Clasificarea undelor electromagnetice in functie de sursa si frecventa.

Undele electromagnetice  Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de "ecua iile lui Maxwell" i apoi descoperite experimental de Heinrich Hertz. Varia ia unui Camp electric produce un camp magnetic variabil, c ruia i transfer n acela i timp i energia. La rndul ei, energia cmpului magnetic variabil creat, genereaz un cmp electric care preia aceast energie. n acest fel energia ini ial este transformat alternativ i permanent dintr-o form (electric n magnetic i invers) n cealalt , iar procesul se repet ducnd la propagarea acestui cuplu de cmpuri. Trebuie totu i subliniat c exist n procesul men ionat i pierderi de energie (amortiz ri) ce nso esc fenomenul.  In cartea "Electricitatea i magnetismul", publicat n 1873, James Clerk Maxwell a prev zut drept consecin a ecua iilor de cmp posibilitatea de a genera / detecta unde electromagnetice.  Ulterior, n anul 1883, George Francis Fitzgerald a observat c teoria Maxwell sugereaz faptul c acest tip de unde poate fi ob inut prin modific ri (varia ii) ale curentului electric.  In anul 1887 Heinrich Hertz a produs i ulterior a detectat primele unde radio (numite ini ial, din aceast cauz , unde her iene ; ulterior undele electromagnetice avnd lungimi de und "lungi" au fost rebotezate de c tre Marconi unde radiotelegrafice).  Experimentele efectuate de Hertz s-au bazat pe dou dispozitive, la construc ia c rora a depus o munc titanic .

 Primul dispozitiv este ceea ce numim ast zi eclatorul lui Hertz, a c rui structur poate fi urm rit n figura (a.)  Bobina de induc ie Ruhmkorff avea proprietatea de a induce n secundar o tensiune nalt care ajuns la nivelul sferelor mici producea o desc rcare electric i (probabil) genera oscila ii electromagnetice de nalt frecven (de ordinul 50 MHz).

 Existen a acestor unde electromagnetice trebuia eviden iat experimental, drept pentru care cel de-al doilea dispozitiv inventat de Hertz a fost rezonatorul care-i poart numele.  Rezonatorul lui Hertz (pe post de receptor) a fost amplasat n apropierea eclatorului. Experimentele care au stabilit geometria optim a acestuia (adaptat frecven ei undelor generate) au durat nou ani. Ceea ce s-a ob inut n prim faz a fost observarea unor mici scntei ntre cele dou sfere ale rezonatorului. Concluzia a fost c ntre cele dou dispozitive s-a transmis ceva.  Rezultatele ob inute au fost prezentate sub titlul "Despre fenomene de induc ie provocate cu ajutorul unor procese electrice n izolan i" ntr-o sesiune de comunic ri a Academiei din Berlin (10 mai 1887). Tipuri de unde electromagnetice  Spectrul radia iilor electromagnetice este mp r it dup criteriul lungimii de und n cteva domenii, de la frecven ele joase spre cele nalte:  radia iile (undele) radio  microunde  radia ii hertziene,  radia ii infraro ii,  radia ii luminoase,  radia ii ultraviolete,  radia ii X (Rntgen),  radia ii " " (gamma).

Undele Radio  Domeniul de frecventa a acestor unde este cuprins intre zeci de hertzi pana la un gigahertz (1GHz = 109Hz), adica au lungimea de unda cuprinsa intre cativa km pana la 30cm. Se utilizeaza in special in transmisiile radio si TV. Dupa lungimea de unda se subimpart in unde lungi (2Km-600m), unde medii (600-100 m), unde scurte (100-10 m) si unde ultrascurte (10 m-1cm).Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor, forul care reglementeaz telecomunica iile prin unde radio, stabile te prin conven ie limita superioar a frecven ei undelor radio la 3.000 GHz. Microundele  Sunt generate ca si undele radio de instalatii electronice. Lungimea de unda este cuprinsa intre 30cm si 1mm. In mod corespunzator frecventa variaza intre 109 31011Hz. Se folosesc in sistemele de telecomunicatii si in cercetarea stiintifica la studiul propietatilor atomilor, moleculelor si gazelor ionizate. Se subimpart in unde decimetrice, centimetrice si milimetrice. Se mai folosesc si in domeniu casnic.

Radiatiile Hertziene  Se datoreaza oscilatiei electronilor in circuitele oscilante LC sau in circuitele electronice speciale.  Sunt emise de oscilatiile electronilor din antenele emitatoare folosite in sistemele de radiocomunicatii si microunde (televiziune, radar, cuptoare).

Aplicatie: Radarul folosit pentru determinarea vitezei autovehiculelor se bazeaza pe faptul ca frecventa oscilatiilor receptionate de observator este mai mare daca sursa se aproprie de el si mai mica daca sursa se departeaza. Sursa care emite trenuri de unde electromagnetice este plasata in masina politiei, stationata la marginea soselei. Unda reflectata de autovehicul care se aproprie este receptionata ca o unda emisa de o sursa mobila, cu frecventa marita. Unda receptionata este compusa cu o unda cu frecventa constanta pentru aparitia fenomenului de batai, si prin masurarea schimbarii frecventei cu ajutorul batailor, se determina viteza autovehiculuilui care trece prin dreptul radarului Radiatiile infrarosii  Sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde, fiind si una din cele trei categorii in care sunt impartite radiatiile solare (radiatiile infrarosii, lumina vizibila si radiatiile ultraviolete). Ele se obtin prin oscilatiile moleculelor, atomilor si ionilor, iar amplitudinile lor depind de temperatura corpurilor si de tranzitiile electronilor catre invelisurile interioare ale atomilor, cu nivele energetice inferioare. Sunt puternic absorbite de apa sau de alte substante si produc incalzirea acestora. Si corpul uman absoarbe aceste raze si percepandu-le ca si caldura. Radiatiile sunt folosite in diferite procese de incalzire si uscare, in construirea detectoarelor cu lumina infrarosie, pentru retinerea pozelor pe filme sensibile la lumina infrarosie, la fotocopiatori termici.  Radiatiile infrarosii cuprind domeniul de lungimi de unda situata intre 10-3 si 7,810-7m (31011--41014Hz). In general sunt produse de corpurile incalzite. In ultimul timp s-au realizat instalatii electronice care emit unde infrarosii cu lungime de unda submilimetric.

Radiatiile luminoase (vizibile)  Pot fi percepute de ochiul uman fiind emise de stele, lampi cu filamente incandescente a caror temperatura poate atinge 2000 - 3000 C, tuburi cu descarcaturi de gaze, arcuri electrice. Emisia luminii se obtine in urma tranzitiilor electronilor pe nivele energetice inferioare atomilor.  Lungimile de und corespunz toare se plaseaz n domeniul 400 - 780 nm. Cele mai multe surse nu radiaz lumin monocromatic (lumin de o singur culoare, avnd o frecven / lungime de und unic ). Ceea ce se nume te lumin alb este un amestec al tuturor culorilor din spectrul vizibil.

 Sursele de lumin difer n func ie de maniera n care se realizeaz transferul de energie de la sarcini electrice (electroni) la unda emis . Astfel, dac energia provine de la c ldur , atunci sursa se nume te incandescent . Dac energia ini ial este de alt natur (chimic sau electric ) sursa se nume te luminescent . Un caz particular de surs monocromatic i directiv este reprezentat de laser.

Radiatiile ultraviolete  Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in domeniul 3,810-7m si 610-10 m. Este generata de catre moleculele si atomii dintr-o descarcare electrica in gaze. Soarele este o sursa puternica de radiatii ultraviolete. Radiatiile continute in lumina solara se absorb in mare parte in stratul superior al atmosferei (stratul de ozon). Cu cat altitudinea creste, cu atat cresc radiatiile ultraviolete. Acestea duc la schimbari la nivelul pielii: pigmentare, ardere, cancer. Lumina ultravioleta incurajeaza formarea vitaminei D si omoara bacteriile . Este de asemenea utila in dermatologie, la iluminatul fluorescent si la instalatii de numerotare in industrie. Radiatiile se obtin in urma tranzitiilor electronilor de pe nivele cu energii mari pe nivele cu energii mici.  Radiatiile ultraviolete sunt emise atat de soare cat si de corpuri incalzite puternic si vaporii de mercur din tuburi de sticla speciala de cuart (care nu absoarbe acest tip de radiatii). Raditiile X  Razele X sunt radia ii electromagnetice ionizante, cu lungimi de und mici, cuprinse ntre 0,1 i 100 (ngstrm ).  n timpul unor experimente, fizicianul german Wilhelm Conrad Rontgen, bombardnd un corp metalic cu electroni rapizi, a descoperit c acesta emite radia ii foarte penetrante, radia ii pe care le-a denumit raze X. Radia iile X au fost numite mai trziu radia ii Roentgen sau Rntgen.  Au frecvente mari si sunt folosite pentru realizarea radiografiilor medicale, deoarece sunt absorbite diferit de muschi si oase si impresioneaza placile fotografice. Radiatiile sunt folosite si in

scopuri terapeutice, deoarece ajuta la combaterea dezvoltarii tesuturilor celulare bolnave. Produc fluorescenta unor substante. Radiatiile Roentgen sunt utile si in descoperirea falsurilor in arta. Proprietatile radiatiilor X  In vid ele se propag cu viteza luminii;  Impresioneaz pl cile fotografice;  Nu sunt deviate de cmpuri electrice i magnetice;  Produc fluorescen a unor substan e (emisie de lumin );  Sunt invizibile, adic spre deosebire de lumin , nu impresioneaz ochiul omului;  P trund cu u urin prin unele substan e opace pentru lumin , de exemplu prin corpul omenesc, lamele metalice cu densitate mic , hrtie, lemn, sticl .a., dar sunt absorbite de metale cu densitatea mare (de exemplu: plumb). Puterea lor de p trundere depinde de masa atomic i grosimea substan ei prin care trec. Razele gamma  Radia ia sau razele gamma sunt unde electromagnetice de frecven e foarte nalte produse de interac iuni ntre particule subatomice, cum ar fi la dezintegr rile radioactive sau la ciocnirea i anihilarea unei perechi electron - pozitron.  Sunt emise in procesele de dezintegrare nucleara si in reactiile nucleare din soare, stele (acestea sunt absorbite de atmosfera) si in reactoarele nucleare terestre. Sunt cele mai penetrante, avand frecvente si energiile cele mai mari. Sunt folosite in defectoscopie, pentru sterilizare si in medicina (tratarea cancerului).