ACTUL II Scena II ROMEO: De rni fac haz cei nernii cndva. (Julieta se iveste la o fereastra de sus.

) Dar ce lumin-acolo-n geam rasare ? Sunt zorii, da, si Julieta-i soare ! Te-nal, soare, si rpune luna Pizmasa, care-i lnced de ciud C tu, fecioara ei, o-ntreci n nuri: N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmas; Verzui si stins e straiu-i de vestal, i-l poart doar ntngii; tu, arunc-l. E ea, domnia mea, iubirea mea ! O, dac-ar sti c este ! Vorbeste, totusi fr glas: ce dac-i Cuvnt ochii, eu le voi rspunde. Dar prea cutez, ea nu-mi vorbeste mie. Doi astri de pe cer, din cei mai limpezi, Chemai aiurea, roag ochii ei S scapere-n trii pns-or ntoarce. Pe bolt-s ochii-i ? Stelele-s la ea? Nu, astrii s-ar sfii de strlucirea-i Ca un opai ziua ! Ei vzduhul Att l-ar lumina nct, uitnd C-i noapte, psri s-or porni cntnd. Obrazul, vezi, si-l sprijin n mn O, cum de nu-s pe mna ei manus, S-i mngi eu obrazul ! JULIETA: Ah ! ROMEO: Cuvnt: O, mai cuvnt, ngere! Caci tu Esti slava astei nopti, plutind de-asuprami Precum un crainic aripat din cer Spre care lumea ochii mari deschide, Cu capul dat pe spate, aintindu-l Cum trece clrind trndavii nori, Si pna-n miezul bolii lopateaza.

JULIETA: Romeo, ah! De ce esti tu Romeo? Te leapd de nume si de tat. De ce nu te-nduri, iubire jur-mi doar i-am s m rup de-ai mei, de Capulei. ROMEO (aparte): S mai ascult, sau s-i rspund acum ? JULIETA: Doar numele ce-l pori mi e dusman. i chiar de n-ai fi Montague, tu esti Tot tu. Ce-nseamn Montague? Nici bra. Nici mn, nici picior, nici chip, nici alt Bucat dintr-un om. Alt nume ia-i ! Ce-i numele ? Ce noi numim rsuri Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice; La fel i el; de nu-l mai chem Romeo, Tot fr de cusur si drag ramne i-atunci, Romeo, leapd-al tu nume Cci nu-i crmpei din tine, si n schimb Pe mine ia-m toat. ROMEO: Fac cum spui: Iubite zi-mi, si m botez din nou; i nu mai voi n veci s fiu Romeo. JULIETA: Ce om esti tu, ce-ascuns n manta noptii D buzna-n taina mea astfel ? ROMEO: Pe nume Nici eu nu stiu a-i spune cine sunt: Ursc, o nger, numele ce-l port Fiindc i-i vrjmas; de l-a avea Pe o hrtie scris, buci l-as face. JULIETA: Nici n-am sorbit o sut de cuvinte Din gura ta, si glasul i-l cunosc: Nu esti Romeo, nu esti Montague? ROMEO: Niciunul, preafrumoaso, de-i ursti. JULIETA: Cum ai ptruns aici, s-mi spui. De ce? Zid nalt livada are, greu s-l sari, i locu-nseamn moarte pentru tine De te-ar gsi vreun consngean de-al meu.

ROMEO: Pe-a dragostei aripi srit-am zidul, Cci nu-i n calea dragostei zgaz: Ea tot ce poate face se-ncumet, Deci nu-mi sunt stavili consngenii ti. Julieta: De te-ar zri cumva, te-ar si ucide. ROMEO: Tu ai n ochi mai grele, vai, primejdii Ct douzeci de spade de-ale lor. Priveste-m duios si sunt pzit. JULIETA: Cu nici un pre n-a vrea s fii vzut. ROMEO: De ochii lor m-ascund sub manta noptii; i prins m-as da, de-as sti ca nu i-s drag: S-mi curme viaa ura lor mai bine, Dect, farde iubirea-i, moarte-nceat. JULIETA: Au cine te-a-ndrumat s-ajungi aici ? ROMEO: Iubirea m-a-mboldit nti s caut; Ea datu-mi-a pova, eu ochi i-am dat. Crmaci nu sunt; dar chiar de-ai fi departe Ct rmu-acela fr de sfrsit Scldat de marea cea mai deprtat, Pornire-a s gsesc asa comoar. JULIETA: De nu mi-ar pune noaptea vl pe fa, Obrazu-mi fecioreste-ar rumeni De cele ce i-am spus n noaptea asta, Mult, mult a vrea sa fiu cuviincioas, S-ntorc ce-am zis: adio, cuviin! M ndragesti? Vei spune da, stiu bine, i-am s te cred: dar dac juri, poi face Strmb jurmnt; de calpii-ndrgostii, Se spune, Zeus rde. O, Romeo,

Iubite, de iubesti, s-o spui cinstit: Ci prad lesne prins de m crezi, M-ncrunt si rea m fac, ne-nduplecat, Ca tu s m cstigi; alminteri nu ! Sunt, chipes Montague, prea-ndragostit i poate usuric m socoi; Dar, crede, mai statornic voi fi Dect sireata ce se-arat drz. Mai drz, stiu, se cuvenea s fiu, Dar ce-auzisi, ct nu stiam c-asculi, E dragostea-mi curat. Deci s-mi ieri, N-a fost doar toana unui dor fugar, Destinuit, asa, de bezna noptii. ROMEO: Domni, jur pe luna care ninge Polei de-argint pe pomii toi din preajm JULIETA: O, nu jura pe luna; luna-si schimb Rotundul chip n fiecare lun i nu te vreau ca ea de nestatornic. ROMEO: Pe ce s-i jur ? JULIETA: S nu te juri deloc; Sau, dac vrei, pe dulcea ta faptur Pe zeul pgniei mele jur i-am s te cred.