OMAGIU JERTFEI

Prietenului meu care a iubit muntele, Erwin

Clipele cele mai placute

- fragmentele fericirii sale -
le petrecea cu marea-i pasiune,
unde uita de tot ce-i stramb in lume,
impartasindu-i gandurile si simtamintele…

Aici, el gasea sensul

a tot ce-I era de neinteles.
Aici isi lasa nelinistile si framantarile
intelegand rostul vietii si al izbanzii,
al luptei si al sacrificiului…

In sublimu-i efort
legat de-o amintire,
muntele ar vrea sa graiasca; dar
e blestemat de multime!
Renunta si tace…

El singur stie
ca cel care a pierit
intr-o neobosita lupta cu maretia,
n-a fost rapus de un dusman;
caci tot ce ii lega a fost fratia!

In sublimu-i efort
legat de-o amintire,
muntele ar vrea sa graiasca; dar
e blestemat de multime!
Renunta si tace…
Murmura doar:
Odihneasca-se-n pace!

ADF,
Bucuresti, 1985