Você está na página 1de 13

APARATUL RESPIRATOR Partile componente ale aparatului respirator sunt repr de: 1.

Caile respiratorii superioare - Nas - Cavitati nazale - Faringe - Laringe - Trahee 2. Plamani NAS este o proeminenta de forma unei piramide situata in mijlocul fetei. Aspect exterior - radacina nasului este zona care separa nasul de frunte - Baza nasului prezinta 2 orificii numite narine - 2 fete laterale formeaza superior pe oasele nazale iar inferior de cartilajele nazale - 3 margini dintre care 2 laterale si una anterioara. Din punct de vedere al constitutiei anatomice nasul prezinta elemente dispuse pe 2 planuri: - Un plan superficial format din tegument, tesut subcutanat si muschi pielosi - Un plan profund format din oase si cartilaje Cavitatile nazale reprezinta 2 canale separate intre ele prin septul inter nazal, la exterior cavitatile nazale comunica prin narine iar posterior cavitatile nazale comunica cu faringele prin coane sau orificii nazale posterioare. In interiorul cavitatilor nazale exista 2 compartimente: - Vestibulul nazal repr regiunea anterioara a cavitatii nazale care se intinde pana la o proeminenta existenta in peretele lateral al nasului - Cavitatile nazale propriu-zise se intind de la proeminenta existenta pe peretele lateral al nasului la nivelul coanelor, prezinta urm elemente: y 4 pereti superior, inferior, medial, lateral y Peretele medial este repr de septul osteocartilaginos care separa cele 2 narine y Peretele lateral prezinta 3 lame osoase (cornete nazale) intre care se administreaza santuri numite meat-uri nazale y 2 orificii prin care anterior se face comunicarea cu vestibulul nazal iar posterior cu nazofaringele prin coane y 2 etaje unul inferior (respirator) care corespunde meatului inferior si mijlociu prin care aerul trece in timpul inspiratiei/expiratiei. Etajul superior (olfactiv) corespunde meatului nazal superior si cuprinde receptorii analizatorului olfactiv care sunt stimulati in momentul trecerii aerului. In interior cavitatile nazale sunt captusite de mucoasa nazala care se prelungeste si la nivelul sinusurilor nazale ceea ce explica posibilitatea propagarii unor infectii existente la nivelul mucoasei nazale, la nivelul sinusurilor si deci aparitia sinuzitei.

La nivelul vestibulului nazal mucoasa prezinta glande sebacee si fire de par care au rolul de a opri o parte din impuritatile inspirate. Mucoasa nazala este bogat vascularizata ceea ce are ca efect incalzirea si umezirea aerului inspirat. Mucoasa nazala este bogat inervata senzorial pentru simtul mirosului prin nervul olfactiv, senzitiv (pentru sensibilitate termica, tactila, dureroasa, prin nervul trigemen) si vegetativ (prin sistemul simpatic/parasimpatic). Simpaticul are rol vasoconstrictor si inhibitor asupra secretiei nazale in timp ce parasimpaticul are efecte opuse. FARINGELE este format din 3 segmente: a) NAZOFARINGE este portiunea de faringe situata in spatele cavitatilor nazale b) OROFARINGELE este portiunea de faringe situata in spatele cavitatii bucale si repreznta portiunea de incrucisare a caii digestive cu calea respiratorie c) LARINGOFARINGELE reprezinta portiunea inferioara care se continua cu laringele situat anterior si cu esofagul situat posterior Faringele este o structura tubulara care isi are originea pe portiunea bazilara a osului occipital. La nivelul faringelui exista o serie de formatiuni limfoide: - Amigdala LUSHKA este situata pe tavanul faringelui la nivelul locului de origine al acestuia de pe osul occipital. Uneori la nivelul acestei amigdale pot lua nastere o serie de vegetatii adenoide (polipi) - Amigdala PERITUBARA GELARH repr o aglomerare de tesut limfoid dispus in jurul orificiilor de deschidere ale trompelor lui Eustachio in faringe - Amigdalele PLANTARE sunt situate in cavitatea bucala in partea posterioara intre 2 arcuri musculare situate de o parte si de alta a LUETEI (uvula, omusor) - Amigdalele LINGUALE sunt situate pe suprafata limbii - Amigdalele Lushka, Gelarch, palatine si linguale formeaza inelul limfatic perifaringian WALDAYER rolul lui este acela de a ne proteja impotriva infectiilor cu poarta de intrare respiratorie LARINGELE are rol in fonatie si in conducerea aerului inspre plamani. El prezinta in portiunea superioara osul hioid, in portiunea inferioara traheea, anterior glanda tiroida, muschii si pielea si posterior esofagul. Laringele este format din urmatoarele elemente: 1. CARTILAJE - Cartilajul tiroid este situat in regiunea anterioara si mediana a gatului, el prezinta forma unei carti cu deschiderea spre posterior, carte a carui cotor este cunoscut sub numele de marul lui Adam. Dezvoltarea cartilajului tiroid se realizeaza in special sub actiunea hormonilor sexuali masculini - Epiglota este situata in regiunea posterioara a laringelui si prezinta forma unei frunzulite in momentul deglutitiei (inghitirii) epiglota acopera glota (orificiul de patrundere in larinde) - Cartilajul cricoid are forma unui inel cu pecete, conecteaza cartilajul tiroid situat superior cu traheea situata inferior - Cartilajele aritenoide sunt situate in regiunea posterioara a laringelui de o parte si de alta a cartilajului cricoid

Cartilajele cuneiforme si corniculate se gasesc situate in regiunea superioara a cartilajelor aritenoide. 2. ARTICULATIILE si ligamentele unesc cartilajele intre ele 3. MUSCULATURA are rol in respiratie si fonatie 4. MUCOASA captuseste laringele si realizeaza 2 perechi de cute: o pereche de cute situate lateral care au rol de sustinere a cutelor situate medial se numesc corzi vocale false; o pereche de cute situate medial care au rol de a vibra la trecerea aerului se numesc corzi vocale adevarate TRAHEEA continua laringele, este asezata anterior de esofag, ea se intinde pana la nivelul vertebrelor T4-T5, nivel unde se bifurca formand cele 2 bronhii principale. Traheei I se descriu 2 portiuni in functie de zonele pe care le strabate: - O portiune cervicala - O portiune toracala Traheea este formata dintr-o membrana musculo-elastica si din inele cartilaginoase incomplete in regiunea posterioara. Rolul acestor inele este de a mentine deschisa traheea in permanenta. Inele sunt incomplete in regiunea posterioara deoarece in momentul deglutitiei esofagul poate expanda usor in trahee permitand astfel trecerea bolulilor alimentare. Mucoasa traheii permite curatirea aerului inspirat (prin epiteliul ciliat) umezirea si incalzirea acestuia (prin contactul cu mucoasa traheala) BRONHIILE PRINCIPALE bifurcarea traheii la nivelul vertebrelor T4-T5 da nastere bronhiilor pincipale: - Dreapta mai groasa si mai scurta - Stanga mai subtire si mai lunga Fiecare bronhie principala patrunde in plaman prin hilul pulmonar (un orificiu existent pe fata mediala a plamanilor) alaturi de artera pulmonara, vena pulmonara, vasele limfatice si nervii pulmonari toate aceste elemente alcatuiesc pediculul pulmonar. Structura bronhiei este identica cu cea a traheii fiind formata din 9 pana la 12 inele cartilaginoase incomplete in regiunea posterioara. Odata patrunse in plamani bronhia principala se ramifica si formeaza arborele bronsic.

PLAMANII
sunt in numar de 2 fiind asezati in cavitatea toracica de o parte si de alta a mediastinului el reprezinta culoarul dintre cei 2 plamani. Plamanii au o culoare care variaza cu varsta si cu substantele inhalate. Initial plamanii sunt de culoare roz, dupa care la persoanele care traiesc in medii toxice plamanii devin de culoare cenusie negricioasa. CONFIGURATIE EXTERNA plamanii sunt configurati din lobi, 3 pentru plamanul drept (superior, mijlociu, inferior) si 2 pentru cel stang (superior, inferior). Lobii sunt delimitati prin santuri adanci numite scizuri la nivelul acestora patrunde si structura care inveleste plamanii (pleura)

Fiecarui plaman I se descriu urm elemente: - 2 fete: costala vine in raport cu peretele toracic si mediastinala vine in raport cu pediculul pulmonar - 3 margini: anterioara, posterioara, inferioara - O baza care vine in raport prin intermediul muschiului diafragm cu lobulul hepatic drept in cazul plamanului drept si cu fundul stomacului in cazul plamanului stang - Un varf care corespunde regiunii de la baza gatului Din punct de vedere structural plamanii sunt formati din bronhii lobare, segmentare, interlobulare, bronhiole terminale, bronhiole respiratorii, canale alveolare care se termina cu alveolele pulmonare. Bronhiile pulmonare au peretele format din 3 tunici: - Fibrocartilaginoasa cu inele incomplete - Musculara (formata din muschii bronsici) - Mucoasa Pe masura ce bronhiile se ramifica fibrele musculare devin mai numeroase a.i bronhiolele terminale si respiratorii sunt lipsite de inelul cartilaginos dar prezinta un strat muscular care determina lumenul (diametul bronhiilor) si deci regleaza fluxul de aer. Alveolele pulmonare au peretele format dintr-un epiteliu sub care se gaseste o retea de vase de sange, peretele alveolei si peretele capilarului care se aplica pe alveola formeaza membrana alveolo-capilara la nivelul careia au loc schimburile gazoase de oxigen si dioxid de carbon. Pe fata interna a alveolei se gaseste o lama fina de lichid numita surfactant care are rolul de a mentine deschisa in permanenta alveola pulmonara. Lobulul pulmonar este format din bronhiola respiratorie, canalele alveolare, alveolele pulmonare alaturi de vasele de sange, vase limfatice si fibre nervoase. Lobulul pulmonar reprezinta unitatea morfologica si functionala a plamanului la nivelul careia se realizeaza schimburile respiratorii. Mai multi lobuli se grupeaza si formeaza subunitati mai mari numite segmente. La randul lor segmentele formeaza lobi pulmonari. VASCULARIZATIA PLAMANULUI plamanul prezinta o dubla vascularizatie: - Vascularizatia functionala este in stransa legatura cu functia plamanului (schimburi respiratorii, oxigen/dioxid de carbon). Aceasta functie se realizeaza prin intermediul vaselor de sange pulmonare. De la inima porneste artera pulmonara care contine sange neoxigenat. Aceasta ajunge la nivelul plamanilor unde sangele se oxigeneaza dupa care paraseste plamanii pe la nivelul venelor pulmonare care conduc sangele la inima. - Circulatia nutritiva se refera la aprovizionarea cu sange a plamanului similar cu toate celelalte organe. Se realizeaza prin intermediul arterelor bronsice care aduc sange oxigenat in timp ce sangele neoxigenat paraseste plamanul prin venele bronsice. PLEURA este o structura care inveleste fiecare plaman ea este formata din 2 foite: - O foita care se aplica direct pe suprafata plamanului (viscerala) - O foita care captuseste peretii cutiei toracice (parietala)

Intre cele 2 foite exista o mica cavitate (cavitate pleurala) care contine o lama fina de lichid (lichid pleural). Acesta are rolul de a solidariza cele 2 foite care in acest fel fac ca plamanul sa poata urma miscarile cutiei toracice ceea ce permite procesul respirator. MEDIASTINUL reprezinta regiunea cuprinsa intre cei 2 plamani, regiune care prezinta urmatoarele limite: - Anterior sternul - Posterior coloana vertebrala - Superior orificiul superior al toracelui - Inferior muschiul diafragm La nivelul mediastinului se gasesc organe apartinand aparatului respirator (traheea, bronhiile principale) aparatului cardio-vascular (inima si vasele de sange mari de la baza inimii) si organe ale aparatului digestiv (esofagul) MECANICA RESPIRATIEI: Respiratia este un proces care cuprinde 2 etape: 1. INSPIRATIA este un proces activ care se realizeaza prin contractia muschilor inspiratori. Ca atare cutia toracica isi mareste volumul. Datorita pleurei plamanii urmeaza miscarile cutiei toracice marindu-si si ei volumul. Presiunea intra-pulmonara scade si devine inferioara celei atmosferice. Aerul va trece de la presiunea mai mare (existenta in atmosfera) la presiunea mai mica (existenta in plamani) in felul acesta aerul patrunde in plamani realizandu-se inspiratia. Procesul dureaza in medie 1 secunda, uneori in inspiratiile fortate intervin si muschi inspiratori accesori (sternocleidomastoidianul, pectoralul mare, trapezul) 2. EXPIRATIA este un proces pasiv (se realizeaza prin relaxarea muschilor inspiratori ai organismului) ea dureaza aproximativ 2 secunde timp in care cutia toracica revine la dimensiunile avute anterior. Plamanul isi reduce si el volumul deoarece urmeaza miscarile cutiei toracice. Presiunea din plamani creste si devine superioara presiunii atmosferice. Aerul trece de la presiunea mai mare din plamani la presiunea mai mica din atmosfera astfel se realizeaza expiratia. Frecventa respiratorie normala este 12-14 respiratii/minut. Uneori frecventa poate creste la 4060 respiratii/minut in conditii de effort fizic, febra, hipertiroidism, hipercapnie (cresterea de dioxid de carbon) hipoxie (scaderea presiunii partiale a oxigenului). VOLUMELE DE GAZ care se gasesc in plamani in timpul respiratiei sunt: - Volumul respirator curent 500ml repr cantitatea de aer care este vehiculata in timpul fiecarei respiratii (VC) - Volumul inspirator de rezerva 1500ml repr cantitatea de aer care mai poate patrunde in plamani la sfarsitul unei inspiratii normale (VIR) - Volumul expirator de rezerva 1500ml reprezinta cantitatea de aer care mai poate fi expirata la sfarsitul unei expiratii normale (VER) - Volumul rezidual 1000-1500ml aer repr cantitatea de aer care ramane in plaman dupa o expirare fortata (VR)

Volumul respirator de minut repr cantitatea de aer respirata intr-un minut este aproximativ egala cu 6000ml SCHIMBUL DE GAZE LA NIVELUL ALVEOLAR

La nivelul plamanului schimburile de gaze dintre aerul intra-pulmonar si gazele din sange se realizeaza la nivelul membranei alveolo-capilare. Factorul principal al acestor schimburi este determinat de diferentele de presiune ceea ce va face ca dioxidul de carbon sa treaca din sangele venos in aerul alveolar in timp ce oxigenul trece din aerul alveolar in sangele venos, procesul se numeste respiratie pulmonara. Procesul de ventilatie pulmonara poate prezenta o serie de variatii: - Apneea repr procesul de oprire temporara a respiratiei (voluntara) - Bradipnee repr scaderea frecventei respiratorii (in somn) - Polipnee repr procesul de crestere a frecventei respiratorii TRANSPORTUL GAZELOR IN SANGE Transportul oxigenului: Se realizeaza in 2 moduri prin combinare cu hemoglobina si sub forma dizolvata in plasma Transportul dioxidului de carbon: Se realiz in 3 forme: - Sub forma de bicarbonat - Prin combinare cu hemoglobina - Sub forma dizolvata in plasma Reglarea respiratiei: La nivelul trunchiului cerebral exista o populatie de neuroni care alcatuieste 2 coloane alipite (un centru respirator si un centru expirator). Cele 2 coloane alcatuiesc centrul respirator care este sensibil la concentratia de dioxid de carbon care se gaseste in sangele care vascularizeaza centrul respirator. Pana la o concentratie de 9% dioxid de carbon in aerul inspirat, procesul respirator se intensifica treptat. La o concentratie mai mare de 9% dioxid de carbon frecventa respiratorie incepe sa scada progresiv survenind narcoza (intoxicarea cu dioxid de carbon). La 40% dioxid de carbon in aerul inspirat survine moartea.

APARATUL CARDIO-VASCULAR
Prezinta 2 componente: 1. Inima 2. Sistem de vase de sange (arterial/venos/limfatic)

INIMA se gaseste situata in cutia toracica la nivelul mediastinului. Ea vine in raport cu plamanul stang care prezinta o zona numita patul inimii. In rest inima vine in raport prin fata ei posterioara cu muschiul diafragm iar prin fata anterioara cu peretele toracic si cu plamanii. Inima are o greutate de 250-300g si o capacitate de 500ml. CONFIGURATIE EXTERNA: Fata anterioara (sterno-costala) vine in raport cu coastele si sternul. Ea prezinta 2 santuri, un sant longitudinal (interventricular anterior) si un sant transversal (santul atrio-ventricular). Fata inferioara este denumita si fata diafragmatica si prezinta santul atrio-ventricular inferior si santul inter-ventricular inferior. 2 margini: - Una dreapta prin care inima vine in raport cu plamanul drept - Una stanga prin care inima vine in raport cu plamanul stang Varful inimii este indreptat inferior inainte si spre stanga. Baza inimii este situata superior si este acoperita in intregime de vasele mari de sange AORTA, ARTERA PULMONARA, VENA CAVA. CONFIGURATIE INTERNA: Inima prezinta o structura tetra-camerala fiind formata din 2 camarute situate superior (atrii) si 2 camarute situate inferior (ventricule) Partea dreapta a inimii este separata de partea stanga prin intermediul unui perete numit sept atrio-ventricular. In atriul stang se deschid venele pulmonare (aduc sangele oxigenat la plamani). Atriul stang comunica cu ventriculul stang prin orificiul atrio-ventricular stang strajuit de valea bicuspida sau mitrala. Valva este alcatuita din 2 structuri identice numite cuspe. In atriul drept se deschid venele cave (vena cava superioara/vena cava inferioara). Cele 2 vene aduc sange neoxigenat din intreg organismul. Atriul drept comunica cu ventriculul drept prin orificiul atrio-ventricular drept strajuit de valva tricuspida aceasta este formata din 3 formatiuni identice numite cuspe. Din ventriculul stang porneste artera aorta la locul de origine al acestuia se gaseste o valva (valva aortica) care face ca sangele trecut in aorta sa nu se reintoarca in ventriculul stang. Aorta transporta sange oxigenat in intreg organismul. Din ventriculul drept porneste artea pulmonara la nivelul zonei de origine a arterei pulmonare se gaseste valva pulmonara care preintampina reintoarcerea sangelui din artera pulmonara in ventriculul drept. Artera pulmonara transporta sange neoxigenat inspre plamani in vederea oxigenarii. Varfurile valvelor sunt legate prin intermediul unor structuri numite cordaje tendinoase la muschi din peretii ventriculelor numiti muschi papilari, atunci cand ei se contracta ei trag in jos varful valvalor asigurand deschiderea acestora. Atunci cand muschii papilari se relaxeaza valvele se inchid. Arterele reprezinta vase de sange care pleaca de la inima indiferent de tipul de sange care il transporta.

Venele reprezinta vase de sange care vin la inima indiferent daca transporta sange oxigenat sau neoxigenat. PERICARDUL este un saculet fibro-seros care contine inima si vasele mari de sange de la baza inimii. El este format din 2 structuri: - Pericard fibros este situat la exterior si contine ancorate ligamentele pericardice (sternopericardice, vertebropericardice, frenopericardice legate de diafragma) - Pericardul seros este format din 2 foite: parietala la exterior si viscerala la interior. Intre cele 2 foite exista un spatiu plin cu lichid pericardic care determina alunecarea celor 2 foite una in raport cu cealalta. STRUCTURA PERETELUI INIMII: Peretele inimii prezinta in structura sa 3 straturi: 1. Endocardul este partea care tapeteaza cavitatile inimii si care vine in raport cu sangele 2. Miocardul se refera la muschiul inimii care prezinta 2 forme: y Miocardul adult si miocardul embrionar (tesut nodal/excito-conductor). Miocardul adult repr muschiul propriu zis al inimii prin a carui contractie se elimina sangele continut in inima. Miocardul embrionar este format din structuri care au rolul de a genera si de a conduce excitatia in miocardul adult. Tesutul nodal prezinta mai multe componente: - Nodulul sino-atrial este situat in atriul drept intre orificiul de varsare al venei cave superioare si orificiul de varsare al venei cave inferioare. Fiziologic nodulul sino-atrial are rolul de a genera ritmic impulsuri cu o frecventa de 60-80 de impulsuri pe minut, impulsuri care conduc la contractia mushiului inimii - Nodulul atrio-ventricular situat in peretele atriului drept in portiunea inferioara a septului inter-costal - Fasciculul atrio-ventricular his pleaca din nodulul atrio ventricular si coboara prin septul inter-ventricular la un moment dat generand 2 ramuri: dreapta pentru ventriculul drept si stanga pentru ventriculul stang - Reteaua PURKINJE continua fasciculul his la nivelul peretelui ventricular Nodulul atrio-ventricular, fasciculul his si reteaua purkinje au rolul de a conduce in toata masa inimii impulsurile generate de nodulul sino-atrial 3. Epicardul reprezinta foita viscerala a pericardului seros. VASCULARIZATIA INIMII: Inima este aprovizionata cu sange oxigenat prin intermediul arterelor coronare (artera coronara dreapta si stanga). Sangele venos de la nivelul inimii este preluat de venele coronare (marea si mica vena coronara). INERVATIA INIMII: este de 2 feluri:

Intrinseca: provine din interiorul inimii si este asigurata de tesutul nodal. Aceasta inervatie este cea care determina activitatea inimii Extrinseca: se realizeaza prin fibre nervoase vegetative simpatice si parasimpatice. Fibrele simpatice provin din nervii cardiaci (superior, inferior, mijlociu) aceste fibre accelereaza activitatea inimii, realizeaza tahicardie (cresterea frecventei cardiace). Creste forta de contractie si excitabilitatea miocardului avand deci un efect stimulator pe functiile cardiace. Fibrele parasimpatice provin din nervul vag si determina bradicardie (scaderea frecventei cardiace) scaderea fortei de contractie a muschiului cardiac, scaderea excitabilitatii inimii avand deci functie inhibitoare asupra activitatii inimii. Deci inervatia extrinseca a inimii are rolul de a modula activitatea inimii. PROPRIETATILE FIZIOLOGICE ALE MIOCARDULUI

1. AUTOMATISMUL se refera la proprietatile tesutului nodal (nodulul sinoatrial) de a genera ritmic impulsuri cu o frecventa de 60-80 impulsuri pe minut. 2. CONDUCTIBILITATEA se refera la proprietatea miocardului de a asigura raspandirea excitatiei in toata masa inimii, de la nodulul sino-atrial excitatia se raspandeste in atrii cu o viteza de 1m/s. excitatia ajunge la nivelul nodululu atrio-ventricular unde viteza de propagare se reduce la jumatate ulterior excitatia este preluata de fasciculul his si de reteaua purkinje si condusa la nivelul ventriculelor. La nivelul inimii se remarca un proces de defazare a contractiilor atriilor in raport cu ventriculele 3. CONTRACTIVITATEA se refera la proprietatea miocardului de a se contracta sub actiunea impulsurilor provenite de la tesutul nodal 4. TONICITATEA reprezinta starea de semicontractie a muschiului cardiac, stare care se mentine si in perioada de relaxare. CICLUL CARDIAC (REVOLUTIA CARDIACA): Activitatea inimii consta dintr-o succesiune de contractii (sistole) si o succesiune de relaxarii (diastole). Un ciclu cardiac este format dintr-o sistola si o diastola, in cazul in care frecventa cardiaca este de 75 batai/minut ciclul cardiac are o durata de 0,8 s. In diastola atriala atriile se umplu cu sange, in timp ce valvele atrio-ventricualare sunt inchise. Treptat presiunea atriala creste iar valvele atrio-ventriculare se deschid. In acest moment 70% din cantitatea de sange din atrii trece pasiv in ventricule, restul de 30% sange din atrii vor trece in ventricule in urma sistolei atriale. Dupa ce intreaga cantitate de sange din atrii a trecut in ventricule incepe relaxarea atriilor (diastola atriala). Valvele atrio-ventricualare se inchid, ventriculii se contracta in timp ce presiunea ventriculara crescanda deschide valvele aortica si pulmonara, in acest moment sangele trece in aorta si in artera pulmonara, ulterior valvele aortica si pulmonara se inchid iar musculatura ventriculara se relaxeaza (diastola ventriculara) in acest timp atriile s-au umplut cu sange iar ciclul se reia. MANIFESTARILE ACTIVITATII CARDIACE: 1. Manifestari ACUSTICE: inima prezinta 2 zgomote cardiace principale:

Primul zgomot cel sistolic este produs de inchiderea valvelor bicuspida si tricuspida - Al 2-lea zgomot diastolic este produs de inchiderea valvelor aortica si pulmonara. Ascultarea zgomotelor inimii da informatii despre starea de sanatate a valvelor cardiace. Zgomotele anormale cunoscute sub numele de murmur cardiac pot fi cauzate fie de prolapsuri ale valvelor fie de turbulente ale sangelui 2. Manifestari MECANICE: a) Pulsul arterial: fiecare contractie ventriculara este urmata de expulzia sangelui in aorta si genereaza o unda de presiune care se propaga de-a lungul tuturor ramurilor aortei. Pulsul poate fi detectat prin comprimarea unei artere pe un plan osos dur b) Socul apexian: se percepe in spatiul 5 inter-costal stang pe linie medio-claviculara. La acest nivel varful inimii vine in contact cu peretele cutiei toracice. 3. manifestari electrice Se refera la inregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc activitatea miocardului. Inregistrarea poarta denumirea de EKG sau ECG (electrocardiograma). EKG-ul consta dintr-o serie de unde dispuse deasupra si dedesuptul unei linii izoelectrice. Unda P corespunde activarii atriale, complexul QRS corespunde activarii ventriculare, unda T corespunde repolarizarii ventriculare. DEBITUL CARDIAC: Repr cantitatea de sange expulzata in sistemul arterial in momentul sistolei, in conditii de repaus debitul cardiac este de aproximativ 4-6 litri pe minut, in conditii de effort debitul cardiac poate creste pana la 30 litri pe minut in special prin cresterea frecventei cardiace.

SISTEMUL CIRCULATOR: Sistemul ARTERIAL: Dpdv structural o artera este formata dintr-un strat intern (endoteliu) care vine in contact direct cu sangele care circula prin vasul respectiv, un strat intermediar (alc din fibre elastice sau din fibre musculare) si un strat extern (adventice). AORTA este un vas de sange care prezinta 3 portiuni O portiune ASCENDENTA A 2-a portiune CARJA sau ARCUL AORTIC A 3-a aorta DESCENDENTA

AORTA ASCENDENTA genereaza arterele coronare care vascularizeaza inima.

CARJA AORTICA genereaza 3 ramuri: Trunchiul brahio-cefalic care se divide in artera carotida dreapta si artera subclaviculara dreapta Artera carotida stanga Artera subclaviculara stanga

Artera CAROTIDA vascularizeaza gatul, muschii cefei, viscerocraniul, dura-mater, ochiul si o portiune a creierului Artera SUBCLAVICULARA are traiect situat inferior de clavicula si vascularizeaza centura scapulara, extremitatea superioara a toracelui, partial gatul, esofagul si traheea, ajunsa in axila artera subclaviculara ia denumirea de artera AXILARA, ea se continua cu numele de artera BRAHIALA la nivelul bratului si ajunsa la plica cotului da nastere arterei RADIALE si arterei ULNARE cele 2 artere dau nastere arcadelor vasculare superficiala si profunda de la nivelul mainii. AORTA DESCENDENTA genereaza ramuri toracale si ramuri abdominale. Ramurile toracale vascularizeaza prin ramurile viscerale bronhiile, pericardul, esofagul, iar prin ramurile parietale vascularizeaza spatiile inter-costale si muschii spatelui. Ramurile abdominale vascularizeaza prin ramurile viscerale stomacul, ficatul, splina, intestinul subtire, intestinul gros, rinichii, glandele suprarenale si organele genitale. Prin ramurile parietale aorta abdominala vascularizeaza muschiul diafragm, muschii abdomenului si muschii din regiunea inferioara a spatelui. Ajunsa la nivelul vertebrei lombare 4 aorta formeaza arterele iliace comune, acestea se bifurca in arterele iliace interne (care raman sa vascularizeze bazinul) si in arterele iliace axterne care parasesc bazinul si trec la nivelul membrelor inferioare aici primesc denumirea de artera femurala dupa care isi schimba denumirea de artera poplitee pentru ca ajunge in zona poplitee; de aici coboara la nivelul gambei dupa care genereaza arcada plantara superficiala si arcada plantara profunda care vascularizeaza piciorul.

ARTERA PULMONARA pleaca din ventriculul drept si genereaza 2 ramuri (stanga/dreapta). Arterele pulmonare transporta sange neoxigenat de la inima la plamani in vederea oxigenarii sangelui. Sistemul VENOS:

Este reprezentat de venele pulmonare si de venele cave. Venele pulmonare pornesc de la plamani (cate 2 de la fiecare plaman) si se deschid in atriul stang al inimii aducand sange oxigenat de la plamani. Venele cave preiau sangele neoxigenat din intregul organism si se deschid in atriul drept al inimii. Factorii care determina reintoarcerea sangelui la inima: a) forta gravitationala actioneaza pentru venele situate deasupra inimii b) aspiratia toracica este produsa de presiunea negativa intra-toracica c) aspiratia atriala d) excursiile diafragmului in inspiratie diafragmul exercita o presiune asupra viscerelor abdominale care se transmite si venelor e) tonusul si contractiile muschilor extremitatii inferioare dublate de valvele prezente la nivelul membrelor inferioare.

SISTEMUL LIMFATIC
Este alcatuit din capilare limfatice din trunchiuri colectoare limfatice si din ganglioni limfatici. Prin sistemul limfatic circula un lichid transparent usor galbui care contine globule albe si in special limfocite. Lichidul se numeste limfa iar in interval de 24h se sintetizeaza aproximativ 1500ml de limfa pe baza plasmei sanguine trecuta prin peretele endotelial al capilarelor in tesuturi. GANGLIONII LIMFATICI: sunt organite de dimensiuni mici situati pe traiectul vaselor limfatice. Galglionul are la exterior o capsula care delimiteaza spre interior tesutul ganglionar numit parenchim, capsula prezinta o serie de despartituri numite trabecule care delimiteaza in interiorul ganglionului o serie de loje. Parenchimul este structurat pe o zona periferica numita corticala si pe o zona centrala numita medulara, iar in zona corticala limfocitele sunt grupate in structuri rotunde numite foliculi limfoizi. In medulara limfocitele se grupeaza sub forma de cordoane. Ganglionii limfatici sunt scaldati de limfa care patrunde in ganglioni prin vasele aferente si paraseste ganglionul prin vasul eferent. In ganglionii limfatici se opresc o serie de substante straine patrunse in organsim ca de exemplu pulberi sau diferite microorgansime astfel se explica marirea in volum a ganglionilor (tumefactie) in cazul unor infectii. Uneori in ganglionii limfatici se pot opri si celule canceroase (adenopatii metastatice). Principalele trunchiuri limfatice: iau nastere prin unirea capilarelor limfatice in structuri cu diametru din ce in ce mai mari. Principalele trunchiuri colectoare sunt: a) Trunchiul jugular colecteaza limfa de la cap si gat b) Trunchiul subclavicular colecteaza limfa de la membrul superior si din zona axilara c) Trunchiul bronhomediastinal colecteaza limfa din torace

d) Trunchiul lombar colecteaza limfa de la membrele inferioare si din cavitatea abdominala e) Trunchiul intestinal colecteaza limfa de la intestin f) Canalul toracic represinta cel mai mare colector limfatic din organism si isi are originea la nivelul vertebrelor lombare 2 si 3 intr-o portiune mai dilatata numita cisterna PECQUET (chilului). Canalul toracic urca de-a lungul coloanei vertebrale si se varsa in sistemul venos al organismului. SPLINA: este situata in loja splenica situata posterior de stomac. Ea prezinta 3 fete (diafragmatica, gastrica, renala), 3 margini si 2 poli. Roluri: este un organ hematopoietic (intervine in producera in special de limfocite), intervine in distrugerea eritrocitelor si a trombocitelor, splina este un rezervor de eritrocite, splina intervine in producerea de anticorpi si in fagocitoza microorganismelor. In cazul in care in organism apar unele infectii mai grave se ajunge la marirea in volum a splinei (splenomegalie). FAGOCITOZA recunoasterea microorganismelor incorporarea si distrugerea lor Globulele rosii dupa ce ies din maduva osoasa traiesc aproximativ 120 zile dupa care spila le distruge.