lsLorla nea araLaL ca masa[ul sa pracLlcaL ln LoaLe Llmpurlle sl sa dezvolLaL la LoaLe popoarele cunoscuLe ln

llmba romana cuvanLul masa[ a fosL lnLrodus prln lnLermedlul llLeraLurll medlcale francezeMasa[ul poaLe fl
foarLe blnevenlL dupa o sapLamana lsLovlLoare AcordaLlvll!! Sl veLl vedea ca va veLl slmLl mal blne pe
LoaLe planurlle lsLorla nea araLaL ca masa[ul sa pracLlcaL ln LoaLe Llmpurlle sl sa dezvolLaL la LoaLe
popoarele cunoscuLe ln llmba romana cuvanLul masa[ a fosL lnLrodus prln lnLermedlul llLeraLurll medlcale
franceze Masa[ul a fosL unul dlnLre prlmele sl slmplele ml[loace descoperlLe de oamenl penLru allnarea
suferlnLelor nu sunL daLe slgure despre prlmll oamenl care au apllcaL masa[ul (chlnezl lndlenl eglpLenl sl
alLe popoare vechl care a[unsesera la forme lnalLe de culLura sl clvlllzaLle) Medlclna LradlLlonala chlneza
are o mare vechlme

uupa unele documenLe se consLaLa ca masa[ul esLe pracLlcaL de chlnezl de pesLe 3000 de anl Se aLrlbule
masa[ulul o orlglne maglca penLru ca la unele popoare mal vechl manevrele erau lnsoLlLe de cuvlnLe sl
gesLurl rlLuale de descanLece ln lndla anLlca a fosL cunoscuL sl pracLlcaL de caLre popor

vechll lndlenl lsl ungeau corpul cu ulelurl aromaLe (aromoLerapla) Se lmbalau ln apele fluvlllor socoLlLe
sacre Masa[ul lndlan consLa dln neLezlrl preslunl sl framanLarl ale parLllor mol ale corpulul lncepand cu
faLa apol Lrunchlul sl Lermlnand cu membrele superloare sl lnferloare e membre manevrele se execuLau
ln rlLm rapld de la radaclna lor spre exLremlLaLl ca sl cum sar fl dorlL sa se scoaLa raul dln ele Masa[ul
spunea PlpocraL poaLe lnLarl o arLlculaLle slablLa sau poaLe moblllza o arLlculaLle lnLepenlLa Masa[ul
execuLaL cu puLere le Lonlflca execuLaL cu moderaLle le lnmoale rlmele apllcaLll ale masa[ulul ln legaLura
cu acLlvlLaLea sporLlva au aparuL la grecl sl romanl consLlLulnd o meLoda lmporLanLa de lngrl[lre a aLleLllor
Masa[ul era lndlcaL aLaL lnalnLe caL sl dupa lnLrecerlle sporLlve cu scopul de a prevenl sl combaLe oboseala

AlLe popoare vechl ale orlenLulul (aslrlenl babllonlenl) au foloslL masa[ul ca LraLamenL al razbolnlcllor ranlLl
ln lupLa (masa[ul de recuperare) 8omanll au cunoscuL sl pracLlcaL masa[ul dln LrecuLul sau cel mal
lndeparLaL ln scopul lnLarlrll sanaLaLll al cresLerll rezlsLenLel organlsmulul penLru combaLerea oboselll ln
dlferlLe afecLlunl accldenLe sau deflclenLe flzlce Masa[ul medlcal a lncepuL sa se dezvolLe la nol dln cea dea
doua [umaLaLe a secolulul LrecuL rlmll medlcl care au lnLrodus masa[ul medlcal au fosL speclallsLl ln
orLopedle chlrurgle sl reumaLologle

SCURT ISTORIC AL MASA1ULUI

SCURT !STOR!C AL NASA]ULU!

Una din cele mai corecte si sintetice definitii ale masajului a fost formulata de
reputatul si regretatul Profesor dr. docent Adrian N. lonescu, ca fiind: "o prelucrare
metodica a partilor moi ale corpului, prin actiuni manuale sau mecanice, in scop fiziologic
sau curativoprofilactic". Nasajul manual este cea mai veche, raspandita si eficace forma
de abordare a partilor moi ale corpului omenesc. Acelasi reputat autor afirma ca mana
(maseorului), pr 333d31j in multiplele sale proprietati "devine prin practica indelungata, cel
mai valoros si mai eficient aparat de masaj".
ndelungata practica medicala a dovedit dea lungul timpului ca orice dispozitiv,
mecanism, instrument sau aparat actionat mecanic sau electric, oricat de ingenios a fost si
este conceput, nu poate inlocui masajul manual si nu poate obtine efectele sale medicale si
sportive.
Nasajul sa practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate popoarele, putem
spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se practica fara a i se fi cunoscut
efectele fiziologice si medicale precise, fara o metodologie precizata, dar cu efecte benefice
recunoscute si apreciate. Timp de mii de ani aplicarea mainilor pe locuri dureroase, in
scopul indepartarii efectelor nocive ale unor suferinte necunoscute, producea efecte
subiective favorabile. Acest procedeu folosit empiric pe scara larga era mult raspandit in
China, !ndia, Egipt si la alte popoare din trecutul indepartat care ajunsesera la un inalt
grad de civilizatie si cultura. Numeroase documente din istoria Egiptului antic si despre
medicina traditionala chineza atesta ca masajul era folosit in scopuri medicale de peste trei
mii de ani.
n !ndia antica, masajul consta din neteziri, presiuni si framantari ale partilor moi
incepand cu fata si terminand cu membrele.
Pentru prima data in istorie, grecii antici au folosit masajul ca mijloc de pregatire fizica
a diferitelor categorii de atleti (Prof. dr. Adrian lonescu).
Herolidos din Lentini si Hipocrat au descris efectele si indicatiile masajului precum si
prescriptiile medicale ale acestuia.
Romanii au raspandit si dezvoltat progresiv masajul, insusindul de la sclavii
popoarelor subjugate (in special de la greci). Calenus, medic roman de origine greaca, a
descris principalele manevre de masaj: frictiunile, netezirile, presiunile si stoarcerile ,
gradate dupa intensitatea aplicatiei si durata sedintelor. Din aceste dovezi scrise, putem sti
cat de veche este practica masajului manual cu scop medical.
Dupa lunga si nefasta decadere a civilizatiei care a cuprins si a caracterizat Evul Nediu
european, a urmat meritul influentei arabe ce a patruns in sudvestul continentului nostru,
in reactualizarea rolului si efectuiui benefic al masajuiui (cel mai de seama reprezentant,
Avicenna anii 3801037).
Dupa secolele de "intuneric" ale civilizatiei Evului Nediu, in secolul al Xv!lea reapar
mentiunile despre efectele benefice ale masajului , datorate lui Hyeronimus Nercurialis din
venetia. Din secolul Xv!!!, in tarile avansate ale Europei (Suedia, Franta, Anglia,
Cermania), se reactualizeaza rolul si efectele masajului, incepand a se pune si bazele sale
stiintifice.
La inceput treptat si apoi rapid, diversi reprezentanti ai acestor natiuni si scoli
fundamenteaza si raspandesc tehnicile masajului manual (medical si sportiv). Cel mai
cunoscut si practicat tip de masaj traditional european este masajul suedez, dezvoltat de
studentul Per Henrik Ling in Suedia in anul 1830.
Primele cercetari experimentale care urmareau stabilirea stiintifica a efectelor si a
indicatiilor masajului pentru organismul sanatos si bolnav au fost efectuate si publicate in
secolul al X!Xlea.
si in tara noastra, la inceputuri, masajul a fost aplicat in mod empiric, observanduse
efectele benefice asupra organismelor bolnave.
Cu timpul, au inceput sa se puna bazele stiintifice (se apreciaza ca dezvoltarea
masajului medical dateaza din a doua jumatate a secoluiui al X!Xlea).
Primii care lau aplicat cu determinare medicala tintita au fost "ortopedistii", chirurgii,
traumatologii si reumatologii. ntre cele doua razboaie mondiale a inceput sa fie folosit ca
tratament ajutator in reeducarea si recuperarea ranitilor si invalizilor de razboi.
Prima lucrare despre masaj dateaza din 188S, apartinand lui R. P. Nanga (lucrarea,
destul de complexa, se refera la date istorice, descriere de tehnici, observatii asupra
efectelor masajului aplicat in tratamentul reumatismului, al anchilozelor fibroase, al
nevralgiilor si al "artritelor").
Ca masaj recuperator este considerat in premiera de N. Halmagiu (1883), cu a sa
lucrare intitulata "Nasajul si mobilizarea ca tratament in unele fracturi".
Dupa anul 1330, in Transilvania, masajul este raspandit ca practica medicala, mai ales
in sanatorii si statiuni balneoclimaterice sub impulsul Prof. dr. Narius Sturza, care dupa
1340 il "implementeaza" si la Bucuresti, pe baze stiintifice. Dupa 13S0, in cadrul noului
!nstitut de Balneologie reinfiintat de regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical
isi castiga un important si binemeritat rol in terapia medicala, datorita eminentului
cercetator si practician, dr. Tudor Agarbiceanu. Acest medic de mare reputatie in domeniul
balneofizioterapiei, a creat o adevarata scoala de maseuri medicali, ale carei efecte si
rezultate sunt recunoscute si in zilele noastre.
!N!T!!. CLAS!!CAR
"riginea cuvantului masaj este incerta. Se presupune ca deriva fie din grecescul
massein = a framanta, fie din cuvantul mass = a apasa. !ndiferent de originea sa, cuvantul
masaj sa impus, ca si tehnica respectiva.
Nasajul a fost intotdeauna asociat si cu anumite procedee complementare, ajutatoare.
De aceea aceasta ramura medicala a capatat denumirea de "Nasaj si tehnici
complementare".
Fundamentarea sa stiintifica din ce in ce mai profunda, raspandirea sa tot mai larga si
cuantificarea sa metodologica si tehnica justifica castigarea denumirii de "Nasoterapie",
care se impune tot mai mult.
Sufixul de "terapie" arata locul sau alaturi de celelalte terapii ale recuperarii medicale
(electroterapie, hidroterapie, fototerapie, magnetoterapie, kinetoterapie, laseroterapie,
balneoclimatoterapie).
Clasificarea masoterapiei se poate realiza dupa mai multe criterii:
1. Dupa persoana care efectueaza masajul:
a masajul efectuat de catre o alta persoana (maseur, masor),
b automasajul.
2. Dupa regiunea la care se aplica:
a masaj somatic (asupra partilor moi superficiale)
. general:
> extins la intreaga suprafata a corpului,
> restrans la partile mai bogate in tesuturi moi,
. partial:
> regional, pe o parte importanta si bine definita a corpului,
> segmentar pe portiuni anatomice distincte, in special membre,
> local pe portiuni mici de piele si tesut subcutanat, pe grupe de muschi, pe
articulatii,
b masajul profund (asupra organelor interne).
3. Dupa originea, tehnica si metodologia de aplicare:
a masajul occidental, manual (efectuat de catre maseur):
. masajul clasic:
> tehnici clasice:
~ principale : netezirea,
: frictiunea,
: framantatul,
: tapotamentul,
: vibratia,
~ complementare : cernutul si rulatul ,
: presiunile si tensiunile,
: tractiunile, scuturarile, elongatiile,
> tehnici speciale:
~ pentru piele : kineplastia Norice,
: petrisajul ]aquet S Leroy,
: masajul trofic Clerant,
~ pentru capsula articulara : masajul profund Cyriax,
~ pentru segmente : masajul de apel al toracelui, pentru membrul superior,
: masajul de apel al abdomenului, pentru membrul inferior,
~ pentru afectiunile veno limfatice : drenajul manual limfatic LeducSCodard,
: metoda van der Nohlen,
: masajul talpii venoase Lejars,
. masajul reflex:
> masajul reflex conjunctiv,
> masajul reflex segmentar,
> masajele reflexe speciale:
~ reflexologia vertebrala,
~ reflexologia limbii,
~ reflexologia endonazala,
~ reflexologia auriculara,
~ reflexologia irisului,
~ reflexologia intestinului gros,
~ reflexologia dintilor,
~ reflexologia palmara,
~ reflexologia plantara,
~ neuralterapia,
b masajul oriental:
> osteopresura masajul periostal,
> digitopresura presopunctura:
~ craniopresura,
~ rinofaciopresura:
~ auriculopresura,
~ mano si podopresura : pe punctele de acupunctura,
: pe sistemul pumn glezna
~ presura generala pe punctele de acupunctura ale meridianelor,
> touch for health,
> metode combinate, (masaj pe puncte si meridiane energetice combinat cu tehnici de
manipulare articulara, intinderi si masaj muscular decontracturant):
~ chinezesti : Ngam,
: Taolnn,
: Tui Na,
~ japoneze : Dolnn,
: Annma,
: Shiatsu,
: Yumeiho,
~ thailandeze : thai masaj,
c dupa maniera de lucru asupra corpului:
~ masajul uscat (pe pielea uscata sau pe imbracaminte).
~ masajul cu substante ajutatoare (uleiuri, pulberi, extracte alcoolice din plante
tincturi, creme create special, etc.)
CTL NASA]ULU!
Efectele masajului sunt multiple si pot fi clasificate dupa mai mult criterii.
. Efecte: a. directe asupra tesuturilor (masajul somatic),
b. indirecte profunde asupra organelor interne (masaj profund), pe membrul
opus, la distanta,
c. reflexogene.
. Efecte: a. stimulante, excitante,
b. calmante, relaxante, linistitoare.
. Efecte: a. partiale (locale) calmarea durerii, hiperemie locala, cresterea circulatiei
locale, indepartarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbtie,
b. generale stimularea functiilor aparatului respirator si circulator, cresterea
metabolismului, imbunatatirea starii psihice si a somnului, indepartarea oboselii.
. Efecte: a. imediate,
b. tardive.
. Efecte: a. obiective, ce pot fi monitorizate de catre medic prin metode clinice si
paraclinice,
b. subiective, declarate de catre bolnav.
. Efecte asupra structurilor:
Asupra pielii:
asuplizare, cresterea pragului sensibilitatii cutanate, influentarea substantei
fundamentale si a fibrelor elastice,
facilitarea secretiei glandelor sudoripare cu cresterea secretiei lor, favorizarea
penetratiei substantelor grase,
vasodilatatie activa cu cresterea vitezei de circulatie, ceea ce determina mentinerea
echilibrului dintre circulatia profunda si superficiala, cresterea schimburilor nutritive,
cresterea pragului de receptie al terminatiilor nervoase cu analgezie,
descuamarea pielii si cresterea celulelor tinere,
prin mecanism reflex, ce influenteaza circulatia si metabolismul, contribuie la
termoreglare,
creste schimburile respiratorii la nivelul pielii, ceea ce contribuie la mentinerea
igienei acesteia,
influenteaza organele profunde prin intermediul zonelor reflexe Head,
Asupra tesutului conjunctiv (tesutului celular subcutanat):
reface elasticitatea si supletea, ceea ce determina favorizarea miscarilor corpului,
dezvoltarea tonusului si rezistentei elementelor cu rol de fixare si protectie a organelor
interne,
favorizeaza schimburile nutritive prin cresterea aportului de sange, cu evacuarea mai
eficienta a reziduurilor,
contribuie la resorbtia si scaderea depozitelor de grasime in cazul prezentei obezitatii,
are influente reflexe asupra: circulatiei sangelui si limfei, schimburilor metabolice si
excretiei, functiilor hormonale si reactiilor neurovegetative, organelor profunde prin
intermediul zonelor reflexe Dicke.
Asupra elementelor aparatuiui locomotor:
1) asupra muschilor:
creste performanta musculara prin cresterea conductibilitatii, a excitabilitatii si a
contractibilitatii, prin cresterea elasticitatii muschilor,
accelereaza refacerea muschiului obosit prin cresterea schimburilor vasculare cu
aport de substante nutritive proaspete si indepartarea reziduurilor,
creste rezistenta musculara la efort prin hiperemie,
creste viteza de refacere dupa traumatisme, atrofii,
creste sau scade tonusul si excitabilitatea, in functie de tehnica,
2) asupra tendoanelor si tecilor tendinoase, fasciilor, aponevrozelor:
cresterea supletei si consistentei,
activarea circulatiei locale,
combaterea stazei sanguine si limfatice,
stimularea proprioceptorilor.
Asupra circulatiei sangelui si limfei
la nivelul circulatiei venoase creste viteza de circulatie si usor presiunea venoasa si
sustine valvulele venoase,
circulatia limfatica este intensificata de aproximativ 2S de ori,
la nivelul circulatiei capilare exista efecte pasive (indirecte) si active (directe) cu
stimularea vasomotricitatii (deschiderea capilarelor inchise), prin mecanisme mecanice,
neurale si prin eliberarea de mediatori chimici,
circulatia arteriolara sufera un proces de adaptare secundar modificarilor de la
punctele anterioare, existand si un efect direct mecanic, ambele determinand cresterea
fluxului sanguin,
munca inimii este astfel usurata existand un efect de "digitalizare",
valorile tensionale pot fi controlate in functie de necesitati (scad la masajul relaxant si
cresc la cel excitant),
se constata si modificarea compozitiei sanguine creste numarul de hematii si
leucocite si cantitatea de hemoglobina,
astfel se realizeaza mobilizarea masei sanguine, activarea volumelor sanguine
periferice stagnante, accelerarea circulatiei sanguine si vasodilatatie capilara, drenaj si
resorbtie cu ameliorarea secundara a troficitatii celulare.
Asupra sistemuiui nervos:
la nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilatatie secundara,
apar reflexe segmentare (prin interesarea segmentului medular si a arcurilor reflexe)
la care se asociaza efectul reflex nesegmentar realizat prin actiunea asupra zonelor Head
(cutanate), Dicke (tesut celular subcutanat), NcKenzie (musculare) si astfel sunt
influentate viscerele,
prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical si cortical apar
efecte sedativrelaxante si chiar hipnotice.
Asupra tesutului si organelor profunde:
prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu reglarea secretiei /
excretiei si motilitatii viscerelor,
prin masaj reflex de toate tipurile apar in mod indirect aceleasi efecte.
fectele masajului general:
se stimuleaza in sens reglator circulatia, procesele endocrine, secretiile endocrine,
hematopoeza, procesele coagularii,
se intensifica schimburile nutritive cu cresterea temperaturii corpului,
se produ