CAP.1. ANALIZA FUNDAMENTALA 1.1. Ce este analiza fundamentala?

Analiza fundamental reprezint un studiu al raportrilor financiare, al managementului i poziiei pe pia a unei companii. Este o metod de evaluare care are ca scop determinareavalorii intrinseci a unui titlu, prin examinarea datelor economice, financiare i a altor factori calitativi i cantitativi. Analiza fundamentala este o metoda de investitie care urmareste previzionarea dinamicii viitoare a pretului unui instrument financiar pe baza determinarii si evaluarii factorilor economici care afecteaza instrumentul financiar in cauza. In cazul actiunilor, analiza fundamentala poate lua in considerare atat premise micro-economice, legate intrinsec de situatia financiara si de natura activitatii companiei respective (ca de exemplu, evaluari financiare, acte contabile, planuri de afaceri), cat si conditii macro-economice care afecteaza sectorul din care face parte compania sau mediul national / multi-national in care compania isi desfasoara activitatea. In cazul marfurilor, analiza fundamentala poate lua in considerare premise legate de raportul dintre cerere si oferta, precum si conditii macro-economice. In cazul valutelor, analiza fundamentala poate lua in considerare premise macro-economice legate de tara care emite moneda respectiva, sau de un mediu multi-national in cazul in care moneda in cauza face obiectul tranzactiilor globale sau al rezervelor valutare ale mai multor state. Asemenea premise macro-economice se pot referi la masa monetara, rata inflatiei, ratele dobanzii, politica fiscala. Analiza fundamentala poate fi cantitativa sau calitativa. Analiza fundamentala cantitativa determina si evalueaza factori economici care sunt cuantificabili in termeni numerici. 1.2. Clasificarea analizei fundamentale Analiza fundamentala poate fi clasificata astfel: calitativa; cantitativa.

O forma de analiza fundamentala nu este in mod neconditionat superioara celeilalte. Multi analisti considera ca este preferabil ca analiza fundamentala cantitativa sa fie utilizata in paralel cu analiza fundamentala calitativa. The Coca-Cola Company este oferit ca un exemplu relevant in acest sens. 1.3. Criteriile avute n vedere n analiza fundamental. Principalele criterii avute in vedere in analiza fundamentala sunt: - performana financiar; - politica de dividend; - planul de investiii; - poziia pe pia i concurena; - portofoliul de clieni; - dependena de furnizori; - statutul juridic al activelor; - cine sunt acionarii; - experiena echipei de management. Scopul este acela de a determina preul corect al aciunii pe perioada de via a societii.Este util analiza companiei pe o perioad de cel puin 3 ani comparativ, astfel nct s poatfi determinat evoluia indicatorilor.Analiza sectorial este o component a analizei fundamentale i studiaz sectorul de activitate din care face parte compania (bancar, medicamente, petrol, construcii demaini, comer alimentar, chimie etc.). 1.4. Critici ale analizei fundamentale Cele mai severe critici ale analizei fundamentale apartin sustinatorilor analizei tehnice, pe de-o parte, si celor care sprijina "teoria pietei eficiente", pe de alta parte. Sustinatorii analizei tehnice considera ca singura informatie relevanta pentru previzionarea dinamicii viitoare a pretului unui instrument financiar se rezuma la statisticile pe care evolutia trecuta a pretului insasi le ofera.
4

Sustinatorii "teoriei pietei eficiente" considera ca pietele financiare sunt "eficiente din punct de vedere informational" in sensul in care pretul unui instrument financiar incorporeaza deja toate premisele fundamentale cunoscute si se adapteaza rapid pentru a reflecta informatiile noi. In anii '80, George Soros unul dintre cei mai cunoscuti speculatori in pietele financiare internationale a dezvoltat "teoria reflexivitatii", sustinand ca desi premisele fundamentale afecteaza dinamica pretului unui instrument financiar, la randul sau evolutia pretului unui instrument financiar poate influenta premisele fundamentale asociate acestuia.

CAP.2. EVALUAREA INTREPRINDERII 2.1. Consideratii generale privind valoarea ntreprinderii

5

ntreprinderile, asemenea oamenilor, sunt individualitti. Fiecare are o istorie unic, un tel propriu si un rol specific in tablouleconomic. Dar acest rationament nu ar fi potrivit pentru a stabili reguli ce se pot aplica tuturor firmelor, fr discriminare. Este si motivul pentru care evaluarea intreste astfel ideea c, asa cum fiecare intreprindere este unic, fiecare evaluare este un proces unic, in care evaluatorul respect standardele de evaluare si codul deontologic al profesiei, tinand seama, eventual, si de unele consideratii privind evaluarea ntreprinderii. Evaluarea ntreprinderii este definit in majoritatea dictionarelor ca fiind operatiunea de a aprecia, a stabili valoarea, pretul, numrul, a calcula, a socoti etc. Valoarea, in principiu, reflect rezultatul unei judecti de valoare care se bazeaz pe o apreciere, pe analize, calcule sau expertize. Evaluarea unei ntreprinderi vizeaz, asa cum s-a mentionat, stabilirea valorii afacerii la un moment dat, msurarea avutiei) reale si a potentialului acesteia de a-si mri bogtia in perioada urmtoare. Aceasta inseamn c evaluarea intreprinderii nu reprezint doar stabilirea valorii unor proprietti sau bunuri din patrimoniul acesteia, ci si determinarea capacittii firmei de a genera fluxuri (profit, dividend, cash-flow etc.) la dispozitia proprietarului su, avandu-se in vedere c obiectivul evaluat (firma) este un bun care are capacitatea de a crea alte bunuri. In literatura de specialitate, pe baza experientei, se prezint numeroase exemple prin care se arat complexitatea, multitudinea de factori care determin valoarea si care trebuie luati in considerare la stabilirea valorii intreprinderii. In cazul intreprinderilor, cumprtorul, respectiv, cel care investeste, poate intalni in cazul acestei entitti situatii precum cele exemplificate in continuare: a) un patrimoniu imobiliar si mobiliar, respectiv, active ce incorporeaz un potential tehnic ridicat; b) o activitate rentabil, respectiv, o surs de castig, rezultat care poate fi incorporat in rezerve in limitele legale sau reinvestit pentru dezvoltare; c) o organizare foarte bun a activittii, un personal calificat, metode perfectionate de organizare a muncii;

d) o clientel fidel, ce reprezint baza pentru mentinerea performantelor economico-financiare in viitor. Combinarea acestor elemente determin, in ultim instant, valoarea ntreprinderii si fiecare grup trebuie s fie avut in vedere de specialistul evaluator. 2.2. Criterii specifice Aprecierea evaluarii intreprinderii se face la un moment dat, pe baza unor criterii specifice acestor elemente, cum ar fi: 1) primul element poate fi apreciat pornind de la activul net (diferenta intre activul bilantier si totalul datoriilor), dup ce s-au realizat corectiile necesare, asa cum s-a prezentat in capitolul anterior; 2) al doilea element poate fi apreciat pe baza profitului realizat in ultimii ani si a proiectrii acestuia pe o anumit perioad de previziune. Pe cumprtor nu-l intereseaz indeosebi trecutul, ci mai degrab prezentul si viitorul, respectiv, ce remunerare va obtine pentru capitalul pe care-l investeste; 3) al treilea element poate fi apreciat pe baza unor indicatori specifici in cadrul analizei diagnostic, dar si prin luarea in considerare a primelor dou elemente (a si b), prin evolutia cifrei de afaceri, a profitului, a politicii de investitii etc; 4) al patrulea element poate fi o explicatie pentru situatia in care viitorul este mai valoros decat prezentul, respectiv, pentru cazul in care valoarea pe baz de venit (randament) este mai mare decat valoarea patrimonial (pe baz de active).

2.3. Clasificarea evalurilor

Evalurile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, intre care sunt de mentionat urmtoarele: 1) Obiectul supus evalurii, in functie de care se disting: a) evaluri de proprietti imobiliare, bunuri mobile (masini si echipamente), stocuri, creante etc.; b) evaluri de active intangibile, care pot sau nu s fie inregistrate in contabilitate; se au in vedere atat activele intangibile ce pot fi identificate si evaluate separat (licente, mrci, brevete, contracte etc.), cat si goodwill-ul; c) evaluri de unitti operationale distincte din cadrul unei intreprinderi (prti dintr-o intreprindere fabrici, secii, ateliere, depozite, magazine); d) evaluri de societi comerciale (intreprinderi), acestea avand ca obiect al evalurii totalitatea unei afaceri. 2) Scopul (obiectivul) evalurii, in raport de care identificm: a) evaluri administrative; se realizeaz, de regul, in scopuri fiscale (pentru determinarea masei impozabile), avand la baz reglementri speciale sau baremuri; b) evaluri economice; vizeaz stabilirea valorii de piat a unei proprietti sau afaceri in vederea privatizrii, vanzrii etc. 3) Beneficiarul evalurii, criteriu dup care deosebim: a) evaluri pentru proprietarii afacerii sau propriettii evaluate in vederea stabilirii bazei de negociere pentru vanzare; b) evaluri pentru institutii financiar-bancare si fiscale in vederea constituirii unor garantii pentru credite, impozitarea unei operatii de vanzare-cumprare, fuziune etc.; c) evaluri pentru institutii sau organisme publice; d) evaluri pentru instantele judectoresti, atunci cand apar actiuni sau litigii legate de mrimea, miscarea sau lichidarea patrimoniului sau averii unei persoane juridice;
8

e)evaluri pentru persoane fizice: salariati, mostenitori ai proprietarilor sau persoane care doresc s achizitioneze titluri de valoare sau s realizeze operatiuni de asociere. 4) n functie de pozitia evaluatorului, dup care distingem: a) evaluri realizate de evaluatorul-consultant (consultant al vanztorului sau cumprtorului); b) evaluri realizate de evaluatorul-arbitru (consultant al vanztorului si cumprtorului); c) evaluri realizate de evaluatorul-expert neutru (numit cel mai adesea in situatii de litigiu, caz in care este nevoie de o opinie neutr). 2.4. Principii generale de evaluare Evaluarile de ntreprinderi se bazeaza pe anumite principii generale de evaluare, dintre care cele mai importante sunt: 2.4.1. Principiul evaluarii unitare a) valoarea unei societati nu este determinata de suma valorilor partilor componente folosite pentru construirea ei; b) nici evaluarea partilor componente reconstructie nu duce principial la valoare; d) ntregul nu este suma partilor componente; e) valoarea ntreprinderii poate fi mai mare sau mai mica dect cea a partilor componente. De exemplu, o unitate comerciala, care si desfasoara activitatea n spatii nchiriate, de altfel ea detine un patrimoniu redus, pe baza calitatilor angajatilor sai si a managementului, obtine venituri foarte mari. n aceasta situatie valoarea firmei se afla peste valoarea elementelor componente ale patrimoniului din care s-au scazut datoriile. bazata pe cheltuieli de

c) ntreprinderea trebuie evaluata global ca entitate economica;

2.4.2. Principiul referirii la viitor Valoarea unei ntreprinderi este functie de foloasele pe care le poate produce n viitor. Cumparatorul nu va plati, numai pentru trecut. Daca se poate constata ca n viitor, comparativ cu trecutul si prezentul, vor actiona alti factori care vor influenta, ntr-un mod important, dezvoltarea societatii, va trebui sa se tina cont de acestia la aflarea valorii. La stabilirea valorii se vor lua n considerare: a) daca n momentul evaluarii se poate presupune ca preturile de procurare vor creste sau vor scade; b) piata va cere adaptarea conditiilor de vnzare sortimente; - cantitati, preturi,

c) parti din ntreprindere care n trecut erau integrate direct n procesul de productie pot n viitor sa nu mai participe (sau sa fie utilizate numai partial). Consecintele acestor fenomene vor fi luate n considerare la evaluare; d) posibilitatea modificarii regimului fiscal al agentilor economici (schimbarea bazei de impozitare, introducerea de noi impozite, orice alte informatii fiscale). 2.4.3. Principiul analizei trecutului si a situatiei actuale Prognozele despre dezvoltarea viitoare, considerate ntotdeauna ca nesigure, nu pot fi nlaturate n procesul de evaluare; credibilitatea lor trebuie marita prin analiza temeinica a factorilor de influenta. Prognoza credibila a viitorului nu poate fi efectuata fara temeinica a trecutului si prezentului societatii care va fi evaluata. analiza

Studiul trecutului si prezentului se face pe baza analizei diagnostic a principalelor functiuni ale ntreprinderii: - juridica; - comerciala;
10

- productie; - management si organizare; - financiar - contabila. n masura n care nu exista cunostinte si informatii referitoare la viitor, rezultatele trecutului si prezentului pot fi folosite ca referinta pentru prognozarea viitorului. Exemplu: O prognoza a vnzarilo r presupune analiza structurii acestora n trecut si prezent. Daca analiza nu evidentiaza modificarea tendintelor de dezvoltare n viitor, atunci pot fi luate n considerare vnzarile prognozate prin calculele efectuate pe baza datelor din trecut. 2.4.4. Principiul luarii n considerare a asteptarilor medii La evaluarea dezvoltarii viitoare a ntreprinderii (firmei), se vor elimina punctele de vedere optimiste sau pesimiste care nu pot fi fundamentate. n principiu, trebuie pornit de la previziunile medii; scenariile de viitor pesimiste sau optimiste vor trebui folosite pentru evidentierea sanselor si a riscurilor. Principiul prudentei din contabilitate nu poate fi folosit la evaluarea societatii, deoarece tine cont numai de interesele unei parti. Atunci cnd, la evaluarea societatii, se iau n considerare posibilitati suplimentare de dezvoltare, pe lnga sanse, trebuie avute n vedere si riscurile aferente.

11

2.4.5. Principiul celei mai avantajoase valorificari a patrimoniului existent La evaluare se va porni de la cea mai avantajoasa folosire a patrimoniului, n masura n care valorificarea partilor componente este posibila din punct de vedere legal si realizabila n mod practic. De exemplu: - un teren, nu este necesar societatii si aduce, n folosinta actuala, numai venituri mici. La evaluare se va calcula valoarea de circulatie (valoarea unui bun economic n ziua evaluarii, se stabileste pe baza preturilor de pe piata sau a opiniei expertilor); - un teren, n centrul orasului, folosit pentru depozitarea marfurilor; depozitarea poate fi facuta si ntr-un spatiu nchiriat la marginea orasului; va trebui sa se calculeze daca vnzarea terenului si diminuarea sumei ncasate cu cheltuielile pentru chirie, nu ar conduce la o valoare totala mai mare; - la ntreprinderi nerentabile este de analizat daca ncetarea activitatii este eficienta, scotndu-se n evidenta si costurile aferente; dac scoaterea din functiune este fezabila (toate costurile fiind luate n calcul), se va lua n considerare acest lucru la evaluare; - o centrala electrica este n situatia de a fi scoasa din functiune pe baza unor asteptate norme de protectie a mediului nconjurator; n aceasta situatie este de analizat data cnd scoaterea din functiune a vechii centrale este eficienta si o investitie ntr-o noua centrala, care sa corespunda din punct de vedere al normelor de protectie, este fezabila. 2.4.6. Principiul delimitarii obiectului evaluarii Obiectul evaluarii trebuie strict delimitat din punct de vedere al timpului si al elementelor materiale. n principiu, sunt de stabilit care din partile ntreprinderii apartin obiectului de evaluat, ct si din ce moment rezultatele apartin noului investitor. Obiectul de evaluat l constituie toate elementele de patrimoniu detinute de societate, legal, inclusiv sarcinile care greveaza pe ele. Sarcinile fiscale care greveaza patrimoniul nu vor fi atribuite investitorului. Ziua de referinta a evaluarii este o anumita zi calendaristica n care, din motive ce tin de tehnica evaluarii, (n mod obisnuit data ultimului bilant) se va ncepe procesul de evaluare.
12

2.4.7. Principiul esentialitatii si rentabilitatii evaluarii Aflarea valorii unei ntreprinderi se face ntr-o perioada de timp si cu costuri limitate, motiv pentru care, n interesul calitatii evaluarii, trebuie analizati factorii esentiali de influenta asupra valorii ei. Evaluatorul trebuie sa tina seama de principiul rentabilitatii lucrarilor de evaluare: n virtutea principiului referirii la viitor, evaluatorul trebuie sa-si consacre o parte a timpului sau pentru a se ocupa de elementele de planificare ale ntreprinderii, ceea ce nseamna renuntarea la analiza prea amanuntita a situatiei din trecut; faptul ca prognozele nu sunt sigure nu este un argument care sa-i permita evaluatorului sa se ocupe n exclusivitate de trecut; n interesul economiei de timp se pot face rotunjiri n functie de marimea ntreprinderii de evaluat. 2.4.8. Principiul efectuarii controlului de plauzibilitate Valoarea unei ntreprinderi reprezinta o exprimare economica ce rezulta numai din deduceri contabile si mpletiri de marimi de calcul. Presupunerile care au fost luate n calcul la stabilirea valorii trebuie verificate prin controale de plauzibilitate, n conditiile date, trebuie stabilit prin calcule alternative modalitatile prin care diversele presupuneri actioneaza asupra valorii. Independent de aceste verificari valoarea este necesar sa fie analizata si apreciata lundu-se n calcul marimi comparabile cum ar fi: - preturi platite pentru ntreprinderi asemanatoare; - compararea valorii ntreprinderii cu valori rezultate din proceduri derivate ale ramurii, bransei respective, (indicatori si indici).

13

CAP.3. ANALIZA FUNDAMENTAL PENTRU EVALUARE

In lumea afacerilor, problema evalurii ntreprinderii se pune n mod frecvent partenerilor unei ntreprinderi si, n mod deosebit, analitilor financiari, bncilor, organismelor de investiii, statului etc., dar mai ales managerilor ntreprinderii interesai nu numai de gestiunea riscului dar si de planificarea i dezvoltarea strategic. Partea cea mai important a unei evaluri de ntreprindere este afectat diagnosticului, alegerii ipotezelor financiare, planurilor i proieciilor privind activitatea i auditul elementelor imateriale ale ntreprinderii. Conceptual se disting dou moduri de abordare a problematicii evalurilor de ntreprinderi, din punct de vedere al surselor de informaii i al analizelor efectuate: analiza tehnic; analiza fundamental. Analiza tehnic are la baz ideea c numai preul constituie o informaie important i c istoria, precum psihologia uman, are tendina de respectare; altfel spus, comportamente trecute din pia se vor reproduce n viitor si deci acestea pot fi utilizate pentru previziuni i anticipri. Acest mod de abordare, bazat pe analiza tehnic, specific pieei de capital, ajut mai mult la intervenia n pia la momentul oportun i mai puin la valoarea cea mai bun. Analiza fundamental are ca obiectiv estimarea valorii prin studiul elementelor fundamentale desprinse din situaiile financiare ale ntreprinderii (cu deosebire bilan si cont de rezultate) i prin msurarea pertinenei strategiilor urmate de ntreprindere. Abordarea pe baza analizei fundamentale este singurul mod de abordare care permite cu adevrat estimarea valorii unei ntreprinderi. Numai acest mod de abordare conduce la validarea strategiei i la poziionarea n pia a ntreprinderii prin analiza conturilor acesteia. Principalele investigaii financiare care au loc n cadrul analizei fundamentale pentru evaluare se refer la 1. investigaii strategice; 2. investigaii financiare; 3. modelul de afaceri n care se interconecteaz diagnosticul strategic cu analiza financiar.

14

3.1. Investigaiile strategice Pe baza analizei diagnostic n detaliu, trebuie sintetizate acele instrumente i metode a cror utilizare s fie simpl i eficace, care s permit poziionarea ntreprinderii n pia i scoaterea n eviden a oportunitilor i ameninrilor, cum ar fi: analiza extern, entificarea factorilor-cheie, de succes a treprinderii n pia: intensitatea concurenial; ameninri legate de apariia de produse noi, nlocuitoare; ameninri legate de apariia unor noi actori n piaa produsului; capacitatea de negociere cu furnizorii si cu clienii.

Analiza factorilor-cheie, de succes, punnd n eviden diferiii actori precum i ameninrile i oportunitile, permite estimarea, de o manier global, a situaiei ntreprinderii n mediul economic i de pia n care aceasta i desfoar activitatea. analiza intern permite punerea n eviden a avantajelor concureniale ale ntreprinderii prin identificarea mijloacelor de care ea dispune pentru a face fa obiectivelor si prin calitile organizaionale i capacitile sale de a rezista n piaa din care face parte; aceast analiz intern se realizeaz prin:
- analiza comparativ (benchmarking) a forelor concurenilor cu poziionarea

ntreprinderii n pia permite stabilirea capacitii concureniale sau de inovare ale acesteia; de asemenea, presupune listarea tuturor forelor concureniale, a tuturor elementelor care poziioneaz ntreprinderea n pia i analiza comparativ a celor dou liste; - analiza critic a organigramei permite aprecieri cu privire la situaia competenelor si identificarea eventua lelor disfuncionaliti; - analiza prin valoare presupune analiza pe fiecare activitate operaional a ntreprinderii n scopul identifi crii locurilor i activitilor unde se creeaz valoare si unde eventual se pierde valoare. O sintez n care se scot n relief factorii de succes, poziionarea concurenial a ntreprinderii i avantajele legate de modul de organizare permite obinerea unei viziuni strategice i identificarea eventualelor corecii ce trebuie aduse n activitatea ntreprinderii. 3.2. Investigaiile financiare Toate lucrrile efectuate de experii contabili n cadrul unei evaluri de ntreprindere pot fi grupate n trei categorii: - lucrri de identificare a situaiilor financiare; - lucrri de retratare a situaiilor financiare; si - lucrri de analiz a situaiei financiare a ntreprinderii.
15

Identificarea i aprecierea de ansamblu a situaiilor financiare ale ntreprinderii Situaiile financiare ale unei ntreprinderi se compun si se prezint n funcie de referenialul contabil adoptat de ntreprindere care poate fi: Standardele Internaionale de Raportare Financiar (IFRS), standardele (normele) naionale de contabilitate sau un alt referenial identificat; din ele nu pot lipsi bilanul, contul de rezultate i anexele la acestea. Sunt folosite pentru evaluare situaiile financiare anuale elaborate de ntreprindere sau situaiile financiare elaborate ad-hoc la o anumit dat n cursul exerciiului. Principalele aciuni ntreprinse de experi au ca obiective: asigurarea c situaiile financiare dau o imagine fidel, clar i complet poziiei financiare (patrimoniului), perfor manelor i situaiei financiare de ansamblu ale ntreprin derii; pentru aceasta experii trebuie s se pronune cu privire la: regularitatea contabilitii - ceea ce presupune conformarea la regulile si principiile contabile general acceptate sinceritatea contabilitii - ceea ce presupune aplicarea cu bun credin a regulilor i principiilor contabile; studierea pachetului fiscal specific ntreprinderii i identi ficarea tuturor influenelor fiscalitii asupra valorii contabile a bunurilor; identificarea activelor nefinanciare ale ntreprinderii, tiut fiind c n cadrul tranzacionrii unei ntreprinderi con teaz nu numai ce este nscris n bilan ci si partea invi zibil" adic acele elemente, de regul intangibile, care nu sunt contabilizate.

Retratarea situaiilor financiare ale ntreprinderii Pornind de la situaiile financiare ale ntreprinderii, experii urmresc eliminarea oricror distorsiuni ntre valoarea contabil i valoarea economic a bunurilor i elementelor nscrise n bilan, precum i reaezarea postbilanier a ntreprinderii ntr-o situaie normal, att din punct de vedere al patrimoniului, ct i al performanelor, elabornd bilanul economic al ntreprinderii pe baza cruia se va proceda la evaluare. Aa cum s-a mai amintit, pentru elaborarea bilanului economic este necesar determinarea componentelor fundamentale ale evalurii de ntreprindere - activul net corijat i capacitatea beneficiar - lucrri prezentate n capitolele urmtoare. Analiza situaiei financiare a ntreprinderii se realizeaz n dou etape:

n cadrul diagnosticului financiar-contabil, folosind informaiile reieite din situaiile financiare ale ntreprinderii n scopul identificrii punctelor tari si punctelor slabe;
16

n cadrul analizei fundamentale, folosind informaiile reieite din situaiile financiare retratate.

3.3. Metode de evaluare a intreprinderii Metodele de evaluare au la baza un ansamblu de tehnici care reprezinta rodul unui mare numar de teoreticieni. J.M. Keynes defineste valoarea fundamentala a unei intreprinderi ca fiind estimarea valorii actualizate a fluxurilor de venituri viitoare generate de detinerea capitalului. Fondator al analizei dinamice, Keynesse separa de teoreticienii utilitaristi, precum si de conceptul valoarea de schimb, dezvoltata de scoala clasica, concept ce sta la baza formularii economice a metodelor de evaluare patrimoniala. Aceste doua abordari patrimoniala si dinamica reprezinta axele in jurul carora se articuleaza principalele metodologii de evaluare a intreprinderilor. Chiar daca tehnicile utilizate de catre specialisti tind progresiv catre rafinare, ele nu sunt inca in stare sa explice de ce preturile realizate in tranzactii depasesc uneori orice limite anticipate . Evaluarea cantitativa a intreprinderii, care are drept obiectiv sa finalizeze o baza de referinta sau de negociere, se inscrie in mod necesar ca o prelungire a diagnosticului strategic, permitand determinarea factorilor cheie ai succesului unei investitii in intreprinderea respectiva, dar numai pe baza cunoasterii produselor realizate, sectorului de activitate, pozitiei concurentiale, tehnilogiei, structurii costurilor, managementului. Diversitatea metodelor de evaluare utilizate in prezent si variabilitatea ipotezelor de lucru conduc la concluzia ca nu exista solutia unica pentru estimarea valorii unei intreprinderi, care sa permita atingerea unui pret acceptat la un moment dat. Alegerea unui set de metode de evaluare pentru un anumit caz concret este o decizie importanta pe care o ia evaluatorul. Selectia este conditionata atat de factori obiectivi, cum ar fi: sectorul de activitate al intreprinderii, disponibilitatea informatiilor referitoare la tranzactii privind intreprinderi similare, scopul evaluarii, marimea si structura capitalului, natura activelor societatii, cat si de factori subiectivi: interesele celor implicati in trazactie, diponibilitatea informatiilor asupra societatii evaluate, logistica evaluatorului, experienta sa. In teoria si practica evaluarii din tarile occidentale exista doua conceptii asupra valorii intreprinderii care si-au pus amprenta si asupra categoriilor de metode folosite: conceptia statica de esenta contabila, conform careia valoarea obiectelor, este data de valoarea patrimoniului, adica de suma valorilor obiectelor, relativ independente ce compun obiectivul
17

conceptia dinamica de esenta financiara conform careia intreprinderea este o investitie complexa, a carei valoare este data de marimea veniturilor pe care aceasta le poate realiza. Pe baza acestor conceptii au fost elaborate numeroase metode pentru evaluarea unitatilor economice, fiecare prezentand limite si avantaje in raport cu celelalte. 5) Metoda de evaluare utilizat, fcandu-se distinctie intre: a) evaluri bazate pe active (patrimoniale), care abordeaz exclusiv latura patrimonial a afacerii; b) evaluri bazate pe venit (randamentul afacerii); c) evaluri bazate pe comparatia de piat. 3.3.1. Metode nscrise n abordarea pe baz de active a) Metoda activului net corectat (ANC). In aceast metod, activele si datoriile sunt evaluate individual la valorile corespunztoare (curente), rezultand astfel un activ net corectat al intreprinderii. etoda este aplicabil in ipoteza continuitti exploatrii intreprinderii evaluate. b) Metoda activului net de lichidare (ANL). Aceast metod reprezint o variant a activului net corectat, aplicabil in cazul lipsei continuittii exploatrii intreprinderii evaluate. In acest caz, majoritatea activelor se evalueaz la valoarea de lichidare. 3.3.2. Metode nscrise n abordarea pe baz de venit a) Metoda actualizrii fluxurilor de lichiditti (Discounted Cash Flow DCF). In aceast metod, toate beneficiile economice proiectate (fluxuri de lichiditti sau alte variabile asimilate) ale intreprinderii sunt actualizate la valoarea prezent, utilizand o rat de actualizare ce reprezint costul capitalului pentru acea investitie. Actualizarea presupune o perioad explicit de previziune si o valoare rezidual (perioad nonexplicit). b) Metoda capitalizrii venitului (a profitului sau a dividendelor). Aceast metod se bazeaz pe raportarea unui flux constant si reproductibil de venit (de regul, profit net sau dividende) la o rat de capitalizare. In acest caz este vorba de un singur flux de beneficiu economic, aferent unei singure perioade (de regul, un an).
18

3.3.3. Metode nscrise n abordarea prin comparatie a) Metoda comparatiei cu societti similare cotate sau cu tranzactii de pachete minoritare (actiuni la firme cotate). Ratele de valoare sau multiplicatorii (de exemplu, Price Earning Ratio PER) rezult din tranzactii realizate pe piata financiar (in marea majoritate a cazurilor, este vorba de pachete minoritare de actiuni). b) Metoda comparatiei cu vnzri de firme similare necotate (piata de achizitii si fuziuni). In aceast metod, baza de comparatie o reprezint tranzactiile cu intreprinderi in ansamblul lor sau tranzactii cu pachete majoritare, de regul, avand in vedere piata intreprinderilor necotate. c) Metoda comparatiei cu tranzactii anterioare sau cu oferte de tranzactii cu participatii la capitalul ntreprinderii evaluate. Modul de estimare a valorii se bazeaz pe tranzacii anterioare, oferte sau acorduri care vizeaz proprietatea asupra intreprinderii evaluate. Metodele prezentate sunt interdependente si au drept caracteristic orientarea lor spre informatiile de piat: n abordarea pe baz de venit, fundamentul il reprezint costul capitalului, care deriv din informatii de piat; abordarea prin comparatie se bazeaz pe rate de valoare (multiplicatori) care rezult, de asemenea, de pe piata tranzactiilor de intreprinderi; n cazul abordrii pe baz de active, estimarea valorii individuale a activelor porneste tot de la informatii de piat. n viziunea CECCAR, pentru stabilirea unei cat mai bune valori medii a intreprinderii de evaluat, expertul evaluator de intreprinderi trebuie s tin seama de urmtoarele recomandri: in orice evaluare s se utilizeze minimum 3-5 metode, potrivit caracteristicilor intreprinderii de evaluat; in actiunile de continuare a privatizrii, s nu se utilizeze numai metode patrimoniale, ci s se foloseasc si metodele de evaluare pe baz de venit, dup specificul intreprinderii in cauz. In cadrul procedurilor de utilizat, este necesar ca pentru fiecare metod aleas de expertul evaluator de intreprinderi:
19

 s se procedeze la retratrile specifice metodei; s se aleag cu grij parametrii;

s se efectueze cu competent calculele.

Metodele si procedurile de evaluare sunt mijloacele de lucru ale expertului evaluator de intreprinderi, iar adevrata valoare a misiunii sale este dat de exigenta cu care le aplic si de competenta si rationamentul su profesional.

20

CAP. 4. EVALUAREA ELEMENTELOR PATRIMONIALE DE ACTIVE SI A DATORIILOR Pentru evaluarea elementelor patrimoniale de activ pot fi folosite metode care se incadreaz in cele trei abordri clasice: prin comparaia de pia, pe baz de venit i pe baz de costuri. 4.1 Evaluarea activelor necorporale Evaluarea activelor necorporale presupune inelegerea unor aspecte particulare de evaluare, determinate in primul rand de caracteristicile particulare pe care le au acestea. Evaluarea activelor necorporale este de competena evaluatorului de intreprindere datorit faptului c in marea majoritate a cazurilor valoarea acestora este legat de o intreprindere care utilizeaz aceste active. Metode de evaluare a activelor necorporale Metodele de evaluare a activelor necorporale se bazeaz pe aceleai trei abordari prezentate in cadrul lucrrii: - metode inscrise in abordarea pe baz de venit, respectiv metode care analizeaz avantajul deinerii acestor active din prisma efectului favorabil pentru intreprindere (profit); - metode inscrise in abordarea bazat pe costuri; - metode inscrise in abordarea prin comparaia de pia, respectiv pe tranzacii trecute incheiate in condiii i pentru active similare. Alegerea metodei pentru un anume caz, intr-o situaie specific, depinde intotdeauna de circumstane. In cele mai multe cazuri este necesar utilizarea mai multor metode de evaluare datorit necesitii autoverificrii rezultatelor obinute. De asemenea, nu trebuie exclus posibilitatea ca evaluatorul s dezvolte tehnici i metode proprii, specifice pentru un anume caz, utilizand elemente ale mai multor metode. Metode de evaluare bazate pe venit Metoda avantajului de profit. Aceast metod de evaluare a activelor nemateriale identificabile este aplicabil in cazul in care este posibil estimarea cu o acuratee rezonabil a avantajului deinerii i utilizrii activelor intangibile, avantaj exprimat in cele din urm sintetic prin profitul net. Metode de evaluare bazate pe costuri
21

In practic putem fi pui in situaia de a evalua active necorporale care nu au fost inc dezvoltate i recunoscute de pia, pentru care nu exist suficiente informaii care s ne permit estimarea cu o probabilitate rezonabil a fluxurilor pe care le-ar genera deinerea lor. O invenie nou, un proiect de cercetare-dezvoltare, practicile i procedurile unei firme, ansamblul forei de munc etc. pot fi incluse in aceast categorie. In asemenea cazuri evaluatorul adopt, in general, metode din grupa celor bazate pe costuri pentru c ele au cea mai mare relevan i credibilitate in cazurile particulare amintite. Aplicarea metodei trebuie s se fac cu precauie pornind de la idea c, in multe cazuri, costul nu reprezint un indicator semnificativ pentru valoare, indeosebi pentru activele necorporale. In mod evident, dac efectul elementelor nemateriale in fluxurile afacerii (in profit de exemplu) sunt mai mici decat costul crerii, aceasta nu inseamn un avantaj. Metode de evaluare bazate pe comparaia de pia Metoda costului de cumparare. In mod ocazional, un activ intangibil poate fi cumprat de pe pia la un pre considerat echivalentul valorii sale. Incercarea de a testa preul de cumprare nu este o aberaie. Sunt recomandate metode de testare ca economia de costuri, costul crerii, avantajul profitului. La randul su costul de cumprare poate fi util ca un test entru valoarea licenelor i franizelor. O serie de active necorporale se vand i se cumpr e pe pia, dar informaiile obinute de pe aceast pia trebuie s vizeze fiecare tip de activ itangibil. Metoda asimilrii. Este o metod in care evaluatorul ine seama, pe baza informaiilor certe, de tranzacii incheiate in condiii apropiate de cazul specific pe care-l analizeaz, luand in calcul corecii (pozitive sau negative, bazate pe propria sa experien) fa de condiiile in care s-au incheiat tranzaciile considerate ca baz de comparaie. 4.2. Evaluarea imobilizrilor corporale Evaluarea imobilizrilor corporale presupune, pe de o parte, cunoaterea situaiei acestor active din punct de vedere al contribuiei la fluxurile de venit generate de intreprindere, iar pe de alt parte aprecierea valorii prin metode adecvate, in funcie de poziia evaluatorului, incadrarea activelor respective ca fiind in exploatare sau in afara exploatrii etc. In cadrul echipei de evaluare, de regul, evaluarea acestor active se realizeaz de ctre persoane care au calificare i competen in evaluarea proprietilor imobiliare.
22

4.2.1. Evaluarea terenurilor Pentru estimarea valorii unui asemenea activ sunt recunoscute ase metode: Metoda comparaiei directe Aceasta este cea mai utilizat i preferat metod atunci cand sunt disponibile informaii privind tranzacii comparabile. Aa cum este fundamentat logica abordrii prin comparaie (prezentat i in cadrul capitolului anterior) este nevoie ca, in estimarea valorii unui teren, evaluatorul s aib date privind vanzrile i inchirierile actuale, precum si oferte, baze de date etc. Pe baza acestora el va obine informaii utile in analiza, compararea i ajustarea vanzrilor similare in scopul estimrii valorii unui anumit teren din patrimoniul societii comerciale. Elemente frecvente reinute, in comparaie, sunt: localizarea, caracteristicile fizice ale amplasamentului, condiiile de finanare, condiiile de vanzare, condiiile de pia etc. Metoda proporiei Cunoscut i ca metoda alocrii aceasta se bazeaz pe ideea c exist un anumit raport intre valoarea terenului i valoarea proprietii (teren plus cldire). Pornind de la aceasta, un evaluator care cunoate valoarea construciei va putea estima valoarea terenului pornind de la raportul tipic considerat c exist intre cele dou componente fizice (teren i cldire) ale proprietii. Desigur, acest mod de judecare a valorii terenului este mai relevant in cazul construciilor relativ noi. Pe msura trecerii timpului ponderea valorii terenului in valoarea intregii proprieti crete, iar evaluatorul ar putea fi pus in dificultate pentru estimarea rezonabil a unui raport valoare teren/valoare proprietate. Aceast metod este recomandat atunci cand sunt insuficiente date privind tranzacii comparabile. Metoda extraciei Este considerat o variant a metodei anterioare deoarece ea se bazeaz pe extragerea valorii terenului pornind de la preul de vanzare al unei proprieti din care se deduce costul de reconstrucie net al cldirii. O importan ridicat revine in acest caz estimrii corecte a valorii cldirii, indeosebi a deprecierii acestora.

23

 Metoda parcelrii Reprezint o metod relativ simpl, utilizabil atunci cand cea mai bun utilizare o reprezint parcelarea i cand informaiile de pia permit evaluatorului s aib date privind vanzarea unor loturi parcelate. Metoda valorii reziduale Este o metod utilizabil atunci cand informaiile de pia sunt insuficiente i neconcludente. Pentru a fi aplicat ea necesit indeplinirea catorva premise: evaluatorul s cunoasc sau s estimeze suficient de precis valoarea construciei; s poat estima sau s cunoasc rezultatul operaional al intregii proprieti; s poat determina de pe pia rate de capitalizare distincte pentru teren i pentru construcie. Stabilirea valorii terenului prin aplicarea metodei valorii reziduale presupune urmtoarele etape: a) estimarea rezultatului operaional net generat de intreaga proprietate (construcie + teren); b) calcularea profitului net aferent construciei pe baza relaiei: valoarea construciei noi x rata rentabilitii activelor c) determinarea profitului net aferent terenului (a b); d) calcularea valorii terenului prin capitalizarea profitului net aferent terenului la o rat uzual pe pia. Metoda capitalizrii rentei (chiriei) de baz Reprezint o metod similar din punct de vedere tehnic cu metoda capitalizrii profitului in evaluarea intreprinderii. Se bazeaz pe capitalizarea la o rat adecvat a rentei de baz (catigul din cedarea dreptului de folosin a terenului). 4.2.2. Evaluarea construciilor i echipamentelor tehnologice Evaluatorul poate estima valoarea intregii proprieti (teren i cldire) sau poate realiza un demers analitic in care evalueaz separat fiecare component a proprietii. In evaluarea construciilor i echipamentelor industriale evaluatorul se va baza pe cele trei abordri ale valorii: abordarea pe baz de costuri, abordarea pe baz de venit i abordarea prin comparaie.

Abordarea pe baz de costuri reine in esen:

24

a) Procedura costului de nlocuire net (CIN). Costul de inlocuire net (CIN) reprezint o procedur de evaluare folosit in stabilirea valorii pentru utilizarea existent in cazul proprietilor specializate care se vand rar. Nu este considerat o metod derivat din pia, ci mai degrab un substitut (inlocuitor) al valorii de pia. In cadrul acestui demers, evaluatorul urmrete s determine costul unei replici a utilitii mijlocului fix. b) Procedura costului de reconstrucie net. Aceast procedur urmrete s determine costul curent al unui element identic nou, respective costul unei replici a construciei. In majoritatea cazurilor, este preferat procedura bazat pe costul de inlocuire net. Procedurile bazate pe costuri se bazeaz intr-o msur important pe estimarea de ctre evaluator a deprecierii. Pentru evaluare se rein ca principale tipuri de depreciere: - deprecierea fizic, respectiv pierderea de valoare ca urmare a utilizrii i trecerii timpului; - deprecierea funcional, respectiv o pierdere de valoare rezultat din deficienele de proiectare. Aceasta poate fi cauzat, prin trecerea timpului, ca urmare a schimbrii standardelor de construcii, invechirea materialelor folosite etc.sau din supradimensionarea construciei ori a dotrilor; - deprecierea din cauze externe, respectiv o utilitate diminuat a cldirii ca urmare a influenelor negative ce provin din exteriorul cldirii (vecintatea). Deprecierea fizic i cea funcional pot fi recuperabile sau nerecuperabile, funcie de criteriile de ordin tehnic, dar mai ales de ordin financiar (costul corectrii unei anume stri tehnice sau funcionale este mai mare decat creterea de valoare a proprietii). Pentru evaluare prezint importan estimarea componentei recuperabile i a celei nerecuperabile in cadrul deprecierii cumulate. Abordarea prin comparaie in evaluarea cldirilor i echipamentelor tehnologice solicit evaluatorului s urmreasc proprieti comparabile i care s-au tranzacionat pe cat posibil la o dat apropiat cu data evalurii. Printre factorii importani reinui pentru eventualele ajustri se au in vedere: data tranzaciei, rata de ocupare a terenului, localizarea, varsta proprietii, topografia terenului, condiii de finanare etc. 4.3. Evaluarea imobilizrilor financiare Imobilizrile financiare sau investiiile financiare pe o perioad mai mare de un an sunt active deinute de o intreprindere in vederea creterii patrimoniului su prin obinerea unor venituri de natura dividendelor, dobanzilor, redevenelor etc., prin creterea valorii capitalizate sau prin obinerea unor profituri de genul celor rezultate din vanzarea acestor investiii. Imobilizrile financiare cuprind
25

 titlurile de participare; obligaiuni deinute; imprumuturi acordate pe termen lung etc. La intrarea in patrimoniu imobilizrile financiare sunt evaluate la valoarea just din momentul cumprrii lor, respectiv costul de achiziie al titlurilor de participare, al obligaiunilor etc. 4.3.1. Evaluarea titlurilor de participare Evaluarea aciunilor deinute la alte societi se face diferit, dup cum sunt cotate sau nu la burs. A. Evaluarea titlurilor de participare cotate la burs Evaluarea titlurilor de participare cotate la burs se face, de regul, in funcie de profitul net pe aciune (PNA) i coeficientul PER (Price Earning Ratio): V = PNA x PER Profitul net pe aciune reflect imbogirea teoretic a unui acionar pe perioada unui an, circumscris la o aciune. In practica bursier, se ia in calcul o estimare a profitului net pe aciune pe termen scurt i mediu. Multiplul PER se determin pe baza relaiei:

Mrimea coeficientului PER depinde, mai ales, de calitatea previziunilor. Un PER superior mediei semnific cert o rat a rentabilitii financiare mai sczut imediat, dar el indic, de asemenea, c dac cumprtorul este dispus s plteasc mai mult pentru o unitate monetar de profit net in prezent, este pentru c el prevede o evoluie favorabil a rezultatelor intreprinderii in viitor. Rezult c valoarea bursier a titlurilor este o valoare de randament care ine cont de capitalizarea fluxurilor de venituri viitoare ateptate de la aceste titluri. In cazul participaiei minoritare, fr putere de decizie in activitatea firmei emitente a aciunilor, valoarea titlurilor de participare se determin pe baza relaiei: VB = Na x ca in care: Na = numrul de aciuni deinute; ca = cursul unei aciuni dup ultima cotaie. Valoarea titlurilor de participare dintr-un pachet majoritar se stabilete in funcie de valoarea firmei emitente (stabilit prin una din abordrile clasice) i cota de participare la capitalul social. De regul valoarea unei aciuni dintrun pachet majoritar este mai mare decat valoarea unei aciuni dintr-un pachet minoritar. B. Evaluarea titlurilor de participare necotate
26

In cazul intreprinderilor necotate la burs, evaluarea se poate efectua in mai multe moduri, i anume: a) la cursul titlului numai in cazul in care acesta a fcut obiectul unor tranzacii frecvente recente i pentru un numr important de fiecare dat; b) in cazul societilor care nu fac obiectul unor cotaii. In acest caz se pot avea urmtoarele tipuri de evaluri. evaluarea aciunii prin actualizarea dividendelor; evaluarea aciunii prin comparaie pe baza coeficientului PER al firmelor cotate. 4.3.2. Evaluarea obligaiunilor Obligaiunea este valoarea mobiliar negociabil, care confer deintorului calitatea de creditor. El are dreptul de a incasa de la emitent dobanzile aferente sumei date cu imprumut. Obligaiunile deinute ca imobilizri financiare pot fi cu rata dobanzii fix sau variabil. Valoarea unei obligaiuni exprimat in procente fa de valoarea nominal se stabilete astfel (rambursarea valorii nominale fcandu-se la sfaritul perioadei de acordare a imprumutului):

in care: rf = rata dobanzii pentru obligaiunea cumprat; rd = rata dobanzii pieei pentru imprumuturile de referin. Rezult c valoarea unei obligaiuni cu rat fix a dobanzii este variabil, ea modificandu-se in funcie de rata dobanzii pieei. Dac rd > rf valoarea obligaiunii scade, i invers, dac rd < rf valoarea titlului crete. In cazul obligaiunilor cu rata dobanzii variabil, cuponul nu mai este fix, ci indexat cu o rat observabil pe pia. O variant a obligaiunilor cu rata variabil o constituie obligaiunile cu rat indexat la inflaie. In acest caz, cuponul pltit in fiecare an este calculat in funcie de indicele general al creterii preurilor din momentul lansrii imprumutului. In acest mod investitorul in obligaiuni este protejat in totalitate fa de inflaie. Imprumuturile acordate pe termen lung altor firme, inclusiv filialelor, se pot evalua in funcie de valoarea rmas de rambursat i o rat de actualizare stabilit ca diferen dintre rata dobanzii pe piaa creditului i rata perceput.
27

Evaluarea depozitelor i garaniilor pe termen lung .Durata depozitelor i garaniilor este in funcie de scadena contractului de care sunt legate. Depozitele i garaniile pot fi pe termen lung, mediu sau scurt. In categoria depozitelor i garaniilor pe termen lung se includ cele constituite la societile de electricitate, ap, telefonie etc. De regul, depozitele i garaniile nu sunt purttoare de doband pentru depuntor, iar la depozitar nu sunt supuse reevalurii. In cazul evalurii economice a firmei depozitele i garaniile pe termen mai mare de un an se iau in calcul la costul istoric, respectiv valoarea inregistrat in contabilitate la momentul operaiunii. 4.4. Evaluarea activelor circulante 4.4.1. Evaluarea stocurilor Stocurile de materii prime i materiale se inventariaz faptic i se evalueaz, de regul, la preul zilei. Cu ocazia inventarierii faptice se stabilesc cantitile, i respectiv valorile materiilor prime i ale materialelor care nu pot fi utilizate potrivit destinaiei iniiale, urmrind a fi valorificate ca atare. Produsele finite i mrfurile care fac obiectul unor contracte sau comenzi ferme se evalueaz la preul prevzut in aceste documente. Producia neterminat se evalueaz pe baza preurilor produselor finite, corectate cu gradul de finisare tehnic, stabilit cu ocazia inventarierii produciei in curs. Intrucat operaiunea este complex i necesit timp, practic se procedeaz la corectarea soldului produciei in curs de execuie din bilan cu cheltuielile aferente comenzilor sistate, care urmeaz a fi valorificate separat. Celelalte elemente, se iau in calcul cu valoarea din bilan, corectat cu sumele ce reprezint contravaloarea bunurilor degradate. 4.4.2. Evaluarea creanelor Creanele reprezint drepturi bneti poteniale, realizabile la termene diferite. In tranzaciile de vanzare-cumprare, interesul prilor este diferit. Astfel, vanztorul vrea s-i recupereze prin pre valoarea total a creanelor. Pentru cumprtor, o sum care se va incasa peste un anumit termen nu mai are aceeai valoare. De aceea, in etapa diagnostic, in special dac au o pondere insemnat, trebuie s se fac o analiz detaliat a creanelor din punct de vedere al gradului de vechime, a posibilitilor de incasare i a termenului de realizare, efectuandu-se coreciile necesare asupra soldului conturilor respective. Astfel:
28

- creanele certe se iau in calcul la valoarea contabil; - creanele exprimate intr-o alt moned decat cea naional se actualizeaz in funcie de evoluia cursului de schimb; - creanele pentru care se apreciaz c incasarea va avea loc cu o intarziere de peste o lun se corecteaz in funcie de costul imobilizrii capitalului pe perioada amanrii incasrii (dobanda bancar). - creanele care se apreciaz c nu mai pot fi incasate se scad din patrimoniu cu valoarea contabil. In acest caz trebuie s se argumenteze i s se justifice imposibilitatea incasrii. 4.4.3. Evaluarea disponibilitilor Disponibilitile in moneda naional se iau in calcul la valoarea nominal, deci nu se actualizeaz. Disponibilitile in valut se iau in calcul la cursul oficial de schimb din data evalurii. 4.5. Evaluarea elementelor de natura datoriilor In general, la elementele de pasiv nu se fac corecii, intrucat obiectul operaiilor de vanzare-cumprare il constituie bunurile materiale evideniate in pasivul bilanului. Totui, sunt unele elemente care trebuie s fie analizate sau corectate, prin stabilirea activului net corectat (ANC), ca una dintre metodele patrimoniale de evaluare. Acestea se refer la: - obligaiile contractate intr-o alt moned, care se actualizeaz in funcie de cursul de schimb la data evalurii. In legtur cu obligaiile, in cadrul evalurii este important s fie identificate eventualele obligaii poteniale, neinregistrate in contabilitate (in cadrul diagnosticului juridic), cum ar fi: - litigii de natur fiscal; - amenzi i penalizri posibil de pltit pentru aciunile in curs; - plata unor drepturi salariale sau de alt natur fa de personalul propriu ca urmare a nerespectrii contractului colectiv; - imprumuturile pe termen mediu i lung care intr in componena capitalului permanent, acestea se corecteaz cu diferena dintre dobanda zilei i cea cu care a fost contractat imprumutul, dac exist clauza unei dobanzi fluctuante. Dac nu exist o asemenea clauz, aceste imprumuturi se iau in calcul cu valoarea din bilan; - majorarea obligaiilor cu provizioanele pentru risc i cheltuieli (cont. 151), in cazul c acestea au o valoare stabilit pentru un scop anume.

29

De exemplu, in momentul efecturii evalurii, societatea comercial este intr-un litigiu privind drepturile salariale in care instana s-a pronunat in favoarea creditorilor, fr ca sentina s fie definitiv, dar cu puine anse de a catiga in final. Acelai tratament il au aceste provizioane dac echipa de evaluare apreciaz c exist o mare probabilitate de utilizare real a lor (existena unor datorii in devize care devin scadente, iar cursul monedei naionale are tendin de scdere). De asemenea, dac cheltuiala pentru care a fost constituit provizionul a fost precizat inainte de a se incheia exerciiul financiar, cu echivalentul acesteia se majoreaz obligaiile prin diminuarea provizionului. Acelai regim il au i provizioanele pentru riscuri, dac acestea au fost identificate i sunt inevitabile pentru activitatea societii comerciale. Efectuarea acestor operaiuni se justific prin faptul c provizioanele, in general, au caracterul unor datorii probabile, ocupand o poziie intermediar intre rezervele i obligaiile intreprinderii. Dat fiind natura acestor provizioane (de datorii probabile sau venituri, respectiv rezerve), echipa de evaluare trebuie s le acorde o atenie deosebit, pentru delimitarea corect a obligaiilor care se vor lua in calculul activului net. Un alt element care trebuie avut in vedere il reprezint deducerea economiei de impozit latent, aferent cheltuielilor inregistrate in avans i provizioanele reglementate. Este cunoscut faptul c prin provizioanele reglementate se asigur o anumit reglare in timp a raporturilor cu fiscalitatea, prin sustragerea temporar sau definitiv de la plata unei pri a impozitului pe profit. Acestea sunt incluse in aa-numita grup a impozitelor amanate i se utilizeaz prin dispoziii legale speciale. Activul net de lichidare (ANL) Acesta reprezint un caz particular de evaluare, pentru societile comerciale care ii inceteaz activitatea. Operaiunea de lichidare poate fi conceput in dou situaii: a) intreprinderea este in dificultate i in conformitate cu procedura legal ii inceteaz activitatea. In acest scop se determin activul net de lichidare (ANL) ca diferen dintre valoarea evaluat a tuturor activelor i datoriile (inclusiv costurile lichidrii); b) intreprinderea este in dificultate temporar, dar este redresabil. Intr-o asemenea situaie, se lichideaz ca firm, dar va continua s funcioneze, prin fuziune cu alt firm sau cu ali proprietari. In acest din urm caz, valoarea intreprinderii se determin prin actualizarea diferenei dintre valoarea la termen (Vt) i capitalul investit de cumprtor pentru redresarea societii comerciale (Kinv):

30

in care: Vt = valoarea la termen, stabilit printr-o metod de evaluare; a = rata de actualizare; n = numrul de ani dintre data evalurii i cea a relurii activitii; Kinv = capitalul investit de cumprtor pentru redresarea unitii. Poteniali cumprtori ai unor intreprinderi aflate in dificultate financiar pot fi: - firmele concurente, care dispun de resurse financiare i doresc s-i intreasc poziia pe pia; - investitori care urmresc creterea gradului de integrare pe vertical in vederea obinerii unor profituri suplimentare; - investitori care cumpr firma respectiv, urmand s-i schimbe profilul de activitate in conformitate cu interesele proprii. Determinarea valorii de lichidare a unei firme presupune parcurgerea unor etape specifice.

31

CAP. 5.CONCLUZII Abordarea analizei unei intreprinderi pe baza de active presupune stabilirea valorii unei intreprinderi utilizand metode bazate pe valoarea de pia a activelor individuale sau o alt valoare adecvat din care se scad datoriile totale ale acesteia. Activele i datoriile intreprinderii se impun a fi ajustate diferit in funcie de cele dou premise ale valorii: continuitatea exploatrii i lichidarea. In condiiile continuitii exploatrii se folosete metoda activului net corectat (ANC), iar in condiiile incetrii activitii metoda activului net de lichidare (ANL). Activul net corectat se determin ca diferen intre activele totale i datoriile totale evaluate la valoarea lor de pia sau la o valoare curent adecvat. Pentru evaluarea elementelor patrimoniale de activ, prin metoda ANC, pot fi folosite modaliti care se incadreaz in cele trei abordri clasice: prin comparaia de pia, pe baza de venit i pe baz de costuri. Ca metode de evaluare bazate pe venit se pot meniona: metodaavantajului de profit, metoda contribuiei la variaia profitului, metoda economiei de redeven, metoda economiei de costuri. In categoria modalitilor bazate pe costuri se include: costul de inlocuire net; costul de reconstrucie net (metoda costului crerii). Ca metode de evaluare bazate pe comparaia de pia se pot meniona: metoda costului de cumprare i metoda asimilrii. Activul net de lichidare, in cazul incetrii activitii, se stabilete ca diferen intre valoarea de lichidare a tuturor activelor i datoriilor totale, inclusiv costurile lichidrii. In cazul in care intreprinderea este in dificultate, dar este realizabil, putand s funcioneze ca resurse a prelurii de ali investitori, valoarea firmei se obine ca diferen intre valoarea la termen actualizat i capitalul investit de cumprtor pentru redresarea societii comerciale.

32

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Nica (coord.), Cicilia Ionescu, Marinic Dobrin, , Evaluarea

intreprinderii, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti , 2007;

2.

Ifnescu A., Robu V., Anghel I., Evaluarea ntreprinderii, Ed. Tribuna Economic, Bucureti, 2001;

3. Prof. univ. dr. Marin Toma, Initiere in Evaluarea Intreprinderii, Ediia a III- a

revizuit -Editura CECCAR, Bucureti, 2009; 4. Vintil G., Diagnosticul financiar i evaluarea intreprinderilor, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1998;

33