NSEMNRI

ACUM

ntr-o lume rnit de otrvitele sulii ale unei liberti ncarcerate de propriile noastre aspiraii, ne mbtm cu vinul lacrimilor noastre, n vreme ce picioarele ni se afund adnc n mocirla iluziilor. Ne zbatem, ne frmntm i acionm, dar suntem orbi la ceea ce st n faa ochilor notri; suntem surzi la chemrile adevratei liberti. Simurile ne sunt anihilate de apa sttut a necesitilor unei lumi de care ne ruinm i pe care o renegm; azvrlim cu pumnale n ceea ce ni se pare c ar trebui s distrugem, nfricoai de urmri, n faa crora, de ne-am vedea pui, am deveni lai. Ne dorim o libertate inexistent, n timp ce adevrata libertate ne d trcoale, ne cheam napoi pe calea asprit de vnturi vrjmae. Nu vrem s ascultm i fugim ngrozii; alergm dup himere, adevrate cobre ale geniului nostru ru. Cutm un paradis de plceri, lingueli i lenevie i ne trezim ntr-un infern plin de mlatini. Ne prbuim ntr-o prpastie al crei capt nu se zrete de sus. Suntem pe marginea ei, un picior e gata s alunece; echilibrul e precar, amgindu-ne cu iluzia unei stabiliti pe care am pierdut-o definitiv. Adormim zmbind i netiind c, n vreme ce vism, din cderea n abisul otrvit de iluzii, nu exist cale de ntoarcere.

DIALORA

NSEMNRI
Somnul de care bucuroi ne-am lsat cuprini poate fi comarul etern al sufletului nostru.

Beia aceasta e venin! Vinul strlucitor ascunde curse pe care, n orbirea noastr, nu le vedem. Suntem atrai de steaua fgduinei ce ne-a promis libertate i nu ne dm seama c, pe msur ce naintm spre ea, ne cufundm i mai mult n abis. Continum s ne trm ctre un ideal ce nu poate fi atins, dar murim cu ncrederea fals ntr-o libertate pe care n-am avut-o nicicnd. Lumea st la pnd cu pumnalele, pregtit s ne sfrtece n numele pretinsei liberti. ns zmbetul nu se terge de pe feele noastre cnd piciorul ne alunec, echilibrul se stric i ne prbuim n prpastia fr fund a propriei noastre nebunii. i totui nu nelegem, dect cnd negura ne acoper, ascunzndu-ne ochilor lumii din care am plecat. Strigtul ne rsun n vid; gheara spaimei ni-l nghea n gt i continum s ne ndreptm vertiginos spre o lume necunoscut. O raz de soare ncearc s strpung zidul gros de negur. ntindem o mn spre raza speranei n ncercarea noastr de a ne reda unei lumi pe care o dispreuim, dar pe care o putem face mai bun. 11 octombrie 1996

DIALORA