Portretul lui tefan cel Mare n cronica lui Grigore Ureche

Letopiseul rii Moldovei al lui Grigore Ureche ndeplinete funcia esenial a povestirii, de rememorare i de recuperare a timpurilor trecute. Involuntar, n una din marile intuiii critice, George Clinescu i fixa trsturile foarte moderne ale narativitii: Are sensul obiectivitii []. Este evoluionist n istorie, n sensul biologic, admind c orice naie (azi am zice civilizaie) are o nceptur, un adaos i o scdere. Binenteles e providenialist, i descoperim chiar idei politice. Unul din primele portrete din literatura romn reprezint primul portret literar al att de cunoscutului domnitor tefan cel Mare realizat de cronicarul Grigore Ureche. nzestrat fiind cu darul de povestitor, G. Ureche este ntemeietorul portretisticii n literatura romn veche. n virtutea talentului su, el selecteaz figurile domnitorilor sau a boierilor, le ierarhizeaz, le d contur propriu, punnd alturi de trsturile fizice i anecdote-nsuiri de caracter definitorii. Efigia lui tefan cel Mare, modelul clasic, este realizat din linii simple, dovedind o incontestabil art de portretist, de altfel istoria literar i-a reinut o bun parte din portrete drept model. Glorificnd eroul care a dat Moldovei stabilitate i independen, Ureche concepe povestirea din cteva momente: mprejurrile morii domnitorului, portretul acestuia, sentimentele poporului la moartea lui tefan, aprecieri asupra vremii i intrarea lui n legend. Fost-au acestu Stefan voda om nu mare la statu, manios si de grabu varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omoria fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa indaraptieze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si feciorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri vitejesti, cum se tampla din pom bun, roada buna iase. Iara pre Stefan voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire la Putna, care era zidita de dansul. Atata jale era, de plangea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui, pana astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste in mana lui Dumnezeu, ca el inca au fostu om cu pacate ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, care niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au agiunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan voda intr-acelasi anu iarna grea si geroasa, catu n-au fostu asa nici odinioara si decii preste vara au fostu ploi grele si povoaie de apa si multa inecare de apa s-au facut. Portretul fcut de Grigore Ureche lui tefan cel Mare are rolul de a emoiona cititorul, pentru a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor ntr-un mod ct mai somptuos. Cu toate c Ureche nu a fost contemporan cu voievodul, informaiile acestuia fiind culese din puinele izvoare scrise din acea perioad i din tradiiile i legendele existente, cronicarul este n msur s fac chiar o caracterizare fizic a acestuia ca fiind om nu mare de statu, trstura care contrasteaz cu caracterizarea moral a personajului istoric. n aceast a doua observaie se reflect concepia feudal fa de domnii autocrai. Este bine cunoscut ignorana pe care o avea tefan cel Mare n faa marii boierimi; poate de aici pornete nemulumirea cronicarului,

nemulumire care-l determine s-l numeasc pe erou om ai de grabu varsatoriu de sange nevinovat. La realizarea letopiseelor, cronicarii i-au cules informaii din izvoare scrise, romneti sau strine, dar pentru personaje istorice mai apropiate, au folosit i tirile provenite din tradiia popular sau din propria amintire. Dintre ei, cel mai preocupat de tradiiile populare a fost Neculce care scrie i "o sam de cuvinte" despre voievozi, boieri sau rani, "ce sintu audzite din om in om, de oameni vechi si batrani, si in letopisetu nu sintu scrise". La nivel fonetic observm manifestarea limbii n substana ei sonor, prin sunete cu ton solemn. n fragmentul lui Ureche gsim cuvinte expresive prin prin sunete i volum sonor, cum sunt statu, vrstoriu, judeu, neleneu, ndrptieze, scpatu, agiunsu. Nivelul lexical-semantic este cel la care sensul apare n legtur cu expresia acestuia, sub forma semnului lingvistic, manifestat n cuvnt, dar i n construcii mai largi, sintactice chiar. Construirea sensului este un proces, semantica demonstreaz c un cuvnt nu are sens n afara contextului su, iar actul lecturii, descoperirea unui text, este o colectare de operaii semantice (Constana Barboi). Resursele expresivitii sunt redate de nuanele arhaice i regionale ale cuvintelor. Nivelul structurii morfologice vizeaz forma rar a cuvintelor, prezena prezentului narativ care confer textului aspect etern, istorici. De asemenea, se remarc multitudinea adjectivelor care ajut la conturarea portretului domnitorului. n ceea ce privete nivelul sintactic, topica n fragmentul citat este liber i obiectiv, urmnd logica gndirii obinuite dintr-o limb dat.