Aplicarea lui Rousseau in Revolutia Franceza Desi a murit cu aproximativ 15 ani inaintea de revolutia franceza, Rousseau este considerat

inspiratorul revolutiei din mai multe motive: 1.datorita chiar ideii de revolutie, care pune capat in mod radical ordinii deja existente 2. constitutiile adoptate in diferite faze ale revolutiei, unde sesizam ceea ce se remarca si astazi, o preocupare constanta pentru unitatea corpului politic si pt responsabilizara politica a cetatenilor 3. traditia victimizarii individului, bun prin natura sa, dar pervertit de societatea cinica, pe care trebuie sa o corectam in mod permanent. Excesele acesteia: 1793-1794 (faza iacobina): ruperea de trecut si instaurarea unei noi ordini s-au realizat tocmai impotriva a tot ceea ce exista pana atunci. Iacobinii au dorit sa instaleze in locul cultului lui Dzeu, cultul Fiintei Supreme, transformand toate bisericile in temple ale ratiunii. Ruptura in timp, masura acesteia a fost schimbata in 1789- fiind proclamata Anul I, iar lunile anului fiind acum legate numai de evenimentele naturale. Teritoriul este modificat radical: vechile provincii sunt desfiintate, sunt introduse departamentele concepute astfel incat sa nu mai corespunda vechii organizari. Institutional-politic: Robespierre, liderul iacobinilor il invoca permanent pe Rousseau introducerea regimului terorii( extrem de dur) in interiorul caruia el se vede legislator si nu dictator pretinzand ca guverneaza, ca nu cu si prin Parlament, ci direct cu si prin popor. Pe termen mai lung, mostenirea lui Rousseau este cea a stangii politice preocupata de egalitate si emancipare, principii care le gasim la revolutionarii de la 1830, 1848, 1870 dar si la bolsevicii rusi de la 1918.