STUDIU DE CAZ

-FRONDA IN LITERATURA INTERBELICA-

INDRUMATOR: Prof.Sergiu Godina

MEMBRII GRUPEI: CRACIUN DENISA DIAC MARIA MORAR SEBASTIAN POP ANDRADA SUMANDEA ALEXANDRA

-SIBIU2008

CURPINS: *Premisa.Definirea problemei *Descrierea si analiza cazului.Identificarea solutiilor. -Avangarda -Urmuz -Gellu Naum -Geo Bogza -Ilarie Voronca -Reviste avangardiste *Concluzie

PREMISA.DEFINIREA CAZULUI
In primele doua decenii ale secolului al XX-lea, tendinta de emancipare a literaturii romane de sub influenta directiei traditionaliste, domonainte in acel moment, si de sincronizare cu ideile europene devine tot mai evidenta.Se produce o delimitare de ruralismul si autohtonismul, ca si de idilismului si paseismului samanatorist si poporanist, carora le sunt contrapuse nousa sensibilitate promovata de literatura simbolista.In anii rzboiului si imediat dupa incheierea acestuia. Actiunea devine mai puternica si mai violent contestatara, manifestandu-se adesea sub forme voit provocatoare, nonconformiste, menite sa socheze gustul comun, dar si sa deparaziteze creierul consumatorului de arta. Se naste astfelmiscarea de avangarda a carei prima faza, nihilisma si iconoclasta, va fi treptat inlocuita de tendinte noi, constructive, sustinute de programe estetice avand drept scop sa impuna o alta viziune nu doar asupra literaturii, ci si a artei in general.Cea mai frecventa si eficienta forma de exprimare a acestor idei a constituit-o manifestul artistic.Scopul acestui studiu de caz este tocmai identificarea principalelor momente si forme de manifestare ale miscarii de avangarda in literatura romana si stabilirea relatiei dintre acesta si avangarda europeana.

Avangarda
-este mai radicala, mai putin flexibila si mai dogmatica decat modernismul, desi ea imprumuta practic toate elementele de la traditia moderna, dar in acelasi timp le dinamizeaza, le exagereaza si le plaseaza in contextele cele mai neasteptate, facandu-le adesea aproape de nerecunoscut (Mateiu Caragiale, Cinci fete ale modernitatii). Principiul de baza al modernismului, dar mai ales al avangardei, pare a fi lozinca lui William Fleming: Singurul lucru permanent este schimbarea.

In Discursul despre avangarda, Eugen Ionescu scria: Avangarda este un fenomen artistic si cultural care intr-adevar schimba totul. Prefer sa definesc avangarda in termeni de opozitie si de ruptura. In vreme ce majoritatea scriitorilor, artistilor, ganditorilor isi imagineaza ca sunt ai timpului lor, autorul rebel are cosntiinta ca este impotriva timpului sau. Omul de avangarda este ca un dusman in interiorul insusi al cetatii impotriva careia se revolta, este opozantul fata de sistemul existent. Avangardistii opereaza intr-un spatiu intens bulversat, unde negarea si distrugerea sunt principii de baza, ei caracterizandu-se printr-o anume stare de furie si de exasperare pe care foarte bine o defineste Geo Bogza intr-un articol din revista Unu, intitulat Exasperarea creatoare: Scrisul nostru nu e cautarea de a ajunge intr-o lume care ne exaspereaza. Nu exasperare impotriva unei lumi, unei tari, unei categorii oarecare, ci o exasperare totala, organica, o exasperare cosmica. Viata nostra e arsa de conflicte . Exasperarea noastra e o exasperare pura. O exasperare impotriva a tot ce exista, o exasperare impotriva a tot ce nu exista. O exasperare impotriva noastra. O exasperare impotriva exasperarii!. Adrian Marino, in Avangarda literara, defineste scriitorii apartinand acestui curent ca avand constiinta contemporaneitatii, a sincronizarii, a integrarii si a participarii la viata imediata, actuala, cu largi deschideri, totodata catre viitor. Avangardismul se revolta impotriva trecutului osificat cu formele vide, academice, invechite, cultivand spiritul de rebeliune, agresiunea, nihilismul, scandalul. Avangarda corespunde unei crize a valorilor, a cautarii identitatilor, a sensului literaraturii. Curentele artistice si literare subordonate acestei titulaturi generice sunt futurismul, cubismul plastic si literar, expresionismul, dadaismul, constructivismul, suprarealismul. Principalele caracteristici ale avangardei literare pot fi formulate astfel: caracter eterogen, permanenta cautare a unei formule artistice, caracter insurectional, extremism, caracter antifilistin, anticonformism, antiacademizat, antiburghez, anticonventional, indrazneala, libertate absoluta, negativism radical, anarhism. Avangardismul nu a dat opere literare prestigioase, dar a insuflat literaturii un spirit nou, bantuit de neliniste, de framantari si tensiune, opunandu-se lancezelii, inertiei, automultumirii si dogmelor estetice de pana la el. Revolutia se produce atat in expresie, eliberata de orice constrangeri, mergand pana la refuzul rtegulilor gramaticale, logice si poetice, cat si in

continut, deoarece incep sa se cultive starile vagi, onirice, subconstientul, ocultismul, automatismul psihic, hazardul.

a) DADAISMUL apare ca termen si miscare literara in 1916, cand, la

Zurich, un grup de tineri scriitori, in frunte cu romanul Tristan Tzara, pun bazele noii literaturi, subordonata principiului Antiarta pentru antiarta. Dadaistii voiau cu orice pret sa socheze bunul-simt comun prin insubordonarea fata de orice autoritate morala, culturala, sociala, logica chiar, prin negarea violenta a culturii, a civilizatiei, a progresului, a familiei, prin initierea unor conferinte in care oamenii politici sau militari ai timpului erau facuti idioti, prin organizarea de spectacole si concerte cu totul epatante, teribile, scandaloase (expozitie de pictura unde apare Gioconda purtand mustati). Noul curent a fost botezat de Tzara, prin implantarea unui cutit intr-un Larousse si prin decshiderea cartii la cuvantul dada. Reteta de creare a poeziei era formulata astfel: Luati un ziar/Luati niste foarfeci./Alegeti un ziar un articol care sa aiba lungimea pe/Care doriti s-o dati poeziei dumneavoastra/Decupati articolul/Decupati de asemenea, cu grija, fiecare cuvant ce intra in/alcatuirea articolului si puneti toate cuvintele intr-o punga./Agitati incetisor./Scoateti cuvintele, unul dupa altul, dispunandu-le/in ordinea in care le veti extrage./Copiati-le constiincios./Poezia va va semana./Iata-va un scriitor deosebit de original si inzestrat cu o/incantatoare sensibilitate...(Manifestul despre iubirea slaba si iubirea amara, 1920). Antipoetica dadaista cere imperativeliberarea cuvantului de sub controlul ratiunii, dezagregarea semantica si sintactica a frazei, asocierea intamplatoare a cuvintelor, care duce la un adevarat haos verbal, inventat din convingerea ca limbajul obisnuit este plin de constrangeri, contine formule si clisee care nu mai spun nimic, ducand la falsificarea spiritului. Prin aceasta poetica a intamplatorului se prefigureaza literatura absurdului.
b) CONSTRUCTIVISMUL. Desi au existat manifestari ale

avangardei inca inainte de primul razboi mondial, suportul sau teoretic va fi elaborat abia dupa razboi. Prima si una dintre cele mai importante reviste de acest gen este Contimporanul, publicatie condusa de poetul Ion Vinea, care va promova un dadaism constructiv, opus nihilismului lui Tristan Tzara. Pozitia teoretica a constructivismului se precizeaza in 1924, intr-un Manifest activist catre tinerime de o violenta negatie, in care romanul este condamnat la moarte in favoarea reportajului cotidian, se vorbeste despre un teatru de pura emotivitate, in timp ce artele plastice trebuie sa fie expresie a formelor pure in raport cu ele insele.

Constructivismul condamnha individualismul, preconizand trairea artistului in social, raportarea artei la stilul activist-industrial al epocii: Traim definitiv sub zodie citadina. Inteligenta, filtru, luciditate-surpriza. Ritmviteza....
c) SUPRAREALISMUL este o miscare artistica aparuta in Europa

dupa primul razboi mondial; o prima definitie a curentului a dat-o Andre Breton in 1924, in primul Manifest al suprarealismului: Automatism psihic pur, prin intermediul caruia se propune exprimarea fie verbal, fie scris, sau in orice alta maniera, functionarea reala a gandirii. Dicteu al gandirii, in absenta oricarui control exercitat de ratiune, in afara oricaror preocupari estetice sau morale. Curentul se increde in subconstient si vis, in jocul dezinhibat al gandirii, tinde sa anuleze mecanismele psihice anchilozate, sa nege notiunea de talent in literatura si sa propuna o arta a suprarealitatii: Vis plus realitate. Suprarealistii vor sa se rupa definitiv de traditie, sa distruga vechii idoli (Sa scuipam, in trecere, pe Edgar Poe), sa reconceapa literatura aflata, dupa parerea lor, intr-un moment mort. Poetul se intoarce acum in interior, in domeniul subiectivitatii, in imaginea visului si a somnului, spre senzatiile primitive, crude, necenzurate. In literatura romana, pincipalii exponenti ai acestui curent sunt Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Urmuz, Miron Radu Paraschivescu, Aurel Baranga, grupati in jurul revistei Alge.

Pe 20 februarie 1909 ziarul francez Le Figaro publica in paginile sale un manifest artistic suprinzator pentru acea epoca, Manifestul Futurist, care avea sa devina textul de baza pentru definirea unui nou curent artistic. Opera scriitorului si artistului Filippo Tommaso Marinetti, care incepuse sa fie cunoscut in Italia pentru stilul si ideile sale avangardiste, manifestul anunta aparitia in forta a unui nou stil artistic. In textul sau amplu, marcat de o stranie cadenta poetica si de fascinatia pentru distrugere si violenta, Marinetti povesteste cum futurismul s-a nascut ca o reactie la paralizia artei desuete, ca o expresie a masinismului si noului secol, ce aducea schimbari altadata de neconceput si care va aduce in forta domnia masinii, idolatrizata de avangardisti. Nu mai era nevoie de arta care adusese faima Italiei, venise momentul ca totul sa fie distrus, ca toate operele de arta "vechi" sa nu mai existe, sa fie creata o arta noua, potrivita noilor vremuri. Intr-o Italie tributara trecutului, muribunda, mizera, hraninduse din gloria trecutului, tinerii artisti se simt sufocati si striviti, simt nevoia sa provoace o revolutie cu accente anarhiste, sa distruga, sa schimbe, sa zdrobeasca, fiind fascinati de forta masinii, a mecanismelor si motoarelor. In locul frumusetii clasice, Marinetti este fascinat de frumusetea masinii, de aeroplane si trenuri, de goana autovehiculelor. Sunt preferate praful si mizeria din fabrici, metalul, miscarea automatizata. Iar gruparea, prin vocea lui Marinetii, anunta intreaga lume : "Iata ca in Italia lansam acest manifest de o violenta incendiara si ruinatoare, prin care astazi fondam Futurismul, pentru ca vrem sa salvam Italia

de cangrena sa de profesori, arheologi, ghizi turistici si anticari. Italia a fost pentru prea multa vreme o piata pentru arta de mana a doua. Vrem sa scapam de nenumaratele muzee care o acopera cu nenumarate cimitire".

Expresionismul exprima strigatul fiintei, der Schrei, infiorata de iminenta catastrofei universale, de impasul constiintei metafizice. Worringer propune pentru prima data termenul de expresionism in revista "Der Sturm" ("Furtuna"), prin articolul sau, "Zur Entwicklungsgeschichte der modernen Malerei", fiind legat de ceea ce descopera Munch si Van Gogh in tablourile lor, de unde se inspira si ideile grupului Der blaue Reiter. Pictorii expresionisti expun tablouri in care tonul predominant este negrul, cu personaje slabe, deformate, grotesti, fiinte ale sfarsitului de lume.

Intre anii 1908-1914 are loc n Frana cea mai important revoluie n istoria picturii, dup cea a descoperirii perspectivei n perioada Renaterii. Iniiat de francezul Georges Braque i spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobndi n scurt vreme numeroi adepi. Aceast direcie artistic va juca un rol uria n transformarea artelor plastice n secolul al XX-lea. Cubismul este consecina unor transformri de lung durat, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declaraii programatice. Un prim semn l constituie tabloul "Domniarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, n care pentru prima dat un pictor se rupe ntr-un mod att de hotrt de tradiionala art figurativ i de modul de reprezentare bazat pe perspectiv.

Suprarealismul este termenul care denumete curentul artistic i literar de avangard care proclam o total libertate de expresie, ntemeiat de Andr Breton (1896 - 1966) i dezvoltat mai ales n deceniile trei i patru ale secolului trecut (cu aspecte i prelungiri ulterioare). Gelu Naum este unul dintre promotorii cei mai consecventi ai suprarealismului in literatura romana,atat poezia cat si proza scriitorului urmand linia acestui curent de avangarda pe care autorul il teoretizeaza intr-o maniera proprie. Andr Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor i critic, ef

iniiator i unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, mpreun cu Paul Eluard, Luis Buuel i Salvador Dal printre alii. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale micrii.A fost initiatorul Primului Manifest al suprarealismului(1924),considerasuprarealitateadreptpunct al spiritului,in care viata si moartea,realul si imaginarul,trecutul si prezentul,comunicabilul si incomunicabilul,ceea ce este sus si ceea ce este jos inceteaza sa mai fie percepute contradictoriu.

Integral. Revist de sintez modern a fost o revist literar avangardist. Tiprit la Bucureti (unde a fost editat de Filip Brunea-Fox, Ilarie Voronca, M.H. Maxy i Ion Clugru) i Paris (unde a fost editat de Benjamin Fondane i Hans Mattis-Teutsch), revista a aprut ntre martie 1925 i iulie 1928. A fost reprezentativ pentru aa-numitul integralism, al crui manifest a fost publicat nc din primul numr al revistei. Printre autorii cuprini n paginile revistei se numr Ilarie Voronca, Stephan Roll, Benjamin Fondane, Tristan Tzara, Filippo Tommaso Marinetti, etc. n pofida nclinaiilor constructiviste motenite de la revista Punct, revista are un caracter ecletic, dei nu la fel de eclectic ca al revistei Contimporanul. Revista cuprindea, pe lng texte literare, agend i recenzii culturale. n timp ce primul numr prezint manifestul integralismului, iar al doilea numr e centrat pe Constantin Brncui, numrul 12 al revistei e devotat n ntregime futurismului italian.

Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzu, s-a nscut la 17 martie 1883 n Curtea de Arge. Visa o carier de compozitor, citea literatur tiinifico-fantastic, descrieri de cltorii. Face studii de drept i, dup luarea licenei, funcioneaz ca judector n judeele Arge, Tulcea i la Trgovite. Dup campania din Bulgaria (1913), la care particip, este numit grefier la nalta Curte de Casaie. Scrierile lui - puine la numr - cunosc o glorie postum, care nu a ncetat s se consolideze. Ele au avut o neateptat nrurire asupra literaturii romneti de avangard i au contribuit la lrgirea contiinei estetice. Saa Pan i tiprete n 1930 o ediie a scrierilor, iar Geo Bogza scoate o revist Urmuz. Eugen Ionescu va explora mai trziu filonul literaturii absurdului, considerndu-l pe Urmuz unul din precursorii "tragediei limbajului". Mai aproape poate de spiritul dadaist - dei nu pare s fi avut cunotin de existena curentului Dada - prin gustul primejdios pentru hazardul creator de personaje mecanomorfe, insidios monstruoase, dect de suprarealismul adversar principial al luciditii, Urmuz a ntreprins o critic n esen grotesc, unic n felul ei, a literaturii, creia nu-i lsa nici o speran de supravieuire. De aceea, n ciuda aparenei hilare, de bufonerie a scrierilor sale, i se opune, ntr-o tensiune abia mascat, un fond tragic, dizolvant. Urmuz. Revist de avangard a fost o revist literar romneasc de avangard condus de Geo Bogza i tiprit la Cmpina n 5 numere, ntre ianuarie i iunie-iulie 1928. Intitulat dup pseudonimul scriitorului Urmuz, revista mpletea elemente de dadaism i constructivism. Printre autorii prezeni prin texte i ilustraii se numr Stephan Roll, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Victor Brauner, Tristan Tzara, Marc Chagall, Filippo Tommaso Marinetti, Paul luard, etc.

Cronicari
De Urmuz Cic nite cronicari Duceau lips de avlari. i-au rugat pe Rapaport S le dea un paaport. Rapaport cel drgla Juca un carambola Netiind c Aristotel Nu vzuse ostropel. "Galileu! o, Galileu! Strig el atunci mereu, Nu mai trage de urechi Ale tale ghete vechi." Galileu scoate-o sintez Din redingota francez i exclam: "Sarafoff, Servete-te de cartof!"

Gellu Naum (n. 1 august 1915, Bucureti d. 29 septembrie 2001, Bucureti) a fost un poet i prozator romn, considerat cel mai important reprezentant romn al curentului suprarealist i unul dintre ultimii mari reprezentani pe plan european. ntre 1933 i 1937, Gellu Naum urmeaz cursurile Universitii din Bucureti, studiind Filozofia. La ndemnul prietenului su, pictorul Victor Brauner, pleac n 1938 la Paris, unde i continu studiile de filozofie la Sorbonna, pregtind o tez de doctorat despre Pierre Ablard (teolog i filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de Andr Breton. ntors n ar n 1939, va fi mobilizat i trimis pe frontul de Rsrit. n 1941 se constituie grupul suprarealist romn (alctuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu i Paul Pun), a crui activitate deosebit de intens ntre anii 1945 i 1947 l va face pe Andr Breton s afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureti".

GEO BOGZA
Teoretician al avangardei, autor al catorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare intindere, de la "ciorchinul de negi" al Jurnalului de sex la recea si solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasa si consecventa atitudine democratica, patriotica, umanista (Anii impotrivirii, Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, tari, privelisti, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulentei tampe (Inmormantari) si al plictisului exasperant provincial (O suta saptezeci si cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorintei de inavutire (Cum a innebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cantaret, de amplitudine whitmaniana, al neamului din Carpati (Cartea Oltului), Geo Bogza adauga literaturii nationale un nume, o opera si un stil, evidente si inconfundabile.

Noi nu am fost decat doua corabii

De Geo Bogza Ioana Maria, noi nu am fost decat doua corabii care se intalnesc intr-o dimineata si de pe crestele unor valuri care se tin o singura clipa se vad si se saluta. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decat buna ziua in unele dimineti cand dupa nopti si nopti de singuratice calatorii ne intalneam o clipa; si viata ni se usca pe buze amara si trista. Atunci eu ma apropiam de tine, te priveam si inclinandu-ma in fata ta, iti spuneam buna ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu, il stiai din alte dimineti si raspundeai la fel. De la un capat la altul al vietii noi nu am fost decat doua corabii care isi spun buna ziua.

Buna ziua corabie care vii dinspre miazanoapte buna ziua corabie care pleci spre rasarit buna ziua Ioana Maria Si marile ne poarta acum mai departe.

Contimporanul. Istoria unei reviste de avangard

Scriind despre istoria i evoluia revistei Contimporanul, cea mai longeviv i mai important dintre revistele avangardei interbelice autohtone (1922-1932), autorul ncearc s pun n eviden un spirit i o atitudine de care se simte apropiat: un avangardism moderat, ecumenic i constructiv, un estetism ironic i pluralist, o cutare continu, o perpetu inventare de sine Fr a fi exhaustiv, lucrarea reprezint pn n prezent cel mai complet examen al revistei i, totodat, prima monografie dedicat acesteia. Contimporanul a mobilizat revolta iconoclast a tinerimii, lovind n tabuurile burgheze, n platitudinea distins-academic i n modelele "frumosului" mistificator, ncrcat de prejudeci naionaliste i de un ruralism agresiv. Alturi de colaborarea scriitorilor romni (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu .a.), Vinea a gzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul luard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos

etc.), ntreinnd o vast coresponden cu membrii "comunitii" avangardiste europene, fapt care i permite s pstreze revista mereu n actualitate. Din mai multe motive, 1924 a fost anul de maxima importanta al primei avangarde romanesti. Abia incepand cu aceasta data, se poate vorbi de constituirea unui "grup constructivist" prin intoarcea in tara a lui Hans Mattis-Teutsch, si a Militzei Petrascu. In acelasi an debuteaza si se afirma Victor Brauner, iarCorneliu Michailescu dobandeste un premiu al Salonului Oficial pentru o lucrare intresanta. In anul 1924 apare Punct, revista de arta constructivista internationala", condusa de Scarlat Calimachi si Stefan Roll, ca si numarul unic al revistei 75 H.P. in paginile careia Ilarie Voronca si victor Brauner au inventat "picto-poezia". Dar abnul 1924 ramane memorabil mai ales prin marea expozitie internationala organizata de avangardistii romani in sala Sindicatului Artelor Frumoase, la care au participat ca invitati; Jean Arp, Paul Klee, Brancusi, Kurt Schwitters, Hans Richter, Arthur Segal, Wiking Eggeling, Moholy-Nagy, Lajos Kassak iar dintre romani, Militza Petrascu, Marcel Iancu, Victor Brauner, M.H.Maxy, H. Mattis-Teutsch. Aceasta manifestare, care n-a avut decat un precedent in Romania (expozitia organizata de Iser la Bucuresti, in 1910, cu participarea unor Derain, Forain si Galanis) a fost rezultatul meritoriei activitati "internationaliste" a fost realizat dupa un scenariu tapageur care amintea serile de la Cabaretul Voltaire (jazz-band din care nu lipsea nici negrul, obscuritate totala). Pe tot timpul cat expozitia a fost deschisa, s-au organizat in diverse sali ale Sindicatului spectacole cu piese de teatru moderne, intr-o montare de avangarda, "citiri" de opere literare noi etc. Viu comentata de presa epocii, de Tudor Vianu si Oskar Walter Cisek de pilda, aceasta expozitie a starnit si interesul lui Lucian Blaga Odata cu aparitia unei promotii de artisti mai tineri, recent intorsi de la Berlin sau Paris, punctele de vedere s-au multiplicat, aparand nuante noi. Anvangarda se dezvolta in medii relativ restranse care, inconjurate de ostilitate generala se caracterizeaza cel mai adesea din dogmatism. Grupul, ca structura de baza a miscarii de avangarda, are aptitudinea de a exalta cunostiintele sustinand un idela comun, dificil de aparat, si degaja prin insusi acest fapt o "psihologie sectara". Noii veniti, in frunte cu M.H. Maxy au simtit probabil nevoia unei "miscari" proprii, au dorit sa se conduca ei insisi,

nu sa fie condusi. Pe de alta parte, in aceasta noua etapa, a mai functionat si acel paradox al avangardei, potrivit careia miscarea se "perimeaza", se "academizeaza" cu iuteala chiar sub proprii sai ochi. In aceasta situatie apare in 1925 revista Integral, "revista de sinteza moderna". Fara sa conteste ideile lansate de Contimporanul, cum a facut-o mai tarziu gruparea de la revista unu, integralistii au plecat chiar de la aceste idei. Revista era condusa la Bucuresti de M.H.Maxy, Ion Calugaru, Ilarie Voronca, F. Bunea; ea dispunea si de o "redactie" la Paris, unde era

reprezentata de B. Fundoianu si H.Mattis-Teutsch. Pctorii Victor Brauner si Corneliu Michailescu au colaborat de asemenea la Integral.

Hidrofil
De Ilarie Voronca Vantul e patrat invers 50 LEI util gazometru interstitial cheama hornar pentru esofag ein zwwei pentru sept huit dieci temperament scafandrier in portefeuille sistem nervos apoteoza eu bumbac omleta confectioneaza clorofila castrat acul de siguranta usa s-a inchis in inima cu acetilen imi e foame imi e intuneric imi e dictionar telefonul cu barba cochilia desface sonerii almanah strada

Unu
unu. avangarda literar a fost o revist literar avangardist condus de Saa Pan i Moldov, tiprit la Bucureti i Dorohoi ntre aprilie 1928 i septembrie 1935. Revista mpletea elemente de dadaism i suprarealism.

Revista urma s fie numit "doi" la al doilea numr, "trei" la al treilea numr, etc., dar numele revistei a rmas pn n 1935 unu. Primele 10 numere au fost tiprite la Dorohoi, celelalte la Bucureti. Primele numere au fost tiprite n 100 de exemplare, iar ultimele au fost tiprite n 500 de exemplare. Numrul 18 al revistei n-a fost niciodat publicat, iar numrul 51 a fost distribuit n sub 50 de exemplare la nunta lui Moldov. De-a lungul timpului, revista a cuprins texte de autori precum Saa Pan, Moldov, Geo Bogza, Urmuz, Victor Brauner, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Andr Breton, Robert Desnos, Paul luard.

Ilarie Voronca (n. 31 decembrie 1903, Brila - d.8

aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu romn de avangard, promotorul revistelor 75 HP i Integral i al micrii integraliste. nceputurile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburtorul, condus de Eugen Lovinescu, i de revista acestuia Sburtorul literar, unde i debuteaz n 1922 cu versuri simboliste influenate de George Bacovia i de lirismul melodios i maladiv al lui Camil Baltazar. Public apoi poezii de aceiai factur n revistele Flacra, Nzuina i Contimporanul, care vor constitui materia liric a volumului de debut, din 1923, intitulat Restriti. Este o poezie de atmosfer, care transcrie tristeile i desndejdea insului condamnat la existena cenuie a oraelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea i sistemul imagistic al acestor

poezii, n afara tentaiei asociaiilor insolite, nu anun viitoarea evoluie a poetului, caracterizat prin extrema receptivitate fa de doctrinele avangardiste. Astfel, la numai un an de la apariia volumului de debut, Ilarie Voronca ader la atitudinea pragmatic inovatoare cuprins n Manifestul activist ctre tinerime al revistei Contimporanul, scoate el nsui n 1924, mpreun cu Victor Brauner i Stephan Roll, publicaia de avangard constructivist 75 HP (din care apare un singur numr), colaboreaz la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptic, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial i tehnic probeaz orientarea poetului n aceast etap.

75 HP a fost o revist literar avangardist ce mbina elemente de

constructivism i dadaism. Unicul numr al revistei (dedicat pictopoeziei) a aprut n octombrie 1924 i a fost editat de Ilarie Voronca, Stephan Roll i Victor Brauner. Au mai contribuit cu desene M.H. Maxy i Marcel Janco. Revista a fost retiprit de Jean-Michel Place n 1993. Coperta noii ediii (ce conine 36 de pagini) cuprinde o reproducere dup desenul de pe coperta vechii ediii; de asemenea, sunt creditai ca autori principali Ilarie Voronca i Victor Brauner i sunt menionai Mihail Cosma, Miguel Donville, Filip Brunea-Fox, Marcel Janco, S. Marinelli, M.H. Maxy, Stephan Roll, M. Sgallene i Ion Vinea.

CONCLUZIE

Adevarate scrieri de urgenta, manifestele avangardei artistice au in comun imperativul schimbarii din temelii a literaturii,punerea ei in accord cu noutatile veacului. Ele-afirma Ion Pop-atrag atentia asupra proiectului ,deloc neglijabil in ordinea eliberarii totale a omului,de a transforma poezia in act existential,de a o redefini ca poezie traita ,fundament al unui nou comportament liric. Haina scandaloasa pe care o imbraca unele dintre ele s-a dovedit a fi,in cele din urma,cea mai eficienta modalitate de comunicare cu publicul si,in timp,un adevarat brand al artei moderne.