ASISTAREA SI CONSILIEREA IN FAZA TERMINALA.

CONSILIEREA DE DOLIU - HIV

medicina ASISTAREA sI CONSILIEREA N FAZA TERMINAL . CONSILIEREA DE DOLIU
n prezent, SIDA este considerata o boala cronica, deoarece speranta de viata a persoanelor atinse de aceasta a crescut simtitor n ultimii ani. Dar, cu toate ca exista un tratament pentru a-i ncetini evolutia, nca nu s-a descoperit cum se poate vindeca aceasta boala. Astfel ca, prin evolutia ei si aparitia unor infectii oportuniste, SIDA ramn 22522o142w e nca o boala incurabila, iar decesul persoanei bolnave - previzibil. Infectia HIV reprezinta nca echivalentul unei condamnari la moarte. Cuvntul "doliu" vine din latina si nseamna "dolere/durere", fiind o suferinta ce descrie profunda rana sufleteasca pe care o ncearca orice om la pierderea unei fiinte dragi. Statisticile despre incidenta factorilor de stres situeaza moartea partenerului de viata pe primul loc, iar moartea unui parinte sau a unei persoane apropiate pe locul cinci1[1]. Consilierea de doliu este parte a procesului de sustinere emotionala a persoanelor care au suferit pierderea unui copil infectat cu HIV, a unui membru al familiei sau a unei persoane apropiate. Exista conceptia, gresita spunem noi, ca cineva care are n familie o persoana seropozitiva si stie de mult timp acest lucru este pregatita pentru pierdere. Niciodata cineva nu este cu adevarat pregatit pentru asta, nici chiar cnd sta n spital alaturi de persoana bolnava pentru lungi perioade de timp, nici chiar cnd ntelege de la medici si din rezultatul analizelor ca nu mai exista nici o speranta pentru vindecare. Uneori decesul se poate produce destul de repede, prin aparitia unei boli cu evolutie galopanta, lasndu-i pe ceilalti ntr-o stare de soc. Alteori, poate surveni dupa o suferinta mai ndelungata, timp n care li se comunica parintilor sau partenerului vestea unui deces iminent, care poate surveni oricnd. Indiferent de situatie, pierderea este nsotita de suferinta profunda. Atunci cnd moartea se produce, vechile suferinte ale unor pierderi trecute sunt reactivate, reapar n prezent, suprapunndu-se durerii actuale. Membrii familiei si prietenii ncep sa se ntrebe de ce nimeni nu ia nvatat cum sa faca fata pierderii. Acestia pot experimenta sentimente de anxietate, furie, disperare. Starea de doliu care se instaleaza este deci agravata, iar interventia terapeutica trebuie sa aiba n vedere si evenimentele din trecut, care nu au fost depasite. De aceea, n perioada premergatoare decesului, este important ca persoanele afectate de aceasta boala sa vorbeasca despre ceea ce simt cu privire la despartire, de a-si descarca sentimentele pe care le experimenteaza n fata inevitabilei pierderi. Orice individ care se confrunta cu decesul unei persoane apropiate trece prin mai multe faze ce se constituie n asa numitul "travaliu de doliu": 1. Faza de recunoastere efectiva a mortii

 

este o realitate care are nevoie sa fie concretizata pentru a se putea trece la alte etape; este de fapt o faza de soc si negare, ce presupune: - refuzul de a recunoaste realitatea - anestezia emotiilor - nevoia de a vedea pentru a crede - agitatia care precede linistea - prima confruntare cu absenta - episoade de descarcare emotionala

2. Faza de cautare, care presupune:

    

fuga cautarea reactiile anturajului perioada cautarii perceptia defunctului

3. Faza de recunoastere si acceptare deplina a durerii

  

durerea nu poate fi evitata cea mai eficienta modalitate de a depasi durerea este chiar trairea ei recunoasterea, validarea si exprimarea tuturor emotiilor

4. Faza de restructurare
  

redefinirea relatiei cu celalalt si cu lumea redefinirea relatiei cu defunctul redefinirea relatiei cu sine nsusi

Infectia cu HIV nu este apanajul vrstei adulte sau doar a unor categorii de persoane, cu comportament la risc. Aceasta maladie nu tine cont de vrsta, rasa, religie, etnie, etc. Sunt, deopotriva copii si adulti infectati. Drept urmare si decesul poate sa apara la orice vrsta. Atunci cnd n procesul de doliu sunt implicati si copii (fie ca trebuie sa accepte decesul unui parinte, fie ca este vorba sa accepte propria soarta) persoanele care-i au n ngrijire trebuie sa detina informatii despre evolutia conceptului de moarte la copii. Un aspect comun n studiile asupra pierderii este acela ca multi ngrijitori nu sunt constienti de gndurile si sentimentele copilului n momentele ce preced despartirea. Nu numai ca subestimeaza nevoia copilului de a fi informat, dar ei subestimeaza intensitatea, ntinderea si adncimea reactiilor copilului. Astfel ca, se poate ajunge la retragerea emotionala a copilului n fata durerii ngrijitorilor, a disperarii exprimate verbal si nonverbal. Copilul se poate simti confuz n fata reactiilor intense ale acestora, reactii pe care nu este capabil sa le prelucreze. Copilul mic infectat HIV nu realizeaza dimensiunea dramei, ncepe prin a nu sti ce este moartea, apoi - pentru ca nu o ntelege - o neaga. n a doua etapa, moartea este asimilata cu o boala lunga, cu o disparitie provizorie. Astfel, ntre 3 si 5 ani moartea este vazuta de catre copil ca temporara si reversibila. Copilul la aceasta vrsta considera moartea ca o continuare a vietii. El crede ca persoana moarta aude, gndeste, mannca. Pna la vrsta de aproximativ 9 ani copilul personifica moartea si si-o imagineaza ca o fiinta ntunecata, nfricosatoare si scheletica, dar nu se vede pe el mort. Copilul la aceasta vrsta se poate gndi la moarte ca la un trup mort, fara sa faca distinctie ntre cele doua concepte. El nu poate ntelege conceptul, pentru ca moartea nu exista n propriile

lor gnduri. Putem spune, deci, ca n copilarie problema mortii este ignorata si, cnd are loc, moartea nu este nteleasa. ncetul cu ncetul, survine ntelegerea procesului biologic, reprezentarea bazata pe fapte sociale, ultimul element achizitionat - dupa vrsta de 9 ani - fiind tocmai caracterul ireversibil si universal. Fara o experienta personala, copilul nu poate ntelege moartea. n adolescenta ideea mortii se contureaza ca o anomalie pe seama careia se constituie marea teama si marile iluminari launtrice. Adolescentul nu are cum sa-si dezvolte atitudini mature despre moarte, nu are n vedere pericolul, desi ntelege ca moartea este un fenomen prin care trece orice individ.