P. 1
Drept Administrativ.an.II.sem.I Catalin.balan

Drept Administrativ.an.II.sem.I Catalin.balan

|Views: 3|Likes:
Publicado porTiron Alexandru

More info:

Published by: Tiron Alexandru on Oct 31, 2011
Direitos Autorais:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/31/2011

pdf

text

original

Sections

  • I.1. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ
  • I.2. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE
  • I. 3. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT
  • II.1. PRECIZĂRI PREALABILE
  • II.3. GUVERNUL
  • II.3.1. Rolul Guvernului
  • II.3.2. Modul de lucru al guvernului
  • II.3.3. Primul ministru
  • II.3.4. Secretariatul general al guvernului
  • II.3.5. Miniştrii
  • II.3.6. Actele juridice ale guvernului
  • II.3.7. Răspunderea politică a guvernului
  • II.3.8. Răspunderea penală a membrilor guvernului
  • II.4. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE
  • II.5. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME
  • III.1. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE
  • III.1.1. Precizări prealabile
  • III.1.3. Principiul eligibilităŃii
  • III.1.4. Principiul legalităŃii
  • III.2. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE
  • III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe
  • III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe
  • IV.1. FUNCłIA PUBLICĂ
  • IV.1.1.Precizări prealabile
  • IV.1.2. Clasificarea funcŃiilor publice
  • IV.1.3. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică
  • IV.1.4. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici
  • IV.1.5. Răspunderea funcŃionarilor publici
  • IV.2. SERVICIUL PUBLIC
  • BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
  • RĂSPUNSURI TESTE
  • RESURSE WEB

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

........................................................................................................................... FuncŃia publică ..................1..............3..........2.......................2........... IV............................................................................................... Răspunsuri Teste ..........3....................1.....................1....... IV......... IV.... FuncŃia publică................. Serviciul public ............................................................. Răspunderea funcŃionarilor publici ...................................... Cap......................1.........1....................................................... IV......... Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici .........2....................................................... IV. 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 .............................5. IV...... Teste ..... Resurse WEB ...................... Serviciul public ....4....................... Prefectul ........................................................................................................... CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică ..................... Bibliografie recomandată .................................1............ IV........................... Clasificarea funcŃiilor publice ........................1...................................... Precizări prealabile .....................III............. IV..........................................................................

În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular. de formă şi de fond. vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. regulile de procedură. definind raporturile care se stabilesc între ele. miniştrii. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. compunerea. modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare. autorităŃile administrative centrale de specialitate. drept civil. drept constituŃional. la caracterele juridice ale acestor autorităŃi.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ. a membrilor guvernului. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. respectiv guvernul. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. primul-ministru. începerea. raporturile dintre puterea legislativă. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. compunerea. modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. puterea judecătorească şi puterea executivă. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. ministerele. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. alcătuirea. autorităŃile administrative autonome. ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. cum ar fi teoria generală a dreptului. politică sau penală. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 . la autorităŃile administrative.

avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. penală sau contravenŃională. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. funcŃie publică. principalele caracteristici. condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică. principiile generale de funcŃionare. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale.cu actele normative. respectiv închirierea. ale contractului de concesiune în particular. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. controlul contencios. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public. în folosul colectivitălor locale. organizare. civilă. de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale.condiŃii de acces. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. sub controlul autorităŃii centrale. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. perioada de stagiu. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale. darea în administrare. la modul de compunere. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. evaluare funcŃionarilor publici. rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor. menŃionând definiŃia. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. Partea a patra tratează actul juridic administrativ. funcŃionar public.

cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora.vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului. În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune. a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. în special răspunderea contravenŃională. a modalităŃilor de executare a cestora. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior. fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. 5 . a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie.

„administer” traducându-se prin: agent. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit. O primă accepŃiune. îngrijitor. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. respectiv activitatea prin care se girează. superiorul.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate. care arată direcŃia. iar pentru „administraŃie” – totalitate. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. autorităŃilor administrative existente într-un stat. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. 1 6 . Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). servitor. Sub aspect organizatoric. instrument. ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. de datele sociologice. secŃie sau serviciu. ajutător. sau într-un alt sens. fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general. explicaŃia: a conduce. a cârmui. a conduce sau a dirija. se administraează o afacere. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. folosită în limbaj curent. fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. ca acŃiune prestatoare. ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice.1. Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi.

de adminitrare a domeniului public ş. administrarea domeniului public etc. Consiliul JudeŃean.realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii). să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general. servicii publice de educaŃie. să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. alcătuind administraŃia publică. să apere integritatea teritorială. statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. o serie de sarcini importante. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative.m. prin întreaga lor activitate să satisfacă.a. să asigure ordinea de drept.2. în cele mai bune condiŃii. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii). asigurarea condiŃiilor de executare a legilor. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). În realizarea sarcinilor sale. organe administrative şi instituŃii publice. independenŃa Ńării. care. prefecŃii). Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele. cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. nu fac parte din administraŃia publică. în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local. Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii.d. Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. instruirea locuitorilor. cum ar fi: asigurarea ordinii interne. Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe. drepturile şi libertăŃile democratice. servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie). asigurarea securităŃii externe. servicii de finanŃe publice. cerinŃele sociale. Organele administraŃiei publice urmăresc ca. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul). în temeiul ConstituŃiei. Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii. De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 . I.

În plus dreptul administrativ nu este codificat. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. observăm că. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. 3. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. alcătuiesc dreptul public. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari. legile ordinare. faptă considerată contravenŃie. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. Ca ramură autonomă a sistemului de drept. ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate. actele autorităŃilor administrative – 8 . dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. împreună. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate. care reglementează raporturile dintre indivizi. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. hotărârile şi ordonanŃele de guvern. I. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale.

guvern. I. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii. respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret.4. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare. respectiv a autorităŃii administrative. de a anula 9 . Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare.5. consilii judeŃene. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. I. economie. Raporturile juridice de conflict. de conflict şi de colaborare. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace. primari. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice. Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte. miniştri. psihologie. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ. prefecŃi. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. preşedinŃii consiliilor judeŃene. consilii locale.

10 . modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. obiect şi conŃinut. autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte. exercitată fie din oficiu. fie sunt savârşite. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ. se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general. cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă. deşi legea interzicea savârşirea lor. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. Dintre elementele raporturilor juridice administrative. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi. Astfel. a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ. de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. fie . de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea. în dreptul administrativ. organ administrativ. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. organ administrativ sau funcŃionar public. Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. nu sunt săvârşite şi de care. normele de drept administrativ leagă naşterea. deşi legea obligă la săvârşirea lor. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte.subiect. atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. Actele juridice.acte admunistrative ilegale. care constă în inegalitatea părŃilor.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. fie la cerere. instituŃie publică. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice.

1. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome. II. 11 . Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. fie la nivel local. atât puterea de stat. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii. cât şi colectivităŃile locale. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale.2. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ. fie la nivel naŃional. DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ. în aceeaşi măsură. astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice. organizarea teritoriului statului interesează.

în condiŃiile legii. care se face prin hotărâre a Guvernului. 215/2001. lege ce guvernează în continuate această materie. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. 2/1968. o) din ConstituŃie. a1. prin Legea nr. In România sunt organizate 41 de judeŃe. când s-a adoptat Legea nr. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. obligatoriu. 3. Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face. din Decretul-Lege nr. cât are Bucureştiul. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. Totodată. delimitată prin lege. Potrivit art. după cum prevede art. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. având un număr variabil de locuitori. 2 din Legea nr. nu numai în temeiul legii. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. prin referendum” (art. localităŃi 12 . dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. care are personalitate juridică. 2/1968 privind organizarea administrativă a României . dar şi alte oraşe. al (3) al ConstituŃiei. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege. lit. potrivit prevederilor art. este acea localitate din mediul urban. delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. a). oraşe. care se realizează prin hotărârea consiliului local. municipii. orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor). Oraşul. oraşele şi judeŃele. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază.Prin Decretul-Lege nr. Oraşele au un număr variabil de locuitori. sau delimitarea “intravilanului”. oraşelor şi judeŃelor să se facă. unele oraşe sunt declarate municipii. comune. de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. prin lege organică. 73. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. 1. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. lit. Comunele se înfiinŃează în mediul rural. se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. sate. inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. prevăzute în lege. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. (3). 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. fiind în număr total de 184. 3). ca unitate administrativteritorială. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii.

Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere.Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. Preşedintele numeşte Guvernul. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie. II. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului. răspunderea membrilor guvernului. investitura. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special. încetarea mandatului Guvernului. actele Guvernului. constituirea.. la propunerea Guvernului. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti. exercitând conducerea administraŃiei publice.Guvernul”. actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. potrivit căruia Guvernul. intitulat . Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor. incompatibilităŃile. Pe baza votului de încredere al Parlamentului. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. 110. 102 din ConstituŃie. potrivit art. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului.3. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . jurământul de credinŃă. alin. Potrivit art.1. pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. 90/2001. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. atribuŃiile. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. GUVERNUL II.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. rolul Primului Ministru. Acest fapt este evident în conŃinutul art.3. referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul. Rolul Guvernului Organizarea. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ. modul de funcŃionare. cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III.

102. funcŃia de autoritate de stat. alin. Guvernul este un organ colegial – potrivit art. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege). prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. 27 din Legea nr. reprezentarea pe plan intern si extern. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. 3 din Legea nr.t. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului.3. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art.e. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. II. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. Potrivit art. elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. a revocare. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru. 11 din Legea nr. Potrivit 14 . Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art. în numele statului român. apierderea drepturilor electorale. miniştri de stat şi miniştri delegaŃi.în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. 106 din ConstituŃie (demisie. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. funcŃia de reglementare. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun.2. funcŃia de reprezentare. emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. starea de incompatibilitate. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului.c. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern. prin care se asigură.

art. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. respectând atribuŃiile ce le revin. hotărăşte Primul-ministru. Cu toate că Legea nr. la cererea primului-ministru. Preşedintele României. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. Curtea de Conturi. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. sindicatele. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că. în alte situaŃii. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii. apărarea Ńării. precum şi in relaŃiile internaŃionale. partidele si alianŃele politice. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul.3. 13 din legea nr. II. 90/2001. având în vedere modul de desmnare.3. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că . Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor. atribuŃiile şi modul de înlocuire. Consiliul Legislativ. 106 din ConstituŃie. decontribuŃia sa la formarea al guvernului. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. Potrivit art. Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. Ministerul Public. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. asigurarea ordinii publice şi. secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. secretarii de stat. cu toată 15 . cu alte organizaŃii neguvernamentale. 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. în cazurile prevăzute de lege. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate.în cazul utilizării acestor functii. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. Curtea ConstituŃională. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Astfel potrivit art.

comisii şi comitete interministeriale. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. consiliu. pentru ca sa exercite. juridice. prin legi speciale. care poate avea rang de ministru. Alături de secretariatul general al guvernului. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. departament. II. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. structura acestuia mai cuprinde consilii. rezolvarea problemelor organizatorice. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. In felul acesta.3. pusi in fruntea unor servicii administrative. ci numai dispoziŃii cu caracter individual. C. de fapt. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. prof.G. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”. ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor. Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru.3. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita. Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului. numiŃi prin decizie a primului-ministru. departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.5. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet. care pot avea rang de secretar de stat.importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare. II. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare.4. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea. puterea executiva” Traditional. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 . notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ.

inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. reprezintă stattul ca persoană juridică.6. exerciŃiul drepturilor electorale.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome. calitatea de membru al unui grup de interes economic. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate. o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 . cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte. 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. calitatea de comerciant persoana fizică. Potrivit art. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea.3. II. vicepreşedinte. administrator. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară. companiilor şi societaŃilor naŃionale. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate. o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. precum şi la instituŃiile publice. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. director. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri. director general. societăŃile de asigurare şi cele financiare. funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. funcŃia de preşedinte. cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe.

3.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. Camerele. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie. se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. in mod obligatoriu. alineatul (1) din ConstituŃie. control care poartă numele de răspundere politică. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret.7. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. potrivit procedurii legislative. domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale. dacă nu se află în sesiune. Daca legea de abilitare o cere. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. II. Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. drepturile. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament.primul-ministru. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa. de la trimitere. Legea de abilitare va stabili. până la împlinirea termenului de abilitare. şi 18 . având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. după caz. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice.

iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului. cu ocazia alegerilor şi indirect. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor. Astfel. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. adică răspunderea juridică stricto sensu. deşi nu le exclude. din proprie iniŃiativă. mai pe larg detaliat apoi în art. Atunci când acest sprijin. prin votul căreia s-a format. Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. nici pe cea de risc. faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. prin formele prevăzute de ConstituŃie. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare.respectiv în art. administrativă sau penală. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. extrajuridică. a Guvernului. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi. pe baza sa. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. dar şi a necesităŃii ca. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. iar ultima o răspundere de drept administativ. Profesorul I. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. se are în vedere răspunderea civilă. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. prin formarea unui 19 . în faŃa Parlamentului. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern). pe toată durata misiunii sale. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică. care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii. Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. iar Guvernul este demis. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. interpelarea. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. sau făcânduse o subtilă distincŃie. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. politică şi juridică. în mod direct.

“dreptul de a pune sub urmarire”. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului. Mandatul de încredere. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării.8. realizată de organele de cercetare penală. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. Din acest motiv. intrucat prin natura sa. Comisia specială este formată din 5 membri. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. Astfel. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal. raspunderea penala este exclusiv individuală. 108. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. “Camera Deputatilor. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor. logic. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”. 2 din ConstituŃie. Se stie ca procesul penal are mai multe faze. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. alin. alin. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. 84. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. obiectivat în votul de încredere. 20 . “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop.nou Guvern. va fixa un nou termen. cu prilejul dezbaterilor. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. II. 3. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”. Dacă raspunderea politica era solidară. prima dintre acestea fiind urmărirea penală. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. în cadrul competenŃei sale. După cum prevede art.3. Camera DeputaŃilor sau Senatul. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. potrivit art.

iar judecarea acestora.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor.pentru prezentarea. la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. etnie. pentru a proceda potrivit legii. de natura să aducă atingere drepturilor omului. în termen de 30 de zile de la solicitare. (1) din Constitutie. alin. 21 .precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare. Preşedintele României. Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. prin ameninŃare. sex sau orientare sexuală. 110. religie. potrivit art. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie. limbă. de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului. atunci când este cazul.4. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. vârstă. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării. cu rea-credinŃă. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean. II. după caz. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase. convingeri. cererea se adresează primuluiministru. categorie socială. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. naŃionalitate. Senatului sau comisiilor permanente ale acestora. avere sau origine socială.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă. primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. apartenentă politică. ministrul justiŃiei sau. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei.

t. 22 . stabilit prin hotărâre a Guvernului. au fost create la noi prin Regulamentele Organice. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. intitulată chiar Legea ministerelor. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri. personal de deservire. Departamentul este condus de un demnitar. servicii. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. cu avizul CurŃii de Conturi. ministere cu activitate politico-administrativă. De regulă. funcŃiile.Ministerele. autorii de drept administrativ. direcŃii.c. atribuŃiile. directori. ordonantelor si hotararilor Guvernului. volumul. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. şefi de compartimente. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. în conformitate cu atribuŃiile Guvernului. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa. Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere. în sensul modern al termenului. coordoneaza si controleaza aplicarea legilor. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. personal de execuŃie de specialitate. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară.organizeaza. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică. directori generali. subordonat primului-ministru. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. cum ar fi departamentele. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. Rolul. direcŃii generale. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. e. subsecretari de stat. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici.

Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. Avocatul Poporului. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. 116 din ConstituŃie. Aceste acte poartă numele de ordine. II. fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. oficii. subsecretariate. în temeiul principiului subordonăriii administrative. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate. Ex. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. II. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ. fie a ministerelor.ÎnfiinŃarea. secretariate. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare.6. directive. circulare sau instrucŃiuni. Consiliul Legislativ. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art.5. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. modul de organizare şi funcŃionare. rol de control – Curte de Conturi. agenŃii. comisii etc. Actele 23 .

Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis. şi amenajarea teritoriului. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare. Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. 24 . Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis. Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari. ele nu vor avea caracter obligatoriu. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. în urbanism. în faŃa instanŃelor de judecată. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. De asemenea. Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social.

iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său. 25 . în special în procesul de elaborare a normelor drept. legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. principiul revocabilităŃii actelor administrative. principiul autonomiei locale prevăzut de art. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. 120 din ConstituŃie.. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale. desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului. În domeniul administraŃie publice locale art. Principiul autonomiei locale. şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. având şi o dimensiune cognitivă.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului.1. uniforme şi opuse. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale. 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale.1. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex.1. În acelaşi timp art. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. desconcentrării serviciilor publice. descentralizare. În art. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III.2. 120 din ConstituŃie prevede că . NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit.1. desconcentrare şi autonomie locală. 2 din Legea nr. III. Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale.CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III. autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”.

26 . acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică.împrumută din drept formele prin care se concretizează. Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative. apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic. Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative. nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale. fie ele naŃionale fie locale. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare. statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare.

Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local. aducŃiunea de apă. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. 27 . respectiv patrimoniu propriu. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. dotate cu personalitate juridică. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative. ce beneficiază de personalitate juridică.Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex. corp de funcŃionari şi autonomie financiară. să dispună de autorităŃi administrative proprii. în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale. Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică.

sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. 120 din ConstituŃie.Carta Europeană. art. alin.. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale..Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale.Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme. Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai .. 2. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie. Acest principiu prevăzut de art. 1 din Legea nr. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale. În sistemul centralizat controlul este total. în cadrul legii. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice. rezultat al unui proces istoric. În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. prin amploarea lor. în mod obiectiv. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. contribuind la crearea unei . în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. cu necesităŃi proprii. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 .contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern. care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona..brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu . 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat . asupra tuturor aspectelor. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european. în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie.

În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism . Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic.Legea nr.şi exclusive. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. imediat inferior nivelului statal. de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale. precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii.noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local. Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară.. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii.folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar. din venituri proprii precum şi din subvenŃii. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege. aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat. Autonomia 29 . Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. în condiŃiile stabilite prin lege. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate.

nu exercită niciuna din puterile statului. de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective. însă este necesar să vedem în mod concret. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. astfel. Dat fiind natura lor juridică. consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal. Aşadar. nu derivă din aceasta. de dispoziŃiile constituŃionale. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. ca urmare. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. contribuind. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. ale electoratului. În legea fundamentală se prevede numai că primarii. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale.3. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese. în mod expres. 27 din Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului.1. în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. Evident. primarii. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi. potrivit respectivului principiu. Prin acest demers. primarii. 123 din ConstituŃie şi art. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. În fapt. o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. III. 30 . puterea lor nu este determinată de puterea statului. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. într-un cuvânt. cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. reprezentate de stat.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite. statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. în condiŃiile legii. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. la realizarea intereselor generale ale statului. 67/2004 privind alegerile locale. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese. ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători.

2: . acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie. aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară. 121. fie că acestea au sau nu un caracter statal. Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001. deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ.. precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi). III. 31 . să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale. şi principiul legalităŃii. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale. atribuŃiile lor.art.Consiliile locale şi primarii funcŃionează. 69/1991) nu îl preciza în mod expres. Această . Principiul legalităŃii Legea nr. cât şi ca reprezentant al statului. funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc. alături de celelalte principii.1. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’. aleasă în condiŃiile legii. la luarea măsurilor de protecŃie civilă. 69 din Legea nr. 215/2001). însă trebuie să fie aplicate la acest nivel. care depăşesc caracterul local. alin. ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului. atât ca autoritate a administraŃiei publice locale. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale. în mod expres. 2: . Mai mult.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’.omisiune’’ a fost însă . principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. alin. menŃionează la art. Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu.4. a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm. în condiŃiile legii. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale. la organizarea şi desfăşurarea alegerilor. componenŃa şi constituirea acestora. 122. care întăresc cele afirmate anterior:art. în cazul în care acesta reprezintă interese majore.... Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale.Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul.

III. 2 din Legea nr. precum şi de consiliile judeŃene. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege. treburile publice.. secret şi liber exprimat). 215/2001 privind administraŃia publică locală. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona. în condiŃiile legii’’.nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. . modul de constituire. oraşelor.5. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. competenŃele şi modul lor de funcŃionare. cât şi de cele ale Legii nr. În consecinŃă. ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare.. să fie în strictă conformitate. dispoziŃiile alin. De asemenea. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale. în condiŃiile legii. în primul rând. la care se adaugă actele pe care le emană.1. atribuŃiile. sunt completate cu cele ale art. alin. la art. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr. 3 din acelaşi act normativ.n. se exercită de consiliile locale şi primari. dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare). autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal. 20 din aceeaşi lege se prevede că . 3. componenŃa. DispoziŃiile art. 215/2001. nerespectarea acestor dispoziŃii. Mai precis.Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. cu prevederile constituŃionale. deci încălcarea acestui principiu. Potrivit acestor reglementări. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă. direct. atrăgând consecinŃe juridice. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. egal. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. care se organizează 32 .

înainte de termen. pe buletine de vot separate. Prin urmare. Referendumul local. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. ori numai în unele dintre acestea. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale). alin. De asemenea.. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale. şi anume consiliile locale şi primarii. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. art. astfel.2. În cazul referendumului la nivel judeŃean. acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului. În fine. la propunerea primarului. ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. de asemenea. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii. legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. care sunt direct interesate.potrivit legii’’. respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean. atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor). după caz. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. organizat în condiŃiile legii’’. referendumul are un caracter consultativ. 73 din Legea nr. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor.1. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi. De regulă. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local.2. În cadrul referendumului. 73.mandatul primarului încetează. 33 . 1 precizează că . caracter obligatoriu. iar între ele nu există raporturi ierarhice. conform art. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme. 1 al art. 215/2001. 5 din Legea nr. III. de supra şi subordonare. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene. ca urmare a rezultatului unui referendum local. referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen.

funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. Cu alte cuvinte. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. cu rol în realizarea autonomiei locale. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. primarul are o dublă calitate. ”reluând terminologia clasică. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale. Astfel. în cazul primarului. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. Potrivit legii. Corespunzător. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. deci. 215/2001. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. Consiliul local este. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . Este consacrată astfel. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. aleasă prin vot direct. practic. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. cu rol în realizarea unor servicii publice statale. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. comunei sau oraşului şi. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. ele neavând.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. cu caracter colegial. care lucrează în şedinŃe. precizând în continuare că. primarul este investit. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei. şi al statului. cu caracter unipersonal. sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. în comuna sau oraşul unde a fost ales. care este formulată expres în Legea nr. un autor preciza că. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. “în condiŃiile prevăzute de lege”. o dedublare funcŃională. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. conform legii. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. pentru realizarea autonomiei locale. vocaŃie politică. pe de altă parte. în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. pe de o parte. în limita competenŃelor conferite de lege. autoritatea deliberativă. ambele acŃionând în interdependenŃă.

iar în cazuri excepŃionale. autoritate tutelară.2. cu caracter deliberativ. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală.2. care lucrează în şedinŃe. (1). Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale. rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. Prin urmare. III. prin urmare. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii. dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ. 35 . Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. pe care le organizează. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales). şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. stabilite prin legi. iar nu şi de unul executiv. după caz. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie.consiliul judeŃean. al. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. Din analiza normelor legale în vigoare. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. şeful administraŃiei publice din judeŃ. 121. este preşedintele consiliului judeŃean. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului. devine colectivitatea teritorială sau statul. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens. din bugetul local sau din bugetul statului. organ executiv unipersonal. potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului. În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. organ colegia1.revin ca oflŃer de stare civilă. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate. despăgubirile urmând a fi suportate. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea. alegeri. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct. fiind de ordine publică. reprezentată de primar. ci este numit deci. în materie de recensământ. În prezent. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean. răspunzător în faŃa organului deliberativ. dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ.

al cărui personal îl numeşte. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. şi nu ales. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate. Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean. în caz contrar. cele care au ca obiect constituirea. de către consiliul judeŃean. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. este un organ unipersonal al administraŃiei publice. autonomia locală fiind golită de conŃinut. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . subliniem din nou. Prefectul InstituŃia prefectului. Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. Potrivit principiului simetric. îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii. Aşadar. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului. reprezentant al Guvernului în teritoriu.În acest sens. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. JudeŃul. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. spre exemplu. subprefect şi prefect) într-un organ colegial. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. ca persoană juridică. instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. Ca agent al puterii executive în teritoriu. deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic.3. ca autoritate unipersonală. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean.2.În exercitarea atribuŃiilor sale. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului. III. In acest context. Subprefectul. nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. legea neconferindu-i atribuŃii proprii. acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. cum ar fi. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. De altfel.

În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. neutru politic. în probleme strict reglementate de lege. În general. respectiv în municipiul Bucureşti. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist. în condiŃiile legii. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. primarii. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice. preşedinŃii consiliilor regionale. ierarhice. În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate. asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. 37 .sistemul administraŃiei publice. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. însă. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială.

care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v. Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. putere de decizie. colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. centralizare). concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. treburile publice. autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. 8. fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale. în nume propriu. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale.DICłIONAR: 1. 7. 9. 38 . descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica. 3. în conditiile legii. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. descentralizare). 6. 5. 4. 10. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. descentralizare). 2.

Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori.1. în ministere. punerea în aplicare a acestora.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii. Acesata este şi concepŃia Legii nr. iar în Belgia cei din căile ferate. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. administraŃia fiscală. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale. controlul aplicării lor. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici.1. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. SERVICIUL PUBLIC IV. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale. din străinătate ca şi din Ńara noastră. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ. FUNCłIA PUBLICĂ IV. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 . poliŃiei. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. organele administraŃiei publice locale etc.1. angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. servicii publice aflate în subordinea acestora. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice.

de un titular (sau mai mulŃi). În vederea de a fi ocupată. 40 . funcŃia publică face parte din serviciu public. funcŃii publice din clasa a III-a. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”.1. b) funcŃii publice din clasa I. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general. persoană fizică care. în temeiul legii. în scopul realizării competenŃelor sale. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice. Paul Negulescu. protocol. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. în vederea realizării competenŃelor lor generale. se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. în vederea realizării competenŃelor lor specifice. autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. în chip temporar. În concepŃia acestui autor. executând puterile în limitele competenŃei. care deşi nu este prevăzut expres de legea română. Art. IV. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. defineşte funcŃia publică. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice.2. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice. Astfel. funcŃii publice din clasa a II-a. Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. adică organizat de stat. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. gospodărire. în „Tratatul său de drept administrativ”.

absolvite cu diplomă. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate. persoanele numite în funcŃia publică de referent. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici.prefect. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare.secretar general al prefecturii.3.principal. după cum urmează:superior.director general adjunct. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată.subprefect. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale.secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti.debutant. al oraşului şi comunei.asistent. consilier.şef serviciu.FuncŃiile publice se împart în trei clase. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale. auditor. După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă. IV. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 . consilier juridic. ca şi România.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. ca nivel maxim.şef birou. absolvite cu diplomă.1. inspector. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora.clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată. persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie.consilier de stat. al sectorului municipiului Bucureşti. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului.director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului.funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a.

cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii. 40. 6. din interpretarea per a contrario a textului. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe. 8 din Legea nr. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale. în această categorie intrând diplome. ca in sistemul european.condiŃii variabile.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator. alin. IV. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. numai la acelea de 42 . alin. că dacă nu se creează astfel de prejudicii. El nu este însă. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. datoria de abŃinere nu mai subzistă. nivel de experienŃă etc. problema la ce fel de prejudicii face referire texul. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând.4. În art. 188/1999. 215/2001 a administraŃiei locale. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%. 7. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi. studii de specialitate. ceea ce nu poate fi acceptat. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor). în limita posturilor vacante. Analizând art. titluri.1. alin. 106. 17. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. 51. DispoziŃia trebuie coroborată cu art. 17 din Statutul European. de asemenea. ca şi condiŃii specifice. care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. Se pune. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. capitolul V al Legii nr. care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. 7. de care face vorbire expresă art. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I.

situaŃia profesională a unui funcŃionar public. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. 41 din Statut. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. Conform vechii reglementări cuprinse în art. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public. el are un regim mai special. 40. loialitate. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. în timp. la concedii. Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. alin. sunt: dreptul de asociere sindicală. Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. el trebuie coroborat cu art. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate.ordin material sau şi la acelea de ordin moral. Deşi textul art. la salariu şi pensie. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. În doctrina occidentală. asistenŃă socială. dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. în vederea îmbunătăŃirii 43 . După noua reglementare. comune şi funcŃionarului public comunitar. imparŃialitate şi în conformitate cu legea.

Se observă că în vechea reglementare a art. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. FuncŃionarul public are dreptul să refuze. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. art. 2).activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. în scris şi motivat. 3 al art. precum şi la încetarea raportului de serviciu. 41 modificat prin art. pentru ei sau pentru alŃii. să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. astfel de situaŃii. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. alin. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin. dacă le consideră ilegale. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici.161/2003). în considerarea funcŃiei lor publice. XIII din Legea nr. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. Noua reglementare românească. potrivit legii. cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. cu excepŃia informaŃiilor de interes public. Art. în condiŃiile legii. funcŃionarul public este obligat să o execute. Deşi legea serviciului public din R. direct sau indirect. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele. 44–45 din vechea reglementare statutară. FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. în condiŃiile legii. în condiŃiile legii. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin. 44 . FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. FuncŃionarii publici răspund. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca. daruri sau alte avantaje. Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. La numirea într-o funcŃie publică. aceea dată de Legea nr. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. în exercitarea atribuŃiilor ce le revin. Fireşte. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale. informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. 41.

cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii. FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. În cazul nerespectării angajamentului. sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. finanŃate din bugetul de stat sau local. potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate. calculate în condiŃiile legii. potrivit legii. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. 45 . a art. 161/2003. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva. 5/2002 precum şi cele din Legea nr. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională. 48. după art.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. cu o durată mai mare de 90 de zile. a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice. prin inserarea. 481). Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia. declaraŃia de avere. DeclaraŃia de avere se actualizează anual.Astfel. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii. În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare. lucrările repartizate. prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii.

Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. fie al familiei sale. mult mai completă. integritatea. profesionalismul. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său. membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere. consiliilor judeŃene. libertatea gândirii şi 46 . acŃionari semnificativi.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale.asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor. care apare abia în textul Legii nr. al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri. 161/2003. DefiniŃia conflictului de interese. asociaŃi.OrdonanŃa de urgenŃă nr. prieteni. consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. cenzori. rudelor apropiate. consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative.prioritatea interesului public . persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative. administratori. imparŃialitatea şi independenŃa. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care. societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ. Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale.

atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu. structură nestatală. .. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte. Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ. care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare. ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune. se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: . sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală.refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu. a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic. abatere care nu este contravenŃională. Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici). IV. 70. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii. după caz. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru. persoană fizică). între un organ al administraŃiei publice sau.nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter. Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis. disciplinară şi materială etc. un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat.1.5. Conform art. cu efect educativ. funcŃionar public.răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară).răspunderea administrativ-patrimonială. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere. de regulă. Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu.încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici. 47 . stabilite. În ce priveşte dreptul administrativ.absenŃe nemotivate de la serviciu.exprimarea sau desfăşurarea. . alin. 2 din Legea nr. cinstea şi corectitudinea.răspunderea contravenŃională.neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor.a exprimării. dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri.

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. prin asumarea unui angajament de plată. IV.funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. unor teŃte persoane. iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.2. prin hotărârea rămasă definitivă. Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 . Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. educaŃia cetăŃenilor etc. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice. după caz. Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. în calitate de comitent. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. sau. asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile. Legea nr.

locaŃia de gestiune. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative. creat de stat. judeŃ sau comună. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat.organizate la nivel naŃional. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. 52 . Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. contractul comercial. servicii economice şi servicii socio-culturale. pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale. contractul de concesionare.interes general. instituŃii publice şi regii autonome. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp.organizate la nivel judeŃean. După gradul de extensie există servicii naŃionale. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. orăşenesc sau comunal. cu o competenŃă sau puteri determinate. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. servicii locale. servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea. contractul civil. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă.

conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.DICłIONAR: 1. 53 .

numit Org. 1/3 din cons. Primarului sau 1/3 din cons.C. colectiv PRIMARUL org.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: . ales Org. cu comp.ales Org. ales Org. unipersonal PREFECT org.ales indirect -//- Org. Primarului -extraordinare la conv.PCJ -extraordinare la conv.la conv. colectiv PREŞ.terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org. unipersonal org.PCJ. sau a Pref. cu comp.J. colectiv PRIMUL MINISTRU org.ales Org.gene rala Org. cu comp. CONSILIUL LOCAL org. unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org.teritorială naŃională Org. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv.numit Org.ordinare-1/2 lună.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 . unipersonal Org. cu comp.

3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no. 1 Fac parte din guvern: A B C Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 .Teste Question no. 4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no. 2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no.

10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 . 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no.215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no.A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no. 9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no. 7 Potrivit Legii nr. 6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no.

B Prin lege organică Question no. 11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no. 14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no. 12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 . 13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no.

20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no.Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 . 19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no.

23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no. 25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public. 22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no. conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no.B C Question no. 24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no. 26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 .

30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 .nesatisfăcător” Question no.Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no. 27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no. 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no.. 29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de .

4. 2002. Bucureşti. Drept administrativ.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. HOTARARE nr. Editura “Lumina Lex”.21. c. 22. 14. EdiŃia a III-a. b. 13. a. 4. Editura “ŞtiinŃifica”. a. LEGE nr. 1. Tratat de drept administrativ român. 1959. 26. a b. 20. 2. a d. a c. 25. –. 8. 2. c. 12.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. a. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. LEGE nr. b. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. 6. b. a c. vol. 5. LEGE nr. 24. 9. a c. 2. 15. LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. 23. a. LEGE nr. 3. 19. b. b. HOTARARE nr. 29. c. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. a b. 1997. 7. 18. Iovănas Ilie. LEGE nr. Editura “Nemira”. Bucureşti. 2000 – vol. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. 5. 6. Partea generală. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. 3. b. 3. b c. Prisăcaru Valentin. 61 . I şi 1996 – vol. a. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. Bucureşti. II. 1. 10. I. 27. 4. 28. 8. 16. –. 9. a. Iorgovan Antonie. Arad. Editura “Servo-Sat”. d. LEGE nr. 17. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. b. 7. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. 30. b. b. Tratat de drept administrativ. a. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”. c. 11.

ro/codpenal/index-pen.Journal Officiel .dntis.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www.indaco.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.org/publications/.htm-Consiuliul Europei .ro/-Consiliul Legislativ http://www.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI.Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.ro/-Avocatul Poporului http://www.edu/library/foreign_intl/dictionaries.avp.just.htm-Prefecti si adresele lor web 62 . doctrina.dntis.guv.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www. conventiilor.int/Treaty/FR/cadreprincipal.dntis.dntis. etc.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal. reviste.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance. texte europene.law.clr.lista tratatelor.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame-Repertoriul legislativ .ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.html-Codul Civil http://legal.ina.nyu. acordurilor http://hudoc.Camera Deputatilor http://www.ro/cppenal/index-cpp.cor.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie.journal-officiel. http://www.ro/-Institutul National de Administratie http://www.ro/codcivil/index-civ.html-Codul de Procedura Civila http://legal.coe.mapgov.baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.html-Motor de cautare dictionare juridice http://www.html-Codul Penal http://legal.ro/LegeStart-/ Lege .echr.coe.ccr.control.ro/-Guvernul României http://www.mapgov.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www.gouv.gov.ro/-Ministerul Justitiei http://www. dezbateri parlamentare.mapgov. articole.RESURSE WEB http://conventions.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www. coduri.baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.cdep. jurisprudenta.coe.gouv.ro/.eu.juriscope.int/hudoc/default.ro/cpcivil/index-cpc.ro/-Curtea Constitutionala http://www.ro/cjcl.ro/-Ministerul Administratiei Publice .fr/.anfp-map.

xrefer.unibe.html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.ro/-Senatul României http://www.oefre.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .ch/law/icl/index.http://www.scj.com/books/oupdlaw/about.htm-Constitutia din 1991 http://www.scj.Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.ro/-Ministerul Public .presidency.ro/.senat.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.pcsj.

You're Reading a Free Preview

Descarregar
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->