Aventura din gradina Am citit intr-o zi copii eram noi amandoi de Mihai Eminescu si-mi trecu prin cap

sa imi creez si eu o poveste despre copilarie pentru ca vreau sa-mi amintesc cand voi fie eu mare. Am iesit in strada sa ma joc cu prietenii , dar era pustiu. Am intrat in casa suparata si am intrebat-o pe mama daca mai sunt carti de poezii ale lui Eminescu, iar mama dand din umeri mi-a zis ca a dus cateva carti in pod si sa caut acolo. Urcand pe scari, scartaia lemnul si ma uitam in jos cand am dat cu capul de usa podului. Am deschis-o si am intrat fascinata. Nu stiam unde sunt, parca era alta lume, alt univers, era plin cu vechituri care pentru parinti nu mai contau, dar pentru mine da. Scotocind prin lucruri am auzit afara niste rasete de copii, parea vocea Anei si a lui Stefan, dar se mai auzeau cateva voci, asemanatoare lui Maria si Andrei, dar se auzeau din diferite parti. Nu stiam pe unde sa ma uit cand am dat de un geam micut si prafuit si nu se vedea absolut nimic, dar cu degetelele am sters o particica si mi-am vazut prietenii jucand prinsalea. Am deschis fereastra cu greu si imediat am scos capul afara strigand ca din gura de sarpe dupa ei zicandule ca am descoperit ceva super. Entuziasmati au dat navala in casa si erau s-o doboare pe mama, erau sa rupa scara, dar bine ca nu s-a intamplat nimic din toate astea. Cu ochii stralucind au urcat in pod si au inceput a scotoci gasind niste haine vechi si niste palarii caraghioase, am gasit si cateva peruci si niste pantofi mari, care bineinteles ca nu ne veneau, dar i-am luat in picioare. Maria a gasit o cutie cu maruntei si bani de hartie vechi, le-am pus fiecaruia cate 10 banuti in buzunarele imense ale hainelor prafuite si iar am inceput sa mai cotrobaim. Andrei a gasit o busola si un cutit care era rupt, iar Stefan a gasit un cos de paie foarte mare in care incapeam toti si au mai descoperit niste broscute de portelan si jucarii de plus cum ar fi o pisicutza care avea un ochi de nasture si un catel care avea o labuta rupta si am mai gasit pansament si o paturica colorata pe care le-am aruncat in cosul de paie. Tot ce am gasit am trantit in cosul mare, iar baietii l-au carat in gradina. Am luat furtunul si am udat peste tot in gradina pentru a semana cu o mlastina, apoi am asezat broscutele si pe iarba am pus pisicuta si catelul. Ana si Maria au asezat patura in copacei si cosul dedesupt ca sa para un balon. Am asezat niste pungulite cu nisip pe langa el. Gata, acum putem incepe jocul: Stefan vindea balonul, iar restul exploratori si cumpara balonul pentru a pleca intr-o aventura mirifica. Cand am pornit ne-am lovit de tot felul de pasari, dar cand am aterizat am ajuns intr-o mlastina cu broscute, iar noi fetele ne-am speriat, apoi am mai mers si am dat peste cainele ranit si cum aveam bandaj l-am vindecat, iar pisicuta n-ea aratat pe unde sa mergem pentru ca busola era defecta si intr-un sfarsit am iesit din acea mlastina si am fost salvati. Mama n-ea vazut si ne-a dat o alta idee. Data viitoare sa facem o barca si sa navigam pe mare, iar noi am fugit in pod sa ne pregatim pentru aventura, deabea asteptam ziua de maine, si am continuat asa toata saptamana si dupaia ne mutam in podul altcuiva. Ne distram atat de bine incat am uitat ca se terminase vacanta, dar la scoala am fost cei mai buni pentru ca am citit poeziile lui Mihai Eminescu.