Asigurarea eficientei depline (effet utile) a dreptului comunitar Pentru a garanta eficienta deplina a principiului suprematiei dreptului comunitar,

Curtea a considerat ca instantele nationale pot sa dispuna de competente de constrngere si sanctionare a puterii executive si celei legislative. Cu toate ca n unele sisteme de drept ale statelor membre instantele dispuneau de asemenea competente, nu aveau la dispozitie ntregul arsenal pe care l-a oferit Curtea n cadrul jurisprudentei privind masurile provizorii si procedurile de urgenta. n cea mai mare pa 16116h73q rte a statelor membre, instantele judecatoresti aveau competenta de a suspenda executarea actelor administrative, dar era foarte rara situatia n care aveau posibilitatea de a dispune suspendarea unei legi. Aceasta era situatia si n Marea Britanie: mpotriva Coroanei nu se puteau dispune masuri de a face sau a nu face, n mod provizoriu sau definitiv, conform unei reguli expres prevazute n Crown Proceedings Act din 1947. Aceasta interdictie a stat la baza sesizarii CEJ n urmatorul caz, n cadrul unui litigiu care opunea Secretary of State for Transport din Marea Britanie societatii Factortame LTD si altor societati nregistrate n Regatul Unit, precum si administratorilor si actionarilor acestor societati, majoritatea acestora fiind cetateni spanioli.

Cauza C-213/89, The Queen c. Secretary of State for Transport, ex parte: Factortame Ltd and others (Factortame I) Din dosar a rezultat ca societatile respective aveau n proprietate sau exploatau 95 de vase de pescuit care erau nscrise n registrul vaselor britanice n conformitate cu Merchant Shipping Act 1894 (legea navigatiei comerciale din 1894). Cincizeci si trei de nave, nmatriculate initial n Spania si navignd sub pavilion spaniol, au fost nmatriculate n registrul britanic la diferite date ncepnd cu 1980. Celelalte 42 de nave au fost nregistrate tot n Regatul Unit, dar au fost cumparate de aceste societati la diferite date, ndeosebi dupa 1983. Regimul juridic privind nmatricularea vaselor britanice de pescuit a fost radical modificat de partea a II-a din Merchant Shipping Act 1988 (legea navigatiei comerciale din 1988, denumita n continuare "legea din 1988"), si de Merchant Shipping (Registration of Fishing Vessels) Regulations 1988 (regulamente din 1988 privind nmatricularea vaselor de pescuit). Regatul Unit a procedat la aceasta modificare pentru a pune capat practicii asa-zisei "cota hopping", ce consta, n opinia guvernului Regatului Unit, n "pradarea" cotelor de pescuit atribuite Regatului Unit de catre nave sub pavilion britanic, dar care nu sunt autentic britanice. Legea din 1988 a prevazut nfiintarea unui nou registru n care trebuiau sa fie nmatriculate toate navele de pescuit britanice, inclusiv cele care erau deja nmatriculate n vechiul registru general n conformitate cu legea navigatiei comerciale din 1894. Totusi, doar vasele de pescuit care ndeplinesc conditiile enuntate n art. 14 din legea din 1988 aveau posibilitatea sa fie nmatriculate n noul registru. Acest articol prevedea ca, n afara unei derogari decise de ministrul transporturilor, o nava de pescuit nu poate fi nscrisa n noul registru dect: daca proprietarul ei este britanic, daca este exploatata din Regatul Unit si daca utilizarea ei este condusa si controlata din Regatul Unit, si

daca navlositorul, armatorul sau entitatea care exploateaza nava este o persoana sau o societate calificata. n conformitate cu alin. 2 din acelasi articol, se considera ca o nava de pescuit apartine unui proprietar britanic daca proprietatea nominala este n totalitate detinuta de una sau mai multe persoane sau societati calificate si daca proprietatea efectiva a navei apartine uneia sau mai multor societati calificate sau n proportie de cel putin 75 % uneia sau mai multor persoane calificate; alin. (7) din acelasi articol precizeaza ca prin "persoana calificata" trebuie sa se nteleaga o persoana care este cetatean britanic, care locuieste si are domiciliul n Regatul Unit, iar prin "societate calificata" trebuie sa se nteleaga o societate nfiintata n Regatul Unit si avnd sediul aici, al carei capital social este detinut n proportie de cel putin 75 % de una sau mai multe persoane sau societati calificate si n care cel putin 75 % dintre administratori sunt persoane calificate. Legea si regulamentele din 1988 au intrat n vigoare la 1 decembrie 1988. Totusi, n conformitate cu art. 13 din lege, valabilitatea nmatricularilor efectuate sub regimul anterior a fost prelungita, temporar, pna la 31 martie 1989. La 4 august 1989, Comisia a sesizat Curtea cu o actiune n temeiul art. 169 (la acea data) din Tratatul CEE, urmarind sa se constate ca, impunnd conditiile de nationalitate pe care le stabileste art. 14 din legea din 1988, Regatul Unit nu si-a ndeplinit obligatiile care i revin n conformitate cu art. 7, 52 si 221 din Tratatul CEE. Aceasta actiune a facut obiectul cauzei 246/89, aflata pe rolul Curti. Printr-un act separat, depus la grefa Curtii n aceeasi zi, Comisia a solicitat Curtii sa dispuna, n mod provizoriu, suspendarea aplicarii acestor conditii de nationalitate n ceea ce priveste pe resortisantii altor state membre si pentru vasele de pescuit care, pna la 31 martie 1989, desfasurau o activitate de pescuit sub pavilion britanic si sub licenta britanica de pescuit. Prin ordinul din 10 octombrie 1989, presedintele Curtii Europene de Justitie a admis aceasta cerere. Pentru punerea n aplicare a acestui ordin, Regatul Unit a adoptat o ordonanta regala de modificare a art. 14 din legea din 1988 cu efect de la 2 noiembrie 1989. La momentul initierii procedurii care a dat nastere actiunii principale, cele 95 de vase de pescuit ale apelantilor n actiunea principala nu ndeplineau nici una dintre conditiile de nmatriculare prevazute de art. 14 din legea din 1988 si nu puteau deci sa fie nmatriculate n noul registru. Dat fiind ca aceste vase aveau sa fie lipsite de dreptul de a pescui ncepnd cu 1 aprilie 1989, societatile respective au contestat, printr-o cerere prezentata la 16 decembrie 1988 n fata High Court of Justice, Queen's Bench Division, compatibilitatea partii a II-a din legea din 1988 cu dreptul comunitar; ele au solicitat de asemenea luarea unor masuri provizorii pna la pronuntarea unei hotarri definitive de solutionare a cererii lor. Prin hotarrea sa din 10 martie 1989, Divisional Court de la Queen's Bench Division: i) a hotart sa amne pronuntarea unei hotarri si sa adreseze Curtii o ntrebare preliminara, n conformitate cu art. 177 din Tratatul CEE, cu privire la problemele de drept comunitar ridicate n cursul procedurii; ii) a ordonat, ca masura provizorie, suspendarea aplicarii partii a II-a din lege si a regulamentelor din 1988 n ceea ce-i priveste pe reclamanti.

La 13 martie 1989, Secretary of State for Transport a formulat apel la hotarrea data de Divisional Court cu privire la masurile provizorii. Prin hotarrea din 22 martie 1989, Court of Appeal a apreciat ca n conformitate cu dreptul national instantele nu aveau puterea sa suspende provizoriu aplicarea legilor. n consecinta, a anulat hotarrea Divisional Court. Sesizata cu privire la acest litigiu, House of Lords a pronuntat hotarrea din 18 mai 1989 mentionata anterior. Prin aceasta hotarre, ea a constatat mai nti ca afirmatiile apelantilor n actiunea principala privind prejudiciul ireparabil pe care ei l-ar suferi n cazul neluarii masurilor provizorii solicitate si al reusitei actiunii lor principale sunt ntemeiate. Totusi, ea a apreciat ca, n conformitate cu dreptul national, instantele britanice nu aveau competenta sa ordone masuri provizorii ntr-un caz precum cel din actiunea principala; mai precis, s-ar opune la aceasta vechea norma a common law, dupa care nici o masura provizorie nu poate fi ordonata mpotriva Coroanei, adica mpotriva guvernului, combinata cu prezumtia dupa care legile nationale sunt conforme cu dreptul comunitar, att timp ct nu s-a hotart n privinta conformitatii lor cu acest drept. House of Lords si-a pus apoi ntrebarea daca, n ciuda respectivei norme de drept national, instantele britanice aveau competenta sa ordone masuri provizorii mpotriva Coroanei baznduse pe dreptul comunitar. ntruct litigiul ridica o problema de interpretare a dreptului comunitar, House of Lords a decis, n conformitate cu art. 177 din Tratatul CEE, sa amne pronuntarea unei hotarri pna ce Curtea se va fi pronuntat cu privire la doua ntrebari preliminare privind interpretarea dreptului comunitar si referitoare la competenta instantelor nationale de a ordona masuri provizorii atunci cnd sunt n cauza drepturi recunoscute de dreptul comunitar. Curtea a statuat, dupa ce a reluat argumentatia din Simmenthal II: "s-ar diminua la fel de mult aplicarea deplina a dreptului comunitar daca o norma de drept national ar putea sa mpiedice judecatorul, sesizat cu o actiune aflata sub incidenta normelor de drept comunitar, sa acorde masuri provizorii cu scopul de a garanta deplina aplicare a hotarrii instantei privind existenta drepturilor invocate n virtutea dreptului comunitar. Rezulta ca judecatorul care, n aceste circumstante, nu poate decide luarea de masuri provizorii din cauza unei norme de drept national, este obligat sa nlature aplicarea acestei norme."

Document Info Accesari: Apreciat: Comenteaza documentul: Nu Trebuie sa fii utilizator esti inregistrat pentru a putea inregistrat comenta 236

Creaza cont nou