public. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. la concedii. loialitate. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. în vederea îmbunătăŃirii 43 . Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii).ordin material sau şi la acelea de ordin moral.

cu excepŃia informaŃiilor de interes public. alin. potrivit legii. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale. să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. 2). daruri sau alte avantaje. FuncŃionarul public are dreptul să refuze. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. 41. Fireşte. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. în condiŃiile legii. dacă le consideră ilegale. FuncŃionarii publici răspund. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii. aceea dată de Legea nr. în considerarea funcŃiei lor publice. în condiŃiile legii. funcŃionarul public este obligat să o execute. Art. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca. Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. art. La numirea într-o funcŃie publică. Se observă că în vechea reglementare a art. precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele.161/2003). informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. XIII din Legea nr.activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. în scris şi motivat. pentru ei sau pentru alŃii. direct sau indirect. 41 modificat prin art. în exercitarea atribuŃiilor ce le revin. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. precum şi la încetarea raportului de serviciu. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. astfel de situaŃii. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. Deşi legea serviciului public din R. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin. 3 al art. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. 44 . 44–45 din vechea reglementare statutară. Noua reglementare românească. să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti. în condiŃiile legii.

a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. 5/2002 precum şi cele din Legea nr. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. prin inserarea. a art. prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public. sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică.Astfel. În cazul nerespectării angajamentului. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva. după art. lucrările repartizate. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională. În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. 161/2003. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare. 481). finanŃate din bugetul de stat sau local. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate. 48. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. cu o durată mai mare de 90 de zile. potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. DeclaraŃia de avere se actualizează anual. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. potrivit legii. calculate în condiŃiile legii. cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. 45 . Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare. FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor. declaraŃia de avere.

rudelor apropiate. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. administratori. societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii. 161/2003.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ.Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale. Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome. asociaŃi. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale. prieteni.OrdonanŃa de urgenŃă nr. consiliilor judeŃene. acŃionari semnificativi. libertatea gândirii şi 46 . membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară. cenzori. fie al familiei sale. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii. integritatea. al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care.prioritatea interesului public . profesionalismul. consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului.asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor. care apare abia în textul Legii nr. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative. mult mai completă.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său. imparŃialitatea şi independenŃa. DefiniŃia conflictului de interese. consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative.

dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri. se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: .răspunderea administrativ-patrimonială.încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici. a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic..nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter. care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare. Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală.atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu. 70.exprimarea sau desfăşurarea. Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis. cu efect educativ. Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe. Conform art. după caz.1. abatere care nu este contravenŃională. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici). sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor.răspunderea contravenŃională.a exprimării. IV.răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară). stabilite. un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat. de regulă.5.absenŃe nemotivate de la serviciu. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. 47 . funcŃionar public. . manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte. .neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor.refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu. cinstea şi corectitudinea. între un organ al administraŃiei publice sau. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii. persoană fizică). ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune. 2 din Legea nr. SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere. În ce priveşte dreptul administrativ. structură nestatală. Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal. disciplinară şi materială etc. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru. alin.

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei. educaŃia cetăŃenilor etc. Legea nr. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. sau. În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. IV. prin hotărârea rămasă definitivă. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 . iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile. unor teŃte persoane. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile. după caz. în calitate de comitent. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute.2. prin asumarea unui angajament de plată. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice.

locaŃia de gestiune. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat.organizate la nivel judeŃean. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale. servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale. cu o competenŃă sau puteri determinate. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea. 52 . Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă. instituŃii publice şi regii autonome. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. servicii locale. contractul de concesionare.organizate la nivel naŃional. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. creat de stat. judeŃ sau comună. orăşenesc sau comunal. Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ. contractul civil. După gradul de extensie există servicii naŃionale. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă.interes general. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. contractul comercial. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. servicii economice şi servicii socio-culturale. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative.

53 .DICłIONAR: 1. conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

cu comp. ales Org. ales Org.ales Org. unipersonal org.ales Org. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv.ales indirect -//- Org. cu comp. Primarului -extraordinare la conv. cu comp.numit Org. unipersonal PREFECT org. cu comp.gene rala Org. unipersonal Org. colectiv PRIMARUL org.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: .PCJ. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 .teritorială naŃională Org.la conv. numit Org.PCJ -extraordinare la conv.terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org.C.ordinare-1/2 lună.J. unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org. sau a Pref. CONSILIUL LOCAL org.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org. colectiv PREŞ. Primarului sau 1/3 din cons. colectiv PRIMUL MINISTRU org. 1/3 din cons.

4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no. 3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no. 2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no. 1 Fac parte din guvern: A B C Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 .Teste Question no.

9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no. 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no. 10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 .A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no.215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no. 7 Potrivit Legii nr. 6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no.

14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no. 11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no. 12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no.B Prin lege organică Question no. 13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 .

18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no.Question no. 19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 . 20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no.

24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no. 26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 .B C Question no. 23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no. 22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no. conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no. 25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public.

nesatisfăcător” Question no. 27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no.. 29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de .Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no. 30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 . 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no.

23. 7. 22. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. 10. Iovănas Ilie. b c. a. a. 6. –.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. a b. b. 28.21. Editura “Lumina Lex”. 1. Tratat de drept administrativ român. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. b. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. 4. Drept administrativ. Bucureşti. I. 3. LEGE nr. LEGE nr. 3. HOTARARE nr. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1. a. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”. vol. 25. LEGE nr. 14. EdiŃia a III-a. 24. b. Editura “Servo-Sat”. 1. 2000 – vol. 2. a. a c. 16. Partea generală. 20. 1959. a b. II. 6. a. –. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. 5. b. LEGE nr. 27. 15. 8. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. HOTARARE nr. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. d. a. Bucureşti. 5. 2. 7. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. Editura “ŞtiinŃifica”. 19. 30. 8. b. LEGE nr. 61 . Tratat de drept administrativ. 3. b. a c. 17. Arad. 9. Prisăcaru Valentin.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. a d. 2002. Iorgovan Antonie. 29. 13. 11. 26. a. c. 18. 2. LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. Bucureşti. b. c. I şi 1996 – vol. b. b. c. 1997. 9. 4.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. a c. 12. Editura “Nemira”. 4. LEGE nr. c.

coe.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.guv.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www.int/hudoc/default.coe.dntis.cor.avp.ro/-Institutul National de Administratie http://www.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www.indaco. http://www. dezbateri parlamentare.ro/-Consiliul Legislativ http://www.ro/-Ministerul Justitiei http://www.ro/-Ministerul Administratiei Publice . acordurilor http://hudoc.RESURSE WEB http://conventions.html-Codul Civil http://legal.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www.htm-Consiuliul Europei .ro/-Guvernul României http://www.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance.ro/codcivil/index-civ.cdep. articole.juriscope.dntis. reviste.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie.gov.law.ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.journal-officiel.lista tratatelor.ro/codpenal/index-pen.echr.anfp-map.ccr.coe.ro/.dntis.gouv.html-Codul de Procedura Civila http://legal.ro/LegeStart-/ Lege .ro/cjcl.int/Treaty/FR/cadreprincipal.ro/-Curtea Constitutionala http://www.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.Journal Officiel .mapgov.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal.ro/pls/legis/legis_pck.ina.fr/.eu.cdep.gouv. etc.dntis.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI.htm-Prefecti si adresele lor web 62 . coduri.frame-Repertoriul legislativ . jurisprudenta.ro/cpcivil/index-cpc.baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.mapgov.Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.ro/-Avocatul Poporului http://www.clr.nyu.html-Codul Penal http://legal.Camera Deputatilor http://www.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www.control.edu/library/foreign_intl/dictionaries.ro/cppenal/index-cpp.baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.just.org/publications/.html-Motor de cautare dictionare juridice http://www. texte europene.mapgov. doctrina. conventiilor.

pcsj.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.htm-Constitutia din 1991 http://www.scj.Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.presidency.http://www.scj.ro/-Senatul României http://www.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .ro/.oefre.com/books/oupdlaw/about.senat.html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.ch/law/icl/index.xrefer.unibe.ro/-Ministerul Public .