ANESTEZIA LOCALA Se poate utiliza singura sau ca o suplimentare a anesteziei generale, scopul urmarit fiind prevenirea sau reducerea

conducerii impulsului nervos dureros la centrii superiori (via talamus), unde se face perceptia. (Actiunea se exercita prin efectul de silizare a membranei, scaderea permeabilitatii membranei pentru sodiu si deci blocarea proarii impulsului.)

Tipuri de anestezie locala (LA). Amide:

1. Lignocaina t 1/2=2 h. Doza maxima la adultul sanatos = 200 mg (500 mg cu adrenalina, dar cu prudenta). 2. Prilocaina t 1/2=2 h. Debut moderat. Doza este de 3-5 mg/kg (400 mg este doza maxima la adulti; 600 mg se poate folosi doar cu felipresin). Toxicitate foarte scazuta, deci este drogul de electie pentru blocajul Bier (anestezia regionala IV). 3. Bupicaina t 1/2=3 h. Debut incet si durata de actiune prelungita. Doza ma ma 2 mg/kg. Este contraindicata in anestezia regionala IV (blocajul Biei;. Nota: Solutie 0,5%=5 mg/ml. Solutie l%=10 mg/ml. Deci pentru un om de 70 kg doza maxima de lignocaina este 20ml solutie 1% sau lOml solutie 2%. NB: Injectarea lignocainei este mai putin dureroasa daca este incalzita in prealabil. Unele preparate comerciale contin adrenalina - acestea se vor folosi cu prudenta, deoarece efectele sistemice ale adrenalinei pot creste riscurile anestezice. ^ Adrenalina este ABSOLUT contraindicata in anestezia locala peni-ana si digitala, precum si in jurul nasului si urechilor (ischemia produsa poate genera gangrena). Esteri (rar folositi azi) 1. Cocaina. Toxicitate foarte mare. Durata de actiune scurta. Utilizata sub forma de pasta la pregatirea anesteziei si pentru soconstrictia initiala pentru intubarea nazala sau chirurgia nazala. 2. Amethocaina t 1/2=1 h. Debut lent. Toxicitate mare. Se foloseste sub forma de lete pentru anestezia bucala. Picaturi pentru anestezia locala oculara. Ochiul trebuie acoperit cu un tampon in timpul anesteziei. Toxicitatea. Se produce prin supradozare, absorbtie prea rapida sau injectare directa IV. . Caracteristici clinice ale toxicitatii: furnicaturi periorale; limba amortita; anxietate; ameteli; tinnitus; convulsii; apnee; colaps; depresie miocardica directa; coma.

Tratament: oxigenarea adecta.

Hipotensiune: initial incearca administrarea de lichide IV, apoi ia in considerare efedrina 5-30 mg. Convulsii: benzodiazepine, de ex. Diazemulsi 2,5-5 mg IV in bolus. Colaps cardioscular: resuscitare completa, adica intubatie, adrenalina/atropina, masaj cardiac daca este nevoie. Anafllaxia (p. 357). Apare mai frecvent la esteri, dar poate aparea si la amide. O testare prealabila cu 2 ml de doza test poate detecta eventualele reactii alergice si ne poate avertiza asupra unei injectari intras-culare necorespunzatoare. Toate tehnicile de anestezie regionala necesita aceleasi facilitati, echipament si atentie ca si anestezia generala.