INTENTIONALITATE PARODICA IN FUCHSIADA

Decat intamplari posibile anevoie de crezut,trebuie preferate mai curand intamplarile imposibile cu infatisarea de a fi adevarateDaca,totusi, cineva incearca si izbuteste sa dea actiunii un aspect plauzibil,absurdul trebuie luat si el de bun.Daca istoria receptarii operei lui Urmuz ar fi plecat de la afirmatia lui Aristotel,poate ce destinul acestuia nu sar fi curmat atat de brusc.Socul publicului provocat la momentul publicarii prozelor atat de contradictorii influenteaza poate decizia de peste un an a artistului de a-si pune capat zilelor,impuscandu-se intr-un boschet dintr-o gradina publica de pe soseaua Kiseleff.Daca ar fi putut sa relateze despre propria moarte cu siguranta scriitorul nu si-ar fi vazut-o absurda,ci ar fi transformat-o intr-o fiinta matamorfozata ce vine nu cu o coasa (avem speranta de a nu deveni triviali),ci cu cine stie ce instrument din repertoriul personajelor sale.Poate chiar cu sau pe o pedala de pian pe post de vehicul,caci asa cum explica Eugen Ionescu ,muzica a fost poate singurul lucru explicabil din existenta sa.Si afirmam acest lucru pe baza marturiei celui care se prezinta ca fiind nasul lui literar:Tudor Arghezi.Iata ce declara acesta:L-am descoperit noaptea imprejurul casei,sfios,nelinistit,timorat sau in transa de sperante,daca se gaseste sau nu un miez in proza lui,daca nu cumva e vorba de o eroare;indemnandu-ma cand sa o public si cand s-o distrug;cand s-o insotesc de o nota elogioasa,cand sa-l injur.Absurda sau nu,gluma tragica sau nu, sinuciderea sa il inscrie in catologul celor care au disparut in aceeasi maniera:incepand cu Van Gogh,continuand cu Urmuz si terminand cu Ernest Hemingway,toti au sfarsit prin a-si trage un glonte.Despre Urmuz (pseudonimul literar al lui Demetru Dem.Ionescu-Buzau)Pruteanu adauga chiar urmatoarele: Se sinucide, se spune, doar pentru ca dorea sa moara in mod original, fara nicio cauza. Din putinele lucruri care se stiu despre viata scriitorului mentionam ca mama acestuia era o buna pianista,transmitandu- fiului pasiunea pentru muzica.Pasionat de astronomie ,de literature s.f si de descrierile de calatorie .Se inscrie la Facultatea de Medicina la insistentele tatalui,dar abandoneaza in curand studiile in favoarea Dreptului,in care isi ia licenta.Desfasoara o activitate constiincioasa la Inalta Curte de Casatie.Duce o existenta izolata,dedicata scrisului si studiului muzicii.I studiul sau,Ovid .S. Crohmalniceanu il descrie ca pe un tip dominat de comportari derutante,spre exemplu este cunoscuta atitudinea sa de a tocmi o trasura poruncind birjarului sa o ia mereu la dreapta,pentru a ajunge evident, in punctual initial.Debuntul publicistic din 1922 il face repede cunoscut in randul scriitorilor romani de avangarda.Abia in anul 1930,sub ingrijirea lui Sasa Pana,la Editura unu,vede lumina tiparului prima editie a scrierilor lui Urmuz. Placheta intitulata Algazy Grummer iese intr-un tiraj de 300 de exemplare. Fuchsiada,subintitulata poem eroico-erotic si musical in proza este considerata de N.Manolescu si de altii capodopera acestui tip insolit de proza.Antiparabola despre arta sau bildungsroman tot in aceeasi sfera,cum vrem s-o numim,scrierea respecta structura parodica a absurdului urmuzian,perceptibila atat in contructia naratiunii,cat si in cea a personajului(acesta fiind de multe ori o structura mobila si o<<instalatie >> parodica). (Adrian Lacatus).

In ce masura Urmuz se face promotorul abandonarii defintive a modelelor traditionale ale literaturii prin rasturnarea procedeelor retoricii antecedente ,in sensul ca atrage atentia asupra crizei pe care o cunoaste insasi notiunea de literatura sau arta(pentru textul de fata),vom vedea imediat prin inventarierea unor situatii,spunem noi cheie .Ceea ce urmarim aici,de fapt ,ar fi intruziunea parodicului in abordarea diverselor registre stilistice,cliseele,formele si speciile literare reluate, locurile comune,temele,motivele si imaginile conventionale ale procesului de literaturizare. Mult cunoscutul incipit , Fuchs nu a fost facut chiar de mama sa ..La inceput, cand a luat fiinta,nu a fost nici vazut,ci a fost numai auzit,caci Fuchs cand a luat nastere a preferat sa iasa prin una din urechile bunicei sale,mama sa neavand deloc muzicala,noi il corelam altui episod in care apare imaginea urechii,ca oragan al muzicii divine, anume cel din partea a treia in care eroul nostru recurge la aceesi strategie,cand patrunde in gaurica lobului urechii drepte a Zeitei.Daca in faza initiala putem sesiza o anume trimitere biblica referitoare la geneza personajului,surprinsi fiind totodata de libertatea acestuia de a-si alege propriul mod de a veni pe lume,sugestie aluziva si la mai tarzia lui imposibilitate decizionala,in momentul excomunicarii,in faza secunda avem de-a face cu o incercare a eroului de a se intoarce la aceste origini,pierdute poate,intr-un fel de illo tempore,caci acesta se cufunda cu totul in gaurica lobului .Aceasta reintoarcere la timpul mitic(Marele Timp),cum il numea Mircea Eliade poate fi vazut ca o punte de legatura cu momentul iviri pe lume a lui Fuchs.De aceea,consideram noi,cele doua fragmente ar fi inseparabile. Si pastrand aceeasi perspectiva,din Poetica lui Aristotel,care preia spusele lui Aghaton cade multe orie verosimil sa se intample si lucruri neverosimile,aflam detalii picante si despre studiile si constitutia fizica a personajului nostru.Substratul autobigrafic este evident prin sugestia Conservatorului,ce vadeste pasiunea scriitorului pentru muzica.Ironia debuteaza de fapt cu descrierea locului in care a stat Fuchs,trei ani ascuns in fundul unui pian.Prin lexicul muzical ce dezvaluie un ironizat portret de aceeasi natura , ni se face cunoscuta infatisarea personajului.Asemenea gamelor musicale este compus sunete ce se altereaza.Sensul cuvintelor este unul figurat Scriitorul se joaca cu semnificatiile.A se altera prin trecere de timp,a degenera, sens propriu unui aliment, de exemplu, i se opune a se altera din muzica , ce are de fapt sensul de transformare,de coborare sau urcare a sunetelor cu ajutorul diezilor sau bemolilor.Singurul element de corporalitate pura ce il detine ar fi mustatile cu ochelari dupa urecheAsa cum afirma si N,Manolescu despre faptul ca Urmuz creeaza obiecte antiliterare,luand spre exemplu ready-made-urile lui Marcel Duchamp,si noi suntem tentati sa-l asemuim pe Fuchs cu celebra Mona Lisa cu mustati ,semnata de acelasi artist suprarealist.Insa alegoria este vazuta in sens invers caci imediat dupa definitivarea infatisarii lui Fuchs,cel dotat si cu o umbrella,autorul ne prezinta perioada de pubertate a personajului.Intr-un stil illogic,irational chiar,personajul nostru are intai mustati, iar abia apoi organe genitale.Si nu orice fel de organe,caci o frunza de vita este aceea care ii tine loc de organ al reproducerii,si nu numai.Folosirea diatezei impersonalese crede vine san e lamureasca si asupra meniului cotidian al personajului care este,se pare aceeasi frunza.Sa fie oare aceasta tot o trimitere mitologica ca numeroasele pe care le va face autorul in acest text?

Dupa cum stim,vita-de-vie era simbolul lui Bachus.Foarte posibil.Asta inseamna ca nu excludem posibilitatea ca marioneta noastra sa se fi hranit exclusive cu vin! Totaodata,vita-de-vie ce acopera intimitatea lui Fuchs trimite la statuile antichitatii.Si mai curios este faptul ca al nostru Fuchs detine si o proprietate privata.Resedinta sa,micul sau acoperamant deasupra capului este chiar umbrela,pe care o duce la reparat ori de cate ori se strica.Cum ar putea cineva sa-si dea casa la raparat nu stim,insa Fuchs are raspuns la aceasta intrebare.Poate nu ne-am dat noi seama si este ceea ce noi numim azi o casa pe roti,o rulota.Probabil in acelasi fel o foloseste si Fuchs.Prevazator,artistul nostru se incuie bine cu doua chei muzicale atunci cand se pregateste de culcare.O fi folosind chiar cheia Sol pentru a se apara de solitudineSi asa se sfarseste prima parte a poemului,mostra de parodie radicala,cum o numeste Dumitru Micu,este ceea ce azi am numi<<limbaj de lemn>>.Modul de a vorbi al scriitorului nu ne spune de fapt nimic in legatura cu statutul social al personajului.Stim doar ca este un artist,si nu orice fel de artist.Frazele,impecabil construite,in conformitate cu toate normele gramaticii si ale limbii literare,coerente si logice in aspectul strict denotative,sunt lipsite de orice sens si de orice continut imediat accesibil. In partea a doua a textului evenimentele se precipita,caci avem o situatie-tip in opinia aceluiasi Dumitru Micu.Schema narativa data de raportul univoc dintre doua pesonaje:1)descrierea primul personaj; 2)introducere celui de-al doilea personaj; 3)al doilea personaj se ciocneste cu primul si provoaca finalul deschis intr-o schema previzibila a naratiunii.Intriga ne aduce in scena un Fuchs melancholic si visitor,debusolat si hoinar pe strazile Bucurestiului.Iata deci si o localizare spatiala veridica in economia textului.Ni se prezinta si obiectul pasiunii lui Fuchs,care nu mai reprezinta o matamorfoza de data asta,cum era cazul,de pilda in Palnia si Stamate,unde personajul era redus la statutul unor simple obiecte.Iubirea i se dezvaluie cand,luat prin surprindere si impresurat de vestale,acesta primeste invitatia la Amor a zeitei Venus.Dar ea nu vine orisicum,ci isi trimite mesagerii:initiale pe preotesele sale ,pe vestale,apoi pe fiul sau Cupidon.Nu oricum ci inarmat cu o sageata ,nu otravita cum am fi presupus ci cu biletel in varf,pentru intalnirea de pe Muntele Olympului.Nimic deosebit pentru o poveste de dragoste pana aici.Numai ca inainte de a se prezenta la intalnire,Fuchs este acaparat de vestale din toate partile cuflori,cu servete artistic brodate si cu interesante ibrice si lighene antice de bronz plina cu apa aromatizata.Ideea de fata suporta o multipla interpretare:ori avem de-a face cu conditia artistului in lume ce cunoaste gloria si o gusta,la picioarele sale ce urmand a fi probabil spalate de vestale cu apa din ibrice,stand inchinandu-se pana si zeitatile,ori cu conditia trista a artistului neimplinit,ratat.De ce? Pentru ca in Antichitate si sclavii casnici erau primiti de catre stapani cu fructe si flori,ca semn al bucuriei.Ceea ce ele striga,Draga Fuchs,da-mi dragostea ta imateriala,nu este un mesaj total ininteligibil.Dupa cum se stie vestalelor,pe perioada slujirii la templu le era pretinsa castitatea absoluta.Avem din nou de-a face cu refulatiile de ordin sexual ale personajului care se angajeaza in aventuri eroico-erotice.Iata din ce cauza dragostea nu se poate materialize si este in fapt una de esenta platonica.Apa aromatizata pe care ele o aduc este probabil omonima cu apa adusa de vestale de la un izvor sfant,pentru a o folosi la curatarea templului.Iubirea curata a lui Fuchs trebuie purificata cu ceva :O,Fuchs,tu esti singurul care stii sa ne iubesti curat!.

Curios este ca si iubita are aici o origine la fel de surprinzatoare ca a lui Fuchs.Venera se naste si ea din spuma marii.Desi exista doua vesiuni cu privire la nasterea ei,una cum ca ar fi fiica lui Zeus si a Dionei,iar cealalta care priveste originea din spuma marii, autorul o prefer ape cea din urma ,tocmai pentru a surprinde din nou o latura absurda a realitatii.Punctul culminant din intriga,ca sa spunem asa,este decizia Venerei de a pactui cu Fuchs.Adulterina decida sa-l aiba pentru ea o noapte,dup ace sa indragosteste de muzica executata in chip magistral de modestul artist.Conditia umila a acestuia este deci,subliniata la orice pas,si incetul cu incetul,in fragmentul de fata incep sa apara alte elemente ale corporalitatii personajului:mainile,ce lipseau cu desavarsire din crochiul de portret savarsit pana acum de autor.Tocmai ele,atat de indispensabile conditiei de cantaret la pian. Necesita o explicatie credem noi si sintagma pacatui acum cu gandul,chiar daca in cele din urma este invinsa de ispita.Autorul se joaca iar cu cuvintele si face o trimitere mitologica cunoscuta:episodul infidelitatii Venerei fata de Vulcan-Ephaistos care, descoperind lagatura ei cu Marte,a chemat toti zeii Olympului drept martori,surprinzandu-I impreuna pe cei doi.De data aceasta Venera nu pacatuise doar cu gandul,ci si cu fapta. Scena intalnirii amoroase se petrece in cea de-a treia parte.Pare ca avem de a face cu un triunghi amoros,intrucat Fuchs cade prada geloziei lui Vulcan cand acesta se indreapta catre VeneraDar drumul este lunecos si anevoios pentru ca scara pe care se urca la balconul Venerei din Olymp este de matase.Treptele sunt sub forma de portative,ceea ce il poate ajuta totusi pe Fuchs sa escaladeze,fiindca,dupa cum stim el este compus din sunete.Sortii nu par a-i fi deci potrivnici.Si totusiLipsit de orice mijloace, mai ales de umbrela sa protectoare Fuchs se vede nevoit sa lupte contra ploii dezlantuite de insusi Zeus,invocat spre ajutor de Vulcan.Dar stradania nu e in vance nu face omul pentru fiinta iubita?! Venera il dezmiarda si nu numai,apoi ca sa nu raceasca probabil,il trimite la o uscatorie de prune sistematica.Il arunca,ca sa spunem asa ca pe un fruct stricat,sensul prim al uscatoriei fiind acela al unei instalatii speciale pentru uscarea fructelor si cerealelor. Apoi ne intrebam unde se desfasoara mai exact scena amoroasa,avand in vedere ca suntem pe taramul absurdului.Ni se spune ca in alcov.Bine,bine dar ce fel de alcov?Acela facut ca o nisa intr-un zid pentru a seza patul?sa intelegem ca momentul intim se petrece la verticala,scenariu de dragoste opus ideii de senzualitate si implicit logicii umane ? Sau sa privim acest alcove ca pe o casa de toleranta in care Fuchs este initiat in tainele Amorului si ale practicilor sexuale?Pentru ca dupa cum observam mai tarziu ni se specifica ca diversi amorasi stau la randintonand imnuri dedicate iubirii,poate chiar placerii, ca sa fim mai exacti.Sa fie oare cumva tot acelasi pat in care Venera si-a consumat iubirea cu zeul Marte, ca loc al escapadelor amoroase,al actelor reprobabile? Intampinat de cele noua muze momentul nemuritor are ca scop zamislirea unei noi semintii din iubirea ce-i uneste pe cei doi,semintie care va sa populeze de acum nu numai pamantulci si Olympul.Trimiterea de data aceasta ar putea fi una biblica,sin u mitologica cum ne-am obisnuit pana acum.Este vorba de Geneza,capitolul 1,versetele 26,27,in care ni se spune cum Dumnezeu a decis sa faca omul dupa chipul si asemarea sa.De aceea poate muritorii nu sunt in stare sa aspire decat la Olymp.Intr-un fel sau altul

pare ca autorul imbina traditia crestina cu cea pagana prin referintele mitologice.Si pamantul si Olympul suntsupuse decadentei.De ce si Olympul?Poate tocmai din motivul mai sus expusca zeii se tradeaza intre ei fara scrupule.Imediat dupa se consuma scena de dragoste,evident intr-un mod inedit,caci Fuchs,timid ca de obicei si total neinitiat in aceasta arta ,se lasa cu grija condus de Venera,pana ce se transforma intr-un adevarat titirez in cautarea placerii.Frenezia amoroasa culmineaza cu decizia lui Fuchs de a se introduce in gaurica lobului urechii drepte a Zeitei.Misiunea esueza si gestul procrearii este amanat,ba mai mult vazut ca un afront.Probabil ceea ce se sugereaza si sanctioneaza aici este lipsa de tact,experienta a artistului in genere,caci care fac si spun lucruri diferite de ale celorlalti.Temperarea atitudinii ar fi de preferat.Aceasta regula nu se aplica si in cazul lui.Dupa cum putem vedea,conform opiniei lui Nicolae Balota ,personajul ne este prezentat prin ceea ce face si este el.Actul de bravura este aspru pedepsit de trei dintre cei doisprezece mari zei ai Olympului,Apollon,Mate si Afrodita.Dupa ce i se smulge frunza de vita,ca semn al negarii vointei de creatie si procreatie a artistului,acesta este aruncat in Haos,sa se joace timpul cu el probabil.Pentru ca acest Chaos era fiul lui insusi Cronos. Caderea este atat de dura incat nici coborarea in Infern nu ar putea-o echivala.Pedeapsa suprema pentru artist,e de aceasta data Simfonia a III-a a lui Enescu,inspirata chiar de zeii Olympului.Poate una dintre cele mai frumoase metafore care s-a spus la noi privitor la muzica acestuia. .Astfel,soarta lui Fuchs este pecetluita pentru ca prin savarsirea osandei de a zamisli numai din el si prin el insusi o progenitura,este practice condamnat la moarte.A expia nu inseamna numai savarsirea unei greseli ,ci mai are ca sens secund si decesul.Ceea ce nu e de neinteles,dat fiind ca locul exilarii e o planeta nelocuita unde viata nu este posibila,toxicitatea avand un grad ridicat. Scriitorul parodiaza din nou prin plasarea unor termeniantinomici ca inteles:semintie superioara si progenitura,cea din urma reprezentand mai degraba vlastarul unui animal.Sageata este aruncata intr-un fel sau altul catre existentele zoomorfe pe care Urmuz adesea le-a creionat,asemenea unui grafician. Dilema incepe cand,Pallas-Atena ii sare in ajutor.Dovada certa de nepotism din partea acesteia. Obligatia de a distruge snobismul si lasitatea cugetarii in arta de pe meleagurile pamantene devine un fel de misiune imposibila.Artistul se resemneaza cu idea de a nu avea succes in demersul sau.Lucrul acesta devine la fel de irational ca zamislirea pe planeta Venus..Finalul,concentrat in cateva idei surprinde solutia optima,ssalvatoare,gasita de Fuchs:initierea pe pamant,pentru a reabilita hybrisul savarsit,anume nerespectarea organului nobil,urechea.Nici de data aceasta planurile nu-i functioneaza si dupa ce asemenea unui inculpat cere audienta Venerei,mai degraba pentru a asculta muzica inregistrate decat pentru a solutiona reala problema,este excomunicat din cartier.Pana si dreptul la propria-i religie,muzica ii este refuzat.Fiinta boema,se retrage la adapostul naturii cu speranta ca prin educatie se va zamisli acea semintie de supraoameni.Isi construieste de fapt propria suprarealitate,dincolo de aparente.Acest temerar,aceastahimera a muziciicum il considera N.Manolescu, neegalat in infatisare poate de niciun alt personaj al lui Urmuz,unic in felul sau,poate de cel mult de Odradek al lui Kafka cu care scriitorul roman a fost asemanat( ea ofer
nfiarea unei bobine turtite n form de stea i pare n adevr ncolcit de a; la drept vorbind, ar putea foarte bine s fie capete vechi de a nclcite i ncurcate, de cele mai

felurite culori i grosimi),nu

face altceva decat sa aspire catre frumusete si iubire in tot ceea ce inseamna arta si nu numai. Asadar,intentionalitatea parodica se dovedeste in scrierea lui Urmuz prin limbaj.Intradevar,opinia lui N.Manolescu nu este exagerata cand spune ca intreg textul este contruit pe o logica a limbajului.Si ca sa incheiem in aceiasi temeni,luam acelasi punct de referinta,de la care am plecat,pentru a demonstra cat de mult se aplica citatul pentru textul de fata si cum respecta Urmuza acest principiu,devenit poate norma in scrierea sa:<<Graiul trebuie lucrat in partile unde actiunea lancezeste si unde nu se da expresi nici caracterelor,nici cugetarii.(ARISTOTEL,POETICA). Bibliografie critica: 1)OVID S CROHMALNICEANU,LITERATURA ROMANA INTRE CELE DOUA RAZBOAIE MONDIALE,EDITURA UNIVERSALIA,BUCURESTI,2003 2)NICOLAE MANOLESCU- ISTORIA CRITICA A LITERATURII ROMANE.CINCI SECOLE DE LITERATURA.PARALELA 45,BUCURESTI,2007. 3)URMUZ,PAGINI BUZARE,EDITURA LIMES,CLUJ-NAPOCA,2008. 4)ARISTOTEL,POETICA,EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII PUPULARE ROMANE,BUCURESTI ,1965 5) http://www.amosnews.ro/2008/Franz_Kafka_125_de_ani_de_la_nastere-249712

STUDENT:STAN ARABELLA-ALEXANDRA,ANUL II,GR.9.SEM I. SPECIALIZARE:ROMANA-ITALIANA. LITERATURA SI IDEOLOGIE INTERBELICA