CONSOLIDAREA STRUCTURILOR DIN ZIDARIE

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Mihai Niculita, Liviu Groll- CONSOLIDAREA CLADIRILOR DIN PATRIMONIU, editura Societatii Academice MATEI-TEIU BOTEZ, Iasi, 2007; 2. Remus Emil Pasca, Andrei Moga-TEHNOLOGIA CONSTRUCTIILOR, U.T.PRES, 2001; REABILITARII

3. Corneliu Nistor, L. Troia, M. Teodoru, H. Minialov-CONSOLIDAREA SI INTRETINEREA CONSTRUCTIILOR, Editura tehnica, 1991; 4. Augustin Popa, Nicoleta Maria Ilies-CONSOLIDAREA FUNDATIILOR, UTPRESS, 2009; 5. P100/3 COD DE EVALUARE SI PROIECTARE A LUCRRILOR DE CONSOLIDARE LA CLDIRI EXISTENTE, VULNERABILE SEISMIC 6. CONTROLUL STRUCTURAL AL CLADIRILOR - elaborat de UTC-N , Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU si grupul de lucru; 7. UMIDITATEA IN CONSTRUCTII - elaborat de UNIVERSITATEA DIN TRENTO Prof.dr.ing. ANTONIO FRATTARI, Lect.dr.ing.ROSSANO ALBATICI 8. http://www.utcluj.ro/utcn/civeng/leonardo

1. CAUZELE CARE PRODUC DETERIORAREA STRUCTURILOR I ELEMENTELOR DE CONSTRUCIE DIN ZIDRIE

La reabilitarea/consolidarea structurilor din zidarie trebui luate in considerare: vechimea constructiei; tipul zidariei:- din piatra naturala sau din caramida arsa sau nearsa; materialului de legatura dintre elementele de zidarie: zidarie uscata, mortare cu lianti (de tip argila, var, mortar de ciment); sistemul structural: zidarie nearmata, zidarie armata, zidarie confinata; tipul fundatiilor, etc. Excluzand degradarea structurilor din zidarie ca urmare a greselilor de proiectare si executie, principalele cauze ale deteriorarii structurilor din zidarie pot fi: imbatranirea materialului in timp (piatra si liantul de legatura); lipsa intretinerii constructiei si aparitia fenomenului de condens, care implicit conduce la degradarea materialelor utilizate la alcatuirea elementului structural; degradarea terenului de fundare ca urmare a infiltratilor apelor pluviale, a pierderilor instalatiilor de aductiune sau canalizare, a ridicarii nivelului panzelor freatice sau a schimbarii traseelor acestora datorita unor constructii noi; depasirea capacitatii portante a terenului de fundare in cazul realizarii unor constructii noi, adiacente constructiei existente; din exploatare necorespunzatoare (incarcari de exploatare peste valorile normale); din interventii necontrolate (suprimarea unor elemente de structura); actiuni dinamice asupra terenului de fundare; actiunea seismica; alte actiuni extraordinare, cum ar fi exploziile, incendiile.

Avariile caracteristice ale structurilor din zidarie pot fi: fisuri si crapaturi in peretii din zidarie ca urmare a degradarii terenului de fundare; fisurarea peretilor din actiuni orizontale dupa directia diagonalelor (tensiuni principale) ca urmare a depasirii capacitatii portante la intindere; fisurarea la baza a spaletilor din actiuni orizontale; aparitia de fisuri si crapaturi la intersectile spaletilor ca urmare a lipsei unor legaturi care sa asigure conlucrarea spatiala; decuplarea spaletilor de buiandrugi sau aparitia de fisuri oblice deasupra golurilor de usi si ferestre, tot ca efect al actiunii seismice; dislocarea si cedarea partiala a zidariei in zonele cu concentrari mari de tensiuni.

Avariile caracteristice elementelor din zidarie, se clasifica conform normativului P100/3- 2008 - Cod de evaluare seismic a cldirilor existente astfel:
2

a.) Perei structurali a.1) Avarii nesemnificative: fisuri orizontale foarte subiri n rosturile de la baz; posibile fisuri in diagonala i desprinderi minore la baz; a.2) Avarii moderate: fisuri orizontale/mortar desprins la baz i n apropierea acesteia cu deplasri < 56 mm n planul de fisurare; posibile fisuri nclinate care pornesc de la baz i se extind pe cteva rnduri de crmid; posibile fisuri nclinate n zonele superioare (inclusiv prin crmizi); a.3) Avarii grave. fisuri n rostul orizontal, la baz, < 1012 mm; fisuri nclinate extinse pe mai multe asize; posibile fisuri nclinate cu deschideri < 1012 mm n partea superioar; a.4) Avarii foarte grave: risc de pierdere a capacitii portante pentru ncrcri verticale; deplasri n scar importante, unele crmizi au lunecat de pe cele pe care erau zidite; seciunea de la baza peretelui a nceput s se dezintegreze la extremiti; deplasari laterale mari (n unele zone de margine zidria a nceput s cad). Structura este considerat cu avarii grave sau foarte grave daca capacitatea de rezisten nsumat a pereilor cu avarii foarte grave reprezint mai mult de 1015% respectiv mai mult de 2025% in cazul peretilor cu avarii grave, din capacitatea de rezisten total a structurii pe una dintre direciile principale de la nivelul la care se face verificarea.

b.) Spaleti b.1) Avarii nesemnificative: fisuri foarte subiri care conduc la sfrmarea mortarului n rosturile orizontale de la extremitile peretilor; fisuri cu traseu discontinuu, foarte subiri /mortar sfrmat n rosturile orizontale i verticale (fr deplasri); fara fisuri subtiri pe diagonala n n crmizi, la < 5% din asize. b.2) Avarii moderate: fisuri foarte subiri / mortar sfrmat n rosturile orizontale de la extremiti i, uneori i n alte rosturi apropiate de extremiti; fisuri orizontale i sfrmarea mortarului cu deplasarea n plan n lungul fisurii i deschiderea rosturilor verticale (< 56 mm); rupere n scar cu <5% din asize cu crpturi n crmizi; fisuri diagonale (<56mm), cele mai multe prin crmizi care ajung la coluri sau n apropierea acestora, dar fr s se produc zdrobirea zidriei. b.3.) Avarii grave. fisuri subiri / mortar sfrmat n rosturile orizontale de la extremiti;
3

 uneori fisuri subiri/mortar sfrmat i n alte rosturi orizontale apropiate de extremiti; posibil, ieirea din plan sau deplasri n plan (sus/jos) crmizi zdrobite la coluri; fisuri orizontale i sfrmarea mortarului cu deplasarea n plan n lungul fisurii i deschiderea rosturilor verticale (< 1012mm); rupere n scar cu >5% din asize cu crpturi n crmizi; fisuri diagonale (>6mm), majoritatea prin crmizi; cteva zone zdrobite la coluri i/sau deplasri mici n lungul sau perpendicular pe planul de fisurare. a.4) Avarii foarte grave: risc de pierdere a capacitii portante pentru ncrcri verticale deplasri semnificative n plan i/sau perpendicular pe plan; zdrobirea extins a crmizilor la coluri; deplasri n scar mari (unele crmizi au czut de pe cele inferioare); ruperea vertical a crmizilor n majoritatea asizelor; deplasari laterale mari, n zonele de margine zidria a nceput s cad; deplasri i rotiri importante n lungul planului de fisurare. In ceea ce priveste spaletii structura este considerat cu avarii grave sau foarte grave dac numrul spaleilor cu avarii foarte grave reprezint mai mult de 1015% din numrul total al spaleilor pe una dintre direciile principale de la nivelul de calcul, respectiv 2025% in cazul spaletilor cu avarii grave, c.) Planee cu grinzi metalice i bolioare de crmid:

c.1) Avarii nesemnificative: fisuri izolate n bolisoare, paralele cu grinzile. c.2) Avarii moderate: fisuri numeroase n bolioare, paralele cu grinzile, nsoite de fisuri transversale izolate. c.3) Avarii grave: fisuri cu deschidere peste 1 mm n bolioare, paralele cu grinzile i nsoite de multe fisuri transversale. c.4) Avarii foarte grave: separarea parial a grinzilor de zidria bolioarelor. zdrobirea zidriei elementelor verticale n zonele de reazem ale grinzilor metalice. cderea bolioarelor. d. Boli i cupole d.1) Avarii nesemnificative: fisuri vizibile, cu deschidere pn la 1 mm, la boli sau cupole cu tirani. d.2) Avarii moderate: fisuri vizibile, cu deschidere pn la 1 mm, la boli sau cupole fr tirani. d.3) Avarii grave: fisuri cu deschidere peste 1 mm, la cheie i la reazemele pe elementele verticale, la boli sau cupole cu tirani. d.4) Avarii foarte grave:
4

 fisuri cu deschidere peste 1 mm, la cheie i la reazemele pe elementele verticale la boli sau cupole fr tirani. fisuri cu deschideri mai mari ale elementelor verticale, la baz i la reazemul bolii, eventual cu zdrobirea zonei comprimate. deformaii remanente importante (coborrea bolilor) sau deplasarea lateral a reazemelor. 2. STABILIREA CAUZEI DEGRADARILOR Inainte de a se incepe reparea zidariei este important de observat daca fisurarea zidariei este continua sau nu; daca aceasta este continua trebuie indepartata cauza care o genereaza, pentru a evita reaparitia fisurii dupa procesul de remediere a zidariei. Examinarea vizuala are ca scop sa stabileasca daca deteriorarea este pasiva, adica ramane neschimbata in timp, sau activa, inregistrandu-se o evolutie in raport cu timpul. In cazul fisurilor/crapaturilor, trebuie inregistrate periodic dimensiunile lor (lungimea si deschiderea) si trebuie amplasati martori din ipsos care, impreuna cu celelalte date, vor arata daca respectivele fisuri/crapaturi sunt active sau pasive. Urmarirea evolutiei crapaturilor in timp se poate face cu ajutorul unor repere din placute de sticla aplicate la suprafata zidului prin lipire cu mortar de ipsos, dispuse transversal pe directia crapaturii/fisurii.

3. CAND TREBUIE CONSOLIDATA O CONSTRUCTIE Cauzele care conduc la necesitatea consolidarii unei constructii, pot proveni din: Aparitia unor deteriorari importante la unele elemente ale structurilor de rezistenta sau consecinta altor elemente cum sunt fundatiile, contravantuirile, etc. Sporirea incarcarilor la care trebuie sa faca fata constructia sau unele parti ale ei, datorita modificarii procesului tehnologic, inlocuirii unor utilaje cu altele mai grele sau amenajarii unor spatii impuse de modificari functionale; Anumite defectiuni de executie, care s-au accentuat in timp datorita exploatarii constructiei sau utilizarii unor materiale de constructie de calitate necorespunzatoare; Schimbarea de destinatie a constructiei, cand in structura sa pot aparea solicitari mai mari decat cele pentru care a fost conceputa si executata; Aparitia unor defectiuni ale ansamblului sau parti ale constructiei care impiedica folosirea ei in continuare in conditii normale; Modificari in comportarea normala in timp a constructiei datorita schimbarilor vecinatatilor, cum este cazul cladirilor din marile aglomeratii urbane, cand se construiesc cladiri noi intre cele existente; Defectiuni datorita proiectarii, constand din adoptarea unor solutii necorespunzatoare conditiilor in care vor lucra unele elemente ale structurii, scheme statice sau legaturi care conduc la o comportare dezavantajoasa a constructiei.

4. CATEGORII DE INTERVENTII La reabilitarea si restaurarea constructiilor din zidarie se disting doua mari categorii de interventii: interventii de completare; Interventii de consolidare. a) Interventii de completare: - prin simpla alaturare vechi/nou, a reintegrarii sau complectarii cu elemente de constructie sau corpuri noi cu diverse destinatii de functionare, pana la demolarea integrala si conservarea invelisului exterior vechi. Interventia necesita asigurarea echilibrului dintre structura nou creata si cea existenta. b) Interventii de consolidare- iau in considerare doar performantele sistemului structural, incluzand solutii tehnice specifice materialelor. Exista 2 mari clase de interventii de consolidare: b.1 Substituiri de componente structurale, categorie in care intra o serie de interventii asupra: fundatiilor, peretilor portanti, elementelor structurale orizontale plane sau boltite (ex: inlocuiri de arce si bolti cu structuri similare din beton armat sau otel, inlocuirea de pereti din zidarie traditionala cu zidarii cu inima armata, etc.). b.2 Consolidari si reintegrari de componente structurale existente:- este o interventie complexa din punct de vedere structural. Principalele tehnici de consolidare, in functie de elementul structural sunt date in tabelul 1. Tabelul 1

ELEMENT STRUCTURAL Fundatii

METODE DE CONSOLIDARE

Injectari, cusaturi armate de profunzime, subzidiri simple sau armate, grinda laterala vierendell cu talpa inferioara largita, subzidiri armate rezemate pe piloti forati, etc. Injectari, cusaturi armate de suprafata, centuri, stalpisori inglobati, camasuieli, elemente tip ZIA, consolidari cu elemente metalice associate, tiranti laterali vizibili, tiranti laterali inglobati Injectari, cusaturi armate de profunzime, camasuieli, fretari cu elemente metalice Impanari, injectari, cusaturi armate de profunzime, tiranti vizibili la nasteri, grinzi asociate la extrados arc, arce asociate la intrados. Injectari, Impanari, Centuri, Structuri asociate, Suprabetonari Inlocuirea portiunilor deteriorate cu elemente din rasini armate, consolidarea cu platbande si gusee, consolidarea cu cabluri si tiranti, structuri asociate

Pereti

Coloane Arce

Bolti Plansee

4.1 CONSOLIDAREA PERETILOR Fisurile cu o deschidere mai mica de 10 mm pot fi etansate cu mortar. De regul, n fisuri cu deschiderea mai mic de 2 mm se injecteaz rin epoxidic iar pentru deschideri mai mari se injecteaz amestecuri pe baz de ciment. Pentru fisuri cu o deschidere mai mare de10 mm, aria degradata trebuie consolidata prin aplicarea unor metode mai complexe. Refacerea mortarului din rosturi este recomandat n cazul n care mortarul este degradat din aciunea unor factori de mediu (precipitaii cu sau fr nghe/dezghe, ageni agresivi din atmosfer etc.) i, de asemenea n cazul mortarelor foarte slabe (mortare de argil sau mortare cu dozaj de var mic - orientativ mai mic dect 1:5). nlocuirea mortarului are ca rezultat sporirea rezistenei la compresiune a zidriei n cazul pereilor de grosimi moderate (pn la dou crmizi). Pentru grosimi mai mari, sporul de rezisten este nesemnificativ, adncimea zonei n care se poate interveni este limitat. Scopul injectrii fisurilor este "refacerea continuitii aparente a zidriei". Prin injectarea fisurilor cu amestecuri pe baz de ciment se asigur sporirea rezistenei zidriei la compresiune i la forfecare i a rigiditii pereilor avariai pn la valori apropiate de cele iniiale, sau chiar peste acestea: circa 80% din rezistena iniial la compresiune. ntre 0,8 1,1 din rigiditatea peretelui n plan i 0,8 1,4 din rezistena peretelui n plan Injectarea fisurilor cu amestecuri pe baz de rini epoxidice are ca efect sporirea de 2 4 ori a rezistenei la fore laterale n planul peretelui dar creteri mult mai mici (10 20%) ale rigiditii. Injeciile nsoite de introducerea unor elemente metalice (platbande, bare rotunde) denumite n injecii armate - sporesc rezistena la ntindere i forfecare n zonele importante pentru realizarea conlucrrii spaiale a pereilor de pe direciile principale ale cldirii (coluri, ramificaii, intersecii). Efectul injeciilor armate este bazat pe confinarea lateral a zidriei datorat barelor metalice. Intervenia poate fi asociat cu placarea cu beton armat pe ambele fee ale peretelui n scopul de a mbunti confinarea lateral i de a mri seciunea rezistent. n felul acesta, sporesc: aderena ntre straturile zidriei rezistena la forfecare a zidriei ductilitatea zidriei 4.1.1 Reintegrarea prin parti, desfacerea profunda a rosturilor si chituirea lor Interventia este aplicabila doar in cazurile paramentelor zidurilor din piatra, care se prezinta intr-o stare relativ buna de conservare si unde mortarul din rosturi si-a pierdut din proprietatile care asigurau legatura zidariei. Eficienta sistemului este mare pentru peretii despartitori; aplicarea metodei conduce la importante economiii de materiale.
7

Modul de executie: Desfacerea in profunzime a a rosturilor din zidarie de piatra cu ajutorul raschetelor, evitand daltuirea si utilizarea instrumentelor mecanice. Spalarea cu jet de apa sub presiune Rostuirea cu mortar poros, care trebuie sa ramana aparent.

Fig. 4.1 Desfacerea profunda a rosturilor

4.1.2 Repararea si refacerea leziunilor cu mortar special Procedeul este aplicabil pe suprafete locale inainte de a se face un tratament amplu pentru regenerarea structurii distruse. Produsele folosite sunt cele pe baza de ciment de consistent fluida, incarcate cu particule inerte, cu o granulometrie speciala. Modul de executie: indepartarea bucatilor de perete desprins pana se ajunge la suprafete sanatoase; se curata fisurile cu apa sub presiune chituirea fisurilor. Chituirea superficiala, necesita folosirea materialelor traditionale care includ pulberi provenite din macinarea materialelor rezultate din cioplirea peretilor din piatra. Daca absorbtia de apa indica stari profunde de leziune in grosimea peretelui, se recomanda tehnica de injectare punctiforma sub presiune.

Fig. 4.2 Refaceri locale cu mortar special

Fig. 4.3 Chituirea rosturilor cu mortar

8

4.1.3 Ameliorarea caracteristicilor mecanice prin impregnare Modul de executie: Stropirea manuala cu bidineaua sau cu jet de aer sub presiune a materialelor consolidante (acrilice, fluoro-carbonice, silicice). Materialele trebuie sa penetreze in perete pe o grosime de cca. 3-5 mm, pelicula fiind un invelis care conduce la cresterea mecanica a peretelui consolidat. Amorsarea superficiala cu o rasina de vascozitate redusa, care impiedica capilaritatea. Amestecul trebuie sa patrunda in profunzime pentru a ajunge la stratul de material sanatos. Operatiunea se intrerupe cand pe paramentul extern raman pete de material refuzat. Se recomanda evitarea in procesul de consolidare a formarii unei bariere impermeabile in interior, care sa conduca la aparitia fenomenelor de desprindere a stratului superficial.

Fig. 4.4 Impregnarea paramentelor din zidari

Fig. 4.5 Impregnarea paramentelor din zidarie

4.1.4 Ameliorarea caracteristicilor mecanice prin impregnarea in vid Metoda este recomandabila la consolidarea oricarui tip de structura din piatra, din caramida sau din b.a., si consta in impregnarea unui amestec consolidat antigeliv si hidrofug, aplicat in vid pe elemente poroase. Modul de executie: Infasurarea elementelor supuse tratamentului in folie de polietilena sustinute de o retea metalica Aspirarea suprafetelor de gaze reziduale si de eventuala umiditatea a porozitatii si microcavitatilor structurii. Pulverizarea sub presiune a rasinilor sintetice (silan, rasini epoxidice, acrilice, flour-carbonice). Dupa intarirea stratului de rasini se inlatura folia de polietilena.

Fig. 4.6 Impregnarea paramentelor din zidarie in mediul vidat

Fig. 4.7 Diagrama impregnarii in vid

Gradul de impregnare este direct proportional cu timpul de gazare, marirea caracteristicilor de rezistenta mecanica depinde la randul sau de gradul de absorbtie. Dupa 2 ore de degazare, gradul de impregnare creste cu 2% si corespunde cresterii caracteristicilor de rezistenta cu aproximativ 70%. Valorile structurale obtinute pot fi similare cu cele initiale. Posibilitatea de utilizare a unei microarmari zonificata in toate directiile, constituita dintr-un polimer reticular situat in interiorul leziunii. 4.1.5 Regenerarea cu injectii din amestec pe baza de ciment Interventia consta in executatea unei serii de injectii cu amestec de produse pe baza de ciment sau de produse chimice, realizate la presiuni variabile, in functie de conditiile oferite de peretele de tratat. Scopul este de a restitui peretelui rezistenta initiala prin substitutia mortarului cu noile materiale injectate. Executia presupune: eventualele indepartari ale tencuielii daca exista si daca sunt lipsite de valoarea istorico-artistica. desfacerea in profunzime a rosturilor de mortar din pereti; spalarea cu un jet de apa sub presiune; rostuirea paramentului cu mortar de ciment si nisip de granulatie mare (cu mortar poros). Etape: Se executa foraje pentru injectie cu ajutorul carotierelor de rotatie; Se fizeaza si se dispun tuburile de injectie; Se uda paramentul in mai multe reprize pana la saturare Injectarea amestecului. Fluxul de injectare trebuie sa fie continuu, fara a crea goluri de aer. Se recomanda ca operatiunea sa inceapa de jos in sus si din zonele perimetrale astfel incat sa se blocheze posibilele iesiri din perete.
10

Este o metoda eficienta daca peretii din zidarie prezinta urmatoarele afectiuni: degradari ale mortarului poros sau portiuni pe care mortarul lipseste; peretii cu suprafete neregulate si tencuieli desfacute prezenta unor degradari evidente

Fig. 4.8 Stabilirea retelei de gauri in functie de degradarea peretelui si de capacitatea sa de absorbtie 4.1.6 Camasuirea zidariei

Fig. 4.9 Montarea tuburilor, etansarea lor si chituirea fisurilor

Zidaria fisurata sau crapata se poate camasui prin aplicarea pe cele doua fete ale zidului a doua plase sudate 3 mm, cu ochiuri de 15-20 cm, cu sau fara injectare prealabila cu mortar de ciment. Plasele se leaga intre ele cu agrafe din otel beton 6 mm, prevazute cu ciocuri, introduse prin gaurile create in zidarie, pe ambele directii, la intervale de 50-60 cm (Fig. 4.10). Gaurile se fac cu masina rotopercutanta si trebuie sa aibe diametrul de 25-30cm, pentru a putea fi umplute cu mortar. Camasuirea se va realiza cu mortar marca M100, iar operatiunea de camasuire va fi precedata de indepartarea tencuielii, a caramizilor sfaramate, de curatarea rosturilor, si de spalarea si periarea zidariei. Repararea fisurilor izolate se poate face cu doua plase sudate cu ochiuri de 10 cm, aplicate in lungul fisurii si legate intre ele cu agrafe (Fig. 4.11).

Fig. 4.10 Camasuirea zidariei fisurate si injectarea acesteia

Fig. 4.11 Intarirea locala a zidurilor fisurate

11

Atat peretii cu fisuri izolate cat si cei care prezinta o retea densa, neregulata, de fisuri fine, pot fi consolidate si prin injectarea in zidarie a unui mortar fluid cu 300 kg ciment/m3. In acest scop, fisurile se curate bine de praf, se spala si se aplica un strat de mortar de ciment, pe ambele fete de 3-4 cm grosime. In fisuri se introduce, pe 5 mm adancime, stuturile de injectare. Ele se monteaza ca in figura la interval de 11,5m in lungul fisurii si se fixeaza cu mortar; presiunea de injectare este de 3 atm, iar injectarea se face de jos in sus. Pe masura ce mortarul iese prin stutul alaturat, se astupa cu un dop stutul prin care s-a injectat. Consolidarea legaturilor dintre peretii portanti si cei de contravantuire se poate face cu plase sudate sau cu injectii de mortar, dupa caz. In cazul injectarilor se curata de mortar doua rosturi orizontale de la partea superioara si se introduc doua bare de otel beton, care se inglobeaza in mortar de ciment. Peretii portanti se consolideaza la intersectii cu plase sudate ancorate intre ele cu bare din otel beton, introduse in rosturile orizontale prin gauri perforate, in minimum trei sectiuni, pe inaltimea zidariei.

Fig. 4.12 Consolidarea peretilor portanti cu cei de contravantuire Camasuirea peretilor din zidarie, va incepe, in general, de la nivelul fundatiilor dintr-o centura de beton armat. In acest fel se asigura transmiterea incarcarilor la teren. Fixarea armaturilor din camasuiala poate fi realizata si cu scoabe dispuse in sah la cca. 20 cm pe directia verticala si orizontala. Scoabele pot fi fixate prin batere in rosturi fixate in gauri in care s-a introdus mortar. In cazul camasuielilor duble se practica si sistemul cu scoabe trecute prin zid care leaga armaturile de pe ambele fete. Daca se utilizeaza scoabe fixate prin batere, atunci acestea se dispun in rosturile verticale inclinat la cca. 10-15, si se fac din otel obisnuit cu diametrul min de 10 mm, cu lungimea de 15 cm si ciocul de 6-8 cm, ascutite si indoite cu colt drept, la cald. In cazul camasuielilor cu mortar grosimea camasuielii nu va depasii 4 cm, iar in cazul celor din beton max. 10 cm. Grosimea camasuielii este dictata de capacitatea portanta ce trebuie asigurata, dar si de tehnologia de executie (turnarea in cofraj sau torcretarea).
12

4.1.7 Tiranti centura Metoda este o alternativa la consolidarea zidariilor cu ajutorul tirantilor metalici. Tirantii centura constau din armaturi petrecute in afara zidurilor, de o parte si de cealalta a lor si care sunt betonate dupa ancorarea sau chiar pretensionate. In acest mod zidul este prins cu doua eclise cu rol de tirant si centura. Ele se leaga din loc in loc cu bride de beton armat, solidarizate de zid.

Fig. 4.13 Consolidarea zidariilor cu tiranti si centuri 4.1.8 PILASTRII DE ECLISARE La cladirile cu forma regulata in plan, din zidarie nearmata (zidarie fara centuri si stalpisori din b.a.) iar zidaria nu este dislocata in ansamblul ei, poate fi aplicata o solutie superioara celei cu tiranti-centura, prin utlizarea unor pilatsrii de eclisare a zidurilor in asociere cu tirantii centura care sa incorseteze intregul ansamblul; conditia de baza fiind obtinerea unei foarte bune conlucrari cu zidaria existenta. Inaintea inceperii acestei cosolidari, zidariile distruse sau fisurate se refac prin tesere si, eventual, dupa caz se introduc pereti transversali noi. Consolidarea incepe fie de la fundatii, fie de la un nivel oarecare dupa caz. Zidaria de caramida in dreputul colturilor si in camp pe o anume latime se imbraca cu doua
13

eclise de beton armat care patrund in zidarie. Cand se ajunge la nivelul planseelor, se executa sistemul tirant-centura. In cazul acesta nu este necesara ancorarea tirantilor in placile de capat din metal; ei pot fi ancorati direct in pilastri din beton armat de colt. La executarea ecestui sistem se vor respecta intocmai solutiile pentru asigurarea aderentei betonului la zidaria de caramida si pentru asigurarea unei legaturi bune a sistemului vechi cu cel nou.

14

Fig. 4.14 Utilizarea pilastrilor de eclisare 4.1.9 Coaserea fisurilor cu scoabe din otel Legarea cu scoabe din otel se practica in cazul fisurilor izolate. Scoabele se fixeaza de o parte si de alta a fisurii pe cat posibil, perpendicular pe aceasta, in zonele cu zidarie nedegradata. Numarul scoabelor se determina functie de sectiune acestora Si capacitatea portanta a peretelui de zidarie, cu asigurarea unei lungimi suficiente de ancorare. In mod curent se utilizeaza scoabe din otel rotund, fixate in gauri cu mortar pe baza de ciment (Fig.4.15). Daca este posibil se indica introducerea scaoeblor pe ambele fete ale zidariei.

Fig.4.15 In practica se intalnesc si scoabe din otel lat (platbanda), care au avantajul ca pot fi mai simplu fixate in zid cu mijloace obisnuite (Fig.4.16)

15

Fig. 4.16 Brida din otel lat 4.1.10 Bordarea golurilor Bordarea golurilor poate fi realizata prin: Dispunerea de armatura suplimentara in jurul golului inglobata in camasuiala, Inramarea golului cu o structura din beton armat; Inramarea golului cu profile metalice. In cazul bordarii cu armatura, aceasta se dispune suplimentar armaturii din camasuiala si va fi reprezentata de minimum doua bare cu diametrul de 12 mm, dispuse la 10 cm distanta una de cealalta, pe conturul golului la cca 3-5 cm, de marginea acestuia. Barele se fixeaza suplimentar in zidarie cu scoabe (Fig.4.17). Incadrarea golurilor cu o rama din beton armat se realizeaza prin scoaterea unui rand de caramida. Daca peretele este gros se poate efectua operatiunea separat la interior si exterior si eventual se pot realiza legaturi intre cele doua rame (Fig.)

Fig. 4.17

La inramarea cu profile metalice se utilizeaza de obicei corniere fixate in zidarie cu ancore din otel rptund cu lungimea de 60-80 cm dispuse pe intreg conturul golului (Fig. 4.18).

16

Fig. 4.18 4.1.11 Consolidarea local a plinurilor orizontale de zidrie de peste goluri Procedeul se aplic pentru repararea elementelor de zidrie n cazul existenei unor fisuri cu deschideri mici sau moderate n cazul n care se urmrete sporirea capacitii de rezisten la forfecare (n special paleii i buiandrugii de zidrie).

Fig. 4.19 Consolidarea plinurilor orizontale de zidrie de peste goluri (ui/ferestre) are urmtoarele efecte: sporirea rezistenei la ncovoiere, prin introducerea imediat deasupra golului a unor profile laminate asociate cu zidria i ancorate n pereii alturai; sporirea rezistenei la for tietoare prin placare cu tencuial armat cu plase de oel sau cu alte materiale cu rezisten ridicat la ntindere;

17

4.2. STRUCTURI ORIZONTALE. TAVANE DIN LEMN

4.2.1Rigidizarea tavanelor. Suprapunerea unui tavan peste tavanul original Interventia are ca scop cresterea in plan a rigiditatii tavanului si este recomandata in zone cu un grad de seismicitatea ridicat. Poate fi aplicata unitar sau in combinatie cu alte solutii care pot asigura o legatura perfecta cu peretii perimetrali. Metoda se foloseste in cazul tavanelor cu deschideri de maximum 4 m. Dusumeaua noua trebuie pozitionata ortogonal fata de cea existenta, iar noul paviment trebuie sa fie de tip usor (lemn, linoleum, mocheta). Tehnologia de executie. Etape: Sprijinirea tavanelor ce trebuie consolidate; Inlocuirea din vechiul tavan a dusumelelor degradate si rectificarea unor ridicaturi sau eventuale adancituri; Executarea unei noi dusumele de min 4 cm grosime, fixata prin cuie de vechea dusumea pentru a-i conferii o buna conlucrare planseului; Fixarea noi dusumeli de peretii perimetrali cu pene din lemn tare; Refacerea tencuielii peretilor perimetrali in zonele afectate de noul tavan. Refacerea pavimentului.

Solutia este eficienta si poate fi aplicata doar acolo unde tavanul vechi se afla in conditii relativ bune, si pe planseu sunt dispuse sarcini concentrate, in caz contrar este de preferat substituirea tavanului vechi. Este o solutie simpla care necesita o manopera obisnuita.

a Fig. 4.20 Rigidizarea tavanelor vechi prin suprapunerea unei noi dusumele

b Fig. 4.21 Rezemarea tavanelor pe peretii perimetrali si sistemul de grinzi a. Vedere de sus; b. Sectiunea A-A

18

4.2.2 Rigidizarea si contravantuirea tavanelor. Ancoraje cu ajutorul tirantilor si a sustinerilor de tip cravata. Metoda are ca scop cresterea in planul a rigiditatii planseului, fiind recomandabila in zone seismice. Poate fi aplicata unitar sau in combinatie cu alte metode pentru asigurarea unei bune conlucrari dintre tavane si peretii perimetrali. Pozitia tirantilor metalici din platbande se poate face atat la intradosul cat si la extradosul grinduielii tavanului. Tehnologia de executie. Etape: sustinerea tavanului vechi; executarea gaurilor in pereti pentru trecerea tirantilor; punerea in opera a placutelor de ancoraj a tirantilor; punerea in opera a tirantilor aclatuiti din platbande metalice; executarea legaturilor dintre grinzile tavanului si tiranti prin intermediul cravatelor din platband; repararea peretilor in zonele afectate de consolidarea tavanului.

Fig. 4.22 Dispunerea tirantilor din platband pe sistemul grinzilor principale, pereti perimetrali

Fig.4.23 Legatura dintre tiranti si grinzile principale cu ajutorul cravatelor

Fig. 4.24 Detaliu de imbinare: grinda-tirantcravata-placuta de ancoraj 19

4.2.3 Consolidarea grinzilor din lemn. Introducerea tirantilor pretensionati aderenti la grinzi. Este o metoda de prevenire si consolidare. Metoda rigidizeaza simultan atat grinda cat si peretii laterali. Tehnologia de executie. Etape: Sprijinirea tavanului ce trebuie consolidat; Executarea in pereti a ancorajelor pentru tiranti si consolidarea locala a peretilor marginali de reazem; Executarea gaurilor pentru trecerea tirantilor cu rotopercutorul; Punerea in opera a tirantilor si usoara lor pretensionare; Injectarea de rasini epoxidice in gauri, pentru solidarizarea tirantului cu grinda de lemn; Etansarea cu mortar epoxidic.

b Fig. 4.25 Consolidarea grinzilor cu tiranti pretensionati aderenti la grinzi. A. Vedere de sus; b. Sectiunea A-A

Fig. 4.26 Sectiune logitudinala B-B

20

4.2.4 Consolidarea grinzilor din lemn. Introducerea barelor din vitrorasina (sau din otel) Metoda care ca scop cresterea capacitatii portante a grinzii din lemn si este recamandata atunci cand grinda pe ansamblu nu prezinta degradari mari. Daca tavanul care necesita restaurare nu are valoarea artistica deosebita se poate interveni prin dispunerea unui platbande longitudinale care adera la intradosul grinzii legatura realizandu-se cu ajutorul unor buloane inclinate la 45. Daca structura trebuie sa-si pastreze aspectul intial (ex: cladiri din patromoniu), se pot folosi armaturi speciale constituite din cabluri de vitrorasina. In ambele situatii se realizeaza un sistem rezistent analog cu acela al unei grinzi din beton armat. Armatura orizontala dispusa la intradosul grinzilor poate fi constituita de un cablu de otel. Tehnologia de executie. Etape: Cazul I: - Sprijinirea grinzii; - Executarea gaurilor pentru montarea buloanelor; - Punerea in opera a platbandelor; - Executarea legaturii dintre platbande si grinzi cu ajutorul buloanelor. Cazul II: - Sprijinirea grinzii; - Executarea gaurilor si punerea in opera a barelor de vitrorasina pozate in lungul planurilor orizontale, cu fixarea acestora de partile laterale rezistente ale grinzilor prin intermediul amestecturilor epoxidice.

Fig. 4.27 Consolidarea grinzilor cu platbande intradorsale si buloane orientate la 45

Fig. 4.28 Consolidarea grinzilor cu bare din otel si bare din vitrorasina. Vedere de sus

21

Fig. 4.29 Consolidarea grinzilor cu bare din otel si bare din vitrorasina. Sectiune longitudinala

Fig. 4.30 Consolidarea grinzii in situatia cand trebuie sa-si pastreze aspectul original

Fig. 4.31 Consolidarea grinzilor din lemn cu ajutorul barelor din vitrorasina si a cablurilor din otel. Vedere de sus.

Fig. 4.32 Sectiuni: Longitudinala AA, Transversala B-B

22

4.2.5 Rigidizarea grinzilor principale. Pozitionarea aparenta a armaturilor. Metoda este destinata ranforsarii grinzilor din lemn care din diverse motive trebuie sprijinte intermediar, lucru realizat cu ajutorul unei biele supusa la compresiune si sustina de un tirant metalic. Sprijinul intermediar nu este suficient, insa el inlocuieste doi pilastrii din zidarie, care trebuie eliminati avand in vedere exigentele restaurarii. Interventia este necesara acolo unde structura din lemn a grinzilor necesita oricum o structura metalica auxiliara. Tehnologia de executie. Etape: Sprijinirea tavanului; Realizarea in pereti a ancorajelor pentru tiranti; Punerea in opera a bielelor si solidarizarea lor cu grinzile; Punere in opera a tirantilor si cuplarea lor cu bielele si placutele de ancoraj; Punerea sub compresiune a bielei.

Fig. 4.33 Consolidarea grinzilor cu tiranti aparenti vedere de ansamblu

23

d.
c. Fig. 4.34 Consolidarea grinzilor cu tiranti aparenti. a. Detaliu de reazem; b. Vedere de sus; c. Sectiune longitudinala A-A; d. Sectiune transversala B-B

4.2.6 Refacerea capetelor de grinzi. Introducerea barelor din vitrorasina. Metoda este eficienta atunci cand capetele grinzilor din lemn incastrate in peretii de zidarie, sunt putrezite ca urmare a umiditatii peretilor. Una dintre cele mai utilizate metode consta in consolidarea grinzilor si reconstructia toatala a capatului de grinda cu beton epoxidic armat cu bare din vitrorasona si solidarizat cu portiunea de grinda nedegradata. Tehnologia de executie. Etape: - Sprijinirea grinzii; - Restaurarea zonei degradate; - Executarea gaurilor cu rotopercutanta; - Introducerea in grinzi a barelor din fibra de vitrorasina; - Turnarea de compusi epoxidici.

24

Cofrajele care servesc la turnarea betonului epoxidic pot fi recuperate sau raman pierdute. In acest ultim caz se accepta reconstructia capatului cu ajutorul unei cutii metalioce in care se toarna beton epoxidic.

Fig. 4.35 Degradarea capetelor de grinda pe reazeme

Fig. 4.36 Sprijinirea capetelor de grinda in vederea reconstructiei

Fig. 4.38 Reconstructia capatului de grinda cu ajutorul betonului din rasini epoxidice armat cu bare din vitrorasina

Fig. 4.39 Fazele de reconstructie a unui reazem, cu beton din rasini epoxidice turnat in cutii metalice

25

Fig. 4.40 Restaurarea capetelor de reazem cu ajutorul barelor din vitrorasina. Vedere de sus.

b Fig. 4.41 Restaurarea capetelor de reazem cu ajutorul barelor din vitrorasina. a. Sectiune longitudinala A-A; b. Sectiune transversala B-B

26

4.2.7 Refacerea capetelor de grinzi. Inima de intarire si placute de sustinere. Sistemul poarta denumirea de WER si are ca principiu introducerea in interiorul grinzii de lemn a unei inimi de otel, care leaga zona de reazem cu zona sanatoasa a grinzii, solidarizarea placii de otel cu grinda facandu-se cu mortar epoxidic. Metoda poate fi aplicata in urmatoarele situatii: - Fracturi in diverse zone ale deschiderii grinzilor; - Leziuni de zdrobire a grinzii; - Putrezirea capatului grinzii; - Leziuni produse de agenti patogeni. Din punct de vedere estetic reusita interventiei este apreciata dupa ultima faza de executie, cand structura de rigidizare ramane ascunsa. Totusi prezenta unui material ascuns altereaza conceptia statica initiala si in consecinta este un sistem care se foloseste sub aceasta rezerva. Tehnologia de executie. Etape: - Sprijinirea tavanului; - Indepartarea partilor degradate; - Realizarea canelurilor in grinda in vederea montarii placutei metalice; - Turnarea unui strat de mortar epoxidic in canelura; - Asezarea placutei metalice in canelura; - Turnarea stratului doi de mortar epoxidic in canelura.

Fig. 4.42 Refacerea reazemelor degradate cu ajutorul inimilor metalice de intarire si a placutelor de sustinere

Fig. 4.43 Detaliu de montare a placii metalice

27

Fig.4.44 Refacerea unei zone degradate in campul grinzii

Fig. 4.45 Refacerea unui capat de grinda, cu inima de intarire si placuta de sustinere. a. Vedere de sus; b. Sectiune longitudinala A-A; c. Sectiune transversala B-B

28

4.2.8 Consolidarea tavanelor din lemn cu ajutorul placilor din beton armat: In cazul acestei interventii se suprapune o sapa din beton armat peste podeaua de scandura existenta, care nu tine singura si trebuie marita rigiditatea tavanului in plan propriu, pentru a favoriza ameliorarea rapartizarii fortei seismice, si a sarcinilor de exploatare. Tehnologia de executie. Etape: Sprijinirea tavanelor; Demolarea si transportul pavimentului si a umpluturilor; Punerea in opera a sapei de egalizare cu masuri de precautie necesare (reumplerea eventualelor goluri si discontinuitati ale tavanului, protejarea intradosului pentru evitarea infiltratiilor in timpul turnarii); Punerea in opera a armaturii si legarea ei de tavan prin intermediul cuielor forjate; Executarea turnarii placii monolite din beton armat.

Fig. 4.46 Consolidarea tavanelor din lemn cu placi din beton armat sprijinite pe centurin incastrate in peretii perimetrali: a- vedere de ansamblu; b-vedere de sus; c- sectiune transversala; d- sectiune orizontala

29

4.3. CONSOLIDAREA BOLTILOR 4.3.1 Eliminarea impingerilor. introducerea de tiranti metalici Metoda urmareste anularea impingerilor prezente intr-un sistem de forte care iau nastere in elementele sub forma de bolta. Interventia consta in introducerea elementelor metalice la nivelul reazemelor structurii. Dupa punerea in sarcina tirantii sunt solicitati la intindere. Daca paramentul prezinta denivelari mari sau daca are degradari in zona de reazem a tirantilor, in prealabil aceste zone vor fi refacute pentru a le mari rezistenat si stabilitatea. Etapele de executie: - Indepartarea tencuielii de pe paramentul extern si pregatirea scaunului pentru asezarea placutei metalice; - Executarea locasului pentru fixarea placutei; - Pozitionarea placutei pentru fixarea tirantului; - Introducerea tirantului si fixarea lui provizorie; - Fixarea placutei cu ajutorul sudurii in locas si a tirantului placuta.

Fig. 4.47Consolidarea boltilor. Eliminarea impingerilor prin introducerea de tiranti metalici

Fig. 4.48 Detaliu de ancorare a tirantului. Sectiune orizontala prin zid

Fig. 4.49 Detaliu de ancorare a tirantului. Vedere frontala

30

Fig. 4.50 Consolidarea boltilor cu tiranti metalici. Vedere de ansamblul. Detaliu A, sectiune transversala A-A

31

4.3.2 Consolidarea boltilor. Reducerea impingerilor. Introducerea cablurilor active verticale. Interventia are rolul de echilibrare a impingerilor in prezenta unui sistem de forte care induc o stare de compresiune cu incovoiere in structura de sustinere. Poate fi executata fara indepartarea masei nestructurale care afecteaza bolta. Spre deosebire de alte sisteme de absorbtie a impingerilor orizontale, aceasta interventie nu reduce starea de tensiuni din piciorul de sustinere al boltii, dar modifica raportul dintre starea de compresiune si cea de intindere din reazem. Etapele de executie: - Se executa o perforare inclinata cu diametrul de 40 mm, in piciorul de sprijin al boltii; - Introducerea in gaura a unei bare de otel; - Fixarea provizorie a capetelor tirantilor; - Intinderea tirantilor cu ajutorul placilor de ancoraj; - Introducerea amestecului pe baza de ciment sau compusi epoxidici in gaura de foraj. 4.3.3 Consolidarea boltilor prin suspendarea cu ajutorul cablurilor: Interventia consta in atarnarea boltii existente de peretii laterali superiori, prin intermediul unui sistem simetric de tiranti din otel. Preventiv bolta va fi consolidata cu o contrabolta extradorsala din beton armat, care ramane solidara. Etapele de executie: Sprijinrea boltii; Indepartea umpluturii de la extrados; Introducerea barelor din otel in gaurile care strapung bolta si etansarea lor cu rasina epoxidica; Asezarea plaselor sudate pe extrados si fixarea lor de zidarie; Asezarae si intinderea cablurilor; Turnarea contraboltei din beton armat; Executarea unui eventual planseu de rigidizare, incastrat in pereti printr-o centura din beton armat (peste nivelul tirantilor).

Solutia este ineficienta in zonele seismice si se recomanda a fi evitata. Pierderea echilibrului static impune adoptarea acestor solutii. Contrabolta din beton armat este o solutie de continuitate.

32

a.

Fig. 4.51 Consolidarea boltilor prin suspendarea cu ajutorul cablurilor. a.- Sectiune transversala; b- vedere de sus; c-vedere de ansamblu

Fig.4.52 Detalii constructive

4.3.4 Consolidarea boltilor cu ajutorul grinzilor metalice Interventia consta in introducerea de profile metalice si de tiranti de suspendare, scopul ei este sa constituie o rezerva de siguranta pentru structurile boltite si in mod special pentru cele expuse riscului seismic. Se recurge la aceasta metoda peste tot acolo unde nu este posibila o interventie directa asupra structurii boltii. In cazul unor dezechilibre intervenite (sarcibi permanente sau accidentale), acestea se transfera prin intermediul tirantilor la grinzile metalice asezate deasupra boltii.
33

Etape de executie: Sprijinirea structurii; Inlaturarea umpluturii; Regenerarea suprafetei extradosului; Injectarea si repararea leziunilor care trec spre intrados; Realizarea unei contrabolti din beton armat cu plase sudate legate de bolta si de ansamblul mural, cu ajutorul conectorilor; Executarea unei centrui perimetrale din beton armat (incastrata in peretii de reazem); Asezarea grinzilor metalice, care constituie structura alternativa de sustinere; Introducerea blocajelor pentru tirantii de suspendare.

Introducerea noii structuri portante nu modifica structura statica atata timp cat bolta continua sa lucreze ca in conditiile initiale, schema statica se modifica in conditiile deplasarii diferentiate a reazemelor. In aceste conditii se inregistreaza o relativa pierdere de portanta a boltii iar grinda si tirantii intra in lucru. Se recurge la acest tip de interventie in situatiile cand nu avem garantia stabilitatii reazemelor (prezenta unor structuri foarte rigide, inaderenta, etc.) In unele cazuri structura metalica poate fi substituita cu una din beton armat.

a.

b.
Fig. 4.53 Consolidarea boltilor cu ajutorul grinzilor metalice de suspendare si a tirantilor. a. Sectiune transversala; b. Vedere de ansamblu

34

Vedere de sus

Sectiune verticala A-A

Fig.4.54 Detalii constructive

35

4.4 CONSOLIDAREA CUPOLELOR 4.4.1 Consolidarea cupolelor. Legatura tambur-luminator. Injectii armate. Greutatea turlei este considerata o sarcina importanta care influneteaza stabilitatea cupolei pe care se aseaza. Interventia consta in ameliorarea legaturii dintre aceste doua elemente arhotectonice prin intermediul legaturilor care se executa. Etape: Indepartarea partii superioare a suprafetei acoperisului; Executarea de gauri Introducerea armaturii Etansarea gaurilor de injectare cu rasini epoxidice; Refacerea suprafetei de acoperis

b Fig. 4.55 consolidarea legaturii dintre cupola si tambur prin intermediul injectiilor armate: a.) sectiune radiala; b.) sectiune orizontala

4.4.2 Consolidarea cupolelor. Limitarea impingerilor. Cercuirea cu ajutorul cablurilor active (plan poligonal). Metodologia consta in punerea in opera a unui cablu de otel in care se introduce o tensiune usoara prin blocaje succesive. Interventia se executa pe structura de limitare reprezentata de tambur. Aceasta interventie se va executa numai pe pereti care nu au o ridicata insemnatate arhitectonica sau pe pereti foarte degradati care au o structura poligonala.

36

Trebuie tinut seama de faptul ca cercuirea introduce o incarcare permanenta data de actiunea de pretensionare a cablului. Etape: Executarea locasurilor pentru asezarea cablurilor; Impermeabilizarea locasului cu un strat de rasina epoxidica; Punerea in opera a unui profil UNP 80-100 pentru repartizarea sarcinilor de compresiune; Instalarea cablului si punerea lui sub tensiune pentru a ajunge la tensiunea dorita; Blocarea cablului cu ajutorul masnoanelor filetate.

Fig. 4.55 Consolidarea cupolei din zidarie de caramida cu ajutorul cablurilor de cercuire dispuse pe corpul cupolei: a.) vedere de sus; b.) vedere frontala; c.) vedere de sus; d.)vedere in plan-detalii

37

c d

Fig. 4.56 Sectiune radiala, b.) detaliu A sectiune verticala; c.) setaliu A sectiune verticala; d.0 pozitionarea profilului UNP 80-100 pentru repartizarea sarcinii de compresiune; e.) ...f.) placuta de repartitie si de ancoraj al cablului

38

4.4.3 Cercuirea cu ajutorul injectiilor armate Faze operative: Faza I:- regenerarea corpului cupolei cu ajutorul substantelor adezive din produse pe baza de ciment, suficient diluate; Faza II: infasurarea cupolei cu materiale impermeabile si termorezistente Faza III: turnarea unei sape din beton armat cu stabilitate volumetrica Executia consolidarii se desfasoara astfel: Inlaturarea mantalei de acoperis si curatarea suprafetei extradorsale; Asezarea unei pelicule de produs epoxidic Asezarea unui strat de vata de sticla Asezarea unui strat de produs epoxidic Intinderea stratului de prindere Turnarea unei contracupole de 3-5 cm din beton armat cu stabilitate volemtrica, armata cu plasa sudata. Interventia imbina efectul de impermeabilizare cu cel de regenerare in corpul cupolei. In caz de distrugeri majore este necesara o preconsolidare cu bare din otel inclinate si suprapuse cel putin in fasii orizontale comprimate (inclinarea va fi de la 0 la 45). La intrados etansarea se va face cu produsi epoxidici.

b
Fig. 4.57 Cercuirea cupolelor cu ajutorul injectiilor armate: a.) sectiune vertical; b.) sectiune orizontala

39

b.

c.

Fig. 4.58 Detalii: a.)Sectiune radial A-A; b.) Sectiune orizontala; c.)Detaliu A

40

4.4.4 Consolidarea cupolelor cu ajutorul bandajelor din beton armat Interventia prevede punerea in opera a unui beton armat cu armature de sectiune redusa (plasa sudata). Se pune in opera pe tamburul de sustinere a cupolei o retea de mare rezistenta de pseudocenturi incrucisate cu pseudopilastri, realizata cu plasa sudata fixate de structura cu injectii armate. Restul campului din pereti (ramas nearmat) se regenereaza cu ajutorul injectiilor. Etape de executie: Indepartarea paramentului sau tencuielii exterioare, pe portiunea fasiilor de consolidare (fasii orizontale si vertical); Regenerarea difuza a peretilor; Executarea injectiilor armate in fasii orizontale si vertical prevazute pentru bandaje; Pozitionarea plasei sudate si turnarea betonului; Reconstructia tencuielii de pe paramentul peretelui. Aceasta etapa se va executa atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii; Avem de-a face cu o degradare difuza a suprafetei de limitare; Structura are o valoare limitata din punct de vedere istorico-artistic; Paramentul care trebuie inlaturat este din caramida si poate fi tencuit dupa consolidare Atunci cand nu sunt indeplinite conditiile enumerate este posibil sa se intervina nu prin executarae fasiilor de plasa sudata, ci prin indesirea legaturilor cu functie de cercuire a structurii. Acest mod de operare este optimal in prezenta unor suprafete pictate cu fresco dirijate in campuri in perimetrul carora se pot executa fasiile de intarire.

Fig.4.59 Consolidarea consolelor cu fasii din beton armat cu plasa sudata:a.) sectiune radial prin tambur si cupola; b.) sectiune diametrala prin tambur si cupola

41

a.

b. Fig.4.60 Consolidarea consolelor cu fasii din beton armat cu plasa sudata: a.) detaliisectiune verticala A-A; b.) Sectiune orizontala

42