Aprecieri critice Lucian Blaga - Tudor Vianu "Pana acum, arta lui Blaga a fost a nascocitorului de comparatii iscusite

sau mai tarziu a imagistului. Pentru expresia unui sentiment anumit se ntrebuintau imagini succesive, care obtineau prin convergenta lor sugestia dorita, asa cum forma unui tarm este produsa de bataia repetata a valurilor n aceeasi directie. Prin procedeele acestei tehnice, poezia lui Blaga se dezvolta mai mult n durata decat n spatiu. Aglomerarea detaliilor ei nsuma un efect de intensitate, fara sa descrie si o figura spatiala. Din aceasta pricina Blaga putea neglija toate prescriptiile prozodiei traditionale, care au tocmai rolul de a limita expresia poetica si de a o constrange ntr-un desemn precis, nca din volumul "In marea trecere" apare ntr-acestea cate o rima, dar abia n "Lauda somnului" si, cu mai multa staruinta, n "La cumpana apelor", versurile sunt stranse n unitati metrice regulate. Aceasta spatializare a gandirii poetice corespunde si cu o atentie mai vie acordata lumii exterioare. Caci daca altadata imaginile aveau o pura functiune interna si n tumultul sentimentului pe care l purtau ele se diformau fantastic, acum gasim ncercari de a prinde lumea vizibila n pitorescul ei mai neamestecat, cum sunt pastelele aduse dintr-o calatorie n Sud, a carei amintire poate fi identificata aci. Dar noul volum are o nsemnatate nca mai mare pentru evolutia interioara a lui Blaga. Nelinistea mai veche a poetului, sentimentul dureros al trecerii si destramarii par a se linisti n intuitia a doua permanente, care i lipseau pana acum: continuitatea prin procreatie si prin pamant, al carui simbol se regaseste n acest detaliu caracteristic al peisajului nostru, cumpana apelor". Tudor Vianu, "Lucian Blaga poetul", Gandirea, XIII. nr. 8, decembrie 1934, p. 305 310 Aprecieri critice Lucian Blaga - Ion Pop "Cum se poate vedea, mitologia cuvantului schitata n "Hronic" este n deplin acord cu toate aceste deschideri ale imaginarului subordonate n grade diferite figurii originare a spatiului-matrice. In perspectiva definirii discursului liric, acest spatiu originar se suprapune taceriintuneric al cuvantului, noapte n care cuvantul nu e mort,ci mai degraba continut ca latenta, ca n asteptarea unui moment fericit cand obscuritatea sa primara si lumina rostirii n lume vor putea fi mpacate, n asa fel ca verbul sa se spuna ca lume. Caci, pentru a-si respecta statutul, poetul trebuie sa vorbeasca. Insa aceasta vorbire a sa sugereaza Blaga trebuie sa ramana solidara, n substanta ei cu acea tacere initiala, n care logosul e doar virtualitate, n care se contopesc toate cuvintele. Poetul ntoarcerii la origini aspira la un fel de restaurare a virtutilor magice ale cuvantului, astfel ncat ntre nume si obiectul denumit sa se pastreze o relatie de participare-identificare". Ion Pop, Lucian Blaga, universul liric, CR, 1981, p.224.

Aprecieri critice Lucian Blaga - Stefan Aug. Doinas "Se poate, totusi, vorbi si de o reala inventie de mituri proprii n poezia lui Lucian Blaga? Raspunsul mi se pare negativ, daca vedem n mit o forma literara simpla, de tipul celor puse n lumina de A. Jolles. Dar el poate deveni pozitiv, daca ne gandim la o forma de gandire mitica, manifestanduse nu atat n scenarii mitice, cat n comportamente specifice, adica actualizand tocmai ceea ce ganditorul numea latentele mitice ale unui obiect empiric sau fiinta individuala." Stefan Aug. Doinas. Lectura poeziei, C.R.. Buc, 1980, p. 51. Aprecieri critice Lucian Blaga - George Calinescu "Desi purtand un nume spiritual, aproape ascetic, volumul "Pasii profetului" era o culegere bucolica. Mai mult decat profetul de tarana care leaga tainice corespondente n cosmos dincolo de vreme si loc, sau sta n colocvii simbolice cu duhul pamantului, dupa formula doctorului Faust sau a neomenosului Zarathustra, mai mult dect chiotele cu care se simuleaza o vitalitate ce vrea sa ia parte, dincolo de trupul trecator, la nsasi viata universului era vrednica de observat acolo tocmai supunerea spiritului la invazia unei realitati campestre n chipul stancilor, maracinilor, scailor, lacustelor n plete si a miresmelor de smochini. Pentru ca sa fii cu adevarat bucolic, trebuie sa te cobori cu simturile pana la granita n care trupul ia cunostinta de lume, iar spiritul este atat de adormit cat imaginea sa nu devina o interpretare; trebuie, cu alte cuvinte, sa cazi n acel subconstient al purei vieti fiziologice, unde numai amortita identitate a Eului trage un hotar ntre vegetal si anim animal si simturile traiesc de la sine cum canta greierul la soare. O astfel de confundare a subiectului n obiect, care, ucisa cu constiinta, duce la formularea panteismului, arunca spiritul ntr-o somnolenta amorfa si monotona, fara putinte de dezvoltare. Fara visul din suflet, somnul este egal pretutindeni si de nepovestit. De aceea inspiratia poetului este scurta si fara naratie, ca somnul fara vise sau ca un bazait printre bozii. Versurile trebuiesc repetate ca descantecele, pana la amagirea constiintei, pana ce duhul ni se risipeste anonim pe deasupra lanurilor si helesteelor. Mai mult decat o amintire mitologica, Pan este n bucolica d-lui Lucian Blaga expresia moderna a sentimentului panic, o mitificare a unei morbiditati agreste, ce uneste ntr-un singur simt pietrificarea, descompunerea vegetala si somnul rozatoarelor reci. [...] Cu el si face loc n lirica noastra, peste vechea idila, un simt dinamic al naturii, nu fara un element de miracol panteistic. O minune : zice poetul undeva puterea asa de frageda a mugurului proaspat nvinge si rupe scoarta cea mai tare si mai dura a unui arbor. Pan are aceasta voluptate tactila de a controla aparitia miraculoasa, vegetala si animala, a mugurilor si a cornitelor. [...] Ca Pan e orb nu e de mirare: daca n ordinea teoretica el este ruda cu Marele Orb din Zamolxe, personificare mitologica a miracolului cosmic, divin pretutindeni si nestiutor de sine, n ordinea poetica este o coborare sub realitatea schematica pe care ne-o da ochiul, la presimtirea interna a vietii.

Marele Orb presimte deci viata n care este amestecat prin ntunecate senzatii de racori silvestre si baloasa tarare a melcilor n barba [...]. Poezia d-lui Blaga este fara constiinta, fara cer si fara miscare. Ea se nfaptuieste la radacinile ierburilor si macilor, n stare de somnolenta impersonala, cu urechea spre inima pamantului si cu o fixitate acuta a ochiului si auzului n actul de delimitare a regnurilor, amestecate ntr-o m-meza prudenta. Din teama de divinitate si mimetica, ochiul poetului duce examenul fenomenelor pana la antropomorfizare si mitologie: o miscare scurta n papura poate fi nimfa cu par de matasea broastei; doi melci, ochii nchisi ai lui Pan ; un manunchi de muschi, parul unei fapturi mpadurite. Aproape de pamant ochiul pierde proiectia normala a lucrurilor pe orizont si da fenomenelor marunte diformitati halucinante. Culcat n imensitatea lanurilor, omul vede pe aceeasi ntindere melcul si boul, vrejul si luna, picioarele paianjenului si fulgerele, malul marii de secara si lumile marunte ale arachnidelor. Sentimentul mortii nu se deosebeste de cel al vietii decat printr-o mai larga dispersiune a Eului n multiplicitatea cosmosului. Incetarea sunetului si vegetalizarea tactului sugruma Timpul si cufunda individul n nemarginire: Atat de singur sunt, ca de mult uitat-am sa mai fac deosebire / Intre mine si-ntre lucruri." Daca, asadar, bucolicul se nfatiseaza de cele mai multe ori ca sensibilitate panica, nu lipseste pastorala, ruralismul si idila campestra. Intalnim ciobani ntarziati pe uliti, cateun batran cu miros de ger n lana, boboci de gasca sub ulmii stravechi, capre care lasa laptele prin buruieni si alte aspecte ale unei vieti mai specific rurale". George Calinescu, "Lucian Blaga", n Gandirea, VIII, nr. 2, febr. 1928. Aprecieri critice Lucian Blaga - Ion Barbu "Poemele luminii aparura acum noua ani. Neancorporate, cu albul de atunci imposibil de sustinut al unor statui-idei, cerul n care se petreceau ramanea ignorat; predicat numai didactic, prin cateva imagini, foarte meditate. O astfel de poezie, din care versul legiuit: numar consolidator si incontrolabila traditie, era exilat precum latineasca din liturghii luterane putea multumi ? Insasi veghea cercetatoare a d-lui Blaga a ndepartat-o cea dintai. De fiecare trei ani, trei victorii. Si astazi, cu "Lauda somnului", iata-l, ca Alexandru, descoperit la marginea mparatiei extreme. Tara lui Porus sta, n munti, ntemnitata. Poate nu i se va nchina niciodata. Insa faptul nsusi de a fi indicat-o, de a fi constrans-o sa corespunda ntr-o unica zi triunghiului de lance care e toata vointa sa : faptul de a fi croit un mare drum pana acolo, de a fi creat-o ca miscare, mai nainte de a o fi probat ca substanta nu este el nsusi poezie ? D-l Blaga stie precis unde trebuie cautata poezia. Propriile sale investigatii si experiente fraterne din acesti ultimi noua ani l obliga sa cunoasca principiul poeziei ca o

spiritualitate a vizualitatii: Geometrie nalta si sfanta. Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Probleme de distribuire a unei lumini calitative se ridica aproape insolubile. In ce chip vei realiza imanentul, n ce chip vei nlatura placatul ? Nu e aici o necuvenita preocupare pictoriceasca. Lirica nu poate fi umpluta de toata coloristica sau de toata muzica. E mai bogata, ntr-un fel, si mai saraca, ntr-altul, decat amandoua. Dar cuprinderea, si spirituala, nu se poate lipsi de elementele intelectuale, aritmetice, ale unei melodice simple, ale unei strangeri complimentare de colori. Acestea sunt esente si ca atare trebuiesc asociate corpului liric. Astfel, d-l Blaga propune la randu-i un anumit verde, ca veridica lumina a filonului nocturn, visul. Lumina de asemenea: a zodiilor, a Mormantului sarit din peceti la cutremur, a puntilor nevertebrate dintre pamanturi si redutabile ,si ultime judecati. Somnul cu grafica lui variabila, cu deplasari rasunatoare conciliate n unitatea paduroasa si contradictorie a creatiei, e o forma de existenta mult mai complecta ca existenta diurna. Intronat acolo, sta Sufletul, categorie careia Edgar Poe i facea sa corespunda timpul strict al poeziei. Aceasta nuanta trebuie retinuta si identitatea riguroasa denuntata, poezia fiind de asemenea opera de vointa si descrimiriare. Eroarea suprarealista consta tocmai n confundarea legaturii merledrice dintre experienta-somn si actul-poezie cu una eloedrica. Inchide poezia d-lui Blaga aceasta experienta ? Mai putin ca teatrul lui, cred eu. Fapta se desfasoara n chiar camarile incongruente ale visului. Solemnitatea "Laudei somnului" vine din alta parte. O alta memorie se oblitereaza aici, memoria colectiva a rapsozilor si profetilor proclamand istorii mplinite sau numai necesare. Durata speciala a poeziei d-lui Blaga e durata Fabulei, vis al umanitatii. As scrie pe cartea d-lui Blaga versul rilkeean care i se potriveste: ...Und wie Legenden weit, und uber-wunden / "...Si ca legenda de ndepartat si biruit" /. Subliniind acel Uberwunden, n onoarea viitoarelor sale poezii. Astfel, versurile d-lui Blaga, cateodata de o rara puritate ("Intoarce-ti fata catre parete / Si lacrima catre apus"), au miscarea si descusutul literaturii profetice (Nu nsa si indiscretia). Versurile devin versete"... Ion Barbu, "Legenda si somnul n poezia lui Blaga", Ultima ora, nr. 49, 24 febr. 1929. Aprecieri critice Lucian Blaga - Pompiliu Constantinescu "Culegerile de poeme din "In marea trecere" Lauda somnului" si "La cumpana apelor" alcatuiesc un ciclu omogen n lirica d-lui Blaga; ele caracterizeaza, n cel mai nalt grad, drama cunoasterii, nevindecabila tristete metafizica n care se zbate sensibilitatea sa. Volumul "La curtile dorului" are cu totul alt timbru sufletesc; aci constiinta poetului nu se

mai cufunda n abisuri si nu se mai lasa ispitita de un absolut imposibil de captat; peste aleanuri si mistere nedezlegate se aseaza parca o liniste suava, peste enigme se asterne o vasta seninatate. O lirica a tainelor ncepe sa se ntrevada n penultimul sau popas; acest ocol al misterelor se intensifica n "Nebanuitele trepte" (ce titlu semnificativ !), nimband ntreg ciclul de o stravezie aureola, n care spiritul pluteste si parca se si limpezeste. Misticismul ce se banuieste a fi cuprins n titlul volumului este, n realitate, un indefinit simt al misterului, tari succesiv joc de lumina si penumbra, care nu mai urmareste sa capteze nimic altceva decat misterul ca atare. Poetul n-a parasit felul sau definitoriu, pe care-l identificam n toate volumele anterioare; un scurt poem ca "Autoportret" configureaza sensul misterelor de care e nsetat [...], adica e n perpetua cautare a esentelor lumii, echivalente cu misterele. Sufletul i este capabil de revelatii noi, alinatoare prin ivirea brusca a unui mister. [...] O asemenea revelatie nu se petrece cu mai putina fervoare decAt drama tristetii metafizice-, n care s-a zbatut altadata. Ermetismul de structura al liricii d-lui Blaga nu s-a alterat totusi; revelatia misterului este ea nsasi ermetica, fiindca e o stare de lirism metafizic, si nu o descifrare rationala a tainelor. [...] Fiecare imagine, adaugata imaginei anterioare, adauga si o revelatoare lumina interioara, dar, pana la sfarsit, ti dai seama ca senzatia de mister se potenteaza prin ceea ce parea ca se stinge; misterul nvaluie, ca o suprema revelatie, totul. Ermetismul si pastreaza sugestia de clar si obscur, adancind si mai mult tainele. [...] Alcatuita din motive variate. Nebanuitele trepte sugera totusi o atmosfera spirituala foarte omogena si ne indica fara ndoiala ca inspiratia d-lui Blaga nu s-a istovit. O fervoare launtrica strabate fiecare poem, un fel de muzica stranie nstruneaza mersul circular al imaginilor, care, pline de plasticitate, n-au totusi o valoare picturala". Pompiliu Constantinescu, Vremea, 696, 2 mai 1943. Daniel Dragomirescu: Lucian Blaga i receptarea sa critic ntre poeii de marc afirmai n epoca interbelic, Lucian Blaga reprezint, fr ndoial, un caz particular. Spre deosebire de Tudor Arghezi, pe ct de admirat de unii, pe att de contestat de alii, de George Bacovia, n tineree mai mult subestimat dect preuit, de Ion Barbu, suspectat c scrie pentru a epata un anumit public (Ov. S. Crohmlniceanu spunea c, n epoc, ideea c autorul Domnioarei Hus ar fi putut figura n manuale colare trecea drept o glum), opera poetului din Lancrm a avut parte, de la bun nceput, de recunoatere critic aproape unanim. Recomandat ateniei publice de ctre Sextil Pucariu, reputatul savant lingvist, Lucian Blaga a reuit sa capteze, chiar din anul debutului su poetic (1919), elogiile incomodului Nicolae Iorga, fostul mentor smntorist, partizan al eticului

i al etnicului n literatur, iar, la polul opus, s i le adjudece pe acelea ale lui Ovid Densusianu, adept i propagator al modernismului de factur declarat simbolist de la Viaa nou. Ulterior, dar nu peste mult timp, poezia lui Lucian Blaga s-a bucurat de recunoatere din partea unor personaliti de orientri diferite, precum Eugen Lovinescu, Mihail Ralea, Tudor Vianu, Panaitescu-Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, erban Cioculescu, Vladimir Streinu, George Clinescu, Petru Comarnescu, Nichifor Crainic, Ion Barbu, Ion Pillat, Alexandru Philippide, spre a nu-i meniona dect pe unii dintre cei mai cunoscui literai ai vremii. n perioada comunist cnd, dup 1964, Lucian Blaga este recuperat oficial i ajunge, alturi de Ion Barbu, George Bacovia i Tudor Arghezi, n manualele colare, opera sa ntrunete din nou aprecierea unanim din partea unor critici de tendine diferite, ntre care Ov. S. Crohmlniceanu, N. Manolescu, N. Balot, E. Simion, t. Aug. Doina sau din partea mai specializailor George Gan, Alexandra Indrie i alii. Cert este c meritul unei prime radiografii de ansamblu a liricii blagiene i revine lui Eugen Lovinescu, care vede, cu intuiia sa critic remarcabil, n tnrul poet pe unul dintre cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre, plasndu-l mai nti n rndul modernitilor ( n Istoria literaturii romne contemporane din 1926, la cap. Contribuia modernist a Ardealului), spre a-l transfera apoi, potrivit cu principiul dialectic al revizuirilor, n rndul tradiionalitilor (n Istoria literaturii romne contemporane, ediia din 1937). Memorabil rmne identificarea surselor lirismului blagian de ctre mentorul Sburtorului n cuprinsul acestei din urm lucrri: Expresionism poetic, iar alteori o cugetare plasticizat, uor de transpus ntr-o schem foarte simpl; fixarea unei impresii sau a unei constatri de ordin intelectual prin procedeul comparaiei () iat mecanica poeziei lui Lucian Blaga. Desigur, indicnd comparaia drept modalitate fundamental de expresie poetic, Lovinescu avea n vedere, de fapt, metafora, care nu este altceva dect o comparaie de rang superior. Aceast observaie de esen o regsim apoi la ali critici literari importani ai epocii, P. Constantinescu socotind i el, de exemplu, c subiectivismul viziunii (lui Blaga) e proclamat fi, fie prin discursivitate, fie prin procedeul stabilirii unei corespondene explicite ntre un peisaj i o stare afectiv (n Figuri literare, Editura Vremea, Bucureti, 1938). Imagismul poeziei blagiene este, totui, privit cu o anumit rezerv de ctre tnrul George Clinescu, care gsea cu cale s remarce destul de caustic urmtoarele: Ni se vorbete n privina asta de o poezie de imagini i de senzaii, definiie care nu ne poate mulumi pe deplin (aluzie polemic la cele afirmate nu cu mult timp nainte de Lovinescu n Istoria sa nota red.) ct vreme tim c asta este tocmai anularea prin imagini a gndurilor

i a sentimentelor (n eseul Lucian Blaga, publicat n revista Gndirea, nr. 2 / februarie 1928). n demersurile sale critice, George Clinescu accentueaz asupra panteismului poeziei blagiene: De la nceput poetul se revela un panteist bucolic () (n Istoria literaturii romne, p. 876), iar n alt parte consider c Panteismul sau, mai bine zis, panismul, se nfptuiete cu mijloace artistice superioare (op. cit.). Referinele la panteismul poetului lipsesc la Eugen Lovinescu. Le regsim, ns, la Mihail Ralea, care, naintea lui George Clinescu, vorbea despre temperamentul mistic al poetului i despre panteismul volumului n marea trecere: Panteismul se vede din versurile: Viaa mea a fost tot ce vrei, / cteodat fiar, / cteodat floare, / cteodat clopot ce se certa cu cerul (n Viaa romneasc, nr. 5/1924). O evident not de discordan n aprecierile critice apare, n mod surprinztor, la Eugen Lovinescu, din perspectiva cruia lirismul blagian nar fi destul de pregnant. Poetul reduce observa criticul emoia la senzaie, ceea ce evideniaz tocmai insuficiena lirismului modern (n Critice, VII), tot astfel precum el i pare a fi nu numai antisimbolist, dar i antiliric (n Critice, IX), n fine lirismul d-lui Blaga se reduce () la un impresionism poetic (ibid.). Sub o form atenuat, ideea este reluat i de Pompiliu Constantinescu: Discursivitatea atenueaz lirismul (n revista Vremea, 1933). Dimpotriv, G. Clinescu remarca, pe bun dreptate, n poezia lui Blaga suflul liric autentic (n op. cit.), iar Ov. S. Crohmlniceanu accentua: Poezia lui Blaga este de un lirism intens, extatic () care atinge vibraia copleitoare a pnzelor lui Van Gogh (n Literatura romn ntre cele dou rzboaie mondiale, vol. II). Ceea ce ni se pare riguros exact. Era n eroare, deci, Lovinescu prin situarea poetului sub zodia impresionismului francez, cu care Blaga avea prea puine afiniti. n realitate, era vorba de influena expresionismului propagat din Viena i Berlin, Blaga avnd, cum bine se tie, o solid cultur german, ca i Eminescu mai nainte. Mai puin inspirat este ncercarea lui Crohmlniceanu de a-l delimita n mod prea categoric pe Blaga de orientarea gndirist: Poziia lui n mijlocul lor e mai mult dect curioas, el ne apare propovduind o doctrin ale crei teze fundamentale i sunt strine (op. cit.). nsui G. Clinescu evidenia afinitile poetului cu cercul Gndirii, atunci cnd consemna: Nu putem s nu apropiem () panteismul mistico-bucolic al lui L. Blaga de iconografia pastoral i bizantin a pictorului Demian (op. cit.), iar n alt parte: n Lauda somnului stilul devine liturgic i Aleluia rasun peste tot. ngerii miun pe pmnt etc. n acelai sens se pronunase anterior E. Lovinescu (a se vedea Istoria literaturii romne, ed. 1937).

Un subiect de controvers ntre critici a fost i calificarea lui Blaga drept poet solar. Aseriunea a fost lansat n 1962, nu mult dup moartea poetului, ntr-un studiu critic, de ctre Eugen Simion, care scria: Blaga este acum () un poet al facerii () Blaga devine un poet solar, sudic (reluat n postfaa la volumul Ce aude unicornul, Ed. Minerva, Bucureti, 1975). In acelai sens s-a pronunat i George Gan, specialist cunoscut i recunoscut n opera blagian (autor, ntre altele, al studiului Opera literar a lui Lucian Blaga, Ed. Minerva, Bucureti, 1976). La acest din urm specialist face referire, n volumul Sporind a lumii tain. Verbul n poezia lui Blaga (Ed. Minerva, Bucureti, 1981), Alexandra Indrie, care respinge n termeni viruleni teza despre Blaga poetul solar. Convins c la Blaga elementul solar este situat n exterior, autoarea menionat demonteaz tot eafodajul critic al d-lui G. Gan, transformnd argumentele critice ale acestuia n contraargumente i conchiznd c dimpotriv poetul (este) categoric un selenar. i Dumitru Micu ar fi greit, crede Al. Indrie, fiindc a limitat la vitalism simbolistica luminii blagiene, dar de aceast eroare se fac responsabili chiar Lovinescu i Clinescu cei doi zei ai criticii literare la noi, care, nefiind deloc structuraliti la vremea lor, ar fi fcut n mod impardonabil confuzie ntre categoria identitii i categoria alteritii. Dincolo de asemenea turbulene critice, care ns nu vizeaz opera, ci posibilitile ei de interpretare, se profileaz imaginea unui Lucian Blaga unic i monumental n spaiul poeziei romneti din secolul XX, un autor cruia nici un critic i nici un confrate de breasl nu i-a pus la ndoial vreodat n mod serios valoarea de excepie. Referinte critice Se poate, totui, vorbi i de o real invenie de mituri proprii n poezia lui Lucian Blaga? Rspunsul este pozitiv dac ne gndim la o form de gndire mitic, manifestndu-se att n scenarii mitice, ct n comportamente specifice, adic actualiznd tocmai ceea ce gnditorul numea 'latentele mitice' ale unui obiect empiric sau fiin individual. tefan Augustin Doina, Lectura poeziei. CR, Bucureti, 1980 Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut literatura romn pn acum: imagini neateptate i profund poetice. Pentru a reda impresia linitei, el cel dinti a auzit zgomotul razelor de lun btnd n geamuri. Imaginea nu este unul din elementele poeziei lui Lucian Blaga, ci pare poezia lui nsi. Din poezia lui Blaga reiese o bucurie de a tri, un optimism, nu conceptual, ci pur senzorial; senzaia proaspt ntreine mulumirea vieii. Gsim deci n poet i o unitate sufleteasc i o oarecare atitudine. Eugen Lovinescu, "Critica i literatura IV", Sburtorul literar.I, 22, 11 febr., 1922

Poeziile lui Blaga sunt buci de suflet, prinse sincer n fiecare clip i redate de o superioar muzicalitate n versuri care, frnte cum sunt, se mldie mpreun cu micrile sufleteti nsei. Aceast form elastic permite a se reda i cele mai delicate nuane ale cugetrii si cele mai fine acte ale simirii. E si filosofie nuntru, o melancolic, dar nu deprimant filosofie, care leag mpreun toate aspectele dinafar ale naturii i, nluntru, toate micrile prin care i noi i rspundem. Nicolae Iorga, "Rnduri pentru un tnr", n Neamul romnesc. 1 mai 1919 Ca teorie a cunoasterii adoptieste un pas de o importanta enorma pentru viata spirituala, caci teoria cunoasterii nu este o simpla teorie intre multe altele, ci inceputul stralucit sau dezastruos al unei adanci sau marginite conceptii despre lume. L.Blaga