CUPRINS: PARTEA I 1. 2. 3. 4. 5.

Conceptul de decizie manageriala Definirea si structura sistemului decizional al firmei Abordari moderne ale procesului decizional strategic Rationalizarea si modernizarea sistemului decizional Metodologia de reproiectare a sistemului decizional

PARTEA II 1. Particularitati principale ale Interactiv S.A. 2. Elaborarea documentelor de fondare a firmei 3. Concluzii

SISTEMUL DECIZIONAL AL FIRMEI

pozitie privilegiata. Nici un alt element din cadrul societatii comerciale sau regiei autonome nu are o specificitate manageriala atit de pronuntata si un impact atit de mare in toate planurile activitatilor si rezultatelor sale. Acestea sunt principalele ratiuni care ne determina sa incepem tratarea componentelor managementului firmei cu sistemul decizional. 1. Conceptul de decizie manageriala 1.1. Importanta si definirea deciziei manageriale si a procesului decizional Decizia constituie un element esential al managementului, fiind instrumentul sau specific de exprimare cel mai important. Nivelul calitativ al conducerii unei unitati se manifesta cel mai bine prin deciziile elaborate si aplicate. In literatura de specialitate exista o multime de definitii pentru decizie. Pe baza datelor oferite de practica decizionala, a fost formulata definitia deciziei astfel: Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective. Din examinarea acestei definitii rezulta ca decizia implica in mod obligatoriu mai multe elemente:
y y y

unul sau mai multe obiective; identificarea mai multor variante pentru atingerea obiectivelor; alegerea sau selectarea.

Decizia este un act specific speciei umane, cu toate ca unii autori de lucrari in domeniul managementului afirma ca deciziile se manifesta si in regnul animal sau vegetal. Pentru management, prezinta interes cu prioritate decizia manageriala care poate fi definita ca acea decizie care are urmari nemijlocite asupra deciziilor, actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane. Principalele elemente care deosebesc decizia manageriala de cotidiana decizie personala sunt:
y

Decizia manageriala, care implica intotdeauna cel putin doua persoane: managerul, cel care decide si una sau mai multe persoane, executanti sau cadre de conducere ce participa la aplicarea sau concretizarea deciziei. De aici rezulta o prima sursa de complexitate si dificultate superioara a deciziei manageriale in comparatie cu decizia personala. Decizia manageriala are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui singur individ. In conceperea si realizarea deciziei este necesar sa se aiba in vedere caracteristicile privind postul, interesele, pregatirea, motivarea, potentialul membrilor grupului respectiv. Intotdeauna decizia manageriala determina efecte directe si propagate economice, umane, tehnice, educationale, etc., cel putin la nivelul unui compartiment al firmei. Deciziile strategice au consecinte la nivelul societatii comerciale sau regiei autonome in ansamblul sau.

Aceste deosebiri argumenteaza responsabilitatea sensibil mai mare pe care o implica decizia manageriala in raport cu decizia personala, din pacate subapreciate, cu efecte negative asupra activitatilor si rezultatelor firmei. In practica societatilor comerciale si a regiilor autonome, decizia manageriala imbraca doua forme: - act decizional (predomina cantitativ in cadrul firmei); - proces decizional (specific deciziilor mai complexe). Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decident, nu mai este necesara o culegere de informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale se afla experienta si intuitia managerilor.

manageriala. Data fiind varietatea situatiilor decizionale si procesele decizionale implicate sunt deosebit de eterogene sub aspectul parametrilor constructivi si functionali. 1.2. Factorii primari ai deciziei manageriale Investigatiile intreprinse au aratat ca cele mai importante elemente constitutive ale sitautiei decizionale sunt: - factorul de luare a deciziei sau decidentul; - mediul ambiant decizional. Factorul de luare a deciziei sau decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia in situatia respectiva. Tendinta dominanta la nivelul decidentilor este amplificarea capacitatii lor decizionale ca urmare a cresterii nivelului de profesionalitate in domeniul managementului. Din ce in ce mai frecvent, deciziile sunt elaborate de manageri profesionisti care, pentru a fi capabili sa dirijeze cu succes activitati economice complexe, au primit, pe linga o formatie de tip universitar si o pregatire speciala in doemniul managementului. In situatiile ce implica cunostinte profunde din anumite domenii se apeleaza la specialist din cadrul frimei sau din afara ei. La cresterea capacitatii decizionale a factorilor de decizie din societati comerciale si regii autonome contribuie substantial si consultantii in management ce lucreaza in organizatii specializate, pe baza know-how-ului managerial posedat, a experienteiobtinute prin interventii repetate in solutionarea acelorasi tipuri de situatii decizionale, consultantii aduc, de regula, un important plus calitativ in deciziile adoptate si aplicate. O tendinta caracteristica managementului firmelor contemporane este proliferarea deciziilor de grup, in special a deciziilor strategice. Avantajele elaborarii celor mai importante decizii in grup sunt multiple: fundamentarea mai viguroasa, facilitatea implementarii lor s.a. Evident, toate elementele mentionate exprima sporirea potentialului decisional al personalului managerial, cu rezultate benefice pe planul rezultatelor. Relatia de eficienta capacitatea managerilor- eficienta rezultatelor firmei, este tot mai mult considerate la adevarata ei valoare. Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene firmei, care alcatuiesc situatia decizionala, caracterizata prin manifestarea unor influente directe si indirecte semnificative asupra continutului si rezultatelor deciziei manageriale. In cadrul mediului ambient decisional se constata o evolutie contradictorie. Pe de o parte, se inregistreaza o serie de transformari de natura sa ofere mai bune premise pentru un process decisional eficient. Printer acestea mentionez: sporirea nivelului de pregatire generala si de specialitate, a cunostintelor personalului, reforma economica, informatizarea activitatilor, progress ethnic rapid, privatizarea, internationalizarea activitatilor etc. In acelasi timp, mediul ambient decisional tinde sa devina din ce in ce mai complex. Intre elementele prin care se manifesta aceasta tendinta enumer: adincirea diviziunii sociale, atit la nivel national, cit si international, reducerea ciclului de viata al produselor, tehnologiilor si cunostintelor si, in com complementar, accelerarea ritmului lor de uzura morala, diminuarea duratelor dintre momentul efectuarii descoperirilor stiintifice si momentul valorificarii pe scara industrial, volumul mare de cunostinte stiintifice, tehnice, economice care se produc si rapida lor perisabilitate, cresterea competitiei pe piata international, inflatia si instabilitatea monetara. Un factor specific este trecerea la economia de piata, cu multiple si profunde implicatii decizionale la nivelul firmelor. Pe plan decizional, aceste elemente se traduc intr-un numar sporit de variabile si conditii limita si in multiplicarea interdependentelor dintre acestea. Ritmul in care ele apar si se schimba este deosebit de rapid.

insisi intr-un ritm efficient de rapid, pentru a contrabalansa cerintele si dificultatile generate de transformarile survenite in mediul micro, macroeconomic si mondoeconomic. In procesul decizional, factorii primari ai deciziei intra in interdependente, care se reflecta in caracteristicile situatiilor decizionale pe care le genereaza. In principal pot exista trei situatii: - certitudine; - incertitudine; - risc. Certitudinea este caracterizata prin probabilitatea maxima de a realiza obiectivul urmarit utilizand modalitatea preconizata. Elementele implicate in situatia decizionala sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor sunt cunoscute, iar evolutia le poate fi anticipata cu precizie. Incertitudinea apare atunci cand probabilitatea realizarii obiectivului este mare dar asupra manierei in care trebuie procedat exista dubii serioase. Asemenea situatii implica un numar mare de variabile, cu putine exceptii controlabile, unele insuficient studiate, de unde si anticiparea aproximativa a evolutiei lor. Riscul apare atunci cand obiectivul este posibil de realizat, cu o probabilitate apreciabila a realizarii dar existand o mare nesiguranta in ceea ce priveste modalitatile cele mai adecvate de urmat. O parte apreciabila dintre varibile sunt incontrolabile si chiar evolutia unora dinte variabilele controlabile este dificil de anticipat. In societatile comerciale si regiile autonome se produc atit situatii decizionale de certitudine, cit si de icertitudine si de risc. Aparitia situatiilor de risc si incertitudine si finalizarea lor in decizii este inevitabila si, in mare masura, chiar necesara. Argumentele pe care se bazeaza afirmatia de mai sus sunt urmatoarele: - angajarea de actiuni de mare eficienta, legate in special de introducerea progresului stiintifico-tehnic, prin natura lor, un anumit risc, data fiind existent unor importante variabile necontrolabile sau dificil de controlat; - perioada in care se poate lua o decizie eficienta este limitata. In cazul in care decizia nu s-a inscris in intervalul optim, conditionat, de regula, de factori din afara zonei controlate de managementul intreprinderii, aceasta devine tardiva, fiind uneori imposibil de aplicat. De aici necesitatea adoptarii deciziei chiar daca unele variabile sunt insuficient cunoscute si analizate static si dinamic. In concluzie, factorii primary ai deciziei prezinta evolutii complexe si accelerate generind o multitudine de situatii decizionale, ce imbraca forme specific in cadrul fiecarei situatii decizionale. 2. Definirea si structura sistemului decizional al firmei Deciziile, situatiile decizionale si factorii implicati nu se manifesta in cadrul firmei in mod aleatoriu, dimpotriva, in cadrul intreprinderii ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhiei manageriale alcatuiesc sistemul decizional. Numarul, natura si caracteristicile deciziilor incorporate in sistem prezinta o mare varietate. In vederea facilitarii cunoasterii acestora si a rationalizarii lor cu ajutorul unui instrumentar adecvat este deosebit de utila gruparea lor in functie de anumite criteria, ce prezinta o importanta semnificatie managerial teoretica si pragmatica. Tipologia deciziilor manageriale ale firmei poate fi prezentata in functie de 6 criterii, care exprima, in fapt, variable sau ipostaze managerial majore, cu mare impact asupra rationalitatii proceselor manageriale, in cadrul societatilor comerciale atit publice cit si private si regiilor autonome. Tipologia deciziilor

Nr. crt.

Criterii de clasificare

Tipuri de decizii

Caracteristici principale

Exemple

0 1

1 Orizont si implicatii

2 strategice

tactice

curente

Esalonul managerial

superior

mediu

inferior

3 - se refera la o perioada mai mare de un an, de regula 3-5 ani; - contribuie nemijlocit la realizarea de obiective fundamentale sau derivate; - vizeaza fie ansamblul firmei, fie principalele sale componente; - adesea se adopta la nivelul managementului superior in grup; - se integreaza in strategii, planuri sau programe pe termen lung sau mediu. - se refera de regula la perioade cuprinse intre 20,5 ani; - contribuie nemijlocit la realizarea de obiective derivate; - vizeaza fie ansamblul de activitati, fie cateva activitati cu implicatii apreciabile asupra celorlalte domenii; - se adopta la nivelul managementului superior, in grup sau individual; - se integreaza in politici, programe si planuri anuale si semestriale. - se refera de regula la perioade de maximum cateva luni; - contribuie nemijlocit la realizarea de obiective individuale, specifice si, mai rar, derivate; - predomina in exclusivitate la nivelul managementului inferior si mediu. - se adopta de esalonul superior al managementului (organismele de management participativ, managerul general); - o parte apreciabila sunt decizii strategice si tactice. - se adopta de esalonul mediu al managementului alcatuit din sefii de servicii, sectii si ateliere; - majoritatea sunt curente si tactice; - se adopta de catre esalonul inferior al managementului alcatuit din sefii de birouri si echipe; - sunt numai decizii curente. - se adopta la anumite intervale, reflectand ciclicitatea proceselor manageriale si de productie;

4 Aprobarea efectuarii unei investitii in societatea comerciala X, in valoare de 50 mln lei, in vederea constituirii unei noi sectii de productie in care se va realize produsul y, asigurindu-se o imbunatatire a structurii de productie si o crestere anuala a cifre de afaceri cu 200 mln lei.

Stabilirea de catre Directorul ethnic, cu avizul consiliului de administratie, a introducerii unei noi tehnologii W in sectia y, in primul semestru al anului urmator, ceea ce va determina o scadere a costurilor pe produs de 30%.

Repartizarea zilnica a sarcinilor de productie y, pentru a fi realizate de membrii echipei X, de catre seful de echipa Z.

Aprobarea contractarii de catre directorul commercial a cantitatii X, din material prima Y, in vederea satisfacerii unei comenzi inedited a unui partener din Franta.

Trecerea realizarii sarcinii X, de la inginerul Y la tehnicianul Z, de catre seful sectiei A, in vederea accelerarii realizarii sarcinii u de catre inginerul Y.

Trimiterea la banca a economistului X de catre seful de birou Y, in vederea obtinerii de informatii privind noua metodologie de obtinere a creditelor curente.

Frecventa

periodice

Elaborarea de catre economistul X a necesarului de aprovizionat pentru materia prima Y, in vederea intocmirii proiectului programului annual de aprovizionare tehnico-materiala al societatii comerciale.

Posibilitatea anticiparii

Amploarea sferei decizionale a decidentului

Sfera de cuprindere a decidentului

- majoritatea se refera la activitatile de productie; - este posibila utilizarea pe scara larga de modele si algoritmi in fundamentarea lor. aleatorii - se adopta la intervale neregulate, fiind dificil de anticipat; - eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului. unice - au un caracter exceptional, nerepetanduse intr-un viitor previzibil; - eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului. anticipate - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu mult timp inainte; - predomina in firmele conduse stiintific; - sunt in cvasitotalitate periodice. imprevi- - perioada adoptarii si zibile principalele elemente implicate se cunosc doar cu putin timp inainte; - depind decisiv de intuitia si capacitatea decizionala ale managerilor implicati. integrale - se adopta din initiativa decidentului, fara a fi necesar avizul esalonului ierarhic superior - de regula sunt curente, periodice si anticipate avizate - aplicarea lor este coditionata de avizarea la nivelul esalonului ierarhic superior; - sunt frecvent strategice si tactice; - se adopta mai frecvent in firmele mici si in societatile comerciale si regiile puternic centralizate si cu un stil managerial autoritar. partici- se adopta de organisme pative de management participativ; - majoritatea sunt decizii strategice si tactice; - consum mare de timp, reflectat, de regula, in gradul de fundamentare superior. individuale - se adopta de catre un cadru de conducere; - se bazeaza adesea in exclusivitate pe experienta si capacitatea decizionala a managerului respectiv; - costa mai ieftin decat decizile participative.

Aprobarea normelor de consum la noul produs X de catre directorul ethnic.

Aprobarea de catre consiliul de administratie a consolidarii fundatiei sectiei I ce nu rezista trepidatiilor noului utilaj X in curs de montare.

Aprobarea de catre consiliul de administratie a consolidarii fundatiei sectiei I ce nu rezista trepidatiilor noului utilaj X in curs de montare

Modificarea de catre managementul general al societatii comerciale X a sistemului de evident a personalului utilizat in cadrul serviciului personal-invatamint.

Eliberarea domnului P.A. din functia de inginer sef de catre managerul general, in baza avizului Consiliului de administratie al societatii.

3. Abordari moderne ale procesului decizional strategic Abordarile decizionale majore concepute de specialistii in management au in vedere cu precadere procesele decizionale strategice. Procesele decizionale strategice prezinta o complexitate deosebita, implicind un mare numar de variabile,

mai multi specialist si manageri; importantele implicatii pe care deciziile strategice le au pentru intreprindere si, uneori, asupra contextului socio-economic in care-si desfasoara activitatile. In consecnta, este absolut normal ca cercetatorii in domeniul managementului s-au ocupat, cu precadere, de procesul decisional strategic.

3.1. Principalele abordari decizionale Abordarile procesului decizional pot fi grupate in functie de caracterul si utlitatea lor in doua categorii principale: - descriptive; - normative. Teoriile descriptive prezinta procesul de luare a deciziilor asa cum este el realizat, in realitate, de managementul firmei, apeland la anumite notiuni si concepte manageriale in vederea surprinderii si redarii mecanismului de derulare. Conceptia profesorilor americani Cyert si March este una din cele mai reprezenative pentru abordarea descriptiva. Teoria lor se bazeaza pe opt concepte de baza: - scopuri; - nivelurile aspiratiilor umane; - perspective; - alegerile; - cvasirezolvarea conflictului dintre scopuri; - evitarea incertitudinii; - cercetarea problemistica; - experienta organizationala. Principalul merit al acestei teorii descriptive este ca abordeaza procesul decizional in ansamblul sau, evidentiind o serie de elemente care-i determina caracteristicile. Un accent deosebit se acorda rolului oamenilor, abordat intr-o maniera destul de complexa. Se releva ca absenta unor rezultate economice corespunzatoare prin lipsa adeziunii personalului la realizarea obiectivelor ce i-au fost atribuite se datoreaza insuficientei motivari si participari in derularea proceselor decizionale strategice, tactice si curente. Abordarile normative prezinta metodele si modul in care managerul firmei ar trebui sa procedeze pentru a fundamenta, adopta si aplica decizii eficace si eficiente. In cadrul abordarilor normative putem delimita trei forme principale:
y

Prezentarea abordarilor decizionale care s-au concretizat in rezultate economice deosebite. Acestea se realizeaza sub forma studiilor de caz, care reprezinta de fapt modele pentru managerii confruntati cu situatii decizionale identice sau asemanatoare. Datorita accesibilitatii lor, cazurile sunt agreate de manageri, ceea ce explica larga lor difuzare si utilizare. Tot in aceasta categorie se include si relatarile despre procesele decizionale de success, din diverse firme, ale redactorilor de specialitate din revistele de management sau economice. Conceperea si folosirea de metode si tehnici decizionale utilizabile fie pentru rationalizarea proceselor decizionale in ansamblul lor, fie pentru faze ale acestora. Au fost concepute numeroase metode deosebit de eficace, apeland pe scara larga la matematica si informatica (arborele decizional, ELECTRE (metoda de clasament si alegere in

HURWICZ, etc.). Elaborarea de conceptii complexe, unitare privind tratarea si structurarea proceselor decizionale strategice, in cadrul carora se integreaza metode, tehnici si studii de caz decizionale. Igor Ansoff, mentorul grupului Business Policy, intr-o singura lucrare consacrata strategiei corporatiei, a formulat o cuprinzatoare si analitica abordare a deciziilor strategice. Meritul acestei abordari este acela ca a fost prima conceptie coerenta normativa, care a influentat intens viitoarele dezvoltari ale teoriei si practicii decizionale. O alta conceptie apartine lui Michael Porter, care, prin doua lucrari de referinta, contureaza o noua abordare decizionala ce vizeaza obtinerea de catre firma a avantajului competitiv care se poate referi la pret, calitate, specificul produsului, etc. Aceasta abordare se caracterizeaza prin tratarea proceselor decizionale strategice prin prisma interfatei dintre firma (microeconomic), ramura (macroeconomic) si piata internationala (mondeconomic).

Principalul merit al teoriilor normative consta in abordarea ansamblului problemelor cu caracter decizional intr-o viziune sistemica, subordonata scopului declarat si efectiv de a asigura rationalizarea acestuia. Dintre contributiile teoriilor normative mentionez accentuarea rolului pe care personalul, prin calitatile si pregatirea sa, il are in realizarea de decizii strategice rationale. De asemenea, procesul decisional nu este abordat in abstract, ci in strinsa legatura cu tipul conducerii participative, autoritar, etc. De altfel, in mod firesc procesul decisional nu este tratat de sine statator, ci ca o parte constitutive a procesului managerial. O alta caracteristica a teoriilor normative este rationala abordare a procesului de luare a deciziei, incepind cu nivelurile superioare ale managementului firmei. Ca urmare, stabilirea obiectivelor fundamentale ale organizatiei si a strategiilor ocupa un loc central in studiile deciionale cu character normativ. Atuurile enumerate nu trebuie absolutizate. Cu toate meritele sale incontestabile, abordarea normative prezinta inca unele limite. Astfel rezultatele valoroase obtinute se refera indeosebi la deciziile strategice din citeva domenii limitate ale firmei, productie, commercial si financiar indeosebi. Factorii psihosociologici nu au fost reflectati in suficienta masura in analiza si metodele de perfectionare preconizate. O evaluare de ansamblu ne permite sa conchidem ca ambele abordari (in special cea normativa), in ciuda limitelor, au adus elemente stiintifice deosebit de importante pentru explicarea si perfectionarea procesului decizional. Practica companiilor este cel mai bun argument in aceasta directie. Din ce in ce mai des deciziile sunt elaborate folosind proceduri stiintifice, utilizarea computerelor a devenit frecventa, eficienta procesului decizional cunoscand o evolutie ascendenta. 3.2. Model decizional normativ strategic Abordarile normative evoluate depasesc faza regulilor de decizie, concretizandu-se in modele normative. Dintre acestea cele mai importante sunt modelele dinamice, care preconizeaza un mod eficace de structurare a procesului decizional, prin integrarea elementelor implicate si a inter-relatiilor dintre ele intr-o schema logica, ce reflecta functionalitatea voita a mecanismului decizional. In aceasta categorie se incadreaza si modelul dinamic elaborat de profesorul William Morris. Asupra acestui model dnamic se pot ridica rezerve privind absenta unor importante faze ale procesului decizional (conturarea problemei si precizarea obiectivelor), concomitent cu supraevaluarea unor operatii cum ar fi strangerea datelor, ridicata la rangul de etapa a procesului decizional. Procesul decizional poate fi structurat in 6 etape: 1. Identificarea si definirea problemei constituie primul pas in elaborarea deciziilor strategice. In aceasta etapa este necesara recunoasterea situatiei care impune decizia strategica (facuta in timp si spatiu), prin precizarea elementelor componente si a persoanelor sau compartimentelor din componenta carora face parte, determinarea gradului de noutate al problemei, operatie care poate sa indice in ce masura experienta si procedeele anterioare sunt folosibile si directiile in care trebuie depuse eforturi de completare a cunostintelor si metodelor de lucru. 2. Definirea corecta a problemei creeaza premisele precizarii corespunzatoare a obiectivului. Tehnicile cantitative pot fi folosite pentru masurarea realizarilor trecute si prevederea evolutiei unor factori si conditii viitoare. O parte importanta a analizei se consacra stabilirii corelatiei intre obictivele de ansamblu ale intreprinderii referitoare la profit, cifra de afaceri, cota parte din piata, etc. si problema data. Obiectivul stabilit trebuie sa fie real mobilizator si stimulator.

diverse tehnici de recoltare a ideilor, cum ar fi, sinectica, brainstormingul, tehnica Delphi, etc. In aceasta etapa este esentiala adunarea principalelor informatii caracterizand fiecare curs probabil de actiune si ordonarea lor logica. In acest scop se intocmesc liste cuprinzand elementele indispensabile evaluarii alternativelor identificate, care sa evidentieze avantajele si dezavantajele potentiale ale fiecareia. 4. Stabilirea obiectivului si cunoasterea cursurilor posibile de realizare creeaza conditiile alegerii celui mai convenabil si realist dintre ele, adica a deciziei. Selectarea cursurilor de realizare a obiectivului se face pe baza criteriilor de evaluare care, cel mai adesea, se refera la profit, costuri, productivitate, calitatea produselor, posibilitalile de export, etc, iar pe baza acestora se selecteaza apoi cursurile de realizare a obiectivului. Situatia odeala este aceea cind procesul se poate desfasura utilizind modele matematice care faciliteaza alegerea solutiei optime. De asemenea, complexitatea luarii deciziilor in conditiile actuale cere folosirea modalitatilor participative de luare a deciziilor. 5. Procesul decizional continua cu terecerea la aplicarea deciziei. Aceasta etapa trebuie pregatita cu foarte multa atentie, luindu-se in prealabil un ansamblu de masuri, sistematizate sub forma unui plan de actiune sau a unui caiet de sarcini, care, in cazul unor decizii deosebit de complexe, pot fi structurate de o maniera logica si operational utilizind metode ca: PERT, drumul critic etc. O atentie deosebita este indicat a se acorda pregatirii climatului psihosocial si remodelarii culturii organizationale, in special in cazul deciziilor care antreneaza schimbari radical in activitatile societatii comerciale sau regiei autonome. Pregatirea aplicarii deciziei este mult usurata in cazul in care managerii cu rol principal in implementarea sa au participat si la elaborarea ei. Folosirea metodelor participative managerial prezinta si acest avantaj. 6. Procesul decizional nu se termina odata cu aplicarea deciziei, ci continua cu evaluarea rezultatelor obtinute. In aceasta etapa se determina masura in care obiectivele fixate au fost indeplinite, cauzele care au generat eventualele abateri, factorii imprevizibili care si-au pus amprenta asupra lor. Se reexamineaza modul de desfasuare a etapelor precedente. In activitatea practica de luare a deciziilor, operatiile corespunzatoare diferitelor etape nu sunt strict delimitate iar ordinea lor nu este rigida. Incadrarea in succesiunea rationala a operatiilor decizionale nu trebuie transformata intr-un obiectiv in sine, care sa fie urmarit cu orice pret. Elementele cheie ale unui proces rational de decidere strategic, adaptat la conditiile societatilor comerciale romanesti sunt urmatoarele: a) Luarea deciziei urmareste solutionarea unor probleme referitoare la desfasurarea eficace sau dezvoltarea activitatilor firmelor. Intotdeauna exista, sub o forma sau alta, o situatie stimul, care, in conditiile tranzitiei la economia de piata, poate fi reprezentaa de privatizare, restructurare, blocaj financiar, scaderea cifrei de afaceri, angajarea unui nou manager general, etc. b) Calitatea muncii factorului uman este esentiala pentru eficacitatea si eficienta deciziilor luate. c) In factorii de mediu decizionali se includ nu numai cei din firma ci si cei exogeni, care intervin in problema data. d) Influenta factorilor de mediu decizionali se manifesta in fiecare etapa a procesului de luare a deciziei, in mod indirect, prin intermediul factorilor decizionali. Aceasta modalitate de influentare a cursului decizional evidentiaza din nou importanta factorului uman in luarea deciziei, influenta sa considerabila asupra eficacitatii societatii comerciale sau regiei autonome. e) In ultimele doua etape ale procesului decizional, influenta mediului decizional se manifesta in mod direct, nemijlocit. Rezultatele aplicarii deciziei depind nu numai de calitatea alegerii si de eforturile centrului decizional, ci si de actiunea conjugata a factorilor de mediu, a caror evolutie nu poate fi intotdeauna prevazuta cu exactitate, mai ales in situatiile de risc si incertitudine. Intre factorii de mediu si evaluarea rezultatelor exista o relatie directa, univoca, manifestandu-se in sensul influentei mediului decizional asupra evaluarii efectelor deciziei. f) Modelul este o concretizare a abordarii sistemice a procesului de luare a deciziei in societatile comerciale. Fiecare etapa serveste drept premisa sau baza de plecare pentru urmatoarea. g) La sfarsitul modelului sunt sugerate interdependentele care exista intre decizii, indicind ca evaluarea aplicarii unei decizii furnizeaza noi situatii stimul, care stau la baza unor viitoare decizii. In practica activitatilor intreprinderilor situatiile stimul pot aparea si in celelalte etape, concretizindu-se in adoptarea unor decizii conexe sau independente.

procesului decizional, asupra principalelor elemente si faze contemporane, precum si asupra corelatiilor dintre ele. Din punctul de vedere al practicii, utilitatea lui consta in aceea ca poate fi folosit in formarea si perfectionarea managerilor si specialistilor. La baza multora dintre aplicatiile cunoscutelor tehnici de invatare active, specific managementului modern cazul, simularea si jocul managerial se afla diversele modele decizionale. O data asimilat, modelul decisional devine un instrument practice de management ce poate fi intrebuintat de manager in luarea unor decizii de mare insemnatate pentru eficienta societatii comerciale si regiei autonome. 4. Rationalizarea si modernizarea sistemului decizional 4.1. Cerinte de rationalitate privind decizia Ca urmare a investigatiilor efectuate, au fost conturate mai multe cerinte pe care decizia trebuie sa le intruneasca in vederea indeplinirii in mod eficient a multiplelor functii ce ii revin in firma contemporana. Aceste cerinte sunt: 1.Decizia trebuie sa fie fundamentata stiintific. Pentru a putea realiza acest deziderat major este necesar ca personalul managerial sa posede atat cunostintele, metodele, tehnicile si deprinderile decizionale necesare, ca si intelegerea mecanismelor specifice economiei de piata pe baza studierii modalitatilor concret- istorice de manifestare in perioada actual a tranzitiei si in viitor. Pentru a putea realiza acest deziderat major este necesar ca personalul managerial sa posede atit cunostintele, metodele, tehnicile si deprinderile decizionale necesare, cit si intelegerea mecanismelor specific economiei de piata. 2. Decizia trebuie sa fie imputernicita. Aceasta cerina trebuie inteleasa in dublu sens. Pe de o parte, fiecare, fiecare decizie este necesar sa fie adoptata de catre organismul managerial in ale carei sarcini de serviciu este inscrisa in mod expres. Luarea deciziilor de catre un manager superior determina, de regula, nu o sporire a eficientei, ci, dimpotriva, datorita faptului ca nu se cunosc suficient toate elementele de detaliu privind situatia decizionala respectiva. Pasarea deciziilor in sus, pe vertical sistemului de management reprezinta o expresie a fugii de responsabilitate din partea cadrelor de conducere, carora le revine elaborarea deciziilor respective prin documente organizatorice. Tot atit de periculoasa este si situatia delegarii adoptarii deciziilor la niveluri ierarhice inferioare daca, in cazul respectiv, nu se dispune de informatiile pertinente armonizarii cu celelalte decizii elaborate in intreprindere. In plus, in asemenea situatii creste probabilitatea apartiei de rezistente in implementarea deciziei. Numai imputernicirea formala nu este insa suficienta. Managerul care elaboreaza decizia trebuie sa dispuna si de aptitudinile si cunostintele necesare, sa posede o autoritate a cunostintelor, sa dispuna de potentialul decizional necesar. 3. Fiecare decizie trebuie sa fie integrata, armonizata in ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate tinand cont de strategia si politicile firmei. Integrarea deciziilor este necesar sa se efectueze atat pe verticala cat si pe orizontala, acestea garantand realizarea principiului unitatii de decizie si actiune. Integrarea pe verticala se refera la corelarea deciziilor luate de fiecare manager cu deciziile adoptate la niveluri ierarhice superioare. Integrarea pe orizontala priveste corelarea cu deciziile referitoare la celelalte activitati implicate cu care se afla in relatii de interdependenta. Integrarea deciziilor, atit pe vertical, cit sip e orizontala sistemului managerial garanteaza realizarea, de fapt, a principiului unitatii de decizie si actiune. 4. Decizia trebuie sa se incadreze in perioada optima de elaborare si de aplicare. Pentru a fi posibila obtinerea unui efect economic maxim, fiecare decizie trebuie conceputa si aplicata intr-o anumita perioada de timp. In conditiile dinamismului contemporan exista tendinta de a reduce acest interval, de unde si dificltatea sporita in incadrarea in aceasta perioada, mai ales ca se amplifica complexitatea situatiilor decizionale. Pentru a asigura inscrierea conceperii si implementarii deciziilor, in special a celor strategice si tactice, in perioada optima se impune o abordare previzionala din partea managementului firmei. 5. Formularea corespunzatoare a deciziei, reprezinta o conditie esentiala pentru aplicarea eficace. Decizia trebuie formulata clar, concis si sa contina obiectivul si principalii parametri operationali, adica ea trebuie sa indice obiectivul urmarit, modalitatea de actiune preconizata, resursele alocate, decidentul si perioada sau termenul de aplicare. 4.2. Metode si tehnici decizionale

conducatorii individuali ori de grup in cadrul unor procese decizionale complexe, structurate, asa cum s-a prezentat, in etape specific, din care nu trebuie sa lipseasca: identificarea si definirea problemei decizionale; precizarea obiectivului sau obiectivelor urmarite; stabilirea alternativelor, alegerea variantei optime, respective deciderea; aplicarea deciziei; evaluarea rezultatelor obtinute. Adoptarea de decizii superior si complex fundamentate devine posibila prin apelarea la o gama variata de metode si tehnici decizionale care faciliteaza alegerea variantei optime, fiecare dintre acestea incadrandu-se intr-un anumit model decizional. In functie de volumul, structura si calitatea informatiilor de care beneficiaza, modelele decizionale pot fi: - deterministe(centrate pe informatii cu grad ridicat de precizie); - nedeterministe; - probabiliste. Utilizarea acestor metode si tehnici decizionale determina o sporire a gradului de rigurozitate si implicit de eficacitate a deciziilor adoptate, diferentiate in raport de tipologia situatiilor decizionale implicate. Corespondenta dintre calitatea informatiilor exprimata prin parametrii precizie si completitudine si modelele decizionale (economice sau economic-matematice) a fost sugestiv reliefata graphic de catre unii specialisti. Cele doua caracteristici ale informatiilor completitudinea si precizia determina utilizarea uneia sau alteia din metodele decizionale pe care teoria managementului le-a pus la dispozitia practicii economice. Astfel, daca unui grad redus de precizie si completitudine ii corespund decizii aleatoare si euristice, bazate pe intuitia, rationamentul si experimentul si experienta decidentului, pe masura ce informatiile sunt mai complete si mai precise, apare posibilitatea utilizarii de metode si tehnici central pe procedure algoritmizate, care permit adoptarea unor decizii cu grad ridicat de fundamentare. Modelele bazate pe teoria multimilor vagi in care informatiile transmise conducerii pentru fundamentarea deciziilor sunt cu grad ridicat de completitudine, dar putin precise modelele probabiliste, utilizate in situatia existentei unor informatii precise, dar mai putin complete, precum si modelele deterministe sunt cele mai semnificative. O parte dintre metodele si tehnicile specific acestor modele sunt prezentate in continuare, considerindu-le de o mare utilitate pentru firmele din perioada actuala. Alaturi de acestea exista un mare numar de metode si tehnici, intre care sunt: metode ale cercetarii opertionale, furnizate de programarea matematica, teoria stocurilor, teoria grafelor, teoria firmelor de asteptare, teoria jocurilor, simularea decizionala, teoria echipamentelor, care pot fi folosite cu success in practica firmei. Metodele si tehnicile decizionale se pot grupa, in functie de tipul situatiilor decizionale implicate, in trei categorii: - metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de certitudine: ELECTRE, metoda utilitatii globale, metoda aditiva, algoritmul lui Deutch-Martin, tabelul decizional, simulerea decizionala; - metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de incertitudine: tehnica optimista, tehnica pesimista (A.Wald), tehnica optimalitatii (C.Hurwicz), tehnica proportionalitatii (Bayes-Laplace), tehnica minimizarii regretelor (L.Savage); - metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de risc: arborele decizional, metoda sperantei matematice. METODE DE FUNDAMENTARE A DECIZIILOR N CONDI II DE CERTITUDINE

n fundamentarea deciziilor n condi ii de certitudine fiecare ac iune conduce la un rezultat determinat, cunoscut. Elementele implicate n luarea acestor decizii sunt preponderent de tipul variabilelor controlabile, cu caracteristici i evolu ii cunoscute.

    

faciliteaz alegerea variantei optime constituie un suport logic pentru anticiparea avantajelor diferitor modalit i de ac iune posibile varianta optim se stabile te n func ie de diferite criterii decizionale i coeficien i de importan utilitatea unei variante se calculeaz n func ie de consecin a economic a unei variante dup un criteriu decizional

Metoda Electre       are la baz alegerea variantei optime care surclaseaz celelalte variante se calculeaz utilit ile pentru fiecare criteriu de optimizare a deciziei atribuirea coeficien ilor de importan calculul coeficien ilor de concordan i discordan alegerea variantei optime cu ajutorul matricei de surclasare, fiind anticipat de alte dou tipuri de matrici: matricea de concordan -discordan i matricea diferen elor Etapa I consta in stabilirea variantelor decizionale si a consecintelor aferente concretizate in anumite dimensiuni ale acestora profit, costuri, productivitate, calitate, aport valutar etc. prin luarea in considerare a unui ansamblu de criteria care le conditioneaza aparitia. Delimitarea variantelor decizionale si acordarea valorilor corespunzatoare fiecarei variante si criteriu avut in vedere nu este o munca usoara ci, dimpotriva, foarte laborioasa, complexa, care presupune o participare active, responsabila a decidentilor si specialistilor care pregatesc adoptarea lor. Pentru consecintele decizionale astfel determinate se stabilesc utilitatile (etapa a II-a) care sunt inseminate intr-o matrice, unde sunt indicate criteriile de conditionare a consecintelor decizionale, variantele decizionale, utilitatea consecintei decizionale aferenta variantei I si conditionata de criteriul j. Determinarea utilitatilor acordate consecintelor decizionale poate fi realizata, asa cum a mai fost precizat, prin intermediul metodei interpolarii liniare intre 0 si 1, aceste doua valori corespunzind utilitatii minime, respective maxime. Etapa urmatoare consta in stabilirea indicilor in stabilirea indicilor de concordant intre doua variante decizionale. Indicii de concordanta iau valori intre 0 si 1, deoarece in situatia in care determinarea utilitatilor variantelor se face prin interpolare liniara intre 0 si 1. In continuare se trece la determinarea indicilor de concordanta, in raport de coeficientii criteriilor de importanta, iar indicii de discordanta in raport de utilitatea variantelor care se compara, ceea ce reprezinta, o limita a metodei ELECTRE. Determinarea variantei optime ultima etapa de aplicare a metodei are loc prin operatii successive de surclasare a variantelor, cu ajutorul unor relatii de surclasare. Din relatiile de surclasare rezulta o serie de grafuri G (p,q), associate acestora, din care se deduce variant optima. Ca atare, pe masura ce se diminueaza p si se mareste q, se obtine acea variant care le surclaseaza pe toate celelalte. Relatia de surclasare dintre o variant Vg si o alta variant Vh exista in masura in care sunt respectate restrictiile amintite, iar aceasta este cu atit mai puternica cu cit p si q iau valori apropiate de 1, respectiv Q. Avantajele principale rezida in faptul ca atit in forma initiala, cit si in cea imbunatatita, metoda ELECTRE se caracterizeaza printr-o mare simplitate si usurinta in aplicare, care o recomanda cu insistent pentru rationalizarea proceselor decizionale din firme.

Metoda Onicescu aplicat n dou variante:

 a doua criteriile de importan sunt diferen iate.

Tabelul decizional Tabelul decizional reprezinta o forma evoluata a schemelor de bloc utilizate de catre informaticieni. Tabelul poate fi utilizat atat in conditile prelucrarii automate a informatiilor, cat si in situatia prelucrarii mecanizae si manuale. Dupa cum indica si denumirea sa, are forma unui tabel structurat (tabelul nr. 1) in patru cadrane:

I Obiective sau cerinte decizionale ___

___ ___

III Combinatii de obiective sau cerinte decizionale ___ ___ ___ IV Combinatii de actiuni sau operatii posibile ___ ___ ___

II Actiuni sau operatii posibile ___

___ ___

y y y y

cadranul din stanga sus cuprinde obiectivele sau cerintele ce trebuie avute in vedere in elaborarea deciziei; cadranul din stanga jos este destinat inserarii ansamblului de actiuni sau de operatii implicate de realizarea obiectivelor stabilite; cadranul din dreapta sus cuprinde toate combinatiile de obiective sau cerinte decizionale; cadranul din dreapta jos insereaza toate actiunile sau operatiile necesare realizarii fiecarei combinatii de obiective sau cerinte din cadranul precedent, de fapt alternativele decizionale posibile, acestea fiind structurate pe verticala.

Aceasta metoda se foloseste in cazul unor decizii cu obiective sau conditii multiple, cu caracter repetitiv. Asemenea decizii se intalnesc frecvent in activitatile de productie din cadrul firmelor industriale. Principalele avantaje ale utilizarii acestei metode constau in sporirea eficientei si operativitatii deciziilor, concomitent cu economia de efort din partea managerilor implicati, datorita prestabilirii alternativelor decizionale. Ca limite putem mentiona volumul mare de munca necesar elaborarii tabelului si necesitatea, relativ frecventa a actualizarii sale, in functie de schimbarile ce intervin in situatia decizionala respectiva. In conditiile economiei de piata tabelul decizional dobandeste o utilitate sporita, deoarece aceasta implica o mare flexibilitate decizionala, corespunzator evolutiilor pietei. Simularea decizionala Incadrata topologic in categoria metodelor decizionale specializate, simularea decizionala inregistreaza inultimele doua decenii o utilizare pe scara larga in firmele competitive din tarile dezvoltate. Simularea decizionala consta in crearea unui model decizional pe baza identificarii si stabilirii relatiilor logice intre variabilele ce definesc o situatie decizionala tipica cu o anumita periodicitate, cu ajutorul caruia se proiecteaza ai multe variante decizionale pentru care se determina efectele, in vederea facilitarii selectionarii celui ce corespunde in cea mai mare masura anumitor criterii manageriale prestabilite. Din analiza definirii simularii decizionale utilizabile in managementul firmelor se desprind principalele sale caracteristici:

- se bazeaza pe construirea unui model din varibilele decizionale implicate ce reproduce mecanismul decizional aferent situatiei decizionale; - se proieteaza cu ajutorul modelului, pe baza unor informatii de pornire, mai multe variante decizionale pentru care se determina caracteristicile decizionale si efectele pe care le genereaza la nivelul firmei; - dintre variantele sau alternativele decizionale proiectate, se alege aceea care corespunde in cea mai mare masura unui set de criterii decizionale prestabilite. Realizarea unei simulari decizionale este un prces laborios ce necesita parcurgerea mai multor etape: a) delimitarea situatiei decizionale tipice pentru care se considera necesara folosirea simularii decizionale; b) identificarea si evaluarea varibilelor implicate si stabilirea relatiilor functionale dintre acestea. Aceste variabile sunt de nature diferite, cel mai frecvent intilnite fiind cele manageriale, economice, tehnice si juridice. Esential este sa nu se omita variabile si conexiuni dintre acestea; c) stabilirea modelului decizional ce reflecta mecanismul decizional aferent respectivei situatii manageriale. Frecvent, aceste modele iau forma relatiilor matematice; d) elaborarea programelor la calculator cu ajutorul carora se operationalizeaza modelul respectiv. Calitatea programelor este conditionata de conlucrarea strinsa dintre managerii si specialistii care au analizat situatia decizionala si stability modelul de derulare, pe de o parte, si programatorii care elaboreaza sistemul informatics, pe de alta parte; e) testarea modelelor si programelor urmata de definitivarea acestora. Pentru a verifica realismul si acuratetea modelelor si sistemului informatics acestea se testeaza cu seturi de date reale din firma pe parcursul mai multor runde, urmarindu-se luarea in considerare a tuturor ipostazelor decizionale ce se pot produce. Procedind astfel se asigura eliminarea erorilor si/sau omisiunilor, atit la nivel de modele, cit si de aplicatie informatica; f) elaborarea documentatiei necesare utilizarii curente a simularii decizionale. Aceasta documentatie cuprinde doua parti: manageriala, pe baza careia managerii simuleaza variante decizionale si decid; informatica, privitoare la exploatarea, itretinerea si actualizarea sistemului informatic implicat; g) simularea decizionala propriu-zisa in vederea adoptarii deciziilor de catre manageri corespunzator necesitatilor firmei. In fapt, aceasta este etapa utila managerilor firmei, rezultatele in care se concretizeaza fiind insa contionate decisiv de precedentele. METODE DE FUNDAMENTARE A DECIZIILOR N CONDI II DE RISC

Deciziile n condi ii de risc se caracterizeaz prin mai multe st ri ale naturii, fiind cunoscute probabilitatea de manifestare a lor i implicarea unor variabile, care sunt mai pu in controlabile i insuficient cunoscute.

Metoda utilit ii globale presupune ntocmirea matricei consecin elor economice, a utilit ilor primare i a utilit ilor sintez , varianta optim fiind considerat acea variant care este preferat celorlalte.

Metoda speran ei matematice se aplic diferit n func ie de num rul criteriilor decizionale luate n considerare. n aceast situa ie se calculeaz utilitatea sintez a variantelor dup criteriile stabilite func ie de starea condi iilor obiective.

condi ii obiective.

Simularea presupune adoptarea deciziilor pe baza unor modele. n acest caz sunt ntocmite anumite modele, care reprezint realitatea simplificat a unor sisteme, astfel nct s permit alegerea celei mai eficiente linii de ac iune n domeniul simulat. Pentru aceasta decidentul trebuie s m soare fenomenele i procesele economice, dar i s experimenteze, fapt care presupune un mare risc n cazul dac modelul creat nu se va comporta n aceea i m sur n situa ia real pe care o reprezint . Simularea decizionala are la baza informatiile actualizate privind parametrii variabilelor incorporate in modele. Calitatea variabilelor decizionale si a deciziei stabilite in final este determinate de corectitudinea si exactitatea valorilor atribuite variabilelor respective de catre managerii si specialistii firmei. In situatia unor smulari decizionale dinamice, care implica decizii referitoare la mai multe etape successive, se repeat procesele de stabilire de alternative decizionale si decider in functie de numarul de perioade considerate. In final se opteaza pentru variant decizionala care s-a concretizat in rezultatele cele mai bune prin prisma criteriilor decizionale formulate de managerii implicati. Din punct de vedere al sferei de cuprindere, simularile firmei se impart in generale si partiale. Simularile generale se refera la ansamblul activitatilor intreprinderii, fiind menite sa permita fundamentarea deciziilor strategice pentru intreaga unitate. Asemenea simulari sunt deosebit de complexe, implicind mii de variabile. Pina in prezent simularile de acest tip au fost utilizate mai mult pentru pregatirea managerilor, decit pentru fundamentarea de decizii strategice, dat fiind dificultatea reflectarii si mentinerii la zi a ansamblului activitatilor dintr-o firma. Perspectivele de folosire in procesul decisional strategic sunt insa apreciabile. Simularile partiale se refera doar la unele activitati sau subactivitati din intreprinderi. Pe baza lor se pot lua decizii deosebit de eficiente, mai ales in doemniul productiei. Printre domeniile in care deciziile in care deciziile pe baza de simulari partiale s-au dovedit eficiente urmatoarele: programarea productiei, programarea reparatiilor, dimensionarea stocurilor etc. Principalul avantaj al utilizarii simularii in luarea deciziilor consta in asigurarea de decizii de mare eficacitate, in conditiile unui volum de munca mai redus din partea managerilor, ce preintimpina utilizarea neeconomicoasa a resurselor, concomitant cu accelerarea procesului de formare si perfectionare a acestora. De asemenea, simularea decizionala favorizeaza adoptarea deciziilor managerial operativ, in perioada optima, avantaj cu importanta din ce in ce mai mare in conditiile comprimarii continuie a duratelor de adoptare a acestora. Limita principal a utilizarii simularii decizionale rezida in laboriosul si pretentiosul process de elaborare a simularii decizionale. La aceasta se adauga si necesitatea actualizarii cvasipermanente a modelelor si variabilelor implicate pentru a reflecta schimbarile frecvente ce intervin in situatiile decizionale considerate din firma. OPTIMIZAREA DECIZIILOR IN CONDITII DE INCERTITUDINE Optimizarea deciziilor microeconomice in conditii de incertitudine - decizii nedeterministe, fara considerarea probabilitatii poate fi realizata cu ajutorul mai multor modalitati, cunoscute in literature de specialitate cu denumirea de reguli sau tehnici. Astfel, cele mai frecvent utilizate sunt tehnicile: pesimista sau prudentei (Abraham Wald), optimista, optimalitatii (Leonid Hurwicz), echilibrului sau echiprobabilitatii (Bayes-Laplace) si minimizarii regretelor (Leonard I.Savage). Precizez ca adoptarea deciziilor in conditii de incertitudine este specifica in primul rind managementului de

majoritatii activitatilor firmei. Prezint in continuare, elementele metodologice ale acestor instrumente decizionale. a. Tehnica pesimista, stabilita de Abraham Wald, pleaca de la idea ca variant optima este acea variant care presupune avantaje maxime in situaia in care conditiile obiective se prezinta cel mai nefavorabil. b. Tehnica optimista are in vedere alegerea variantei optime in situatia in care condiiile obiective se prezinta cel mai favorabil; c. Prin utilizarea tehnicii de optimalitate (a lui Hurwicz), axata pe introducerea unui coefficient de optimism, este necesara parcurgerea mai multor iteratii pentru obtinerea variantei optime: - Adoptarea coeficientului de optimism (0<a<1); - Determinarea elementelor Hi; - Alegerea variantei optime, care corespunde variantei cu cel mai mare Hi. Prin acordarea unor valori extreme coeficientului de optimism se ajunge la solutiile date de regula pesimista sau optimista; d. Tehnica proportionalitatii elaborate de Bayes-Laplace pleaca de la premisa ca fiecare stare a conditiilor obiective are aceeasi probabilitate de aparitie (starile conditiilor obiective sunt echiprobabile), iar variant optima este aceea pentru care media aritmetica a rezulatelor corespunzatoare starilor luate in considerare este cea mai favorabila. e. Tehnica de minimizare a regretelor, stabilita de L.Savage. potrivit acesteia, variant optima este aceea pentru care regretful este minim. Iteratiile ce se parcurg in operationalizarea acestui procedeu au in vedere: - Determinarea matricii regretelor, in care fiecare element se obtine scazind din valoarea sa initiala elemental maxim de pe coloana (matricea regretelor se obtine pe baza matricei decizionale). - Determinarea valorilor maxime ale regretelor astfel obtinute, iar dintre acestea a valorii minime de pe fiecare linie (varianta). Caracterul euristic al tehnicilor de optimizare a deciziilor in conditii de incertitudine genereaza obtinerea unor variante optime diferite. Unii specialisti in domeniul managementului recomanda ca utilizarea uneia sau alteia din aceste tehnici sa aiba in vedere atit obisnuinta decidentului de a opera cu o anumita tehnica si psihologia managerului, cit si, mai ales, situatia economic-financiara a firmei respective. Cu cit firma are o situatie economic-financiara mai buna, cu atit este mai posibila asumarea unor riscuri mai mari, deci viziuni mai optimiste asupra probabilitatilor de obtinere a unor rezultate superioare, pentru care exista resurse de compensare in caz de esec. OPTIMIZAREA DECIZIILOR IN CONDITII DE RISC PRIN TEHNICA ARBORELUI DECIZIONAL Intre metodele decizionale, cu care stiinta managementului a imbogatit in ultimele decenii arsenalul pe care managerii il au la dispozitie, arboreal decizionalocupa o pozitie de frunte. Esentialmente, arboreal decisional, al carui nume vine de la asemanarea reprezentarii sale grafice cu un arbore stilizat, desenat orizontal, este o metoda de analiza a rezultatelor potentiale ale unei decizii complexe, utilizata in procesul decisional strategic din cadrul firmelor. Folosind aceasta metoda, managerul are posibilitatea sa proiecteze sub forma unei diagrame un numar de evenimente viitoare ce pot afecta o decizie, determinindu-se un set de valori privind rezultatul fiecarei decizii considerate. Arboreal decisional poate fi utilizat pentru situatii decizionale strategice complexe, din cadrul societatii comerciale sau regiei autonome, comportind o serie de decizii, probabilitatea de producer si dimensiunile fiecareia dintre ele fiind determinate de decizia luata in faza precedent. Fiecare decizie depinde de rezultatul unui eveniment aleatoriu, care insa nu poate fi determinat in momentul luarii ei, dar a carui probabilitate poate fi anticipate in urma investigatiilor facute.

cunostintele si cercetarea implicate fiind foarte complexe. Cele mai multe decizii strategice ale firmelor implica utilizarea de arbori de decizie avind mai multe puncte de pornire, numeroase ramuri, ce necesita adesea luarea in considerare a unor decizii conexe pentru a asigura realizarea deciziei principale. Arboreal decisional s-a dovedit un instrument decisional deosebit de util. Avantajul principal al utilizarii consta in prevederea implicatiilor unui set de decizii strategice successive, esalonate uneori de-a lungul unei perioade de citiva ani, in situatii in care celelalte tehnici decizionale nu ne ajuta sau sunt utile in foarte mica masura. Dintre limitele proprii acestei metode pot fi mentionate determinarea doar a 2-3 alternative decizionale ce reflecta situatii extreme precum si faptul ca erori mici in determinarea probabilitatilor de producer a evenimentelor aleatorii au repercusiuni majore asupra valorilor finale, cu tot cortegiul de consecinte antrenate. Conditia esntiala pentru diminuarea influentei acestor limite asupra deciziei adoptate si, implicit, pentru sporirea eficientei, este studiul riguros al totalitatii factorilor ce intervin in respective situatie decizionala si, in special, a celor de piata, in vederea evaluarii lor cu o precizie cit mai mare. In conditiile trecerii la economia de piata, metoda arborelui decisional este necesar sa fie utilizata in toate societatile comerciale si regiile autonome in care se adopta decizii strategice de investitii sau de restructurare a profilului de fabricatie, care depend de variabilele reflectind cererea de produse, cu valori diferite si incerte in anii urmatori. Bazat pe o analiza temeinica a factorilor implicate, arboreal decisional poate contribui substantial la cresterea rationalitatii deciziilor de redimensionare a capacitatii de productie, de infiintare de noi sectii sau fabric, de stabilire a noilor structure de productie, de investire in joint-venture, de cumparare de actiuni in societatile comerciale care se privatizeaza etc.

1. METODOLOGIA DE REPROIECTARE A SISTEMULUI DECIZIONAL Integrata in metodologia de remodelare managerial a firmei, reproiectarea sistemului decisional trebuie sa parcurga mai multe etape si faze dupa cum urmeaza: ETAPA I CULEGEREA SI INREGISTRAREA INFORMATIILOR PRIVIND CONCEPEREA SI FUNCTIONAREA SISTEMULUI DECIZIONAL A. Succinta caracterizare a decidentilor idividuali si de grup - Denumire - Nivel ierarhic pe care se afla - Compartiment - Pondere ierarhica - Sarcini, atributii, responsabilitati si competente ce le revin, conform Regulamentului de organizare si functionare si fiselor de post. B. Lista deciziilor adoptate intr-un anumit interval de timp (de regula unul sau mai multi ani) preluate din registrele de procese verbale ale organismelor participative de management sau din hotaririle scrise ale managerilor de nivel superior. C. Incadrarea tipologica a deciziilor adoptate. D. Stabilirea apartenentei deciziilor adoptate pe functii ale managementului. E. Stabilirea apartenentei deciziilor adoptate pe functiuni ale firmei.

G. Instrumentarul decisional utilizat. Se vor evidential metodele si tehnicile decizionale folosite de manageri in fundamentarea, adoptarea si aplicarea deciziilor in cele trei stari ale conditiilor obiective de certitudine, incertitudine si risc. H. Prezentarea unor procese decizionale strategice tactice. Pentru deciziile strategice si tactice se vor prezenta mecanismele decizionale utilizate, maniera de regasire a etapelor specific acestora. I. Alte aspect privind sistemul decizional. ETAPA II ANALIZA SISTEMULUI DECIZIONAL A. Analiza incadrarii tipologice a deciziilor adoptate. B. Analiza incadrarii deciziilor pe functii ale managementului C. Analiza incadrarii deciziilor pe functiuni ale firmei D. Analiza calitatii deciziilor. Modul de regasire a principalilor parametric calitativi ai deciziilor adoptate constituie o alta zona importanta a analizei sistemului decisional si, implicit, o sursa semnificativa a viitoarei perfectionari aduse acestuia. E. Analiza instrumentarului decisional. Va fi evidentiata corespondenta dintre natura deciziilor adoptate si metodele decizionale la care s-a apelat in functie de pozitia ierarhica a decidentului. Analiza se va corela cu faza precedenta si, in special, cu cerinta referitoare la fundamentarea stiintifica a deciziilor. F. Analiza proceselor decizionale strategic-tactice. Practice se pregateste scenariul metodologic de fundamentare, adoptare si aplicare a deciziilor strategice si tactice, maniera de concepere si disimulare a fiecarei etape a acestuia. G. Simptome positive si negative ale conceperii si functionarii sistemului decisional. Elementele de analiza evidentiate de fazele precedente permit conturarea unor simptome positive si negative. Pe baza lor se vor proiecta principalele solutii decizionale. ETAPA III REPROIECTAREA SISTEMULUI DECIZIONAL AL ORGANIZATIEI A. Stabilirea principalelor modalitati de perfectionare a sistemului decisional. In categoria acestora se includ: - Imbunatatirea tipologica a deciziilor adoptate si corelarea acestora cu pozitia ierarhica a decidentului; - Abordarea echilibrata a proceselor de management; - Tratarea decizionala echilibrata a componentelor procesuale ale formei; - Imbunatatirea calitatii deciziilor adoptate; - Derularea proceselor decizionale strategic-tactice dupa scenario judicious structurate si riguros respectate; - Imbogatirea si modernizarea instrumentarului decisional utilizat; - Pregatirea si perfectionarea decizionala si managerial corespunzatoare ale decidentilor. B. Determinarea eficacitatii solutiilor decizionale. Se determina efectele generate de operationalizarea modalitatilor de perfectionare a sistemului decisional; eforturile solicitate de aceasta si eficienta directa si indirecta ce rezulta din compararea efectelor si eforturilor.

PARTEA II

Societatea pe actiuni este forma cea mai complexa si, totodata, cea mai evoluata a societatii comerciale. In aceasta forma de societate conteaza mai mult aporturile asociatiilor decat calitatile acestora. Datorita importantei aporturilor la formarea capitalului social si a estomparii calitatilor personale ale asociatiilor, societatea pe actiuni mai este cunoscuta si sub denumirea de societate anonima. Societatea pe actiuni este organizata si functioneaza pe principiul separatiei puterilor; organe de deliberare si decizie; organe de administrare si reprezentare;organe de supraveghere si control. Datorita rolului important pe care societatea pe actiuni il are in viata economica, Legea nr.31/1990 asigura o reglementare cuprinzatoare acestei forme de societate. Definitia societatii. Potrivit art. 3 din lege, societatea pe actiuni este societatea ale carei obligatii sunt garantate cu patrimonial social; actionarii sunt obligati numai pana la concurenta capitalului subscris. Pe baza definitiei generale a societatii comerciale si a dispozitiilor legale mentionate, societatea pe actiuni poate fi definite ca acea societatea constituita prin asocierea mai multor persone, care contirbuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor. Caracterele societatii pe actiuni a) societatea se constituie dint-un numar minim de asociati, denumiti si actionari; b) capitalul social este divizat in actiuni, care sunt titluri negociabile si transmisibile; c) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata;ei raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris. Constituirea societatii pe actiuni 1. Notiuni generale Constituirea societatii pe actiuni este reglementata de dispozitiile Legii nr.31/1990, care privesc constituirea oricarei societati comerciale, precum si anumite dispozitii speciale privind aceasta forma de societate. Societatea pe actiuni se constituie prin vointa asociatiilor exprimata in actul constitutiv. Indiferent de modalitatea folosita, pentru constituirea societatii pe actiuni trebuie indeplinite formalitatile prevazute de lege. 2. Actele constitutive ale societatii A. Consideratii generale Potrivit art. 5 din Legea nr. 31/1990, societatea pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si statutul pot fi incheiate si sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de catre fondatori. B. Contractul de societate Contractul de societate trebuie sa se incheie in forma autentica si sa cuprinda elementele prevazute de art. 8 din Legea nr. 31/1990. Asociatii Asociatii societatii pe actiuni, denumiti actionari, pot fi persoane fizice sau juridice, numarul minim al actionarilor nu poate fi mai mic de cinci art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Orice societate trebuie sa aiba o firma. Firma unei societati se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati si va fi insotita de mentiunea, scrisa in intregime societate pe actiuni sau S.A. Capitalul social In contracul de societate trebuie sa se prevada capitalul social subscris si cel varsat. Capitalul societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei. La constituirea societatii, capitalul social subscris, varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Aporturile asociatilor In contractul de societate trebuie aratat aportul fiecarui asociat. Aportul poate fi in numerar, in natura sau in creante. Actiunile Contractul de societate trebuie sa arate numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Valoarea nominala a unei actiuni nu poate fi mai mica de 1000 lei (art.93 din Legea nr. 31/1990). Administratorii societatii In contractul de societate, asociatii trebuie sa mentioneze numarul,numele, prenumele si cetatenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persone juridice;garantia pe care administratorii sunt obligati sa o depuna. Cenzorii societatii In contractul de societate trebuie sa se prevada numele, prenumele, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationlitatea cenzorilor, persoane juridice. Clauze privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii si functionarea societatii. In contractul de societate se pot prevedea clauze speciale privind luarea hotararilor in adunarea generala si modul de lucru al administratorilor. Avantajele rezervate fondatorilor. Contractul de societate trebuie sa prevada eventualele avantaje conferite fondatorilor pentru activitatea lor legata de constituirea societatii. Operatiunile incheiate de asociati in contul societatii. Constituirea societatii pe actiuni implica anumite operatiuni si cheltuieli. C. Statutul societatii Statutul societatii pe actiuni se incheie in forma autentica, si dezvolta elemente care privesc organizarea si functionarea societatii. 3. MODALITATI DE CONSTITUIRE A SOCIETATII

Art. 9 din Legea 31/1990 prevede ca societatea pe actiuni se constituie prin subscriere integrala si simultana a capitalului social de catre semnatarii actului consitutiv sau prin subscriptie publica Asociatii sunt liberi sa aleaga modalitatea de constituire a societatii, in functie de interesele si posibilitaile lor. A. Constituirea simultana Constituirea simultana consta intr-o procedura simpla de constituire a societatii pe actiuni si este cea mai folosita si in cazul constituirii societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata.

actelor constitutive ale societatii. B. Constituirea continuata sau prin subscriptie publica Constituirea societatii prin subscriptie publica implica urmatoarele operatiuni:intocmirea si lansarea prospectului de emisiune a actiunilor;subscrieirea actiunilor; validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive ale societatii de catre adunarea constitutiv a subscriitorilor. Prospectul de emisiune a actiunilor a) Intocmirea prospectului de emisiune Prospectul de emisiune este intocmit de fondatorii societatii care se constituie (art. 17 din Legea nr. 31/1990), si trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art. 8 din Legea nr.31/1990, care sunt elementele actului constitutiv. Potrivit legii prospectul de emisiune trebuie sa imbrace forma autentca [art.17 alin. (2) din Legea nr. 31/1990] b) Autorizarea publicarii prospectului de emisiune. Pentru a putea fi publicat, prospecul de emisiune trebuie autorizat de organul competent. c) Publicarea prospectului de emisiune. Nu este necesara o publicarea a prospectului de emisiune in Monitorul Oficial, fiind suficienta publicarea in presa. Subscrierea actiunilor. a) Notiunea subscrierii. Subscrierea este manifestarea de vointa a unei persoane prin care se obliga sa devina actionar al societatii, prin efectuarea unui aport la capitalul social al acesteia, in schimbul caruia va primi actiuni de o valoare nominala egala. b) Modul de subscriere Subscrierea de actiuni se face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune, care trebuie sa poarte viza judecatorului delegat (art. 18 din Legea nr.31/1990), si va cuprinde numele si prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului, numarul in litere al actiunilor subscrise, data subscrierii si declaratia expresa ca subscriitorul cunoaste si accepta prospectul de emisiune. c) Conditiile subscrierii. Pentru a avea ca efect formarea capitalului social si implicit, constituirea societatii, subscrierea actiunilor trebuie sa indeplineasca cerintele legii. Validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive ale societatii de catre adunarea constitutiv. a) Convocarea adunarii constitutive Convocarea se face printr-o instiintare care trebuie sa cuprinda locul si data adunarii si aratarea amanuntita a problemelor care vor face obiectul discutiilor. Adunarea nu poate trece peste doua luni de la data inchiderii subscrierii (art. 19 din Legea nr. 31/1990) Lista subscriitorilor va fi atasata la locul unde se va tine adunarea, cu cel putin 5 zile inainte de data adunarii. b) Atributiile adunarii constitutive. Adunarea constitutiv are atributii conferite, in principal de art. 27 din Legea nr. 31/1990. Adunarea constitutiv verifica respectarea cerintelor legale privind capitalul social; subscrierea intregului capital social;raportul dintre capitalul subscris si cel varsat, precum si existenta varsamintelor. Decide daca este cazul, asupra maririi sau micsorarii capitalului social, in functie de rezultatele subscriptiei. Adunarea constitutiv examineaza si valideaza raportul de evaluare intocmit de experti., discuta si aproba operatiunile incheiate de fondatori in contul societatii. O alta atributie a adunarii constitutive este numirea administratorilor si cenzorilor societatii.

Adunarea alege un presedinte, care va conduce lucrarile, precum si doi sau mai multi secretari.Adunarea constitutiv este legala daca sunt prezenti jumatate plus unul din numarul subscriitorilor (acceptantilor). Drepturile, obligatiile si raspunderile fondatorilor. a) Drepturile fondatorilor. Potrivit art. 31 din Legea nr. 31/1990, fondatorii au dreptul la o cota din beneficiul net al societatii constituita prin subscriptie publica. Dreptul la o cota din beneficiul societatii il au numai persoanele fizice carora li s-a recunoscut calitatea de fondatori prin actul constitutiv. Daca societatea se dizolva anticipat, fondatorii au dreptul sa ceara despagubiri de la societate, cu conditia dovedirii ca dizolvarea s-a facut in frauda drepturilor lor. b) Obligatiile fondatorilor. Fondatorii trebuie sa indeplineasca obligatiile prevazute de Legea nr.31/1990 in scopul constituirii societatii pe actiuni prin subscriptie publica. Dupa constituirea societatii, fondatorii sunt obligati sa predea adminstratorilor documentele si corespondenta referitoare la constituirea societatii. c) Raspunderea fondatorilor Fondatorii raspund pentru actele lor privind constituirea societatii prin subscriptie publica. Regulile speciale privind societatea pe actiuni constituita prin subscriptie publica. Societatile pe actiuni constituie prin subscriptie publica avizata in mod obligatoriu de catre Comisia Nationala de Valori Mobiliare. Aceste societati poarta denumirea de societati detinute public, si reprezinta anumite caracteristici. Actiunile emise de aceste societati devin liber transferabile pe o piata reglementata (piata bursiera). Aceste actiuni se inregistreaza obligatoriu la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare, apartinand Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. - Conducerea si functionarea societatilor detinute public sunt supuse Legii nr. 31/1990 si O.U.G.nr. 28/2002. - Societatile detinute public au obligatii speciale pentru asigurarea protectiei actionarilor lor, prevazute de art. 102-119 din O.U.G. nr. 28/2002. Formalitatile necesare constituirii societatii Evocarea formalitatilor. Formalitatile necesare constituirii societatii sunt cele prevazute de Legea nr. 31/1990 pentru constituirea oricarei societati comerciale: intocmirea actelor constitutive si inregistrarea si autorizarea functionarii societatii. Functionarea societatii pe actiuni. Actiuni emise de societate A. Notiunea si caracterele actiunilor Actiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului, constituind o fractiune a capitalului social, care confera posesorului calitatea de actionar. Caracterele actiunilor a) actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala. b) actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social. c) actiunile sunt indivizibile d) actiunile sunt negociabile B. Natura juridica a actiunilor Caracterizare generala Natura juridica a actiunilor este definita diferit de doctrina dreptului commercial.

titlurilor de credit, se considera ca ele nu sunt titluri de credit perfecte, ci titluri speciale, denumite corporative, societare sau de participatiune. C. Felurile actiunilor Precizari prealabile. Actiunile emise de societatea pe actiuni sunt de mai multe feluri. In functie de drepturile conferite egale sau diferite - , actiunile se impart in doua categorii: actiuni ordinare si actiuni preferentiale. Actiunile ordinare. Dupa modul lor de transmitere, actiunile ordinare sunt de doua feluri: actiuni nominative si la purtator. Actiunile nominative. Caracteristica unei actiuni nominative este aceea ca identifica titularul actiunii. Actiunile la purtator. In cazul actiunii la purtator, elementle de identificare a titularului actiunii nu se mentioneaza in titlu.Titularul actiunii este posesorul ei. Actiunile preferentiale Aceste actiuni confera titularilor lor drepturi diferite de cele ale titularilor actiunilor ordinare. Stabilirea felului actiunilor care vor fi emise de societate. Potrivit art.91 alin.(2) din Legea nr.31/1990, felul actiunilor va fi determinat prin actul constitutive, care trebuie sa prevada numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator, si numarul pe categorii. D. Cuprinsul actiunii Elementele cuprinse in titlu. Actiunea ca inscris (titlu) care incorporeaza anumite drepturi, trebuie sa cuprinda elementele care privesc societatea emitenta, precum si drepturile posesorului actiunii. In toate cazurile, actiunile trebuie sa poarte semnatura a doi administratori, cand sunt mai multi, sau a unicului administrator. Conditii pentru emiterea actiunilor Evocarea conditiilor. Legea nr. 31/1990 stabileste anumite conditii pentru emiterea actiunilor a) Actiunile pot fi emise numai dupa inmatricularea societtii in registrul comertului b) Actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominal c) Emiterea de actiuni noi, pentru majorarea capitaluluui social, este interzisa pana nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedenta F. Drepturile si obligatiile actionarilor Precizari prealabile Calitatea de actionar confera drepturile si obligatiile prevazute de Legea nr.31/1990. Drepturile actionarilor a) Dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor. b) Dreptul de vot c) Dreptul de informare d) Dreptul de dividende e) Dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii Obligatiile actionarilor Actionarii au anumite obligatii. Principala obligatie a actionarilor este de a efectua plata varsamintelor datorate. In cazul neachitarii la scadenta a varsamintelor datorate fin valoarea actiunilor subscrise, va fi folsita procedura reglementata de art. 100 din Legea nr.31/1990. G. Transmiterea actionilor Precizari prealabile. Actiunile se transmit in mod diferit, dupa cum sunt, actiuni nominative sau actiuni la purtator. Transmiterea actiunilor nominative

societatii emitente, semnata de cedent si de cesionar si mandatarii lor si prin mentinunea facuta pe titlu.(art. 98 din Legea nr. 31/1990). Prin actul constitutiv al societatii se pot prevedea si alte modalitati de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor nominative. Transmitrea actiunilor la purtator Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite prin simpla traditiune a acestora (art. 99 din Legea nr. 31/1990). Vanzarea actiunilor de catre actionari prin oferta publlica. Actionarii pot sa instraineze actiunile lor prin oferta publica. Art. 108 din Legea nr. 31/1990 prevede ca actionarii care ofera spre vanzare actiunile lor prin oferta publica vor trebui sa intocmeasca un prospect de oferta,in conformitate cu dispozitiile O.U.G. nr.28/2002. Restrictiile privind transmiterea actiunilor. Prin lege sau prin actele constitutive ale societatii se pot stabili anumite restrictii referitoare la transmiterea actiunilor societatii. a) Restrictii legale Portivit art.103 din Legea nr. 31/1990, societatea nu poate dobandi propriile sale actiuni, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege. b) Restricitiile conventionale Pentru protejarea intereselor actionarilor si ale societatii, in actul constitutiv al societatii pot fi stipulate clauze speciale privind transmiterea actiunilor. H. Dobandirea de catre societate a propriilor actiuni Precizri prealabile Art. 103 din Legea nr. 31/1990 stabileste principiul potrivit caruia, societatea nu poate dobandi propriile sale actiuni, fie direct, fie prin persoane care actioneaza in nume propiu, dar pe seama societatii.In anumite cazuri, legea permite dobandirea de catre societate a propriilor sale actiuni, fara restrictii. Conditiile dobandirii de catre societate a propriilor sale actiuni. Societatea poate dobandi propriile sale actiuni in conditiile stabilite de art. 103 din Legea nr. 31/1990. Dobandirea actiunilor este hotarata de adunarea generala extraordinara. Hotararea va stabili modalitatile de dobandire, numarul maxim de actiuni ce urmeaza a fi dobandite, contravaloarea lor minima si mxima si perioada efectuarii operatiunii. Potrivit legii, dobandirea actiunilor proprii cu incalcarea conditiilor stabilite de art. 103 din lege obliga societatea sa le instraineze, in cel mult un an de la data subscrierii lor, in modul stabilit de adunarea generala extraordinara. Cazurile in care societatea poate dobandi propriile sale actiuni fara restrictii. a) Dobandirea se face cu scopul reducerii capitalului social, in conditiile art. 2002 din lege, prin anularea unui numar de actiuni proprii de o valoare corespunzatoare reducerii. b) Dobandirea se face in vederea cesionarii de catre personalul societatii a unui numar de actiuni proprii, in conditiile probate de adunarea generala a actionarilor; c) Dobandirea se produce prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-o procedura de urmarire silita impotriva unui debitor al societatii; d) Dobandirea actiunilor proprii este cu titlu gratui, dobandirea se face cu scopul regularizarii cursului actiunilor proprii pe piata bursiera sau pe piata organizata extrabursiera, cu avizul Comisiei Ntionale a Valorilor Mobiliare. I. Constituirea unei garantii reale mobiliare asupra actiunilor Conditiile constituirii garantiei reale mobiliare asupra actiunilor. Intrucat incorporeaza anumite drepturi, actiunile pot fi obiectul unei garantii reale mobiliare.

garantiei. J. Unele interdictii privind actiunile Actele juridice interzise societatii. Legea nr. 31/1990 interzice societatii sa incheie anumite acte juridice, care, implicit, lezeaza actiunile proprii. Societatea nu poate sa acorde avansuri sau imprumuturi si nici sa constituie garantii in vederea subscrierii sau dobandirii propriilor sale actiuni de catre un tert(art. 106 din lege). Adunarea generala a actionarilor A. Consideratii generale Rolul adunarii generale. Adunarea generala a actionarilor este organul de deliberare si decizie al societatii pe actiuni, exprima vointa sociala si decide asupra tuturor problemelor date de lege in competenta sa. B. Felurile adunarii generale Precizari prealabile. Potrivit legii, adunarile generale ale actionarilor sunt ordinare si speciale. Legea stabileste atributiile fiecareia dintre adunarile generale, precum si conditiile de cvorum si majoritate pentru luarea deciziilor. Adunarea generala ordinara Aceasta adunare se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult trei luni de la incheierea exercitiului financiar.Are urmatoarele atributii si obligatii: sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilantul si sa fixeze dividendul; sa aleaga administratorii si cenzorii societatii si sa fixeze, in conditiile legii, remuneratia acestora; sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor; sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si dupa caz, programul de activitate, pe exercitul urmator;sa hotarasca inchiderea sau desfiintarea uneia sau mai multora dintre unitatile societatii (art.111 din Legea nr.31/1990). Adunarea generala extraordinara Aceasta adunare se intruneste, in mod exceptional, cand trebuie sa ia o hotarare de o importanta deosebita, care de regula, reclama modificarea actului constitutiv al societatii. Adunarea speciala Aceasta adunare este formata din titularii unei anumite categorii de actiuni. Convocarea si desfasurarea adunarilor speciale, precum si conditiile de cvorum si majoritate pentru luarea hotararilor sunt guvernate de dispozitiile prevazute de lege pentru adunarile generale ale actionarilor. C. Convocarea adunarii generale Initiativa convocarii. Adunarea generala se convoaca de administratori sau de catre actionari (art.117 si art. 119 din Legea nr. 31/1990). Continutul convocarii. Convocarea trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu: data si locul tinerii adunarii, precum si ordinea de zi, cu precizarea tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii. Comunicarea convocarii Instiintarea actionarilor se face prin publicarea convocarii in Monitorul Oficial, precum si intr-unul dintre ziarele raspandite din localitatea in care se afla sediul societatii sau cea mai apropiata localitate. Daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta si prin scrisoare sau afisare, in conditiile art. 117 din Legtea nr.31/1990. Termenul pentru intrunirea adunarii generale nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii. Sedinta adunarii generale Conditii de participare

reprezentare Desfasurarea sedintei Sedinta adunarii generale se va tine in ziua, ora si locul aratat in convocare, si se deschide de catre presedintele consilului de administratie sau de persoana care ii tine locul. Daca sunt indeplinite toate conditiile de cvorum cerute de lege si actul constitutiv se trece la dezbaterea problemelor care fac obiectul ordinii de zi. Dreptul de vot si exercitarea lui. Asa cum am aratat, potivit legii, orice actiune platita da dreptul la un vot, afara de cazul cand actul constitutiv s-a limitat numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult de o actiune. Pentru a-si exercita dreptul de vot in adunarea generala, actionarii trebuie sa faca dovada calitatii lor, in conditiile legii. Actionarii care poseda actiuni la purtator au drept de vot numai daca le-au depus la locurile aratate prin actul constitutiv sau prin instiintare de convocare, cu cel putin 5 zile inainte de adunare. Actionarii care poseda actiuni nominative indreptatiti sa exercite dreptul de vot sunt actionarii inscrisi in evidentele societatii sau in cele furnizate de registrul independent privat al actionarilor, corespunzatoare datei de referinta art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Adoptarea hotararilor. Hotararile adunarii generale se iau prin vot deschis. Votul este secret in mod obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea administratorilor art. 88 din Legea nr. 31/1990. Procesul verbal al sedintei Lucrarile adunarii generale se consemneaza intr-un proces-verbal, care trebuie semnat de presedinte si secretar. Procesul verbal va fi trecut in registrul adunarilor generale. D. Hotararile adunarii generale Obligativitatea hotararilor Hotararile adunarii generale sunt obligatorii pentru toti actionarii, chiar si pentru actionarii care nu au luat parte la adunare ori au votat impotriva. Publicitatea hotararilor Hotararile adunarii generale devin opozabile tertilor numai prin publicarea lor in conditiile legii. Anularea hotararilor Hotararile adunarii generale adoptate cu incalcarea legii sau a actului constitutiv pot fi anulate pe cale judecatoreasca. Cerea de anulare a hotararii adunarii generale se solutionaza in camera de consiliu a instantei. Dreptul de retragere din societate Daca nu sunt de acord cu hotararile luate de adunarea generala, actionarii au dreptul sa se retraga din societate. Odata cu declaratia de retragere, actionarii trebuie sa depuna actiunile pe care le poseda. Ca urmare a retragerii, actionarii au dreptul sa obtina contravaloarea actiunilor pe care le poseda, stabilita in conditiile art. 133 din Legea nr. 31/1990. 3. Administrarea societatii A. Consideratii generale Precizari prealabile. Administrarea societatii pe actiuni este reglementata prin mai multe dispozitii ale Legii nr. 31/1990. Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori. Daca sunt desemnati mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie.

si director general sau director al societatii. Executarea operatiilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori executivi. B. Consiliu de administratie Structura consiliului de administratie Potrivit art. 134 alin.(2) DIN Legea nr. 31/1990, cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Consiliu de administratie este condus de un presedinte. Presedintele consiliului de administratie este si director general sau director al societatii, in care calitate conduce si comitetul de directie. Pe langa conducerea consiliului de administratie si a comitetului de directie, presedintele consiliului de administratie are si conducerea adunarii generale a actionarilor. Atributiile consiliului de administratie. Consiliul de administratie poate face toate operatiile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului societatii,afara de restrictiile prevazute de lege sau actele constitutive. Functionarea consiliului de administratie Consiliul de administratie se intruneste ori de cate ori este necesar, dar cel putin o data pe luna. a) b) c) d) e) Data si locul intrunirii Convocarea consiliului Conditiile de cvorum si majoritate ceruta pentru luarea deciziilor. Desfasurarea sedintei consiliului de administratie Anularea deciziilor consiliului de adminstratie

C. Comitetul de directie Comitetul de directie este un organ colegial de administrare a societati. El se constituie de catre consiliul de administratie, iar membrii sai sunt alesi din randul administratorilor. Comitetul de directie este condus, potrivit legii, de catre directorul general sau directorul societatii. Atributiile comitetului de directie. Atributiile care revin comitetului de directie sunt cele delegate de catre consiliul de administratie. Functionarea comitetului de directie. Comitetul de directie este un organ operativ. De aceea legea prevede ca el se intruneste cel putin o data pe saptamana. D. Directorii Executivi Rolul directorilor executivi. Consiliu de administratie si comitetul de directie realizeaza activitatea de conducere operativa a societatii. Fiind organe colegiale, ele se intrunesc periodic, de regula lunar, respectiv saptamanal. Legea prevede ca executarea operatiilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori executivi. Numirea directorilor executivi. Fiind functionar ai societatii, directorii executivi sunt numiti de catre consiliul de administratie, daca in actul constitutive nu se prevede altfel. Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie si nici in comitetul de directie. Puterile si raspunderea directorilor executivi. Potrivit art. 147 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, directorii executivi sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, pentru neandeplinirea indatoririlor lor, conform dispozitiilor art. 144 din lege. 4. Cenzorii societatii

In societatea pe actiuni, controlul asupra actelor si operatiunilor administratorilor se exercita de catre cenzori. Potrivit legii societate pe actiuni va avea trei cenzori si tot atatia supleanti. Desemnarea cenzorilor Cenzorii sunt stabiliti prin actele constitutive, care trebuie sa prevada numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea cenzorilor persoane juridice. Drepturile si obligatiile cenzorilor a) Drepturile cenzorilor Cenzorii au dreptul sa participe la sedintele consiliului de administratie, fara sa aiba drept de vot, au dreptul de a obtine de la administratori o situatie privind mersul activitatii societatii. b) Obligatiile cenzorilor Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiune societatii, sa verifice daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite. Ei mai sunt obligati sa faca lunar inspectii casei, sa convoace adunarea generala ordinara sau extraordinara, sa ia parte la adunarile generale ordinare si extrordinare, sa constate regulat depunerea garantiei de catre administratori, sa vegheze ca dispozitiile legii, contractului de societate sau statutului sa fie indeplinite de administratori si lichidatori. Sunt obligati sa aduca la cunostinta administratorilor si anumite cazuri adunarii generale, neregularitatile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si a prevederilor actelor constitutive ale societatii. Modul de lucru al cenzorilor Potrivt legii, cenzorii trebuie sa exercite personal mandatul lor. Raspunderea cenzorilor In conceptia legii raspunderea cenzorilor pentru neindeplinirea obligatiilor prevazute de art. 73 din Legea nr. 31/1990. Obligatiunile emise de societate Notiunea, natura juridical si felurile obligatiunilor Notiunea de obligatiune Obligatiunile sunt titlui de valoare(de credit) emise de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate, care incorporeaza indatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobanzile aferente. Natura juridical a obligatiunilor Obligatiunile sunt fractiuni ale imprmutului cu o anumita valoare nominala, ele sunt egale si indivizibile. Felurile obligatiunilor - obligatiune nominativa - obligatiune la purtator Conditiile emiterii obligatiunilor Conditiile de fond Pentru emiterea obligatiunilor se cer a fi indeplinite anumite conditii. Emiterea de obligatiuni este hotarata numai de adunarea generala extraordinara a societatii Suma pentru care se poate emite obligatiuni nu poate depasi trei patrimi din capitalul varsat si existent, conform ultimului bilant contabil aprobat, limita legala este obligatorie. - Valoarea nominala a unei obligatiuni nu va putea fi mai mica de 25.000 lei Conditiile subscriptiei publice a obligatiunilor a) Prospectul de emisiune b) Subscrierea obligatiunilor c) Titlurile obligatiunilor C. Transmiterea obligatiunilor Obligatiunile emise prin oferta publica se transmit in conditiile O.U.G. nr. 28/2002 (art. 164 din Legea nr.31/1990). D. Rambursarea obligatiunilor Obligatiunile se ramburseaza la scadenta sau anticipat.

Obligatiunile se ramburseaza de societatea emitenta la scadenta Rambursarea anticipata Rambursarea anticipata se face la o suma superioara valorii nominale a obligatiunilor.

Conversiunea obligatiilor in actiuni ale societatii Obligatiunile emise de societate pot fi liberate prin convertirea lor in actiuni ale societatii emitente. Adunarea generala a obligatorilor Rolul adunarii generale a obligatorilor Avand in vedere unicitatea operatiunii de emitere a obligatiunilor, care creaza o comunitate de interese, legea recunoaste poosibilitatea organizarii obligatarilor, in vederea apararii drepturilor lor. Convocarea adunarii generale a obligatarilor. Adunarea se convoaca la cererea unui numar de detinatori care sa repezinte a patra parte din titlurile emise si rambursate. Atributiile adunarii generale a obligatarilor a) Numeste un reprezentat al obligatarilor si unul sau mai multi supleanti ale obligatarilor

b) Indeplineste toate actele de supraveghere si de aparare a intereselor comune

c) Constitue un fond pentru acoperirea cheltuielilor necesare apararii drepturilor obligatarilor d) Poate face opozitie la orice modificare a actelor constitutive ale societatii sau a conditiilor imprumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor obligatorilor e) Se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni de catre societate Desfasurarea adunarii generale a obligatarilor La adunarea generala pot partcipa toti obligatarii care detin obligatiuni din aceiasi emisiune. Obligatarii pot fi reprezentati prin mandatari. Nu sunt admisi in calitate de mandatari administratorii, cenzorii si functionarii societatii. Hotararile adunarii generale a obligatarilor Hotararile adunarii generale a obligatarilor vor fi aduse la cunostinta societatii, in termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor Actionarea in justitie a societatii In toate cazurile in care au fost incalcate drepturile obligatarilor, societatea poate fi chemata in judecata. Registrele societatii Aceste registre privesc capitalul social, activitatea organelor de gestiune si a celor de control al gestiunii societatii. Evocarea registrelor societatii a) Registrul actionarilor societatii b) Registrul sedintelor si deliberarilor adunarilor generale c) Registrul sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie d) Registrul sedintelor si deliberarilor comitetului de directie e) Registrul deliberarilor si constatarilor cenzorilor societatii f) Registrul obligatiunilor emise de societate Obligatia tinerii registrelor societatii Avand in vederea importanta acestor registre pentru societate, tinerea lor este obligatorie.Legea prevede ca registrele se tin prin grija consiliului de administratie, cu exceptia registrului sedintelor deliberarilor comitetului de directie, care se tine prin grija acestui comitet.

Bilantul Contabil. Beneficiile si dividendele. Fondul de rezerva.

consemneze operatiunile patrimoniale efectuate in cursul exercitiului financiar si sa faca recapitularea lor periodica, prin intocmirea inventarului si a bilantului contabil Bilantul contabil este documentul oficial de gestiune a activitatii societatii. El se intocmeste cu respectarea dispozitiilor Legii contabilitatii nr. 82/1991.

Beneficiile si dividendele. Societatea pe actiuni, ca orice societate comerciala, se constituie in scopul de a obtine beneficii si a le impartii intre actionari sub forma de dividende. Repartizarea beneficiilor si stabilirea dividendului se fac de catre adunarea generala a actionarilor. Fondul de rezerva al societatii. Beneficiile societatii sunt destinate impartirii lor intre actionari. Dar, pentru a asigura conditiile necesare evitarii dificultatilor in care s-ar afla societatea, datorita pierderilor din capitalul social, legea prevede obligatia de a repartiza o cota din beneficiile realizate pentru constituirea unui fond de rezerva. Destinatia fondului de rezerva este de a acoperi pierderile din capitalul social, in perioadele de activitate deficitara. Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni. Societatea pe actiuni se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale referitoare la dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale si regulilor speciale prevazute de lege pentru aceasta forma de societate. Dizolvarea societatii Cauzele de dizolvare a societatii pe actiuni sunt cele comune prevazute de lege pentru orice societate comerciala(art. 222 si art. 232 din Legea nr. 31/1990). Pe langa aceste cauze comune, Legea nr. 31/1990 consacra si anumite cauze de dizolvare specifice societatii pe actiuni. a) Reducerea capitalului social b) Reducerea numarului actionarilor sub limita prevazuta de lege. Lichidarea societatii Societatea pe actiuni se lichideaza potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990 si prevederilor actelor constitutive, in masura in care acestea din urma nu sunt incompatibile cu lichidarea societatilor comerciale. 2. Documentatia de fondare a societatii pe actiuni

Pentru fondarea si inregistrarea de stat a Societatii pe actiuni sint necesare urmatoarele documente: 1.Cererea tip Cererea privind inregistrarea societatii cu raspundere limitata este semnata de catre fondatori si se prezinta la Camera Inregistrarii de Stat.In cerere sint indicate documentele de constituire necesare pentru inregistrare,informatia generala despre intrepridere si activitatile de baza. 2.Contractul de societate (declaratia de constituire a societatii) Contractul de societate (declaratia de constituire a societatii) are prioritate fata de statutul societatii pina la inregistrarea ei de stat. Efectul contractului de societate (declaratiei de constituire a societatii) inceteaza dupa inregistrarea de stat a societatii si executarea de catre fondatori a tuturor obligatiilor lor. Informatiile din documentele de constituire ale societatii nu pot fi obiect al secretului comercial. Contractul de societate stabileste conditiile activitatii comune a fondatorilor in vederea infiintarii societatii. Contractul de societate va cuprinde: a) numele, prenumele, numerele actelor de identitate (denumirile, numerele certificatelor cu privire la inregistrarea de stat) ale fondatorilor, domiciliul (sediul) lor, cetatenia (locul de inregistrare), precum si alte date despre fondatori necesare pentru a fi inscrise in Registrul de stat al comertului; b) denumirea intreaga si cea prescurtata a societatii care se infiinteaza, tipul si sediul ei; c) scopul si obiectul de activitate al societatii;

e) clasele si numarul de actiuni plasate la infiintarea societatii; f) caracteristicile fiecarei clase de actiuni plasate la infiintarea societatii; g) suma, modul si termenele de plata a actiunilor achizitionate de fondatori; h) modul si termenele de infiintare a societatii, obligatiile fondatorilor si raspunderea acestora; i) lista fondatorilor imputerniciti sa depuna cererea de inregistrare a societatii; j) modul si termenele de pregatire si de tinere a adunarii constitutive; k) modul si termenele de restituire a cheltuielilor de infiintare si inregistrare a societatii. Contractul de societate poate cuprinde si alte date ce nu sint in contradictie cu legislatia. Contractul de societate va fi semnat de toti fondatorii si autentificat in modul stabilit de legislatie. Declaratia de constituire a societatii va cuprinde aceleasi date si se va perfecta in acelasi mod ca si contractul de societate.

3.Statutul societatii Statutul societatii va cuprinde: a) denumirea intreaga si cea prescurtata a societatii, tipul si sediul ei; b) scopul, obiectul de activitate si durata societatii; c) marimea capitalului social; d) clasele si numarul de actiuni autorizate spre plasare si plasate; e) caracteristicile fiecarei clase de actiuni autorizate spre plasare si plasate; f) drepturile si obligatiile actionarilor; g) structura, atributiile, modul de constituire si de functionare a organelor de conducere ale societatii; h) modul de luare a hotaririlor de catre organele de conducere ale societatii, inclusiv lista chestiunilor asupra carora hotarirea se ia cu majoritatea calificata de voturi sau in unanimitate; i) modul si termenele de pregatire si tinere a adunarii generale a actionarilor; j) modul de emitere a actiunilor autorizate spre plasare; k) modul de instrainare a actiunilor (pentru societatile inchise); l) modul de incheiere a tranzactiilor de proportii si a tranzactiilor cu conflict de interese; m) modul de emitere a obligatiunilor autorizate spre plasare; n) modul si termenele de plata a dividendelor si de acoperire a pierderilor societatii; o) modul de creare si de utilizare a capitalului de rezerva; p) denumirea si sediul filialelor si reprezentantelor societatii; q) temeiurile si modul de schimbare a tipului societatii, de reorganizare sau lichidare a ei, potrivit hotaririi adunarii generale a actionarilor. Statutul societatii poate cuprinde si alte date ce nu sint in contradictie cu legislatia. Prevederile statutului societatii sint obligatorii pentru persoanele cu functii de raspundere si actionarii societatii. Prevederile statutului societatii ce sint in contradictie cu legislatia sint nevalabile de la data adoptarii. Modificarile si completarile facute in statutul societatii sau statutul societatii in redactie noua intra in vigoare la data inregistrarii lor de stat.

Plasarea actiunilor la infiintarea societatii : Plasarea actiunilor la infiintarea societatii se efectueaza in conditiile prezentei legi, legislatiei cu privire la hirtiile de valoare si contractului de societate, prin subscrierea secreta a fondatorilor. Actiunile societatii care se infiinteaza vor fi plasate numai intre fondatori. La infiintarea societatii nu se admite plasarea actiunilor la un pret mai mic decit valoarea lor nominala, daca aceasta valoare este stabilita in contractul de societate. Mijloacele banesti in contul achitarii actiunilor se depun de catre fondatori la contul bancar provizoriu in temeiul contractului de societate (declaratiei de constituire a societatii). La acelasi cont se vireaza dobinda obtinuta ca rezultat al utilizarii acestor mijloace de catre banca. Fondatorii nu au dreptul sa utilizeze mijloacele mentionate pina la inregistrarea societatii sau pina la momentul considerarii societatii ca nefiind constituita. Aporturile nebanesti in contul achitarii actiunilor se predau cu proces-verbal de catre fondatorii organului executiv al societatii in termen de o luna de la data inregistrarii de stat a societatii.

a) raspund solidar, in limita partii neachitate a acestor aporturi, pentru obligatiile societatii aparute dupa inregistrarea ei de stat; b) pot sa transmita tertilor obligatiile lor fata de societate numai pe calea transferului datoriei. Inregistrarea societatii si a patrimoniului ei: Societatea este supusa inregistrarii de stat in modul stabilit de legislatie. Societatea se considera infiintata (obtine drepturi de persoana juridica) la data inregistrarii ei de stat. Societatea, in termen de 2 luni de la data inregistrarii de stat, este obligata: a) sa primeasca de la fondatori, pe baza de proces-verbal, aporturi nebanesti in contul achitarii actiunilor plasate la fondarea societatii; si b) sa inregistreze bunurile mobiliare si imobiliare, predate de fondatori, ce se supun inregistrarii in conformitate cu legislatia. Inregistrarea actiunilor plasate la infiintarea societatii. Efectuarea primelor inscrieri in registrul actionarilor: Societatea, pentru inregistrarea de stat a actiunilor plasate la infiintarea sa, este obligata sa prezinte Comisiei de stat pentru piata hirtiilor de valoare copiile de pe documentele de constituire, lista subscriitorilor de actiuni si alte documente prevazute de legislatia cu privire la hirtiile de valoare. Documentele vor fi prezentate in termen de 15 zile de la data: a) inregistrarii de stat a societatii, daca contractul de societate nu prevede depunerea aporturilor nebanesti in contul achitarii actiunilor; sau b) achitarii in volum deplin a tuturor actiunilor plasate la infiintarea societatii, daca contractul de societate prevede depunerea aporturilor nebanesti in contul achitarii actiunilor. Neexecutarea dispozitiilor prevazute constituie temei pentru lichidarea societatii potrivit hotaririi instantei judecatoresti. Dreptul de a adresa instantei judecatoresti cerere in vederea lichidarii societatii il are orice actionar al societatii, precum si Comisia de stat pentru piata hirtiilor de valoare. Inregistrarea de stat a actiunilor plasate la infiintarea societatii se efectueaza in termen de 15 zile de la data prezentarii documentelor necesare si cuprinde: a) recunoasterea valabilitatii subscrierii la actiuni; b) atribuirea numarului de inregistrare de stat fiecarei clase de actiuni plasate; c) efectuarea inscrierii respective in Registrul de stat al hirtiilor de valoare. Societatea, in termen de 15 zile de la data inregistrarii de stat a actiunilor plasate la infiintarea societatii, este obligata sa asigure intocmirea registrului actionarilor si efectuarea in el a primelor inscrieri privind actionarii, reprezentantii lor legali sau detinatorii nominali de actiuni. Primele inscrieri in registrul actionarilor se fac in temeiul deciziei Comisiei de stat pentru piata hirtiilor de valoare cu privire la inregistrarea actiunilor plasate la infiintarea societatii si al listei subscriitorilor de actiuni. Alte cerinte fata de inregistrarea de stat a actiunilor plasate la infiintarea societatii si fata de efectuarea primelor inscrieri in registrul actionarilor se stabilesc de legislatia cu privire la hirtiile de valoare.

INREGISTRAT De catre Camera Inregistrarii De Stat pe linga Ministerul Justitiei al Republicii Moldova nr.3830 din 01septembrie 1995

APROBAT de catre Adunarea Generala a Fondatorilor Societatii pe actiuni

Interactiv din 02noiembrie 2005

2.2

STATUTUL

SOCIETATII PE ACTIUNI

registru

2009

Principii generale 1.1 Societatea pe actiuni numita firma registru SA in continuare Societate este creata in conformitate cu Legea Republicii Moldova N 845-XH din 03.12.1992 Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi si Regulamentul cu privire la Societatile economice in Republica Moldova, aprobat prin Hotarirea Guvenului Republicii Moldova din 10.09.1991 Nr. 500,in corespundere cu Contractul de constituire din 20.09.1999. 1.2 2. D irector general Alexandru Covalenco 3. Director tehnic Gurita Ruslan 4. Director economic Maria Covalenco 5. Contabil ef Elena Grini

 POLITICA IN DOMENIUL CALITATII & MEDIULUI & SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Interactiv S.A. si-a stabilit politica in domeniul Calitatii & mediului & securitatii si sanatatii in munca in conformitate cu standardele de referinta: ISO 9001:2008, ISO 14001:2004 si respectiv OHSAS 18001:2007. Obiectivul tinta este elaborarea, implementarea, mentinerea si imbunatatirea continua a unui sistem de management Calitate & Mediu & Securitate si Sanatate in Munca in conformitate cu cerintele standardelor mentionate. Politica Interactiv S.A. in domeniul calitatii are ca obiective: > furnizarea de lucrari si servicii de calitate, din domeniul de activitate al Interactiv S.A. , avand la baza cerintele legislatiei internationale, europene si nationale in domeniul contructiilor precum si principiile care guverneaza acest sector; > identificarea de mijloace adecvate de lucru si adaptarea continua a procedurilor, in scopul satisfacerii exigentelor explicite sau implicite ale clientilor; > cultivarea in randul personalului propriu a competentei, responsabilitatii si a unei atitudini de parteneriat pozitiv ; > initierea de actiuni privind armonizarea reglementarilor nationale cu reglementarile europene si internationale; > instruirea si evaluarea continua a personalului pentru a asigura calificarea acestuia la nivelul exigentelor cerute; > adoptarea unui sistem de conducere performant prin adoptarea sistemului calitatii totale care cuprinde atat parametrii de caliate ai lucrarilor / serviciilor cat si actiunile intreprinse pentru asigurarea si controlul calitatii.

Pentru functionarea sistemului de mediu s-au stabilit obiectivelegenerale si

specifice de mediu in scopul implementarii, mentinerii si imbunatatirii unui sistem de management de mediu care sa asigure: > respectarea prevederilor standardului de referinta ISO 14001:2004; > reducerea si / sau inlaturarea impacturilor semnificative rezultate din activitatile, procesele sau serviciile realizate de organizatie pentru prevenirea poluarii mediului. Constienti de importanta si eficienta sistemului de management de mediu, toti angajatii organizatiei, ale caror activitati pot avea impact asupra mediului inconjurator, sunt instruiti, cunosc, aplica si raspund de respectarea prevederilor din documentele sistemului de management de mediu precum si prevederile legislatiei in vigoare referitoare la mediu, aplicabile activitatilor sau serviciilor realizate de organizatia noastra. Clientii nostri, reprezentantii organismelor autoritatilor din domeniu vor avea puse la dispozitie, cand solicita, toate documentele relevante referitoare la mediu din organizatie.

Pentru functionarea sistemului SSM, conducerea Interactiv S.A.

este hotarata: > sa asigure realizarea unui nivel ridicat de performanta in domeniul SSM, cu indeplinirea cel putin a cerintelor legale;

sa asigure resursele adecvate implementarii politicii si strategiei in domeniu; sa asigure conditiile pentru cunoasterea, implementarea, mentinerea si imbunatatirea continua a sistemului la toate nivelurile din organizatie; > sa impuna si sa determine implicarea angajatilor in implementarea politicii si in realizarea obiectivelor de SSM adoptate; > sa asigure conditiile necesare pregatirii tuturor angajatilor pentru indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor lor. Considerand sanatatea si securitatea ocupationala ca parte integranta a performantei activitatilor noastre si cunoscand avantajele implementarii sistemului, obligatiile legale si responsabilitatile ce revin conducatorilor organizatiei, vom actiona astfel incat sa tinem seama de principiile generale de prevenire a incidentelor in organizarea muncii si a conditiilor de munca si in dezvoltarea relatiilor sociale, punand accent pe evitarea, evaluarea si combaterea riscurilor de accidentari si imbolnaviri profesionale. Politica in domeniul QMSSM (Calitate & Mediului & Securitatii si sanatatii in munca) se adreseaza tuturor angajatilor Interactiv S.A. indiferent de locul de munca sau nivelul de pregatire al acestora. Acestia au obligatia de a indeplini cerintele stabilite in manual, proceduri, instructiuni de lucru si alte documente aplicabile propriului domeniu de activitate. > > Seful Sectiei Analiza Economica si Dezvoltare Strategica este desemnat ca reprezentant al managementului pentru Calitate & Mediu & Securitate si sanatate in munca, pentru activitatile Interactiv S.A. de cercetare stiintifica, servicii tehnice si laborator, certificare si agremente tehnice si pentru indeplinirea acestei sarcini are sprijinul deplin al personalului de la toate nivelurile ierarhice. El are responsabilitatea pentru implementarea, mentinerea si imbunatatirea continua a sistemului de management Calitate & Mediu & Securitate si Sanatate in Munca in cadrul Interactiv S.A.

In calitate de Director General, ma angajez sa asigur cadrul organizatoric si resursele necesare realizarii politicii si obiectivelor Q & M & SSM adoptate.
Data 25.03.2009

DIRECTOR GENERAL COVALENCO Alexandru

EVIDENTA SI DARILE DE SEAMA

Evidenta contabila si darile de seama Societatea tine evidenta contabila si intocmeste dari de seama financiare, statistice si de specialitate in conditiile legislatiei si regulamentelor societatii. Darea de seama financiara anuala a societatii va fi verificata si confirmata prin raportul comisiei de cenzori a societatii, si prin raportul organizatiei de audit, nu mai tirziu de termenul stabilit de legislatia contabilitatii pentru prezentarea acestei dari de seama organelor financiare raionale (municipale). Consiliul societatii si adunarea generala anuala a actionarilor nu sint in drept sa aprobe darile de seama anuale ale organului executiv si ale consiliului societatii daca aceste dari de seama sint prezentate fara darea de seama financiara anuala a societatii si rapoartele prevazute. Societatea este obligata sa asigure pastrarea documentatiei sale de evidenta si a darilor de seama in modul si in termenele prevazute de legislatie. Societatea si persoanele ei cu functii de raspundere raspund, in conformitate cu legislatia, pentru: a) neglijenta in tinerea evidentei contabile si in intocmirea darilor de seama financiare, statistice si de specialitate; b) nepastrarea sau prezentarea cu intirziere a acestor dari de seama creditorilor, actionarilor societatii si autoritatilor publice stabilite de legislatie; precum si c) publicarea informatiei neveridice despre activitatea societatii sau eschivarea de la publicarea informatiei prevazute de prezenta lege. Date despre persoanele afiliate Persoanele afiliate ale societatii vor instiinta societatea in scris despre actiunile societatii care le apartin, indicind clasa si numarul lor, in termen de 10 zile de la achizitionare. Pentru neprezentarea sau prezentarea cu intirziere a datelor prevazute persoanele afiliate ale societatii raspund in conformitate cu legislatia. Societatea deschisa va prezenta Comisiei de stat pentru piata hirtiilor de valoare o dare de seama despre persoanele sale afiliate in conformitate cu legislatia cu privire la hirtiile de valoare. ORGANUL EXECUTIV SI COMISIA DE CENZORI ALE SOCIETATII Organul executiv al societatii De competenta organului executiv tin toate chestiunile de conducere a activitatii curente a societatii, cu exceptia chestiunilor ce tin de competenta adunarii generale a actionarilor sau ale consiliului societatii. Organul executiv al societatii asigura indeplinirea hotaririlor adunarii generale a actionarilor, deciziilor consiliului societatii si este subordonat: a) consiliului societatii; si b) adunarii generale a actionarilor, daca aceasta este prevazut de statutul societatii. Daca consiliul societatii nu a fost infiintat sau imputernicirile lui au incetat, imputernicirile de pregatire si tinere a adunarii generale a actionarilor le exercita organul executiv al societatii. Organul executiv al societatii poate fi colegial (comitet de conducere, directie) sau unipersonal (director general, director). Statutul societatii poate prevedea existenta concomitenta a doua organe executive aratate la alin (4). In acest caz, organul executiv unipersonal indeplineste si functia de conducator al organului executiv colegial. Activitatea organului executiv al societatii Organul executiv al societatii functioneaza in baza legislatiei, statutului societatii si regulamentului organului executiv al societatii. Conducatorul organului executiv al societatii este in drept, in limitele atributiilor sale, sa actioneze in numele societatii fara mandat, inclusiv sa efectueze tranzactii, sa aprobe statul de personal, sa emita ordine si dispozitii. Sedintele organului executiv colegial al societatii se convoaca de conducatorul acestuia. La sedintele organului executiv colegial al societatii se incheie proces-verbal, care va fi semnat de conducatorul acestui organ si prezentat, dupa caz, consiliului societatii, comisiei de cenzori si organizatiei de audit ale societatii. Organul executiv al societatii va prezenta trimestrial consiliului societatii sau adunarii generale a actionarilor darea de seama asupra rezultatelor activitatii sale.

Imputernicirile organului executiv al societatii pot fi delegate organizatiei gestionare in temeiul hotaririi adunarii generale a actionarilor si contractului de administrare fiduciara. Organizatia gestionara a societatii nu poate fi persoana afiliata a societatii, a registratorului sau a organizatiei de audit a societatii. Organizatia gestionara a societatii nu este in drept sa incheie cu societatea alte contracte, in afara de contractul de administrare fiduciara. Comisia de cenzori a societatii Comisia de cenzori a societatii exercita controlul activitatii economico-financiare a societatii si se subordoneaza numai adunarii generale a actionarilor. Atributiile, componenta numerica, modul de formare si de functionare a comisiei de cenzori a societatii se stabilesc de prezenta lege, de statutul societatii si de regulamentul comisiei de cenzori. Membri ai comisiei de cenzori pot fi atit actionarii societatii, cit si alte persoane. Membri ai comisiei de cenzori a societatii nu pot fi: a) membrii consiliului societatii; b) lucratorii organului executiv sau ai contabilitatii societatii; c) gestionarul societatii; d) persoanele necalificate in contabilitate, finante sau economie; e) alte persoane, daca prezenta lege sau statutul societatii limiteaza calitatea lor de membru in cadrul comisiei de cenzori. Comisia de cenzori se alege (se numeste) pe un termen de la 2 la 5 ani. Statutul societatii poate prevedea alegerea (numirea) unei rezerve a comisiei de cenzori, din care se completeaza componenta de baza a comisiei in cazul retragerii membrilor ei. Rezerva se alege (se numeste) in modul stabilit pentru alegerea membrilor comisiei de cenzori. Subrogarea membrilor comisiei retrasi se face de catre comisia de cenzori. Activitatea comisiei de cenzori a societatii Comisia de cenzori a societatii exercita controlul obligatoriu al activitatii economico-financiare a societatii timp de un an. Controalele extraordinare ale activitatii economico-financiare a societatii se efectueaza de comisia de cenzori: a) din initiativa ei; b) la cererea actionarilor care detin cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale societatii; c) la hotarirea adunarii generale a actionarilor sau decizia consiliului societatii. Persoanele cu functii de raspundere ale societatii sint obligate sa prezinte comisiei de cenzori toate documentele necesare pentru efectuarea controlului, inclusiv sa dea explicatii orale si scrise. In baza rezultatelor controlului, comisia de cenzori intocmeste un raport care va cuprinde: a) numele si prenumele membrilor comisiei de cenzori care au participat la control; b) motivele si scopurile controlului; c) termenele in care s-a efectuat controlul; d) aprecierea plenitudinii si autenticitatii datelor reflectate in documentele primare, registrele contabile si darile de seama ale societatii; e) aprecierea conformitatii tinerii evidentei contabile si intocmirii darilor de seama cu cerintele legislatiei; f) informatia despre fapte de incalcare a cerintelor legislatiei, statutului si regulamentelor societatii de catre persoanele cu functii de raspundere ale societatii, precum si despre prejudiciul cauzat de aceste persoane; g) date despre circumstantele care au impiedicat efectuarea controlului; h) recomandari pe marginea rezultatelor controlului; i) anexe. Raportul se semneaza de toti membrii comisiei de cenzori a societatii care au participat la control. Daca cineva dintre membrii comisiei nu este de acord cu raportul acesteia, el va expune opinia sa separata care se va anexa la raport. Rapoartele comisiei de cenzori a societatii se remit organului executiv si consiliului societatii, precum si persoanelor. Raportul de activitate al comisiei se prezinta adunarii generale a actionarilor. Comisia de cenzori este in drept: a) sa ceara convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor in cazul descoperirii unor abuzuri din partea persoanelor cu functii de raspundere ale societatii;

b) sa participe, cu drept de vot consultativ, la sedintele organului executiv si ale consiliului societatii, la adunarea generala a actionarilor. Imputernicirile comisiei de cenzori a societatii pot fi delegate organizatiei de audit in baza hotaririi adunarii generale a actionarilor sau contractului de audit. Delegarea catre organizatia de audit a imputernicirilor comisiei de cenzori a societatii nu elibereaza societatea de efectuarea, in conformitate cu prezenta lege si cu legislatia cu privire la audit, a controalelor de audit obligatorii. Adunarea generala a actionarilor si atributiile ei (1) Adunarea generala a actionarilor este organul suprem de conducere al societatii si se tine cel putin o data pe an. (2) Hotaririle adunarii generale a actionarilor in problemele ce tin de atributiile ei sint obligatorii pentru persoanele cu functii de raspundere si actionarii societatii. (3) Adunarea generala a actionarilor are urmatoarele atributii exclusive: a) aproba statutul societatii in redactie noua sau modificarile si completarile aduse in statut, inclusiv cele ce tin de schimbarea claselor si numarului de actiuni autorizate spre plasare, de convertirea, denominalizarea, consolidarea sau impartirea actiunilor societatii, cu exceptia modificarilor si completarilor prevazute la art.65 alin.(2) lit. f) si lit. g); b) hotaraste cu privire la modificarea capitalului social, cu exceptia cazurilor prevazute la art.43 alin.(2); c) aproba regulamentul consiliului societatii, alege membrii lui si inceteaza inainte de termen imputernicirile lor, stabileste cuantumul retributiei muncii lor, remuneratiilor anuale si compensatiilor, precum si hotaraste cu privire la tragerea la raspundere sau eliberarea de raspundere a membrilor consiliului societatii; d) aproba regulamentul comisiei de cenzori, alege membrii ei si inceteaza inainte de termen imputernicirile lor, stabileste cuantumul retributiei muncii lor si compensatiilor, precum si hotaraste cu privire la tragerea la raspundere sau eliberarea de raspundere a membrilor comisiei de cenzori; e) confirma organizatia de audit si stabileste cuantumul retributiei serviciilor ei; f) hotaraste cu privire la incheierea tranzactiilor de proportii prevazute la art.83 alin.(2); g) aproba clasele si numarul de obligatiuni autorizate spre plasare; h) examineaza darea de seama financiara anuala a societatii, aproba darea de seama anuala a consiliului societatii si darea de seama anuala a comisiei de cenzori; i) aproba normativele de repartizare a profitului societatii; j) hotaraste cu privire la repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale, sau la acoperirea pierderilor societatii; k) hotaraste cu privire la modificarea tipului societatii, reorganizarea sau lichidarea ei; l) aproba bilantul de divizare, bilantul consolidat sau bilantul de lichidare al societatii; m) hotaraste in orice alte probleme prevazute de prezenta lege. (4) Adunarea generala a actionarilor, daca statutul societatii nu prevede altfel, de asemenea aproba: a) directiile prioritare ale activitatii societatii; b) modul de instiintare a actionarilor despre tinerea adunarii generale, precum si modul de prezentare actionarilor a materialelor de pe ordinea de zi a adunarii generale pentru a se lua cunostinta de ele; c) regulamentul organului executiv al societatii si deciziile privind numirea conducatorului acestuia sau incetarea inainte de termen a imputernicirilor lui, privind stabilirea cuantumului retributiei muncii lui, remuneratiei si compensatiilor, privind tragerea lui la raspundere sau eliberarea de raspundere; d) darile de seama trimestriale ale organului executiv al societatii; e) hotaririle privind deschiderea, transformarea sau lichidarea filialelor si reprezentantelor, privind numirea si eliberarea din functie a conducatorilor lor. (5) Chestiunile prevazute la alin.(3) nu pot fi transmise spre examinare altor organe de conducere ale societatii, iar chestiunile prevazute la alin.(4) pot fi transmise spre examinare numai consiliului societatii in temeiul hotaririi adunarii generale a actionarilor. (6) Adunarea generala a actionarilor nu este in drept sa hotarasca cu privire la chestiuni care, conform prezentei legi sau statutului societatii, nu tin de atributiile ei, cu exceptia cazului prevazut la alin.(7). (7) Daca alte organe de conducere ale societatii nu pot solutiona o chestiune ce tine de atributiile lor, ele sint in drept sa ceara adunarii generale a actionarilor solutionarea acestei chestiuni. Articolul 51. Formele si termenele de tinere a adunarii generale a actionarilor (1) Adunarea generala a actionarilor poate fi ordinara (inclusiv anuala) sau extraordinara.

(2) Adunarea generala a actionarilor se tine cu prezenta actionarilor, prin corespondenta sau sub forma mixta. Adunarea generala anuala nu poate fi tinuta prin corespondenta. (3) Adunarile generale ordinare ale actionarilor se tin in termenul prevazut de prezenta lege, de statutul societatii sau de adunarea generala. (4) Adunarea generala anuala a actionarilor se tine nu mai devreme de o luna si nu mai tirziu de 2 luni de la data primirii de catre organul financiar raional (municipal) a darii de seama anuale a societatii. (5) Termenul de tinere a adunarii generale extraordinare a actionarilor se stabileste prin decizia consiliului societatii, dar nu poate depasi 30 de zile de la data primirii de catre societate a cererii de a tine o astfel de adunare. Articolul 52. Intocmirea ordinii de zi a adunarii generale anuale a actionarilor (1) Ordinea de zi a adunarii generale anuale a actionarilor se intocmeste de consiliul societatii, tinindu-se cont de cererile actionarilor care detin cel putin 5% din actiunile cu drept de vot ale societatii. (2) Actionarii mentionati la alin. (1) sint in drept, pina la data de 10 ianuarie a anului urmator celui gestionar, sa prezinte cereri: a) cu privire la inscrierea in ordinea de zi a adunarii generale anuale a cel mult doua chestiuni; si/sau b) cu privire la propunerea de candidati pentru membrii consiliului societatii si ai comisiei de cenzori, al caror numar nu trebuie sa depaseasca componenta numerica a acestor organe. (3) Chestiunile propuse pentru a fi inscrise in ordinea de zi a adunarii generale anuale a actionarilor vor fi formulate in scris, indicindu-se motivele inscrierii lor, numele si prenumele (denumirile) actionarilor care propun chestiunea, precum si clasele si numarul de actiuni care le apartin. (4) In cazul prezentarii cererii de inscriere a candidatilor in lista candidaturilor pentru a fi supuse votului la adunarea generala a actionarilor, inclusiv in cazul propunerii candidaturii proprii, se indica numele si prenumele candidatilor, alte date despre ei, clasele si numarul de actiuni care le apartin, precum si numele si prenumele (denumirile) actionarilor care au prezentat cererea, clasele si numarul de actiuni care le apartin. La aceasta cerere se anexeaza acordul in scris al fiecarui candidat. (5) Cererea mentionata la alin.(2) va fi semnata de toate persoanele care au prezentat-o. (6) Consiliul societatii este obligat sa examineze cererile primite de la actionari, sa decida cu privire la satisfacerea lor sau la refuzul de a le satisface si sa expedieze decizia luata actionarilor cel mai tirziu pina la data de 25 ianuarie a anului urmator celui gestionar. (7) Consiliul societatii nu este in drept sa modifice formularile chestiunilor propuse pentru a fi inscrise in ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor. (8) Numarul total de candidati pentru functia de membru al consiliului societatii sau al comisiei de cenzori, inscrisi in lista candidaturilor pentru a fi supuse votului la adunarea generala a actionarilor, trebuie sa depaseasca componenta numerica a acestor organe de conducere, daca statutul societatii nu prevede altfel. (9) Consiliul societatii poate decide cu privire la refuzul de a inscrie chestiunea in ordinea de zi a adunarii generale anuale a actionarilor sau candidatii in lista candidaturilor pentru a fi supuse votului la alegerea organelor de conducere ale societatii numai in cazurile in care: a) chestiunea, propusa pentru a fi inscrisa in ordinea de zi a adunarii generale, nu tine de competenta adunarii generale; sau b) datele prevazute la alin.(3) si alin. (4) nu au fost prezentate in volum deplin; sau c) actionarii care au facut propunerea dispun de mai putin de 5% din actiunile cu drept de vot ale societatii; sau d) termenul stabilit la alin.(2) nu a fost respectat. Eschivarea de la luarea deciziei, precum si decizia consiliului societatii cu privire la refuzul de a inscrie chestiunea in ordinea de zi a adunarii generale anuale a actionarilor sau candidatii in lista candidaturilor pentru a fi supuse votului la alegerea organelor de conducere ale societatii pot fi atacate in organele de conducere ale societatii si/sau in Comisia de stat pentru piata hirtiilor de valoare, si/sau in justitie. Convocarea adunarii generale a actionarilor Adunarea generala ordinara a actionarilor se convoaca de organul executiv al societatii in temeiul deciziei consiliului societatii. In cazul in care consiliul societatii nu a asigurat instiintarea actionarilor cu privire la tinerea adunarii generale anuale sau tinerea ei in termenul indicat la art.51 alin. (4), aceasta se convoaca la decizia organului executiv al societatii, luata: a) din initiativa organului executiv; sau

b) la cererea comisiei de cenzori a societatii sau a organizatiei de audit, daca aceasta exercita imputernicirile comisiei de cenzori; sau c) la cererea oricarui actionar; sau d) in temeiul incheierii instantei judecatoresti. Adunarea generala extraordinara a actionarilor se convoaca de organul executiv al societatii in temeiul deciziei consiliului societatii, luate: a) din initiativa consiliului societatii; sau b) la cererea comisiei de cenzori a societatii sau a organizatiei de audit, daca aceasta exercita imputernicirile comisiei de cenzori; sau c) la cererea actionarilor care detin cel putin 25% din actiunile cu drept de vot ale societatii la data prezentarii cererii; sau d) in temeiul incheierii instantei judecatoresti. In cererea comisiei de cenzori (organizatiei de audit) privind convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor vor fi formulate chestiunile ce urmeaza a fi inscrise in ordinea de zi a adunarii generale, indicindu-se motivele inscrierii lor si persoanele care au inaintat aceasta cerere. In cazul in care cererea este initiata de actionari, ea va contine si datele prevazute la art.52 alin.(3) si alin. (4). Cererea de convocare a adunarii generale extraordinare a actionarilor va fi semnata de toate persoanele care cer convocarea ei. In decurs de 15 zile de la data primirii cererii de convocare a adunarii generale extraordinare a actionarilor, consiliul societatii: a) va decide cu privire la convocarea adunarii generale si va asigura informarea actionarilor despre aceasta; sau b) va decide cu privire la refuzul de a convoca adunarea generala si va expedia aceasta decizie persoanelor care cer convocarea ei. (7) In decizia cu privire la convocarea adunarii generale a actionarilor se va indica: a) organul de conducere care a decis cu privire la convocarea adunarii generale sau alte persoane care convoaca adunarea generala conform alin. (10); b) data, ora si locul tinerii adunarii generale, precum si ora inregistrarii participantilor la ea; c) sub ce forma se va tine adunarea generala; d) ordinea de zi; e) data la care trebuie sa fie intocmita lista actionarilor care au dreptul sa participe la adunarea generala; f) termenele, ora si locul familiarizarii actionarilor cu materialele pentru ordinea de zi a adunarii generale; g) modul si termenul de comunicare actionarilor a rezultatului votului prin corespondenta sau sub forma mixta; h) modul de instiintare a actionarilor despre tinerea adunarii generale; i) textul buletinului de vot, daca se va hotari ca procedura votarii la adunarea generala se va efectua cu intrebuintarea buletinelor. (8) Consiliul societatii nu este in drept sa modifice forma propusa de tinere a adunarii generale extraordinare a actionarilor. (9) Decizia cu privire la refuzul de a convoca adunarea generala extraordinara a actionarilor poate fi luata in cazurile in care: a) chestiunile propuse spre a fi inscrise in ordinea de zi a adunarii generale nu tin de competenta ei; sau b) nu a fost respectat modul de prezentare a cererilor de convocare a adunarii generale, prevazut la alin. (3) - (5). (10) Daca, in termenul prevazut la alin. (6), consiliul societatii nu a luat decizia cu privire la convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor ori a luat decizia cu privire la refuzul de a o convoca, persoanele indicate la alin. (3) lit.b) si lit. c) sint in drept: a) sa convoace adunarea generala in modul stabilit pentru consiliul societatii; si/sau b) sa atace in justitie eschivarea consiliului societatii de a lua decizie sau refuzul de a convoca adunarea generala. (11) Persoana care tine registrul actionarilor societatii va prezenta persoanelor care convoaca adunarea generala extraordinara potrivit alin. (10) lista actionarilor care au dreptul sa participe la aceasta adunare. (12) Daca adunarea generala extraordinara a actionarilor se convoaca de persoanele indicate la alin. (10), cheltuielile pentru pregatirea si tinerea adunarii generale sint suportate de aceste persoane. (13) Daca adunarea generala extraordinara a actionarilor recunoaste convocarea acestei adunari intemeiata, cheltuielile mentionate la alin. (12) se compenseaza din contul societatii.

Ministerul Educatiei Tineretului si Sportului al Republicii Moldova Universitatea Tehnica din Moldova

LUCRARE DE AN
La disciplina Management in Constructii

Tema: Sistemul decizional al firmei

A efectuat: st.gr.ARH-083 Mihai T.

A verificat: Scobioala N.

Chisinau 2011