UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

............................................3............................................................. Răspunsuri Teste ...................III............... Resurse WEB ........................................................1......................................... Serviciul public ......................................................... IV.......... IV.......... Cap...2......................................................................2....1........ Teste .......................................................... IV........... IV................... IV...................................1...........................1.........1..................................3.... CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică ................................... IV............................1........ Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici ......................................................1... FuncŃia publică ................ IV. Clasificarea funcŃiilor publice ........................ Precizări prealabile ... Răspunderea funcŃionarilor publici .. Serviciul public ........................... 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 ................................................................................................................. FuncŃia publică...................................4....5........................... Prefectul ............ IV......................................2.......................................................................... Bibliografie recomandată ..

primul-ministru. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. începerea. respectiv guvernul. ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. politică sau penală. a membrilor guvernului. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. autorităŃile administrative centrale de specialitate. drept constituŃional. modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 . ministerele. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. la autorităŃile administrative. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare. cum ar fi teoria generală a dreptului. compunerea. puterea judecătorească şi puterea executivă. regulile de procedură. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. alcătuirea. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . de formă şi de fond. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular. În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. autorităŃile administrative autonome. drept civil. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. la caracterele juridice ale acestor autorităŃi. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. miniştrii. modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. raporturile dintre puterea legislativă. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. compunerea.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. definind raporturile care se stabilesc între ele. alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale.

rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor. menŃionând definiŃia. principalele caracteristici. perioada de stagiu. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. în folosul colectivitălor locale. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră. principiile generale de funcŃionare. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. la modul de compunere. evaluare funcŃionarilor publici. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. Partea a patra tratează actul juridic administrativ. sub controlul autorităŃii centrale. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ. darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. controlul contencios. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale. ale contractului de concesiune în particular. funcŃie publică. avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ.cu actele normative. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. organizare. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. respectiv închirierea. penală sau contravenŃională. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. civilă. funcŃionar public. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici. darea în administrare.condiŃii de acces. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară.

vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului. cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior. a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. 5 . prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora. a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. în special răspunderea contravenŃională. În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului. a modalităŃilor de executare a cestora. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune.

1. servitor. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. respectiv activitatea prin care se girează. fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. a cârmui. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. îngrijitor. „administer” traducându-se prin: agent. fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. superiorul. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. sau într-un alt sens. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general. ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. 1 6 . O primă accepŃiune. a conduce sau a dirija. administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate. ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”. secŃie sau serviciu. ca acŃiune prestatoare. iar pentru „administraŃie” – totalitate. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă. de datele sociologice. sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată. instrument. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. care arată direcŃia. explicaŃia: a conduce. Sub aspect organizatoric. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. ajutător. se administraează o afacere. folosită în limbaj curent. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. autorităŃilor administrative existente într-un stat.

m. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative. Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. Organele administraŃiei publice urmăresc ca. cerinŃele sociale. organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii). De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 .a. În realizarea sarcinilor sale. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul. de adminitrare a domeniului public ş.realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. I. să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. independenŃa Ńării. cum ar fi: asigurarea ordinii interne.d. Consiliul JudeŃean. servicii de finanŃe publice. prin întreaga lor activitate să satisfacă. asigurarea condiŃiilor de executare a legilor. instruirea locuitorilor. Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul). servicii publice de educaŃie. să asigure ordinea de drept. în cele mai bune condiŃii. care. alcătuind administraŃia publică. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local. Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii. drepturile şi libertăŃile democratice.2. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii). cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. o serie de sarcini importante. Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii. Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele. asigurarea securităŃii externe. prefecŃii). statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. organe administrative şi instituŃii publice. să apere integritatea teritorială. servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie). Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general. nu fac parte din administraŃia publică. în temeiul ConstituŃiei. administrarea domeniului public etc. în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local.

care reglementează raporturile dintre indivizi. 3. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. hotărârile şi ordonanŃele de guvern. actele autorităŃilor administrative – 8 . la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate. împreună. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. observăm că. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. Ca ramură autonomă a sistemului de drept. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari. ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate. legile ordinare. întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. I. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior. sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. În plus dreptul administrativ nu este codificat. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept. dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. alcătuiesc dreptul public. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme. faptă considerată contravenŃie.

economie. consilii locale. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ. psihologie. preşedinŃii consiliilor judeŃene. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie.5. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare.guvern. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ. de conflict şi de colaborare. I. respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret. Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. consilii judeŃene. respectiv a autorităŃii administrative. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. prefecŃi. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi.4. miniştri. de a anula 9 . DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii. Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare. I. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. primari. Raporturile juridice de conflict.

a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ. cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice. normele de drept administrativ leagă naşterea. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. deşi legea obligă la săvârşirea lor. reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi. se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. instituŃie publică. Astfel. în dreptul administrativ. autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ. de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. exercitată fie din oficiu. nu sunt săvârşite şi de care. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic. obiect şi conŃinut. organ administrativ. de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. organ administrativ sau funcŃionar public. Actele juridice. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea. care constă în inegalitatea părŃilor. 10 .subiect. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. fie . fie la cerere. fie sunt savârşite. modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. deşi legea interzicea savârşirea lor. atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general. Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ.acte admunistrative ilegale. Dintre elementele raporturilor juridice administrative.

astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. fie la nivel local. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială. în aceeaşi măsură. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome.1. fie la nivel naŃional. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ. organizarea teritoriului statului interesează. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii. DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ. II. 11 .2. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale. atât puterea de stat. cât şi colectivităŃile locale. Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale.

oraşelor şi judeŃelor să se facă. prin lege organică. potrivit prevederilor art. delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. când s-a adoptat Legea nr. lege ce guvernează în continuate această materie. este acea localitate din mediul urban. prin referendum” (art. localităŃi 12 . In România sunt organizate 41 de judeŃe. în condiŃiile legii. a1. nu numai în temeiul legii. unele oraşe sunt declarate municipii. din Decretul-Lege nr. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază. Oraşul. prevăzute în lege. care se face prin hotărâre a Guvernului. după cum prevede art. 2 din Legea nr. dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii. comune. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. Oraşele au un număr variabil de locuitori. oraşe. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. municipii. Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face. inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. cât are Bucureştiul. a). 3. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor). 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. care are personalitate juridică. de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. Potrivit art. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. 215/2001. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. având un număr variabil de locuitori. sate. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. obligatoriu. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. lit. 1. o) din ConstituŃie. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. 2/1968. ca unitate administrativteritorială. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege. lit.Prin Decretul-Lege nr. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. sau delimitarea “intravilanului”. care se realizează prin hotărârea consiliului local. fiind în număr total de 184. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane. Comunele se înfiinŃează în mediul rural. 3). se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. al (3) al ConstituŃiei. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968. oraşele şi judeŃele. delimitată prin lege. (3). Totodată. prin Legea nr. 73. 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. dar şi alte oraşe. 2/1968 privind organizarea administrativă a României .

GUVERNUL II. referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul. pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. exercitând conducerea administraŃiei publice.1. cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Preşedintele numeşte Guvernul. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. răspunderea membrilor guvernului. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. intitulat . Pe baza votului de încredere al Parlamentului. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului. actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. 110.Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. potrivit art. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. rolul Primului Ministru. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ. Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice. 90/2001.3. II. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive.. Potrivit art. alin. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat. potrivit căruia Guvernul. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. actele Guvernului. Acest fapt este evident în conŃinutul art. încetarea mandatului Guvernului. incompatibilităŃile. constituirea. atribuŃiile. la propunerea Guvernului. Rolul Guvernului Organizarea. investitura. 102 din ConstituŃie. modul de funcŃionare.3. jurământul de credinŃă.Guvernul”. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament.

3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică.c. reprezentarea pe plan intern si extern. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului. funcŃia de reglementare. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi. II. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie. prin care se asigură. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. 27 din Legea nr. Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art. 3 din Legea nr.e.2. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. starea de incompatibilitate. Potrivit art. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice. emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. apierderea drepturilor electorale. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. a revocare. 11 din Legea nr. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern. 106 din ConstituŃie (demisie. funcŃia de autoritate de stat. alin. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege).3. Guvernul este un organ colegial – potrivit art. funcŃia de reprezentare. elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. Potrivit 14 . miniştri de stat şi miniştri delegaŃi. în numele statului român. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. 102. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru.în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art.t. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art.

cu toată 15 . apărarea Ńării. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice. hotărăşte Primul-ministru. atribuŃiile şi modul de înlocuire. Cu toate că Legea nr. Consiliul Legislativ. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că. 106 din ConstituŃie. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.art. Curtea de Conturi. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. asigurarea ordinii publice şi. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. în alte situaŃii. partidele si alianŃele politice. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. sindicatele.în cazul utilizării acestor functii. secretarii de stat. Astfel potrivit art. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. precum şi in relaŃiile internaŃionale. la cererea primului-ministru. cu alte organizaŃii neguvernamentale. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că . II. Potrivit art. Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr. respectând atribuŃiile ce le revin.3. în cazurile prevăzute de lege. 90/2001. Preşedintele României. Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. decontribuŃia sa la formarea al guvernului. 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. având în vedere modul de desmnare. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. Curtea ConstituŃională. Ministerul Public. În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii.3. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul. 13 din legea nr. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora.

importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.G. puterea executiva” Traditional. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi.5. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. departament. comisii şi comitete interministeriale. Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru. consiliu. ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita.4. II. rezolvarea problemelor organizatorice. de fapt. C. Alături de secretariatul general al guvernului. structura acestuia mai cuprinde consilii. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”. ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor. juridice. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului. II. departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare. prof. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ.3. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea.3. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. pusi in fruntea unor servicii administrative. care poate avea rang de ministru. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului. notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister. ci numai dispoziŃii cu caracter individual. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. pentru ca sa exercite. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. care pot avea rang de secretar de stat. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet. Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului. numiŃi prin decizie a primului-ministru. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. prin legi speciale. In felul acesta. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 .

OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. director general. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. vicepreşedinte. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 . 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie. o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. II. o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. Potrivit art. director. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe. funcŃia de preşedinte. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament.6. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. calitatea de membru al unui grup de interes economic. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri.3. conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate. societăŃile de asigurare şi cele financiare. exerciŃiul drepturilor electorale. calitatea de comerciant persoana fizică. cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte. administrator. companiilor şi societaŃilor naŃionale. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate. precum şi la instituŃiile publice. reprezintă stattul ca persoană juridică. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit.

Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. Daca legea de abilitare o cere. potrivit procedurii legislative. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale. Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. Camerele. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice. după caz.7.3. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale. Legea de abilitare va stabili.primul-ministru. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. dacă nu se află în sesiune. alineatul (1) din ConstituŃie. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. control care poartă numele de răspundere politică. ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. in mod obligatoriu. de la trimitere. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. II. drepturile. şi 18 . se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret.

a Guvernului. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. administrativă sau penală.respectiv în art. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. pe baza sa. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. nici pe cea de risc. deşi nu le exclude. care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. adică răspunderea juridică stricto sensu. prin votul căreia s-a format. adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi. politică şi juridică. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege. în faŃa Parlamentului. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. din proprie iniŃiativă. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. prin formele prevăzute de ConstituŃie. iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate. cu ocazia alegerilor şi indirect. iar ultima o răspundere de drept administativ. sau făcânduse o subtilă distincŃie. iar Guvernul este demis. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii. interpelarea. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. extrajuridică. în mod direct. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. pe toată durata misiunii sale. faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. se are în vedere răspunderea civilă. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern). Profesorul I. prin formarea unui 19 . Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. mai pe larg detaliat apoi în art. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. Atunci când acest sprijin. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare. Astfel. dar şi a necesităŃii ca.

Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. “Camera Deputatilor. din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. Mandatul de încredere. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. raspunderea penala este exclusiv individuală. în cadrul competenŃei sale. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului. va fixa un nou termen. intrucat prin natura sa. “dreptul de a pune sub urmarire”.3. logic. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne. Din acest motiv. Se stie ca procesul penal are mai multe faze. 108.nou Guvern. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop. cu prilejul dezbaterilor. potrivit art. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului. 20 . prima dintre acestea fiind urmărirea penală. obiectivat în votul de încredere. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. Comisia specială este formată din 5 membri.8. După cum prevede art. 3. II. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. realizată de organele de cercetare penală. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. 2 din ConstituŃie. alin. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. alin. Camera DeputaŃilor sau Senatul. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. 84. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. Dacă raspunderea politica era solidară. Astfel. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie.

Senatului sau comisiilor permanente ale acestora. atunci când este cazul. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului.pentru prezentarea. sex sau orientare sexuală. cererea se adresează primuluiministru.4. limbă. de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor. convingeri. după caz. vârstă. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator. la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. etnie. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei. II. naŃionalitate. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean. 110. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor. Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. religie. alin. ministrul justiŃiei sau. cu rea-credinŃă. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. avere sau origine socială. pentru a proceda potrivit legii. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie.precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare. prin ameninŃare. Preşedintele României. primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. potrivit art. iar judecarea acestora. de natura să aducă atingere drepturilor omului. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase. categorie socială. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. (1) din Constitutie. în termen de 30 de zile de la solicitare. apartenentă politică. 21 .

subordonat primului-ministru. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere.Ministerele. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa. şefi de compartimente. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. coordoneaza si controleaza aplicarea legilor. atribuŃiile. funcŃiile. direcŃii. stabilit prin hotărâre a Guvernului. ordonantelor si hotararilor Guvernului. Rolul. cum ar fi departamentele. e. direcŃii generale.organizeaza. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii. volumul. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine. Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. directori. în sensul modern al termenului. De regulă. subsecretari de stat.t. personal de execuŃie de specialitate. ministere cu activitate politico-administrativă. intitulată chiar Legea ministerelor. personal de deservire. 22 . în conformitate cu atribuŃiile Guvernului. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. servicii. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. cu avizul CurŃii de Conturi. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. au fost create la noi prin Regulamentele Organice.c. Departamentul este condus de un demnitar. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. directori generali. Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică. autorii de drept administrativ. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară.

comisii etc. agenŃii. modul de organizare şi funcŃionare. II. circulare sau instrucŃiuni. 116 din ConstituŃie. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi. secretariate. Avocatul Poporului. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. în temeiul principiului subordonăriii administrative. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă. Aceste acte poartă numele de ordine. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării. rol de control – Curte de Conturi.6. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art. Actele 23 . fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. oficii. subsecretariate. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate.ÎnfiinŃarea. Consiliul Legislativ. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. directive. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. II. fie a ministerelor. Ex.5.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare.

Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. în urbanism. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare. Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. 24 . Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. în faŃa instanŃelor de judecată. AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer. Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. şi amenajarea teritoriului. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice. De asemenea. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social. ele nu vor avea caracter obligatoriu.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis.

Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit.1. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. Principiul autonomiei locale. uniforme şi opuse. descentralizare..1.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat.CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III. principiul autonomiei locale prevăzut de art.2. În art. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. desconcentrare şi autonomie locală. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local. În acelaşi timp art.1. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale. 2 din Legea nr. III. având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului. având şi o dimensiune cognitivă. în special în procesul de elaborare a normelor drept. şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. În domeniul administraŃie publice locale art. desconcentrării serviciilor publice. 120 din ConstituŃie. 25 . principiul revocabilităŃii actelor administrative. 120 din ConstituŃie prevede că . desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale. legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său.1. autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”.

Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare. apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic. nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice. revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale. fie ele naŃionale fie locale. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative.împrumută din drept formele prin care se concretizează. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative. 26 . Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu.

Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. respectiv patrimoniu propriu. să dispună de autorităŃi administrative proprii. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale. dotate cu personalitate juridică. Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică. Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale. Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică. 27 .Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. aducŃiunea de apă. ce beneficiază de personalitate juridică. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi. existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. corp de funcŃionari şi autonomie financiară.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale.

reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai ..brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu .. sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale. în cadrul legii. 2. Acest principiu prevăzut de art. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale. contribuind la crearea unei . 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat . Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. alin.Carta Europeană. 1 din Legea nr. asupra tuturor aspectelor. în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie.Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale.Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme. în mod obiectiv. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie.. 120 din ConstituŃie. care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale.. în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care. prin amploarea lor. rezultat al unui proces istoric. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice. În sistemul centralizat controlul este total. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale. art. cu necesităŃi proprii. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 . În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar.contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale.

Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară.Legea nr. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate. În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism . de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. Autonomia 29 . Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local. precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime.noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. în condiŃiile stabilite prin lege. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg.şi exclusive. imediat inferior nivelului statal. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege. Legea nr.folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege.. din venituri proprii precum şi din subvenŃii.

o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi. cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. ca urmare. reprezentate de stat. nu exercită niciuna din puterile statului. însă este necesar să vedem în mod concret. 67/2004 privind alegerile locale. 30 .1. În fapt. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. ale electoratului. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. potrivit respectivului principiu. contribuind. de dispoziŃiile constituŃionale. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese. III. în mod expres. într-un cuvânt. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. puterea lor nu este determinată de puterea statului. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. Dat fiind natura lor juridică. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal. Aşadar.3. Prin acest demers. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. la realizarea intereselor generale ale statului. de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective. consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese. astfel. în condiŃiile legii. În legea fundamentală se prevede numai că primarii. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. nu derivă din aceasta. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. 123 din ConstituŃie şi art. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. primarii. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători. 27 din Legea nr. Evident. primarii.

şi principiul legalităŃii. 2: . care depăşesc caracterul local.omisiune’’ a fost însă . 215/2001). 2: .. Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale. atât ca autoritate a administraŃiei publice locale. să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale.Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul. 122. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale. menŃionează la art. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie. funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale. însă trebuie să fie aplicate la acest nivel. 69/1991) nu îl preciza în mod expres. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară.. în mod expres. fie că acestea au sau nu un caracter statal. la luarea măsurilor de protecŃie civilă. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului.Consiliile locale şi primarii funcŃionează. Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care. III.. componenŃa şi constituirea acestora. aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale. Mai mult. care întăresc cele afirmate anterior:art. alin.. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ. principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. în condiŃiile legii.4.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’. aleasă în condiŃiile legii. deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art. la organizarea şi desfăşurarea alegerilor.1. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi). precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege. alături de celelalte principii. ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001. atribuŃiile lor. cât şi ca reprezentant al statului. 31 .art. în cazul în care acesta reprezintă interese majore. 121. Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu. alin. Această . 69 din Legea nr. Principiul legalităŃii Legea nr.

egal. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. secret şi liber exprimat). în primul rând.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. De asemenea. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare. Mai precis. se exercită de consiliile locale şi primari. cu prevederile constituŃionale. 20 din aceeaşi lege se prevede că . treburile publice. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. direct. la art. nerespectarea acestor dispoziŃii. modul de constituire. nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice.. oraşelor. în condiŃiile legii.. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă. sunt completate cu cele ale art. competenŃele şi modul lor de funcŃionare. atribuŃiile. III. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege.n. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr. 3 din acelaşi act normativ.nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice. în condiŃiile legii’’. precum şi de consiliile judeŃene. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.1. 215/2001 privind administraŃia publică locală. În consecinŃă.Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. 215/2001. deci încălcarea acestui principiu. autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal. Potrivit acestor reglementări. componenŃa.5. DispoziŃiile art. dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare). cât şi de cele ale Legii nr. 3. ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. să fie în strictă conformitate. atrăgând consecinŃe juridice. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale. alin. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. care se organizează 32 . prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. dispoziŃiile alin. . la care se adaugă actele pe care le emană. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale. 2 din Legea nr.

73.mandatul primarului încetează. caracter obligatoriu. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare. care sunt direct interesate. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local. respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean. se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului. şi anume consiliile locale şi primarii. după caz. iar între ele nu există raporturi ierarhice. De regulă. de supra şi subordonare.potrivit legii’’. organizat în condiŃiile legii’’. înainte de termen. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii. 1 al art. de asemenea. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. la propunerea primarului.. 73 din Legea nr. referendumul are un caracter consultativ. În cadrul referendumului. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale). atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor). Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene. 5 din Legea nr. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. În fine. ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. pe buletine de vot separate. În cazul referendumului la nivel judeŃean. 1 precizează că . 215/2001.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. ori numai în unele dintre acestea. ca urmare a rezultatului unui referendum local. 33 . acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. De asemenea. referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi. III. conform art. alin. Prin urmare. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme. Referendumul local. art.1. legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. astfel.2. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor.

Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. Astfel. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. comunei sau oraşului şi. precizând în continuare că. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. Corespunzător. un autor preciza că. care este formulată expres în Legea nr. pentru realizarea autonomiei locale. vocaŃie politică. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. aleasă prin vot direct. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. o dedublare funcŃională. pe de o parte. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. autoritatea deliberativă. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. care lucrează în şedinŃe. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. Este consacrată astfel. pe de altă parte. 215/2001. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. practic. sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative. şi al statului. ambele acŃionând în interdependenŃă. cu rol în realizarea unor servicii publice statale. în cazul primarului. Cu alte cuvinte. “în condiŃiile prevăzute de lege”. în limita competenŃelor conferite de lege. deci. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. în comuna sau oraşul unde a fost ales. cu rol în realizarea autonomiei locale. cu caracter unipersonal. primarul are o dublă calitate. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. primarul este investit. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. conform legii. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. Potrivit legii. funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . cu caracter colegial. ele neavând. Consiliul local este. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei. ”reluând terminologia clasică.

iar în cazuri excepŃionale. în materie de recensământ. organ colegia1. rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale. organ executiv unipersonal. devine colectivitatea teritorială sau statul. Prin urmare. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct. ci este numit deci. Din analiza normelor legale în vigoare. răspunzător în faŃa organului deliberativ. 35 . Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. care lucrează în şedinŃe. pe care le organizează. În prezent.revin ca oflŃer de stare civilă. despăgubirile urmând a fi suportate. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ. şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. după caz. este preşedintele consiliului judeŃean. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii. autoritate tutelară. stabilite prin legi. primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales.2. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales). În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. reprezentată de primar. dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean. al. (1). potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului.consiliul judeŃean.2. 121. şeful administraŃiei publice din judeŃ. “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens. iar nu şi de unul executiv. III. prin urmare. din bugetul local sau din bugetul statului. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. cu caracter deliberativ. alegeri. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului. fiind de ordine publică. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate. dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ.

instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. autonomia locală fiind golită de conŃinut. reprezentant al Guvernului în teritoriu. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare. cum ar fi.În exercitarea atribuŃiilor sale. iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. şi nu ales. al cărui personal îl numeşte. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. spre exemplu. deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. III. Aşadar. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). Subprefectul. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic. Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. subliniem din nou. JudeŃul. nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. cele care au ca obiect constituirea. îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă. în caz contrar. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean.3. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean. Potrivit principiului simetric. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. De altfel. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. In acest context. acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. legea neconferindu-i atribuŃii proprii. de către consiliul judeŃean. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate.În acest sens. subprefect şi prefect) într-un organ colegial.2. ca persoană juridică. ca autoritate unipersonală. Ca agent al puterii executive în teritoriu. Prefectul InstituŃia prefectului. este un organ unipersonal al administraŃiei publice.

a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor. preşedinŃii consiliilor regionale. 37 . Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale. neutru politic. respectiv în municipiul Bucureşti. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. însă. ierarhice. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist. În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu. primarii. În general. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. în probleme strict reglementate de lege. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. în condiŃiile legii. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate.sistemul administraŃiei publice. În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin.

Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. descentralizare). 8. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. 5. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. 3.DICłIONAR: 1. 6. 4. 7. autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v. Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. 38 . 2. descentralizare). 9. în conditiile legii. în nume propriu. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica. putere de decizie. treburile publice. descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale. centralizare). 10. colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale.

angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. organele administraŃiei publice locale etc. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti. FUNCłIA PUBLICĂ IV. controlul aplicării lor.1.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. administraŃia fiscală. din străinătate ca şi din Ńara noastră. poliŃiei. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice. servicii publice aflate în subordinea acestora. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 . Acesata este şi concepŃia Legii nr. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. punerea în aplicare a acestora. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici.1. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale.1. iar în Belgia cei din căile ferate. în ministere. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr. SERVICIUL PUBLIC IV. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti.

funcŃia publică face parte din serviciu public. funcŃii publice din clasa a III-a. persoană fizică care. care deşi nu este prevăzut expres de legea română. FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. funcŃii publice din clasa a II-a. mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice.2.1. executând puterile în limitele competenŃei. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. Paul Negulescu. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice. Astfel. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice. în vederea realizării competenŃelor lor specifice. Art. IV. de un titular (sau mai mulŃi). În concepŃia acestui autor. protocol. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. în chip temporar. se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină. b) funcŃii publice din clasa I. în temeiul legii. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. gospodărire. adică organizat de stat. în „Tratatul său de drept administrativ”. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe. în scopul realizării competenŃelor sale. În vederea de a fi ocupată. autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. 40 . Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. în vederea realizării competenŃelor lor generale. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. defineşte funcŃia publică. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general.

persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert.prefect. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice. persoanele numite în funcŃia publică de referent.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.şef birou. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. al oraşului şi comunei. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare. ca nivel maxim. auditor. absolvite cu diplomă.debutant. după cum urmează:superior. consilier juridic.FuncŃiile publice se împart în trei clase. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.principal. inspector.secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.şef serviciu. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a. ca şi România. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 . După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice. absolvite cu diplomă. al sectorului municipiului Bucureşti. consilier. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a.3.secretar general al prefecturii. IV.director general adjunct. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă.asistent.1. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale.funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere.subprefect. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti.consilier de stat.clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora.director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.

7. IV.4. în această categorie intrând diplome.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%. alin. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe. care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. 51. să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi.condiŃii variabile. studii de specialitate. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. titluri. că dacă nu se creează astfel de prejudicii. alin. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie. 106. Se pune. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. 17. 7. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I. 215/2001 a administraŃiei locale. ca in sistemul european. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator.1. nivel de experienŃă etc. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. de care face vorbire expresă art. DispoziŃia trebuie coroborată cu art. din interpretarea per a contrario a textului. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. în limita posturilor vacante. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. numai la acelea de 42 . Analizând art. ca şi condiŃii specifice. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale. de asemenea. care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. 8 din Legea nr. În art. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. capitolul V al Legii nr. ceea ce nu poate fi acceptat. 40. 17 din Statutul European. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie. 6. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor). Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând. 188/1999. problema la ce fel de prejudicii face referire texul. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. datoria de abŃinere nu mai subzistă. alin. regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere. El nu este însă. cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii.

comune şi funcŃionarului public comunitar. la concedii. situaŃia profesională a unui funcŃionar public. Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. alin. imparŃialitate şi în conformitate cu legea. la salariu şi pensie. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România. de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere. Conform vechii reglementări cuprinse în art. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. în timp. el trebuie coroborat cu art. Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. în vederea îmbunătăŃirii 43 . După noua reglementare. 41 din Statut. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice. În doctrina occidentală. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. sunt: dreptul de asociere sindicală. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. loialitate. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. 40. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public.ordin material sau şi la acelea de ordin moral. Deşi textul art. el are un regim mai special. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. asistenŃă socială.

în condiŃiile legii. Noua reglementare românească. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca.161/2003). cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. Fireşte. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. Se observă că în vechea reglementare a art. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii. precum şi la încetarea raportului de serviciu. în condiŃiile legii. XIII din Legea nr. pentru ei sau pentru alŃii. astfel de situaŃii. precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti. potrivit legii. 2). Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. în condiŃiile legii. 44 . precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele. La numirea într-o funcŃie publică. FuncŃionarul public are dreptul să refuze. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. funcŃionarul public este obligat să o execute. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. în exercitarea atribuŃiilor ce le revin.activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. Deşi legea serviciului public din R. 44–45 din vechea reglementare statutară. 3 al art. 41 modificat prin art. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin. 41. FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. alin. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. aceea dată de Legea nr. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. daruri sau alte avantaje. dacă le consideră ilegale. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. FuncŃionarii publici răspund. în scris şi motivat. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. Art. art. cu excepŃia informaŃiilor de interes public. direct sau indirect. în considerarea funcŃiei lor publice. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin.

prin inserarea. 481). În cazul nerespectării angajamentului. 161/2003. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. cu o durată mai mare de 90 de zile. sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. lucrările repartizate. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională. declaraŃia de avere. DeclaraŃia de avere se actualizează anual. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare. 48. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva. În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. a art.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public.Astfel. potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin. a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. finanŃate din bugetul de stat sau local. FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. calculate în condiŃiile legii. 5/2002 precum şi cele din Legea nr. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. 45 . organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii. cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor. după art. cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. potrivit legii.

consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. 161/2003. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii.OrdonanŃa de urgenŃă nr. cenzori.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari. consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr.asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor. consiliilor judeŃene.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului. rudelor apropiate.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ. DefiniŃia conflictului de interese. Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome. libertatea gândirii şi 46 . membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere. persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice. administratori. mult mai completă. fie al familiei sale. prieteni. care apare abia în textul Legii nr.Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale. acŃionari semnificativi. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său.prioritatea interesului public . imparŃialitatea şi independenŃa. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii. societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative. asociaŃi. profesionalismul. integritatea.

Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie.exprimarea sau desfăşurarea. persoană fizică).refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu.. ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu. se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: . Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ.a exprimării. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte. alin. dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii. SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere. între un organ al administraŃiei publice sau. funcŃionar public. stabilite. a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic. Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe.absenŃe nemotivate de la serviciu. abatere care nu este contravenŃională. de regulă. .răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară). care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare. după caz. 70.încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici.atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu. Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis. Conform art. În ce priveşte dreptul administrativ. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. cinstea şi corectitudinea. sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor.răspunderea administrativ-patrimonială. disciplinară şi materială etc. cu efect educativ. IV. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici). 2 din Legea nr.răspunderea contravenŃională. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru. structură nestatală.neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor.nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter.1. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare.5. 47 . . un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat.

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei. prin asumarea unui angajament de plată. unor teŃte persoane. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 . În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează. Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. Legea nr. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică. sau. Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. după caz. prin hotărârea rămasă definitivă. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice. IV.2. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile.funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. educaŃia cetăŃenilor etc. Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare. în calitate de comitent.

servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative.interes general. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ. pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale. locaŃia de gestiune. instituŃii publice şi regii autonome. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. contractul comercial. 52 . cu o competenŃă sau puteri determinate. creat de stat. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă. contractul de concesionare. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat. servicii economice şi servicii socio-culturale. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale. contractul civil. judeŃ sau comună. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat. Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. orăşenesc sau comunal.organizate la nivel naŃional. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă.organizate la nivel judeŃean. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. După gradul de extensie există servicii naŃionale. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. servicii locale. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea.

DICłIONAR: 1. 53 . conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org. numit Org. colectiv PRIMARUL org.ordinare-1/2 lună.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: . cu comp.PCJ -extraordinare la conv. unipersonal Org. unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org. colectiv PREŞ. Primarului -extraordinare la conv.J.ales Org. ales Org. cu comp. colectiv PRIMUL MINISTRU org.C. cu comp. 1/3 din cons. CONSILIUL LOCAL org.ales Org. sau a Pref. Primarului sau 1/3 din cons. ales Org.PCJ. unipersonal org. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv.numit Org.gene rala Org.ales indirect -//- Org.la conv.teritorială naŃională Org. unipersonal PREFECT org. cu comp.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 .

3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 . 2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no. 1 Fac parte din guvern: A B C Question no. 4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no.Teste Question no.

9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no. 7 Potrivit Legii nr. 10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 .A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no. 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no.215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no. 6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no.

11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 . 12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no.B Prin lege organică Question no. 14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no. 13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no.

19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 . 20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no. 16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no.Question no.

B C Question no. 25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public. funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no. 23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no. 22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no. 24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no. 26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 .

27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no. 29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de .nesatisfăcător” Question no..Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no. 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no. 30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 .

Bucureşti. –. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1. 3. 6. a. b. I. 1. b. Iovănas Ilie. 23. Tratat de drept administrativ român. Editura “Lumina Lex”. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. 5. Tratat de drept administrativ. 27. a. b. 1959. LEGE nr. 5. 11. 2. a. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. Bucureşti. 28. LEGE nr. b.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. 2000 – vol. 26. LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. 3. a c. I şi 1996 – vol. LEGE nr. 9.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. Prisăcaru Valentin. EdiŃia a III-a. Editura “ŞtiinŃifica”. 6. 19. 22. 25. b. 18. LEGE nr. a. Drept administrativ. –. c. 7. Editura “Servo-Sat”. a. Arad. a. c. a. b. 3. a b. 2002. 7. a c. 8. 14. II. a b. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. b. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. b.21. c. 17. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. vol. LEGE nr. 16. 2. Partea generală. 1997. d. HOTARARE nr. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. c. 29. 12. 4. a d. 8. 24. Editura “Nemira”. b c. Bucureşti. 2. 13. 15. 4. Iorgovan Antonie. 4. 10. LEGE nr. 61 . 20. a c. 1. 9. b. HOTARARE nr. 30.

dntis.html-Codul de Procedura Civila http://legal.just.int/Treaty/FR/cadreprincipal.ccr.control.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www.ro/cjcl.cor.ro/cpcivil/index-cpc.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI. dezbateri parlamentare.htm-Consiuliul Europei .baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.ro/-Consiliul Legislativ http://www.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.ro/-Guvernul României http://www.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www. reviste.htm-Prefecti si adresele lor web 62 .ro/cppenal/index-cpp.cdep.ro/-Avocatul Poporului http://www.ro/-Institutul National de Administratie http://www. articole.law.echr.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.anfp-map.ro/LegeStart-/ Lege .mapgov.gouv. conventiilor.ro/.html-Codul Penal http://legal.RESURSE WEB http://conventions.clr.ro/pls/legis/legis_pck.cdep.dntis. http://www.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal.baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.avp. doctrina.dntis. texte europene.nyu.edu/library/foreign_intl/dictionaries.html-Codul Civil http://legal.frame-Repertoriul legislativ .ro/-Ministerul Administratiei Publice .lista tratatelor.mapgov.ina.mapgov.eu.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www.ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.ro/codpenal/index-pen.indaco.ro/-Curtea Constitutionala http://www.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www.guv.org/publications/. jurisprudenta.fr/.Camera Deputatilor http://www.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie. coduri.coe.coe.ro/codcivil/index-civ.coe.Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.int/hudoc/default.gouv.juriscope.journal-officiel.Journal Officiel . acordurilor http://hudoc.dntis.gov. etc.html-Motor de cautare dictionare juridice http://www.ro/-Ministerul Justitiei http://www.

pcsj.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.senat.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .ch/law/icl/index.Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.com/books/oupdlaw/about.oefre.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.ro/.unibe.xrefer.html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.scj.ro/-Ministerul Public .http://www.scj.ro/-Senatul României http://www.Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.htm-Constitutia din 1991 http://www.presidency.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful