" Romonul odolescentului miop "

18,/00.9:7,


Partea I
I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN

Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este 'Romanul adolescentului
miop, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: 'Pentru ca am ramas singur, m-am
hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. Mircea Eliade crede ca
inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate Iaptele de
viata, incepand din clasa a IV a de liceu, cand scriitorul avea 'pistrui ca un ovrei si
invata chimie intr-un laborator situat in Iirida sobei.
Incercand sa gaseasca un personaj Ieminin pentru romanul sau, adolescentul cere
sIatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. 'M-am tulburat mult la inceput, pentru ca
nu stiam cum sa Iie Iata care va strabate suIletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut
decat pe Ietele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman..
Dupa inca un 'insuIicient la matematica si amenintarea corigentei, cei doi
prieteni gandeau 'ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului
miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.. AstIel nimeni nu va mai cuteza sa-l
lase corigent.

II. GLORIA LUI ROBERT

Al doilea capitol se intituleaza 'Gloria lui Robert, personaj care il citeste pe
D`Annuzio, italianul 'cu carti Irumoase si Iemei Irumoase in amintiri. Robert e
adolescentul care vrea sa devina Iaimos si 'el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si
Victor EItimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic
si antipatic in acelasi timp. In Iond, este personajul care isi schimba in mod deliberat
mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se
in cele din urma chiar de maniIestarile unei personalitati shcizoIrenice ('Ar Ii interesant
de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus Iata de mine, in cateva saptamani, ca
sa-mi schimb parerile si sa nu Iac din el un erou ridicul de roman).
Autorul povesteste 'prima aventura traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si
Dinu, 'am intalnit in aceea dupa-amiaza patru Iete. La scurt timp perechile se Iormasera,
'eu ramasesem cu |...| o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri. SIarsitul
intalnirii nu a Iost unul placut. Incercand sa o sarute, Iata 's-a ridicat, si-a scuturat rochia
si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora. Povestind asta prietenilor sai, acestia
au Iost de parere ca 'a Iost ceva interesant, dar nu prea mult.
De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert 'in intalniri cu Ietele.
Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca 'zvonul nu e cu totul
in aIara de adevar.

III. 1URNAL DE CLASA

Ora de muzica, Iocalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii
varstelor tinere. ProIesorul de muzica publicase o romanta, numita 'Crinul, si voia sa-si
2
recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: 'o bucata costa
sase lei. Intreaga operatiune sa transIorma intr-un hohot de ras, pentru ca baritonii clasei
incep sa vociIereze, la cererea proIesorului: 'S-au adunat sase baritoni care se sprijina
unul de altul si se preIac ca-si scapa partiturile pe jos. Unul din ei a cerut voie aIara.
Si pentru ca nu a obtinut, pretinde ca nu poate canta, ca e o adevarata barbarie si abuz
de putere, ceea ce se petrece la liceul acesta!.
Fosil, un alt personaj oarecum grotesc, 'nu e simpatizat, pentru ca e schiop,
paraste baietii, e zgarcit, invata bine, copiaza la teze, cunoaste chimie si pe deasupra- e
so evreu. Caleia, 'care sta in spatele lui, ii trage o palma peste ceaIa. Fosil il reclama
pedagogului, care il pedepseste ca a tulburat ora: 'Caleia va Iace o ora de arest.
Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica, elevul terorizat de chimie, la care
citeste de zece-cincisprezece ori Iiecare lectie si nu intelege nimic, Iiind poate cel mai
semniIicativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate.
'Baietii il indragesc, pentru ca e inteligent si sperios. Rade in toate orele, aIara de chimie
si matematica. Cunoaste cele mai abile Iormule de introducere cand trebuie sa ceara
scuze proIesorilor. Nimeni nu stie, insa, de ce i se spune Cocos.

IV. INTRE DON 1UANI

Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti, aceiasi dintotdeauna, schimbandu-si
doar imbracamintea si comportamentul in Iunctie de epoca. Discutia se desIasoara in
jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt neIericite, elevii urmaresc Ietele si
doamnele de pe bulevard.
Sylvia este 'o Irumoasa si veche 'simpatie de a lui Dinu, pe care il intalnea in
aceeasi Iamilie, de doua ori pe an: la SI-tul Dumitru si a treia zi de Pasti., dar
considerata de autor 'vulgara. Totul se petrece intr-o atmosIera englezeasca a domnilor
care Iumeaza tigari selecte. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o Iemeie de
brat, de a se simti impreuna in al noualea cer.
Dinu povesteste o intamplare enigmatica, caruia autorul notase 'o suma de
versiuni, in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere
dornice sa-l cunoasca. Dupa cum aIirma Robert, 'aventura lui Dinu aduce oarecum cu
Pacatul lui Caragiale.

V. UN PRIETEN

In al cincilea capitol, adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: 'Prietenul
meu Marcu e inalt, uscat, cu ochii mari si bulbucati, parul cret, mainile lungi, picioarele
lungi. 'Baietii il cred prost si ii spun, din pricina lungimii nasului, %andarica iar pentru
ca e evreu, il mai striga si Marcala.
In Iiecare dimineata, vine cu un roman la scoala, pe care il citeste chiar si atunci
cand proIesorul explica, deoarece ii considera pe acestia 'Iara exceptie, nerozi. In ziua
cand trebuie sa Iie ascultat se intereseaza de lectie, si raspunde proIesorului cu seninatate
ca 'nu stie, intorcandu-se in banca sa. Nu trebuie 'sa-l tina mult la lectie, pentru ca
romanul trebuie citit.
Marcu nu suIera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu suIera pe Marcu. Pentru ca, in
urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3, pe motiv ca Iace
otita Frurtuneanu venea la scoala 'cu aceleasi plete negre, in care nu patrunsese masina
de doi ani. La toate acestea, Marcu 'completa conIidential: 'sa-l tina ma-sa in vata. La
3
sIarsitul orei Furtuneanu 'l-a insultat, l-a Iacut lipsit de buna crestere si a incheiat
Iormidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!.
VI. LUNI 8-9, GERMANA

Considerandu-se 'persecutat de proIesorul 'cu o tunica oIitereasca adolescentul
trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. 'Meditatorul era baiatul
unui croitor evreu si-l chema Sami. Nu avea decat saisprezece ani, juca inca nasturi, citea
pe Nick Winter, dar invata la scoala evanghelica si, la Conservator, vioara. Autorul
marturiseste ca din clasa I gimnaziala 'germana ma obsedeaza.
Intre timp, proIesorul ajunsese director, 'glasul ii rasuna Iormidabil in Iiecare
dimineata si, cand se inIurie, palmuieste elevii. Autorul a Iost palmuit o singura data
cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe Iereastra.
In acel an isi exasperase proIesorul: '-Domnule, va rog, eu mi-am uitat caietul
acasa.../ -Unu.... 'Eram Iericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla, marturiseste
adolescentul. 'Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt, sIarseam intotdeauna cu
insuficient.
In Iinalul capitolului, autorul recunoaste ca, in ciuda tuturor, 'domnul director,
insa, nu e un om rau. Le daruieste tuturor media 'suIicient: 'Magarilor!...Hai?

VII. CORIGENTA - iulie

Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la

germana din cauza unui proIesor cu o privire ingrozitoare, care il Iace sa uite lectia intr-o
clipita. Cuprins de disperare, se gandeste chiar la sinucidere.
O alta corigenta, de data asta mai tarzie si aproape inevitabila, apare la
matematica. Scopul corigentei, pentru proIesor, este simplu: ca elevul sa se pregateasca
mai bine la matematici, sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. Impricinatul
crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat, tine de soarta, la Iel cum moartea este
data oamenilor supusi destinului, unui timp ireversibil.
Adolecentul isi Iace, plin de entuziasm un program prin care isi propune 'in trei
zile invat ce n-am invatat un an si scap.... Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca
trigonometria, algebra, binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Nerespectand acest
program, ramane corigent la matematica, isi propune sa o invete la vara si considerand ca
'e Ioarte inteligent ceea ce Iac....

VIII. PREMIANTII

'Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului, s-a adus o catedra, cateva
scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii. Era serbarea de sIarsit, unde cei
mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. Pentru acest premiu invatasera tot
anul. FanIara era prezenta, colegii premiantilor ii Ielicitau.
Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si
sentimentele sale. Marturiseste cu ura in jurnal ca 'uram pe acei adolescenti cu Iruntile
inguste, incluti si impersonali, care isi invata lectiile, se duc la cinematograI si se
masturbeaza in Iiecare noapte. |...| Munca mea si torturile mele, si rezultatele mele nu
erau pretuite.
Mai tarziu a 'cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam. Din clasa lor erau
patru corigenti la matematica: Dinu, el, Chioreanu, Bonas. Ultimii doi erau 'cei mai
4
prosti din intreaga clasa. Acasa a trebuit sa se preIaca trist din cauza corigentei, 'sau,
poate, sunt cu adevarat trist..
IX. VACANTA

Desi a ramas corigent la matematica, nu se gandeste deloc la corigenta. Se va
apuca de matematica la sIarsitul lui august. ProIita de vacanta pentru a citi tot ce-i place.
Ba chiar intr-o dimineata, in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care
a 'petrecut patru ceasuri de vorba.
Vagabondul 'un evreu tanar, prost imbracat, care ratacise mult si indurase
multe. I-a povestit aventurile sale, slujbele (picolo intr-o caIenea, paznic la o magazie,
ucenic intr-o ceainarie), alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in
viata, departe de viata pe care o ducea atunci.
In vacanta, lucrul la roman incetase, intalnirile cu prietenii se rarisera, isi petrecea
timpul citind si visand. 'Astept cu resemnare sIarsitul lui iulie, sa plec in tabara de la
Dumbrava Sibiului. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa.
Am Iacut, totusi, drumuri lungi impreuna, am dormit nopti Irumoase in Dobrogea, am
ratacit in Bucegi, am colindat in muntii Neamtului.
Acum, i se pare stupida ideea din primul capitol. Aceea cu existenta unei eroine.
Nu mai voia sa iubeasca Iictiv, pentru ca cititorului sa placa romanul. 'In roman voi scrie
ca doream Dumbrava, pentru ca la Bucuresti ma suIocau 2ires2ele si 5ati2ile.
Dumbrava ii placea - o credea 'ispititoare si curata.

X. 1URNAL DE VARA - august

'Am ajuns acasa. Dand putine lamuriri, se intoarce mai devreme din tabara pe
motiv ca i s-au terminat banii. Reintorcandu-se in mansarda sa, isi petrece citind zilele
pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. Gandul ii ramasese acolo. Desi nu avea vointa,
isi propune, probabil pentru a-si insuIla incredere in sine, ca 'de la toamna am sa incep sa
invat serios.
Trei zile mai tarziu, citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Nu
deschisese caietele de matematica, iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a
se intelege pe el insusi. Resemnat renunta la idee, gandind: 'poate am sa pricep la
toamna, cand voi studia psihologia.
O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. Dinu ii 'povesteste cu
amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El a iubit in Sibiu numai trei Iate, dar a
Iost iubit de sapte. AIla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie.
Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare.
Constient ca se apropie corigenta, este ispitit, totusi, de niste carti imprumutate pe
care trebuie sa la sIarseasca cat mai repede. Nici prin gand nu-i trece sa piarda 'prilejul
lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc. Inceperea studiului este amanat
la nesIarsit, iar in ultimul moment, ia o hotarare Ioarte mare: daca pana la 15 septembrie
nu invat de la un capat la altul toata materia, ma sinucid.
In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri, sentimente
si ciudate trairi. A invatat cateva capitole, dar cu o zi inainte incearca sa se convinga, ca
poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa.
'Teza. Autorul marturiseste: 'am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde.
Desi, obisnuit cu ideea ca va ramane repetent, Vanciu i-a 'pedepsit IilozoIiceste - 'ne-a
promovat pe toti.
5

SFARSITUL PARTII I
Partea a II -a
I. MANSARDA

Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul
petrece cea mai mare parte a timpului sau mansarda. Aceasta ii oIera protectie, in
dorinta sa trecatoare de izolare, de cuIundare in lectura. Ideea scrierii unui roman ramane
obsesiv in mintea sa, dar intarzie a se concretiza: '...Ce sa scriu, ce sa scriu ca sa uit
tristetea? Poate chiar #42anul ad4lescentului 2i45 il voi scrie din acelasi indemn. Dar
nu trebuie sa ma gandesc. Nu trebuie sa ma gandesc, ci sa scriu.
Autorul surprinde, prin Iereastra mansardei sale, cursul vietii vecinilor sai: 'doi
tineri, pe care nu-i cunoaste nimeni. Adolescentul priveste viata lor linistita, sum 'sotul
aduce prajituri la amiazi si 'sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa. Citind pana
tarziu in noapte, observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in 'iatac. Toate
acestea il Iac sa adoarma, dispretuindu-si 'bland vecinii.
In Iinal, Iace o conIesiune. Marturiseste cititorului sentimentele Iata de lacasul sau,
Iata de mansarda. 'Nimeni nu stie ca eu m-as suIoca respirand alt vazduh decat acela al
odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. Cand ma intorc din strada, mangai
cu ochii zidurile. Incertitudinea viitorului il sperie 'Ce se va intampla daca mansarda
va Ii stapanita de altul!?....

II. ~MUZA - SOCIETATE CULTURAL - DRAMATICA

Acest capitol prezinta amplu, activitatea societatii din care autorul Iacea parte
atunci. Societate cultural-dramatica, Muza, 'tine sedinta in Iiecare sambata, de la patru la
opt. Incantat ca, in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic,
adolescentul participa si lucra cu entuziasm: 'muzica, discutii, conIerinte, declamatii,
piese de teatru. La sIarsit, ceaiul. .
Au hotarat, ca societate dramatica ce este, sa puna in scena 4n uan. Dupa
pregatiri si repetitii intense, spectacolul sa dovedit a Ii un real succes. Reprezentatia
adolescentului este reusita, nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea
versurilor. Insa, se creeaza o atmosIera tensionata intre Robert si Dinu, datorita Iaptului
ca Iiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona
pe domnisoarele prezente la spectacol. Orgoliile amandurora au avut, la un moment dat,
de suIerit. Insa, in Iinal Robert biruieste. La o zi de la spectacol, liceenii aIla ca 'Dinu,
Petrisor, Sasa, Lia, Irina Iusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Mu:a.

III. FANICA

In acest capitol, adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica, 'a scris o revista.
Se numeste Un liceu 24del si se va juca la SIantul Spiridon. Personajele sunt chiar
proIesorii lor, rolurile Iiind impartite de autorul piesei. Autorul il va juca pe Toivinovici,
'poate pentru ca am parul rosu si cunosc Iormulele seriilor aciclice. Experientele sale
anterioare, ii alungau orice Iel de emotii.
Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei,
lucru real, devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si speciIicul
multor substante ale acestui obiect de studiu.
6
Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca, la via lui Morariu. Desi
acesta ii anuntase ca vor Ii culegatoare tinere si must, baietii nu s-au aratat prea
incantati la Iinal. Culegatoare au Iost din belsug, insa baietii nu au putut proIita 'pentru
ca parintele lui Morariu a ramas, tot timpul, langa noi.

IV. DOMNUL REDACTOR

Domnul Leontescu, redactorul ce poarta numele capitolului, lucreaza la o revista
unde adolescentul trimitea constant articole, care erau si publicate. Insa, invocand o
'aIacere Iamiliala tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i Iace o
vizita domnului Leontescu: 'Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca.
Domnul Leontescu ma stie student.
NeIiind la prima incercare de a obtine un onorariu ('Intr-o zi am precizat: pentru
douazeci de articole, cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Douazeci si
cinci de lei de articol.), si cunoscandu-l pe domnul redactor de 'asta-vara porneste
increzator spre redactie. 'In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu, marturiseste
adolescentul, insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. Cu toate acestea, el ii
tot 'Iagaduia articole. Chiar dupa cateva insistente, raspunsul ce l-a primit nu era unul
incurajator: 'Am vorbit. Se Iace. Iti spun eu ca se Iace. I-am spus dlui director cum stau
lucrurile....
Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment, simtindu-se 'dezgustat si obosit,
chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice lua o decizie. 'Ma umilisem mult
si Iara nici o izbanda. |...| Dar de astazi mi-am Iagaduit solemn sa nu mai trimit nimic
dlui Ilie Leontescu. Desi am talent cu carul. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie
orice...'

V. NOIEMBRIE

Soarele de noiembrie, trist in aceasta perioada a anului, marcheaza parca lipsa de
vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: 'In dupa-amiaza
aceasta de noiembrie, sunt trist. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta
strange.
Trist, adolescentul incearca sa redevina Iiinta puternica si hotarata de alta data:
'Hotarat ca o stanca, incruntat, cu ochii inclestati de tinta, cu buzele strivite de Iurie, cu
pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea. Prin minte ii trec momentele
in care, prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suIlet. Se simtea mai
puternic, cand se Iorta sa Iaca ceva, cu ajutorul durerii Iizice: 'Cand imi alungam somnul
cu pumnii. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele.
Si spre mirarea cititorului, adolescentul considera cele mai Irumoase zile zilele in
care se biciuia. Marturiseste cu seninatate, incercand sa miste pe autor, sa-l socheze cu
gandirea sa: 'Pastram Iranghia dupa un raIt cu carti. In Iiecare noapte, inainte de a stinge
lampa, incepeam sIertul acela de dulci si dureroase desIatari. 'Urma, apoi, o clipa de
extaz.
A renuntat la acest obicei si, cum chiar el marturiseste: 'Mi-am cautat si eu, ca
toti oamenii slabi, prieteni. Chiar si asa, el tine la prietenii sai, iar o eventuala despartire
il doare. 'Melancolia a Iost izgonita de amintiri, amintiri care l-au scos din lumea in care
tristetea il tarase. Acum a redevenit el, adolescentul de saptisprezece ani, cu preocupari
stintiIiice.
7


VI. REPETITII

Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian, gasindu-si masuratoare
in repetitiile pentru spectacolul 'Un liceu model. ProIesorii, erau si ei alaturi de actori,
impartasindu-le macar o Iarama de entuziasm. Unii elevi sunt mai expansivi, altii mai
timizi, dupa cum este Iirea Iiecaruia. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la
Iereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput.
'Ne adunam in sala de muzica. In banci, in aIara de 'actori, se mai gasesc cativa
baieti care ne dau ajutor. Minculescu, din clasa a VIII-a, vine printre cei dintai. Scenele
care se repeta, dau o oarecare bataie de cap regizorului ('Regizorul este Dl Filimon, de la
Teatrul National), datorita lipsei acute de dictie a lui Pake.
In acelasi timp si in acelasi loc, dl Boloveanu ar Ii trebuit sa-si Iaca repetitiile cu
IanIara. Insa acesta incearca, Iara succes, sa-i atraga pe elevi. Ba chiar, 'cate unii, mai
rautaciosi, Iac observatii cu glas tare, ca sa-i auda si dl Boloveanu.
Actorii, gasesc si o parte Ioarte buna in Iaptul ca joaca in piesa: 'ProIesorii nu
indraznesc sa ne asculte. Ii mintim ca Iacem repetitii in Iiecare zi, toata dupa-amiaza.
ProIesorii ne cruta. |...| Asa sunt proIesorii: oameni cumsecade.

VII. DRUMUL CATRE MINE INSUMI

'Drumul catre mine insumi este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda
intr-o lume, in care, pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. Era suIletul si
mintea sa. Incearca sa-si inteleaga simtirile, trairile si sentimentele: 'Eu simt, deci, ca
exista un singur suIlet in mine. Dar cum sa ajung la el?.
De mai multe ori, in alte zile de Iiecare data, adolescentul incerca sa sa gaseasca si
sa se inteleaga. Uneori, il intristau lucruri simple, care ii trezeau intrebari de sine
(melodii, drumuri de tara marginite cu plopi, viniete risipite priun reviste). Privind in el,
gaseste sentimente si conceptii contradictorii. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a
scrie un roman: 'Iata de ce nu voi putea scrie niciodata #42anul ad4lescentului 2i45,
singura mea nadejde.
Insa, iese din aceasta stare de continua cautare, aprinde lampa si atunci 'odaita
reinviaza, si cartile din raIturi imi vorbesc, iar suIletul meu se intoarce. Ramane cu
regretul timpului pierdut, intristat Iara motiv.

VIII. INCIPIT VITA NOVA

Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti, cu preocupari obisnuite, in care
elvii invata pe rupte, multi Iara a intelege nimic. Orele de latina, spre exemplu, din care
nimeni nu intelege o boaba, sunt tinute de un maestru ocultist si IilozoI, 'de aceea se
ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere
logica si calitatea stiintei noastre.
Un personaj deosebit este Bratasanu, care stie sa traduca din latina, chiar auzind
Iraza care se concepe ('Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. Traduce
chiar Iara sa se uite in carte, ci numai ascultand Iraza). Dar nu stie de ce Horatius a scris
'Carmen Saeculare. Chiar si asa, adolescentul nu il invidiaza pentru ca, de cand a venit
8
la liceu, ia doar premul intai cu cununa: 'De Iapt, cred eu, nu stie nimic. Nu stie decat
lectia.
Marcu, in constrast cu el, este elevul cel mai lenes, tolerat de toti proIesorii, avand
insa insuIicient la limba latina. Cu toate acestea, Marcu e mult mai bine inIormat: 'a cetit
pe tot Tacit, ceea ce n-a Iacut nici unul dintre premianti. Si a cetit multe volume de
Boissier, ceea ce iarasi n-a Iacut aproape nimeni.

IX. CU MOS-A1UNUL

Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate, adunarile baietilor in
mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit, pe care nu o are mereu. 'Incepem
repetitiile sub bagheta lui Fanica. Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece
pentru Iiecare tip de oameni (pentru patriotici: 'Pe-al nostru steag e scris Unire, pentru
casele batranesti: 'A ruginit Irunza in vii si alte cantece traditonale).
Aceste intalniri, ce se prelungeau mult in noapte, erau un prilej Ioarte bun de a
comenta repetitiile pentru Un liceu 24del si pentru a-l barIi pe Robert :Toti simtim o
deosebita bucurie sa barIim pe Robert. Pentru ca Robert a ajuns nesuIerit de cand spune
ca va Ii iubit in curand de o printesa.
In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. Unii
oameni nu i-au primit, iar 'baietii au Iost revoltati. Au injurat pe proprietari si au iesit
trantind poarta. Altii, i-au poItit chiar in casa, unde baietii au Iost servitii cu ceai cu
cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci, mandarine, smochine). La sIarsit, s-au
intors acasa la adolescentul miop, unde masa era pusa si vinul in pahare.
Dupa ce au baut aproape tot vinul, s-au despartit si Iiecare s-a dus la casa sa. Insa,
scriitorul a trecut pe bunul sau prieten, Dinu, si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire, la
aniversarea lui Fanica, au inceput sa cante cu voiosie.

SFARSITUL PARTII A II -A

Partea a III-a
I. SAMBATA

Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras, impartasindu-si impresiile
despre Iemei, despre lume in general: De ce sa ascund? Am privit adesea, lacom, solduri
si sani tainuiti. Am sorbit mireasma Ieminina cu ochi inghetati. Trupurile Ieminine sunt
de toate Ielurile: 'trupuri plapande sau provocatoare mignone, sIioase, ipocrite sau
inalte, mandre, senine, care nu ascund nimic, care doar adumbresc.
In orasul monoton, singura consolare o constituie contemplarea acestora, care, in
imaginatia adolescentilor, dobandesc imaginea unor zane din povesti. Sambata nu este
provinciala ca duminica, zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru,
momentul de relaxare a Iamiliilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone.
'Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. Nu pentru ca e urmata
de duminica, ci pentru ca sambata e ziua trupului. Robert ar spune a dragostii. Iar
Poprisan, a Iemeilor isterice. Fara prea mult entuziasm, in Iiecare sambata, mergea cu
prietenii sai la cate o 'casa cu Ielinare rosii, unde 'se educa Iortele masculine. Acolo
alegi Iata dupa bunul plac, restul se petrece Iara emotii, lasi banii pe masa si pleci.
9
Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. Era, poate, dragostea de
trup. Insa, pentru ceilalti nu conta asta. Prietenii l-au laudat, iar el a Iacut cinste intr-o
berarie, Iiind 'sarbatoritul. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta.

II. PAPINI, EU SI LUMEA

In 'Papini, eu si lumea, se insista asupra cartii lui Giovanni Papini, 'Un om
sIarsit, care exprima exact starea de spirit a autorului. Tanarul Eliade este si bucuros si
suparat, pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar Ii vrut el sa scrie, dar si
pentru ca l-a descris asa cum este ('L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. L-am
urat, pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. Si l-am iubit, pentru ca mi-
a scris viata).
Intentia de identiIicare cu Papini este totala adolescentul vrea sa-si Iormeze, insa,
o alta personalitate. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: 'In curand,
voi Ii altul. Voi arata celorlalti ca Iluviul suIletului meu se poate revarsa si in alta matca.
Voi rodi pretutindeni roade noi. Lupta se duce, in suIletul autorului, pentru crearea unei
personalitati diIerite, pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt.
I se pare revoltator Iaptul ca, cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi
cartea. Increzator sustine: 'Nu mi-e teama de nimeni. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul
si bijuteriile mele. Chiar lui Giovanni Papini.

III. UN AN

'A trecut un an. Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie
#42anul ad4lescentului 2i45. Intr-un an s-au intamplat multe. Drumurile celor sapte
prieteni deveneau din ce in ce mai departate: 'Nu mai suntem nici colegi. El (Dinu) a dat
clasa a VIII-a in particular, cu Furtuneanu si Bricterian, si a cazut. Ceilalti au trecut si
sunt acum la Iacultate. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. S-a inscris la
Conservator....
Recunoaste ca s-a schimbat, ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca:
dupa un an, aproape toti prietenii mei au iubit. N-a scapat nimeni. Numai eu. Incearca
sa se incurajeje gandindu-se ce 'e dovada de virilitate. Recunoaste ca se minte,
recunoaste ca suIera.
Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. Sau i-au ramas prea putine. 'Dar e anul
meu, e anul vointei mele, pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insuIletit cu viata
mea, si l-am calit cu gandurile mele.

IV. PRIETENII

Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung, plin de reIlectiile unui
adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Prietenii se indeparteaza treptat:
'Am Iost atat de singur in ultimele luni, incat ma socoteam aproape Iara prieteni.
Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: 'Pasii mei ma instrainau de prieteni, si
pasii lor ma departau.
Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse, baietii
aIla cu stupoare cazul lui Radu. Un caz tragic: el Iugise de la internatul din Brasov
'pentru ca isi stie sigur repetentia. Personajul 'cu chipul lui de tobosar, miop, cu dinti
10
lati si buze mari, crapate, 'ajunsese cinic si vulgar si nu putea manca Iara sa bea tuica
Iuma multe tigari si 'spunea anecdote stupide.
Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie, neparand miscat, 'pentru ca
mi-a murit mama. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda, iar baietii il considera cinic
pentru ca nu-si arata adevarat suIerinta.
Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului, ce ii sperie, din
pricina noului regulament. Unii spera la 'tomnateca promovare, stiind de acum ca
Vanciu ii va lasa corigenti. Printre ei si adolescentul miop, trist dupa despartirea de
prietenii sai.

V. TRISTETI, IN VARA

Acum, corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre
'tomnateca promovare. Nu stia ce avea sa Iaca in continuare. Ar vrea sa-si stie soarta ca
sa stie cum sa procedeze. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: 'Voi pasi la anul la
Universitate sau voi pierde luni dupa luni, dezamagit, asteptand noi examene.
Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa, de
prieteni. 'Am ramas sa sIarsesc singur lupta, si dusmanii rasar din mine, multimi.
Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sIarsit. Nu va mai
scrie, pentru ca nu va mai Ii adolescent. Romanul nu l-a inceput, iar caietele cu amintiri
sunt din ce in ce mai numeroare ('Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sIarsesc
caiete dupa caiete, si Iiecare poarta alata luna sau alt an.).
Amintirile il napadesc, poarta suIerinta in suIlet ca o cruce grea ce ii apasa umerii.
'Sunt obosit si trist, si sunt singur in casa aceasta, grea de amintiri. De ce ma napadesc
amintirile?

VI. MA CLATINA VANTURILE

Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece
adolescentul. Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul.
Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel, zile sIarsite inocent in Iata
bocalului cu tritoni, noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din ibli4theque de
Phil4s45hiescientifique.
Se simte altul, Jurnalul nu mai prezinta interes. Datorita schimbarilor suIletesti,
adolescentul isi da seama ca 'eroul ar aparea vesnic contradictoriu. Simte ca stintele
care odata il Iascinau (istoria, IilozoIia) sunt inutile.
'Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. Nu accepta credinta obisnuita in
SIinti, in Biserica, in Mantuitor. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta,
pentru credinta sa. 'Cum as putea ajunge |...| la Isus?
In Iinal, isi deschide in totalitate suIletul, conIesandu-se: 'Iata ce simt: ca sunt
ridicat din mine si izbit de colturi dureroase, si lasat iar in suIlet, si iarasi inaltat. Si nu
stiu nimic alt, si nimic nu inteleg.

VII. BACALAUREATUL

'Bacalaureatul inIatiseaza partea Iinala a epocii de scolaritate dupa examenul de
corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera, 'Vanciu biruise, dupa trei ani,
invataseram matematica.
11
Adolescentul care citise atat de mult se simte oIensat de atitudinea indiIerenta a
proIesorilor, care il desconsidera, ii dau note mici. 'Am Iost cuprinsi, atunci, de Iebra
nestapanita a lecturilor pripite, a rasIoirilor nervoase, a memorizarilor, a Iiselor, a
sublinierilor cu creion rosu. In timpul probelor de oral, isi amintea lecturile sale
stintiIiice si anii petrecuti in laborator.
Elevul este singur in Iata proIesorului: 'Sunt aproape trecut. Si nu simt nici o
bucurie, si asta ma doare: mult, mult. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din
ziua examenului meu. O Iarama de indoiala ii ramane insa in suIlet: 'Daca nu voi
trece?...

VIII. FINAL

'Am scapat, am scapat!...
Capitolul 'Final consIinteste rotund, intr-o simetrie a textului, sIarsitul perioadei
de liceu: 'Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. |...| M-a cuprins deodata un dor
puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.
Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai Ii Iete
cunoscute, il intristau dulapurile cu carti de unde citise. Nu vrea sa renunte la
adolescenta. Ideea de sIarsit il cutremura: 'Cine ar putea intelege tristetea salbatica a
acestui sfarsit5entrut4tdeauna?...O viata se inchide.
La acel sIarsit de toamna, se hotaraste: 'Eu am sa scriu #42anul ad4lescentului
2i45. Vrea sa surprinda realitatea, Iiresc si dramatic. Privind cum ploua incheie
urnalul, in aceasta zi de toamna, pentru a incepe sa scrie la roman:
'Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi #42anul
ad4lescentului2i45...