ANALIZATORII Analizatorii reprezinta structuri specializate prin care omul intra in relatie cu mediul exterior pentru a putea cunoaste

proprietatile fizice ale corpurilor si a informa fiecare moment al existentei de multiple calitati, fixe sau schimbatoare, utile sau nocive, a acestui mediu in care traim. Fiecare analizator se compune, in principal, din trei segmente : receptor, de conducere si central. - Segmentul de receptie, sau periferic, reprezinta fie termina tii dendritice libere, fie structuri celulare specializate, in contact cu termin atii dendritice, care la anumiti analizatori sunt integrate in organele de simt. Aceste structuri preiau stimuli ale diverselor forme de energie din mediul exte rior, cum ar fi: raze luminoase, unde sonore, emanatii odorante, substante sapid e sau atingeri, loviri, frigul, caldura s.a. Receptorii transforma specific form ele de energie in potentiale de actiune. - Segmentul de conducere, intermediar sau de transmisie, este format din neuronii senzitivi din structura nervilor si caile nervoase ascendent e din nevrax. Acesti neuroni sinapseaza intre ei, si astfel transporta impulsul nervos preluat de la nivelul receptorilor spre al treilea segment. - Segmentul central, cortical, situat la nivelul ariilor senzi tivo-senzoriale, reprezinta locul unde informatiile proiectate sunt analizate si sintetizate, devenind senzatii specifice. A. ANALIZATORUL OLFACTIV A. 1. SEGMENTUL DE RECEPTIE al acestui analizator este situat i ntr-o mica arie, de 2-3 cm 2, numita mucoasa olfactiva, situata sub lama ciuruit a a etmoidului, pe plafonul fiecarei fose nazale. Receptorii din aceasta mucoasa sunt celule senzoriale, reprezentand in acelasi timp si neuronii bipolari primu l neuron pe calea olfactiva, situat printre celule de sustinere. Acesti primi ne uroni au polul apical prevazut cu o umflatura care prezinta cili dispusi spre in teriorul foselor nazale. Polul lor bazal se continua formand axonii acestor neur oni bipolari, ce alcatuiesc in ansamblu nervul olfactiv - nervul I cranian. Aces t nerv strabate sub forma de grupuri axonice orificiile lamei ciuruite ale etmoi dului pentru a face sinapsa endocranian (deasupra lamei ciuruite) cu neuronii di n bulbul olfactiv. A. 2. SEGMENTUL DE CONDUCERE este reprezentat mai apoi de neur onii din bulbul olfactiv, care este o formatiune pereche, alungita, situata de o parte si de alta a liniei mediane, deasupra lamei ciuruite a etmoidului. Fiecar e bulb olfactiv contine al doilea neuron al caii olfactive, neuronii mari numiti celule mitrale. In fiecare celula mitrala se concentreaza prin sinapse mai mult i axoni ai neuronilor bipolari. Bulbul olfactiv se continua spre inapoi cu tract ul olfactiv, ce reprezinta axonii celulelor mitrale, care se termina in segmenta l central prin trei strii olfactive: interna, mijlocie si externa, deci fara rel eu talamic. A. 3. SEGMENTUL CENTRAL este reprezentat de ariile corticale o lfactive din lobul olfactiv (aria septala, spatiul perforat anterior, scoarta un cusului hipocampic si nucleul amigdalian). La nivel cortical se produc senzatiil e olfactive. Receptorii olfactivi sunt impresionati de substantele odorante , volatizate sau hidrolizate (sub forma de aerosoli), din aerul inspirat. Molecu lele odorii sunt absorbite de mucusul de la suprafata mucoasei olfactive si apoi se solva in lipoizii cililor olfactivi. Numarul substantelor odorante ca si sen zatiile olfactive sunt imense. Exemplu de mirosuri avem: - balsamice (flori, parfum); - aromatice (camfor, levantica); - arzatoare (cafea prajita, tutun sau carne fripta); - eterice (fructe) s.a. Aceste mirosuri au rol important si in viata afectiva.

De remarcat ca unele senzatii, cum ar fi cele de iritant, inte pator sau racoritor, nu sunt considerate mirosuri, nefiind percepute de nervul o lfactiv ci de terminatiile senzitive ale nervului trigemen. B. ANALIZATORUL GUSTATIV B. 1. SEGMENTUL RECEPTOR este reprezentat de mugurii (corpuscu lii) gustativi din structura unor papile (ridicaturi mici) situate in mucoasa li nguala la nivelul fetei dorsale, marginilor si varful limbii. Aceste papile sunt : calciforme ce formeaza V -ul lingual, deschis anterior, vizibil pe fata dorsala s i spre baza limbii, si fungiforme, situate mai ales inaintea V -ului lingual. Pe la nga aceste papile gustative, pe mucoasa bucala mai sunt si alte papile foliate, filiforme si hemisferice, care nu prezinta muguri gustativi. Fiecare mugure gustativ contine printe celule de sustinere, ce lule senzoriale cu polul aplical ciliat spre exterior, formand prin conglomerare a mai multor cili - bastonasul gustativ. Polul bazal al celulei senzoriale este inconjurat de dendrite apartinand nervilor cranieni VII (facial), IX (glosofarin gian) si X (vag). B. 2. SEGMENTUL DE CONDUCERE este reprezentat de neuronii senz itivi ai nervilor cranieni micsti VII, IX, X a caror dendrite sunt indreptate sp re receptori, iar axonii lor patrunzand intranevraxial sinapseaza cu al doilea n euron liber bulbar, din nucleul fasciculului solitar. Axonii neuronilor din nucl eul fascicului solitar fac sinapsa in unii nuclei talamici de releu al III-lea n euron, iar axonii acestor neuroni talamici se proiecteaza pe scoarta cerebrala. B. 3. SEGMENTUL CENTRAL este reprezentat cortical de aria 43 d in piciorul girusului postcentral, locul unde se formeaza senzatiile gustative. Gusturile pe care le percepem, in principal, sunt de patru tip uri: acru, dulce, amar, sarat. Perceperea excitatiilor gustative se realizeaza la nivelul muc oasei linguale, in mare, astfel: dulcele la nivelul varfului limbii, acrul pe ma rgini, saratul pe fata dorsala, iar amarul spre baza limbii. Alimentele trebuie sa se dizolve in prealabil in saliva, spre a veni in contact si a excita cilii gustativi. C. ANALIZATORUL OPTIC C. 1. SEGMENTUL PERIFERIC DE RECEPTIE, este inclus intr-un orga n de simt complex structurat - globul ocular, situat in orbita si inconjurat de anexele sale. GLOBUL OCULAR este un organ pereche, avand forma aproape sferi ca, cu polul anterior putin mai bombat, iar langa polul posterior se desprinde n ervul optic, care prin varful orbitei intra in craniu spre SNC. In structura sa intra trei membrane de invelis situate concentric, una imprejurul celeilalte, ce formeaza peretii, si mai multe medii transparente luminoase inainte de a fi rec eptionate de segmentul periferic al analizatorului. Membranele de invelis sunt urmatoarele: -Tunica fibroasa, este formata din tesut conjunctiv, fiind rez istenta si avand rol protector. In cea mai mare parte, spre indarat, formeaza sc lerotica, care da culoarea alba a portiunii vizibile a globului ocular. Scleroti ca este strabatuta mai ales posterior, de numeroase vase si nervi care patrund s au ies din membranele de invelis. Tunica fibroasa este mai bombata in partea ant erioara, unde formeaza corneea, care este transparenta, avasculara, dar bogat in ervata. Intre sclerotica si cornee exista un mic canal, ce va colecta umoarea ap oasa din interior, legat printr-un sistem venos de venele episclerale din orbita , in care se va varsa aceasta umoare apoasa. -Tunica vasculara sau tractul uveal, bogat vascularizata, este formata din: coroida, cea mai intinsa, situata posterior in concavitatea sclero ticii, care spre anterior se continua cu zona ciliara, ce contine ghemuri vascul

are (numite procesele ciliare), precum si fascicule musculare netede, circulare si radiale, muschii ciliari. Mai anterior de zona ciliara intalnim irisul care p rezinta central un orificiu circular pentru trecerea razelor luminoase, numit pu pila. Irisul are in structura sa fascicule musculare netede radiare, inervate de fibre nervoase simpatice ce produc midriaza (dilatarea pupilei), si circulare, inervate parasimpatic ce produc mioza (micsorarea pupilei). Epiteliul anterior a l irisului este pigmentar imprimand culoarea specifica ochilor, ce se observa pr in transparenta corneei. -Tunica nervoasa numita retina, reprezinta stratul cel mai pro found si mai important, realizand in interiorul globului ocular o camera obscura , strict necesara vederii corecte. La nivelul retinei se gasesc atat celulele re ceptoare cat si primii doi neuroni ai segmentului de conducere a analizatorului vizual. Retina prezinta doua portiuni: - una functionala, retina vizuala, situate posterior, dubland intern coroida si fiind cea mai intinsa; - una nefunctionala, mult atrofiata, in continuarea precedentei, ce dubleaza fet ele profunde ale proceselor ciliare si ale irisului. Structura retinei vizuale cuprinde in principal trei straturi, care dinspre coroida spre interiorul globului ocular sunt: - stratul receptor al celulelor fotosensibile cu conuri si bastonase; - stratul neuronilor bipolari a caror dendrite preiau impulsurile nervoase de l a celulele fotosensibile, iar axonii lor se indreapta spre dendritele nouronilor din urmatorul strat; - stratul celulelor multipolare, care-si trimit axonii ce se concentreaza spre un loc situat in apropierea polului posterior al globului ocular, numit pata oar ba, si parasesc globul ocular formand nervul optic. Pe suprafata interna a retinei, in dreptul polului posterior a macula luteea, prevazuta mai al l globului ocular, se formeaza o mica depresiune es cu celule cu conuri, iar in centrul acesteia este foveea centralis cea mai se nsibila a ei, care are numai celule cu conuri. Celulele cu bastonase, mai numeroase (circa 125 milioane), sun t foarte sensibile la lumina, reprezentand receptorii vederii nocturne (scotopic a), dar care nu pot reda detalii ale obiectelor sau culoarea lor. Inspre partea lor externa aceste celule contin scotopsina, o structura proteica, care impreuna cu un pigment - retineul, formeaza rodopsina (sau purpurul retinian), ce consti tuie substanta fotosensibila specifica. Celulele cu conuri, in numar cam de 5-7 milioane, au pragul de sensibilitate si acuitate mult mai ridicat, determinand vederea in lumina puter nica (vederea fotopica) si perceperea culorii obiectelor. Inspre partea lor peri ferica aceste celule contin substanta fotosensibila specifica numita iodopsina. Mediile transparente sau refringente, au rolul de a refracta r adiatiile luminoase, proiectand imaginea exterioara pe retina. Aceste medii, din spre anterior spre posterior, sunt: - corneea transparenta; - umoarea apoasa, situata in camera anterioara a ochiului (intre cornee si cristalin) formata din doua compartimente ce comunica prin pupila; aceasta umoa re este secretata de procesele ciliare si dreneaza in canalul circular situat in tre cornee si sclerotica, iar de aici printr-o retea venoasa in venele episclera le; - cristalinul este o lentila biconvexa ancorata prin fibre ligamentare sus pensoare de procesele ciliate; sub actiunea muschiului ciliar cristalinul isi mo difica curburile fetelor, fiind astfel principalul organ al acomodarii vizuale; - umoarea sticloasa este o substanta gelatinoasa, omogena, situata in came ra posterioara a ochiului (dintre cristalin si retina). Razele luminoase de la exterior vor strabate aceste medii tran sparente, iar mai apoi straturile neuronale multipolar si bipolar pentru a ajung e la celulele fotosensibile impresionandu-le, si declansand astfel impulsul nerv os specific. ANEXELE GLOBULUI OCULAR sunt situate in interiorul orbitei, sa

u anterior ei, avand rol in buna functionare a acestui organ de simt, de a prote ja, mobiliza, hrani globul ocular, si sunt reprezentate de urmatoarele formatiun i anatomice: - Pleoapele sunt doua repliuri musculo-membranoase ce protejea za anterior globul ocular, avand in interior o membrana fibroelastica septul or bital, si un muschi pielos - orbicularul pleoapelor. Pe marginile libere ale ple oapelor spre partea laterala, pe o lungime mai intinsa, se gasesc numerosi peri numiti gene (cili), cu glande sebacee si sudoripare modificate. - Sprancenele sunt doua proieminente arcuite, cu rol protector , fiecare situate deasupra pleoapei superioare. Ele sunt mai voluminoase spre pa rtea interna si prezinta peri sprancenari, iar profound un mic muschi pielos-mus chiul sprancenos. - Conjunctiva este o mucoasa fina, care dupa ce tapeteaza fata interna a pleoapelor, se reflecta superior, intern si inferior, formand funduri de sac, pentru a tapeta fata externa a globului ocular la exteriorul sclerotici i, continuandu-se apoi cu epiteliul anterior al corneei. - Aparatul lacrimal este alcatuit din mai multe formatiuni ana tomice. Glanda lacrimala, o glanda exocrina, este situata pe plafonul orbitei, i n partea anterioara si laterala, care-si trimite secretia - lacrimile, prin fund ul de sac conjunctival superior, sa spele permanent fata anterioara a globului o cular. Lacrimile se aduna apoi in unghiul intern al ochiului, in asa numitul lac lacrimal. De aici, printr-un sistem de canalicule lacrimale, situate in fiecare margine libera, mai putin intinsa, a ploapelor (care nu prezinta cili), lacrimi le se aduna intr-un mic rezervor membranos - sacul lacrimal. Sacul lacrimal se c ontinua in jos cu un canal lacrimo-nazal, care se deschide in partea anterioara a meatului inferior din fosa nazala. - Muschii striati ai globului ocular se insera pe sclerotica, si in majoritatea lor provin din varful orbitei, unde se insera posterior, si de unde diverg spre globul ocular. Acestia sunt: 4 muschi drepti (intern, extern, superior, inferior) si marele oblic; in partea anterioara si infero-interna este un muschi mai scurt, micul oblic. De asemenea, tot din fundul orbitei se despri nde si muschiul ridicator al pleoapei superioare. - Nervii orbitei sunt de doua tipuri: - motori (III, IV, VI) care inerveaza muschii striati ai globului ocular si ridi catorul pleoapei superioare; - senzitivi, reprezentati de ramurile nervului oftalmic din trigemen (V), care a sigura inervatia senzitiva intraorbitala prin ramurile sale nasal, frontal si la crimal. -Artera oftalmica, ram din carotida interna, vascularizeaza pr in colateralele ei formatiunile anatomice intraorbitale, inclusive globul ocular . -Capsula lui Tenon este o membrana conjunctiva, ca o seroasa, care inveleste polul posterior al globului ocular si prin niste ligamente fibroa se ancoreaza globul ocular la peretii orbitei. -Grasimea orbitara, umple spatiile ramase libere din interioru l orbitei. C. 2. SEGMENTUL DE CONDUCERE reprezinta calea optica, si este constituit dintr-un lant de 4 neuroni interconectati sinaptic, care transmit in aria vizuala corticala, impresiile vizuale receptionate de retina. Primul si al doilea neuron reprezinta neuronii bipolari si multipolari din retina. Axonii ult imilor neuroni formeaza nervul optic, care paraseste orbita pe la varful ei si a junge endocranian, unde-si incruciseaza fibrele partial, cu cel de partea opusa, alcatuind chiazma optica. Simetric, in continuarea chiazmai optice, se formeaza cate o bandeleta (tract) optica, ce contine fibre de la retina de aceeasi parte si de la cea opusa. Fiecare bandeleta optica se termina in corpul geniculat lat eral din metatalamus, facand sinapsa cu al treilea neuron. Axonii neuronilor III formeaza radiatiile optice, care se proiecteaza cortical in aria vizuala. C. 3. SEGMENTUL CENTRAL se afla in ariile vizuale 17, 18, 19, din lobul occipital, unde se produc senzatiile vizuale.

De remarcat ca prin analizatorul vizual se furnizeaza peste 90 % din informatiile mediului ambient, vederea avand rol nu numai in diferentierea luminozitatii, formelor si culorilor obiectelor, dar si rolul de a realiza tonu sul cortical, orientarea in spatiu, sau in mentinerea echilibrului. D. ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR Acest analizator este format din doua componente-acustica si v estibulara, avand rolul de a asigura auzul respectiv echilibrul. D. 1. SEGMENTUL PERIFERIC, situat in partea laterala a capului , este reprezentat de ureche, care este un organ pereche, constituit de trei seg mente: urechea externa, medie si interna. Urechea externa este formata din pavilion si conductul auditiv extern. Pavilionul are o structura cartilaginoasa (cu exceptia lobului, din par tea inferioara), fiind acoperit de piele si fiind mobilizat foarte putin de trei muschi pielosi, atavici, - muschii auriculari. Conductul auditiv extern, contin ua spre inauntru pavilionul, avand o structura fibrocartilaginoasa in partea lat erala si osoasa in partea interna, intrand in componenta osului temporal. Acest conduct este tapetat de o mucoasa, care reprezinta un tegument modificat, cu per i rudimentari, glandele sudoripare si sebacee modificate glande ceruminoase, ce secreta cerumenul. Orificiul intern al conductului auditiv extern este ocupat de o membrana membrana timpanului, ce il separa de urechea medie. Urechea externa are rolul de a capta si dirija undele sonore d in exterior spre membrana timpanica. Urechea medie (casa timpanului) situata tot in osul temporal, este ingusta transversal si comunica posterior cu niste cavitati osoase - celule le mastoidiene, iar anterior, printr-un canal stramt trompa lui Eustache, cu naz ofaringele. Pe peretele intern al ei se gasesc doua mici orificii ferestrele ova la si rotunda, ocupate de cate o membrana, ambele corespunzand urechii interne. In interiorul urechii medii sunt trei oscioare articulate intr e ele, si fixate lateral de membrana timpanului prin ciocan, iar inauntru de mem brane ferestrei ovale prin scarita; intre acestea doua se gaseste al treilea osc ior - nicovala. Interiorul urechii medii este tapetat de o mucoasa care se pre lungeste si in cavitatile si trompa lui Eustache cu care comunica. Urechea interna este sapata in stanca temporalului, si corespu nde in partea laterala urechii medii, iar intern conductului auditiv intern, car e se deschide endocranian. Urechea interna este formata din mai multe cavitati mici ce al catuiesc labirintul osos, care cuprinde: vestibulul osos, trei canale semicircul are osoase si melcul osos. In vestibulul osos se deschid trei canale semicirculare, orien tate in cele trei planuri ale spatiului. Inspre anterior si inauntru vestibulul osos comunica cu melcul osos, un canal spiral, ce face doua ture si jumatate in jurul unei structuri conice - columela (modiolul), care are baza posterior spre conductul auditiv intern si varful spre anterior. In interiorul labirintului osos, dar de dimensiuni mici, se af la labirintul membranos, reprezentat de formatiuni cavitare inchise ce comunica numai intre ele si contin un lichid numit endolimfa. Intre peretii labirintului osos si labirintul membranos se gaseste un alt lichid numit perilimfa. Labirintul membranos este format din: - utricula si sacula, doua mici vezicule unite intre ele si situate i n vestibulul osos; - trei canale semicirculare membranoase, care se deschid in utricula si prezinta la un capat cate o dilatatie numita ampula; - melcul membranos, ce comunica cu sacula, si urmeaza aceeasi turatie in melcul osos pana la varful columnei. La nivelul melcului membranos se gaseste receptorul acustic (o

rganul lui Corti) care este format astfel: - o membrana bazilara, vibratorie, a caror fibre conjunctive consti tuiente au diferite marimi, fiind mai lungi spre varf si mai scurte spre baza me lcului; - pe membrana bazilara se gasesc printre celulele de sustinere, cel ule senzoriale cu polul apical prevazut cu cili inclavati intr-o membrana tector ia. La polul bazal al celulelor senzoriale se infasoara dendritele neuronilor dintrun ganglion spiral a lui Corti, situate intr-un sant spiral sapat in columela. A xonii ganglionilor lui Corti dupa ce au patruns prin columela prin canale mici p aralele cu axul ei, ajung in conductul auditiv intern, se unesc si alcatuiesc ne rvul acustic, care se alatura nervului vestibular. Mecanismul auditiei se considera, de catre majoritatea autoril or, ca s-ar produce astfel: excitatiile sonore preluate de urechea externa sunt transmise de la membrana timpanului spre membrana ferestrei ovale prin intermedi ul lantului de oscioare. Vibrarea membranei ferestrei ovale se transmite perilim fei urechii interne ca unde vibratorii, care ar produce intrarea in vibratii rez onatorii a fibrelor membranei bazilare (e aceeasi frecventa cu a undelor sonore) din organul Corti al melcului membranos pentru sunetele joase la varful melculu i, iar pentru cele inalte la baza melcului. Aceste vibratii imping si celulele s enzoriale, a caror cili de la polul apical vor lua contact cu membranea tectoria , realinandu-se un potential de actiune in dendritele neuronilor din ganglionul Corti care infasoara baza celulelor senzoriale. La nivelul utriculei, saculei si ampulelor canalelor semicircu lare membranoase, se gasesc epitelii senzoriale a caror celule senzoriale sunt s timulate de accelerarea sau incetinirea miscarii intregului corp sau numai a cap ului. Aceste epitelii senzoriale alcatuiesc receptorul vestibular. La nivelul ut riculei si saculei formeaza macule acustice care contin, printre celule de sustine re, celule senzoriale cu cili la polul apical, peste care se suprapune un strat gelatinos prevazut cu concretiuni calcare (otoliti), numit membrana otolitica. I n dreptul ampulelor canalelor semicirculare se gasesc creste ampulare prevazute tot cu celule de sustinere, iar printre ele celulele senzoriale au cilii patruns i intr-o masa gelatinoasa, dar fara a mai contine otoloti. La baza acestor celul e senzoriale din utricula, sacula si ampulele canalelor semicirculare se dispun dendritele neuronilor vestibulari a caror corpuri celulare se gasesc in ganglion ul Scarpa, situate in conductul auditiv intern. Axonii acestor ultimi neuroni fo rmeaza nervul vestibular. D. 2. CALEA DE CONDUCERE este reprezentata de: Calea acustica - cuprinde fibrele axonice ale nervului acustic ce fac sinapsa in nuclei cohleari din jonctiunea bulbopontina, a caror axoni si napseaza in neuronii din corpul geniculat medial (metatalamus). Axonii ultimilor neuroni se proiecteaza in aria auditiva corticala. Calea vestibulara este formata din nervul vestibular (VIIIv) a l caror fibre fac sinapsa in nuclei vestibulari din jonctiunea bulbopontina. Axo nii ultimilor neuroni intra in circuitul vestibule-cerebelo-vestibular, in legat ura cu arhicerebelului, pentru mentinerea echilibrului. Calea ascendenta spre o arie corticala vestibulara este incerta. D. 3. SEGMENTUL CENTRAL este reprezentat astfel: Ariile acustice sunt 41, 42 si 22 din girusul temporal superio r, unde se formeaza senzatiile acustice. Ariile vestibulare, incerte, s-ar gasi in apropoierea ariilor auditive. E. ANALIZATORUL CUTANAT Acest analizator este cel mai intins, atat in ce priveste campu l receptor, cat si caile de conducere si segmental central.

E. 1. SEGMENTUL PERIFERIC - DE RECEPTIE, este situat in vastul teritoriu al tegumentului, care ocupa toata suprafata exterioara a corpului, si in care se gasesc foarte numeroase si variate tipuri de receptori ce determina s ensibilitatile tactila (atingere), presionala, vibratorie, termica si dureroasa. Acesti receptori sunt situati in toate cele trei componente al e tegumentului (epiderm, derm, hipoderm), si sunt fie terminatiuni nervoase libe re, fie incapsulate sub forma unor corpusculi senzitivi la capatul unor dendrite , unii dintre ei fiind gasiti si in structuri subdiacente (tesut celular subcuta nat, muschi, tendoane, periost, capsule si ligamente articulare, s.a.). De remarcat prezenta in numar mult mai mare a receptorilor tac tili in dermul degetelor si buzelor mai ales, ca si a receptorilor termici inde osebi la nivelul tegumentelor mainii si fetei, loc unde si sensibilitatea este m ult crescuta. Spre deosebire de celelalte sensibilitati, sensibilitatea dure roasa nu are stimuli adecvati, orice excitant puternic, ce produce leziuni celul are, determina durerea, uneori aceasta putand fi un simptom elocvent al unei bol i. Receptorii durerii - terminatiuni nervoase libere, se gasesc nu numai in stru cturile somatice, ci si in viscere unde insa sunt intr-o densitate mult mai mica , ceea ce determina specificul durerii viscerale, care e mai vaga si imprecis lo calizata. Daca la nivelul tegumentului stimuli durerii sunt reprezentati de agenti chimici, mecanici, termici, electrici s.a. la nivelul viscerelor dure rea este declansata de inflamatia acestora, distensia brusca sau spasmul unor vi scere cavitare, ori tractiunea mecanica sau compresiunea etc. E. 2. SEGMENTUL DE CONDUCERE a analizatorului cutanat este rep rezentat pentru pielea gatului, trunchiului si membrelor, de dendritele neuronil or exteroceptivi a celor 31 perechi de nervi spinali, care au originea reala in ganglionii spinali de pe radacina posterioara a acestor nervi. Axonii neuronilo r ganglionari fac sinapsa, in capul cornului posterior, sau in unii nuclei din b ulb, cu al doilea neuron. Axonii acestor ultimi neuroni se incruciseaza cu cei d e partea opusa si formeaza caile ascendente exteroreceptive, care ajung sa faca a doua sinapsa in unii nuclei de releu din talamus. Axonii nucleilor talamici se proiecteaza pe scoarta cerebrala. Sensibilitatea exteroceptiva de la nivelul pielii capului, est e, in majoritate, preluata de neuronii senzitivi ai nervului trigemen (V) situat i in ganglionul Gasser. Dendritele acestor neuroni culeg de pe traiectul ramific atiilor sensitive ale celor trei ramuri ale nervului, aproape toata sensibilitat ea pielii capului, cat si cea a cavitatii bucale, a foselor nazale si a cavitati lor lor anexe. Axonii neuronilor din ganglionul Gasser fac sinapsa cu al doilea neuron in nucleul senzitiv al trigemenului din trunchiul cerebral, iar axonii ac estor ultimi neuroni sinapseaza in unii nuclei talamici de releu. Axonii neuroni lor talamici se proiecteaza pe cortex. E. 3. SEGMENTUL CENTRAL cuprinde o arie intinsa din girusul po stcentral, reprezentata prin homunculusul senzitiv, a caror segmente corporale c u o sensibilitate mai mare sunt mult mai intinse. Tegumentul Tegumentul, pilea, sau cutis, (cutis, lat. = piele), este situat la exteriorul i ntregului corp, ca o structura complexa de grosime variabila, care se continua l a nivelul orificiilor naturale cu mucoasele organismului. In structura pielii su nt unele anexe, cum ar fi: glandele sudoripare si sebacee; firele de par (pili); muschii piloerectori si unghiile. Tegumentul indeplineste multiple roluri cum ar fi cele de: - protectie fata de agresiunile externe, inclusiv virusuri, microorganisme s.a.; - reglarea temperaturii corpuli; - foarte important rol de organ de absortie a unor substante medicamentoase;

- excretia apei si a unor produsi de catabolism (prin transpiratie sau sudoare); - cel mai intins organ de simt al corpului (pentru receptionar e stimulilor tactili, presional, termici si durerosi), s.a. Structural tegumentul este format din trei straturi principale care, de la exter ior spre interior, sunt: epiderm, derm si tesutul celular subcutanat (hipoderm). a) Epidermul este un epiteliu pavimentos pluristratificat, separt de urmatorul s trat, dermul, print-o membrana bazala, fina. Straturile epidermului cuprind, de la membrana bazala spre suprafata: mai intai un strat bazal (regenator, a caror celule contin si cantitati variabele de pigament melanic sensibil la razele sola re), apoi mai multe straturi celulare polimorfe, iar la suprafata un strat descu amat; exfoliant, cu celule turtite, anucleate, cheratinizate, care se descuameaz a si cad. Epidermul este strabatut de tulpinele firelor de par, de canalele excretorii ale glandelor sudoripare (care nu au pereti proprii), si contin terminatii nervoase receptoare libere (capetele dendritelor neuronilor senzitivi). b) Dermul, dispus sub epiderm si mai gros ca acesta, este format din tesut conju nctiv dens in doua straturi: - strat papilar de sub membrana bazala, pe care o r idica impreuna cu epidermul din loc in loc formand niste proeminente conice numi te papile dermice, si strat reticular, profund la limita cu tesutul celular subc utanat. Dermul contine, printre fibrele, celulele si substanta fundamentala a tesutului sau conjunctiv si glande sebacee cu partea dinspre suprafata a foliculilor pilos i la care sunt anexati muschii piloerectori, canale de excretie ale glandelor su doripare, o bogata retea vasculara si numerosi receptori nervosi (terminatiuni d endritice libere sau corpusculi speciali inconjurati sau centrati de terminatiun i dendritice receptoare). c) Hipodermul stratul cel mai profund tegumentar, este alcatuit din tesut conjun ctiv lax bogat in celule adipoase (adipocite), alcatuind asa-numitul panicul adi pos, de grosimi variabele in functie de localizare, alimentatie individuala, sex s.a. Hipodermul are rol in termoreglare (prin scadearea pierderilor de caldura din corp), reprezinta si un depozit de grasimi, dar permite si mobilitate epider mului si dermului. In hipoderm, ca ultim strat tegumentar superficial, si urmatoarele straturi se i nterpune o fascie superficiala, care la nivelul membrelor acopera structurile pr ofunde, iar la nivelul trunchiului acopera stratul intermediar parietal osteocon drofibromuscular al toracelui sau musculo aponevrotic al abdomenului. La nivelul extremitatilor cefalice aspectele structurale prezinta unele particul aritati si anume: La nivelul cutiei craniene tegumentul adera puternic prin tracsuri conjunctive d e o aponevroza epicraniana, care uneste muschii pielosi frontali (anterior) si o ccipitali (posterior), alcatuind scalpul. Acesta este separat de cutia craniana osoasa print-un tesut conjunctiv lax care-i confera mobilitate. La nivelul fetei tegumentul acopera direct, fara intreruperea fasciei superficia le, planurile de la acest nivel. La nivelul gatului in hipoderm exista o fina foita conjunctiva laxa (fascia supe rficialis), care intecuieste un muschi pielos la fel de subtire, situat anterola teral, numit pielosul gatului. Intre tegument si planurile profunde viscerale, e xista fascia cervicala superficiala (care intecuieste muschii sternocleidomastoi dian si trapez), iar mai in interior fasciile cervicale mijlocii (care intecuies te muschii subhioidieni) si profunda (care acopera muchii prevertebrali). De ase menea, mai sunt condensari conjunctive periviscerale (teaca viscerala) si periva sculare (teaca vasculara). ANEXELE PIELII Anexele pielii sunt reprezentate de fanere si glande, dispuse in diferite locuri , la nivelul tegumentelor corpuli. Fanerele reprezinta structuri cornoase, de origine epodermica si fiind reprezent ate de par si unghii. Parul prezinta o portiune libera, care se ridica de la suprafata pielii, numita

tulpina, si una infundata oblic in tegument numita radacina. Tulpina contine tre i straturi concentrice, de la interior spre exterior, care sunt: - maduva, cu celule mari, ovale; - scoarta, cu celule ce contin pigmenti (determina culoarea parului); - cuticula (epidermicula) cu celule cornoase turtite. Radacina este formata din bulbul firului de par (partea mai dilatata de la baza) in care patrunde papila dermica, iar mai sus are inserta muschiul piloerector ( care determina erectia firului de par); de asemenea, mai este anexata radacinii o glanda sebacee, a carei secretie sebumul, lubrefiaza parul. Unghia este o lama cornoasa anexata pielii in dreptul fetei posterioare a ultime i falange a fiecariu deget. Ea reprezinta un corp vizibil sub care se afla patul unghiei, iar posterior rada cina unghiei acoperita de cuta supraungheala tegumentara; sub radacina se afla m atricea (zona de crestere a unghiei), iar inaintea cutei supraungheale este lunu la, o portiune mai depigmentata. Glandele sunt formatiuni secretorii localizate in grosimea dermului facand parte din grupul glandelor exocrine. Glandele sudoripare, inegal raspandite in piele, mai abundente in planta, palma, cap si gat, sunt de tip tubular. Fiecare glanda sudoripara are in hipoderm glomerulul (un canal contort) partea s ecretorie a sudorii, continuat cu un canal drept ce treverseaza dermul si se con tinua in epiderm cu un traiect sudoripar, deschis print-un por la exteriorul pie lii. Glomerulul este format din celule secretoare mari si celulele mioepiteliale asez ate pe o membrana bazala. Glandele sebacee sunt de tip acinos, atasate bazei firului de par, care secreta un lichid vascos sebumul, ce lubrefiaza firul de par atat in interiorul tegument ului cat si la suprafata sa. Glandele mamare caracteristice mamiferelor, intra in structura centrala a doua f ormatiuni simetrice mamele (mamme, gr. = sanul mamei, mamela) mult mai dezvoltat e la sexul feminin (regiune mamara), parte componenta ale aparatului genital, ca un caracter sexual secundar. Fiecare mamela este situata pe peretele antero-lat eral al toracelui, lateral de stern si sub clavicula inaintea muschiului mare pe ctoralde fascia anterioara a carui adera print-o membrana fibroasa ligamentul su spensor al mamelei, ce o fixeaza de clavicula. La sexul masculin regiunea mamara este mult mai restransa circumscrisa numai de inconjurul areolei mamare, situate in centrul regiunii. La fetele tinere forma mamelei este de semisfera, cu baza spre torace, iar consi stenta destul de ferma. Mai apoi, in functie de starile fiziologice ale aparatul ui genital, sub influnte hormonale, in timpul sarcinii si alaptarii, forma si co nsistenta ei se modifica. Volumul mamelelor, dar si forma si consistenta lor dif era in functie de varsta persoanei, starile ei fiziologice, sau de dezvoltarea t esutului adipos. Structura mamelei, incepand de la suprafata, este: pielea, fina, prezinta central o zona circulara areola, cu mici ridicaturi (glan de sebacee voluminoase), iar in mijlocul ei o mica proeminenta mamelonul, ce pre zinta circa 18-20 orificii in varf (deschiderea canalelor galactofore, ale gland elor din profunzime); in grosimea mamelonului sunt si fibre musculare netede, cu rol in erectie (erectio,lat. = ridicate) sa reflexa; hipodermul, dinspre periferia mamelei spre interiorul ei se dedubleaza (ingloban d central si intersectand structurile glandei mamare), intr-o lama grasasa pregl andulare mai groasa, absenta in areola, si una retroglandulara, mult mai subtire , adera posterior de ligamentul suspensor, ultimul fixat de clavicula; cand aces t ligament devine lax are loc ptoza mamara (de obicei fiziologica la femeile mai in varsta); glanda mamara, e formata din 15-20 lobuli, dispusi radiar, avand structura tubul ocinoasa complexa, de la care se desprind canalele galactofore, de excretie (eli minare) a glandeii.

Analizatorul cutanat F. ANALIZATORUL KINESTEZIC (MOTOR) F. 1. SEGMENTUL PERIFERIC este alcatuit de proprioceptorii din muschi, tendoane, aponevroze, capsule articulare, membrane sinoviale, periost. Acesti proprioceptori sunt de mai multe tipuri: fusuri neuromusculare si termina tiuni nervoase libere sau incapsulate. F. 2. SEGMENTUL DE CONDUCERE al acestui analizator este reprez entat de alte fibre sensitive ale neuronilor din nervii spinali, cu originea rea la tot in ganglionii spinali, a caror axoni fac sinapsa fie cu neuroni ai unor n uclei din baza cornului posterior, ori cu neuroni ai unor nuclei din bulb. Axoni i neuronilor din nucleii medulari formeaza fasciculele proprioceptive inconstien te spino-cerebeloase, intrand in circuitul paleocerebelos cu rol in ajustarea to nusului muscular la necesitatile posturii si in controlul miscarilor elementare ale membrelor. Axonii neuronilor din nuclei bulbari se incruciseaza formand f asciculele proprioceptive constiente, sinapseaza cu unii nuclei de releu din tal amus, iar axonii ultimilor nuclei se proiecteaza pe scoarta cerebrala. F. 3. SEGMENTUL CENTRAL se afla la nivelul ariei sensitive 3, 1, 2 din girusul postcentral, unde informatiile sunt transformate in senzatii. Din punct de vedere functional, rolul analizatorului inestezi c este de a contribui la desfasurarea normala a activitatii motorii. Analizatorul vizual, vestibular, cutanat, contribuie impreuna cu analizatorul inestezic la coordonarea activitatii reflexe subcorticale in ve derea mentinerii echilibrului si coordonarii fine a miscarilor. Analizatorul inestezic informeaza permanent SNC asupra poziti ei corpului si segmentelor sale in spatiu, diferitele miscari ale acestora, cat si, mai ales, despre gradul de contractie a fiecarui muschi in parte. Cortical aceste informatii sunt analizate si integrate determi nand senzatiile de pozitii spatiale statice si dinamice ale corpului si segmente lor sale. In plus aceste senzatii stau la baza elaborarii comenzilor, reprezenta te de influxuri nervoase motorii, care, prin cai descendente si apoi prin compon entele motorii ale nervilor, se descarca in muschii striati determinand contract ile voluntare adecvate scopului si mentinand tonusul muscular.