Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti (1868-1946)

1868 La 1 ianuarie, se naste, la Targoviste, Ioan Alexandru BratescuVoinesti, al doi-lea copil al lui Alexandru Bratescu, horticultor, si al Alexandrinei, nascuta Voinescu. 1872-1875 In casa parinteasca din Targoviste si din Bratesti, sat din apropierea Targovistei, viitorul scriitor asculta muzica si istorisiri captivante ale unchiului Alexandru Voinescu, povestitor de un farmec irepetabil. Intrebat ce ar vrea sa fie in viata, micul Ioan a raspuns: Povestitor, ca nenea Alexandru. 1875-1879 Ioan urmeaza clasele primare in orasul natal. 1879-1883 Ioan studiaza la gimnaziu, apoi la liceu in Bucuresti. In 1881 publica prima sa poezie in ziarul Armonia, condus de Alexandru Vlahuta. 1883-1887 In anii de studii la liceul Sf. Sava descopera poezia lui Mihai Eminescu, pe care o indrageste patimas. 1888-1891 Sustine bacalaureatul. Se inscrie la Facultatea de Drept. Il cunoaste pe Titu Maiorescu si se bucura de atentia acestuia. Scrie versuri si proza, se apropie de Junimea si de Convorbiri literare, unde publica schita Cea din urma scrisoare (1880). Isi ia licenta in drept si lucreaza judecator, iar mai tarziu avocat. 1892-1896 Perioada cea mai activa a colaborarii la Convorbiri literare, precum si la alte publicatii. 1903 Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti publica primul sau volum Nuvele si schite. 1906 Apare cea mai ampla si mai importanta nuvela a scriitorului: In lumea dreptatii (In revista Viata romaneasca, nr. 26). 1907 Ii apare volumul In lumea dreptatii, pentru care ia premiul Academiei Romane. 1910 I. Al. Bratescu-Voinesti este ales vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani. 1911 In brosura Pe marginea cartilor scriitorul discuta despre evolutionismul darwinian. 1912 Apare al doilea volum de nuvele si schite al scriitorului: Intuneric si lumina. 1914 Este numit director al Teatrului National. Activeaza in randurile partidului liberal, fiind pana in 1940, cu scurte pauze, deputat de Dambovita. 1915 Se stabileste la Bucuresti. Conduce, impreuna cu Al. Vlahuta, ziarul Dacia.

1918 Este ales membru al Academiei Romane. 1919 I. Al. Bratescu-Voinesti publica volumul cu tematica antirazboinica In slujba pacii. 1923 Publica volumul de nuvele si schite Ratacire. 1929 Este anul volumului Firimituri. 1933 Apare, in volum, eseul ecologist Cu undita. 1935 Vede lumina tiparului volumul de eseuri Din pragul apusului. 1937-1940 Are loc o alunecare vertiginoasa a scriitorului catre miscarile de dreapta. De aceea ultimii ani si-i traieste intr-o atmosfera de ostilitate si rezerva din partea publicului, pe care scriitorul insusi si le atrasese de partea sa. 1946 La 14 decembrie Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti se stinge din viata, la Bucuresti, lasand posteritatii, dincolo de ratacirile din ultimii sai ani, o mostenire literara pe deplin meritorie.