Arhanghelul Rafael - 25 ianuarie

Arhanghelul Rafael este cunoscut sub multe denumiri care ii reflecta atributele: Stapanul Vanturilor, Gardianul Copacului Vietii din Gradina Edenului, Ingerul Rugaciunii, Iubirii, Bucuriei si Luminii. El este inger al vindecarii, al armoniei si echilibrului, al stiintei si al cunoasterii, care vegheaza asupra umanitatii. Rafael si ingerii cu care lucreaza sunt considerati medici, terapeuti si vindecatori celesti. Rafael este geniul care se afla in spatele tuturor sistemelor de vindecare. In Atlantida, in Egipt, in Babilon, in Dacia acolo unde exista scoli initiatice ce dezvolta principiile Caii Luminii, energia lui Rafael este prezenta. In societatea de astazi, energia vindecatoare a lui Rafael se manifesta inclusiv in bioterapie, in Reiki si in toate ramurile sale (Usui, Karuna, Shamballa, etc), insa nu numai atat. Toate practicile si tehnicile de vindecare care au ca scop armonizarea vietii sunt oferite prin intermediul Arhanghelului Rafael, el aducand cunostinte despre remedii, leacuri si modalitati de vindecare prin utilizarea energiilor. El este patronul medicinei si tuturor disciplinelor care se ocupa cu ingrijirea, reabilitarea si vindecarea tuturor fiintelor vii, de la oameni si fiinte celeste, pana la animale, plante si cristale. Energia Arhanghelului Rafael inlatura toate blocajele din structurile corpului tau, ceea ce face posibil ca fluxul energiei universale vitale sa se manifeste. Astfel, prin vindecare si realizarea purificarilor necesare, se creaza premisele necesare pentru deschiderea celui de-al treilea ochi, putand in felul acesta sa dobandesti capacitatea de a intelege si puterea de a suporta cele vazute in lumea nevazuta. Rafael te ajuta sa intelegi lectiile pe care le ai de invatat pentru a trece mai usor prin anumite momente din viata, te indruma pentru ca tu sa incepi purificarea mintii, stergerea convingerilor, atitudinilor si programelor nocive, te ajuta sa te autocunosti si sa inveti din suferintele cu care te confrunti. Rafael nu este numai un vindecator, ci si un luptator temut de fortele malefice, impotriva carora poate fi chemat cu mult succes. Rafael lucreaza cu alti arhangheli, cum ar fi Mihail, pentru alungarea energiilor negative, malefice, cu Gabriel pentru primirea darurilor divine ca urmare a dobandirii calitatilor necesre, cu Haniel pentru a te ajuta sa intelegi sensul evenimetelor din viata ta, cu Raziel pentru a te inalta pana la nivelul la care poti intelege misterele creatiei. Arhanghelul Rafael te ajuta sa-ti deschizi inima si mintea catre vindecarea spiritului, iti scoate in cale oamenii care te pot ajuta pentru rezolvarea problemelor tale,leacurile de care ai nevoie pentru a gasi vindecarea in natura si in energiile universale. Atunci cand iti asumi cu adevarat propria vindecare, Rafael incurajeaza pe vindecatorul potential din tine, care stie intuitiv ce e mai bine pentru sanatatea si vitalitatea ta. Acest inger iti arata ca ai puteri inerente de vindecare pe care ar trebui sa le dezvolti, dar mai intai ai nevoie de autovindecare. Daca te ocupui cu vindecarea altor persoane, Rafael te poate ghida pentru a gasi cele mai potrivite metode si tratamente pentru cei pe care ii ajuti. Asemenea unui drum initiatic, pe parcursul seminarului vei trece prin anumite etape care vizeaza curatarea si echilibrarea campului energetic, deschiderea inimii si a mintii catre puterea de vindecare a spiritului, conectarea si canalizarea energiei universale, deschiderea catre energia Arhanghelului Rafael, invatarea unor modalitati de a intra in rezonata cu energia arhanghelului pentru protectie si ghidare.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=Nyz1EE6KHuo#! Coordonator: Paul Apostica, Maestru Reiki , specializari in practici energetice, autocontrol, radiestezie, inforenergetica, psiholog, psihoterapeut. Durata: 4 ore, incepand cu ora 18.

Locatia: zona Piata Romana, Bucuresti.

Investitie: 150 lei

Psihoterapeutul Tau- Psihoterapeutul din Tine Maestrul Tau- Maestrul din Tine/ Divinul(Dumnezeul)Tau- Divinul(Dumnezeul) din Tine Exista o parte in noi care stie instinctiv ceea ce organismul nostru sau psihicul nostru are nevoie in orice moment si in orice situatie. Ceea ce psihoterapeutul face este sa ne ajute sa eliminam blocajele care ne-au indepartat de acea parte a noastra. Ne nastem goi, atat fizic, cat si intelectual, dar ne imbracam treptat cu dogmele celor cu care intram in contact direct sau indirect (familie, grup de prieteni, scoala, masmedia, guvern, etc.). Am descoperit de mica faptul ca oamenii traiesc intr-un somn adanc din care nu vor sau nu stiu cum sa se trezeasca. Am perceput acea adormire din jur ca pe o inchisoare din care am invatat incet-incet sa evadez. Emisiunile legate de lumea inconjuratoare, de lumea animalelor, a plantelor, a stelelor si planetelor imi pareau fascinante. Am descoperit ulterior, cand tata ne povesteau mie si altor copii de varsta mea, despre aceste lucruri, ca si ei ar fi fost la fel de fascinati daca cineva le-ar fi vorbit mai mult si i-ar fi ajutat sa isi descopere curiozitatea. De multe ori insa, curiozitatea copilului e ucisa incet cu raspunsuri repezite si neinspirate, de catre adulti si apoi sunt intrebati de catre aceiasi adulti care au savarsit greseli copilaresti- "De ce nu inveti? De ce nu iei note mari?"- de parca acestea ar fi cele mai importante lucruri in viata. Apoi fara sa aud de Buddha, fara sa inteleg ce inseamna a medita, fara sa cunosc termenul, totusi, eu meditam... si ma intrebam daca ceilalti copii fac vreodata asta... am constatat ca nu... erau prea ocupati sa-si imite parintii, sa se joace "de-a mama si de-a tata". Obisnuiam sa inchid ochii si sa ma intreb daca universul, asa cum il percepeam atunci, cu toate stelele, planetele si galaxiile, ar continua sa existe daca eu nu as mai exista. Si aveam strafulgerari ale unui vid mental, care ma facea sa ma simt una cu universul... revelatia era ca universul continua sa existe, iar eu odata cu el, pierduta insa in acea imensitate. Acum cand stau sa ma gandesc, imi dau seama ca nu era rau pentru varsta mea.. pe de o parte. Pe de alta parte, am invatat ca ceilalti privesc cu indoiala, la tot ceea ce le este strain si nu inteleg. Pentru ca a gandi pentru tine intr-o lume in care esti invatat de mic ca e bine ca altii sa gandeasca in locul tau, ca e bine sa iti fie frica si e rau sa ai curaj, inseamna a risca sa fii catalogat drept nebun, sau cel putin ciudat. Si atunci am incercat pentru o vreme sa uit ca sunt una cu universul si sa ii imit si eu pe ceilalti, sa imi doresc sa fiu mare, sa am o viata "ca mama si ca tata". A fost perioada in care m-am umplut cu cele mai multe dogme si prejudecati si aceasta pentru ca le luam ca atare, fara dogme si prejudecati... eram pura, necontaminata de binele sau raul lumescului, dar ma umpleam de idei in speranta ca ma

voi regasi pe mine. Pornisem insa intr-o calatorie in afara mea. Am invatat cu aceasta ocazie ce inseamna adormirea spiritului, a Vietii cu care ne nastem. Inseamna o pierdere de sine. Dar adormirea aceasta n-a durat mult, pentru ca de fiecare data cand luam contact cu lucruri care meritau a fi descoperite, regasirea de sine se producea cu o si mai mare bucurie, iar eu nu-mi mai refuzam aceste experiente si nu mai tineam cont de prejudecatile altora in alegerile pe care le faceam. Analizam in acelasi timp totul, fiecare actiune, gand, fiecare senzatie cu o atitudine echidistanta, evitam interpretarile duale bun-rau, placutneplacut. In acelasi timp alegeam sa confrunt prejudecatile oamenilor si sa nu ma supar atunci cand acestia pareau contrariati sau speriati de ceea ce nu intelegeau. Si de cate ori intalneam oameni care cautau ca si mine sensul acelei existente adormite de pe Pamant, ma regaseam din nou si o luam de la capat. Pana cand am invatat ca oamenii nu sunt neaparat fortati de imprejurari, ci poate ca aleg sa fie adormiti, sa uite ca s-au nascut intrun sistem imperfect, sa caute perfectiunea in afara si nu in ei. Poate ca aleg sa fie in suferinta, aleg sa fie dezamagiti, frustrati, nefericiti, de dragul regasirii a ceea ce este perfect, adica de dragul regasirii de Sine. Pentru mine totul era ca un joc in care "Dumnezeu", asa cum era prezentat in biserica, era un termen prea mic, prea necuprinzator pentru complexitatea pe care o percepeam uneori. Existau asadar paternuri, tipare, care se cereau a fi descoperaite, iar setea mea de cunoastere parea nesfarsita... am incercat sa gasesc raspunsuri (tipare) in locuri si moduri nebanuite, sa practic si sa cunosc cat mai mult din scrieri indiene, egiptene, shamanice sau ale diferitelor scoli filosofice orientale, dar si occidentale. Si practica mea se imbina cu evenimente de viata care ma faceau sa imi confirm inca si inca odata ca suntem mai mut decat invatasem la scoala, la orele de biologie, psihologie sau relige. Spre exemplu, controlul energiei sexuale, practica veche, existenta inca de la azteci, egipteni si babilonieni, care s-a pastrat in evangheliile gnostice, la yoghini, budhisti sau la popoarele nordice, a fost o experienta care, pe mine, adolescenta neexperimentata, dar insetata de cunoastere, m-a pus in legatura cu imagini arhetipale ale inconstientului colectiv, facanduma sa trec prin experiente care nu pareau ale mele, experiente pozitive si negative deopotriva, ce apartineau atat sferei constientului, cat si inconstientului sau oniricului, facandu-ma sa imi explorez inconstientul personal in contextul inconstientlui colectiv. Am reusit sa integrez aceste experiente cu ajutorul lecturilor legate de Jung, Freud, Grof, Corbett, etc. Si precizez asta pentru ca din nefericire, cunosc cazuri in care evenimente de acest gen au luat o turnura mai putin fericita. O cunostinta de-a mea a fost impiedicata sa isi consume criza sau urgenta spirituala, asa cum e ea numita in termeni transpersonali, din cauza lipsei de intelegere nu doar a familiei, ci si a sistemului psihiatric, care a "tratato" cu injectii si pastile, transformand totul intr-un "cosmar"- si am folosit aici exprimarea originala a personei. Asa a fost perceput ceea ce a urmat acelei experiente minunate pe care a avut-o. Cam atat se pricepea psihiatria "moderna" sa faca. Pentru ca o astfel de experienta ar trebui sa fie obisnuita, normala, si integrata ca atare in viata cuiva, si nu patologica, stigmatizanta si tratata in mod primitiv si brutal pentru organism. Dar, cum bine stim, starile de constiinta modificata au fost considerate multa vreme ca fiind patologice, iar pe meleagurile noastre nu e sigur ca acele vremuri au trecut. Am exersat tehnici de control al durerii si de eliberare emotionala, am practicat ceea ce se cunoaste a fi chirurgie cu lumina, ceea ce m-a ajutat sa scap de cateva disfunctii fizice, atunci cand nu am avut incredere in medicina clasica sau cand aceasta a parut ca nu

functioneaza, dar cel mai mult mi-a folosit tot ceea ce am invatat in urma programarii mentale din copilarie, si anume: continua sa gasesti lucruri bune acolo unde in mod obisnuit ai impresia ca acestea nu au cum sa existe. Cu toate astea, nu am cazut in capcana gandirii pozitive, realizand in permanenta ca exista lucruri pe care le putem schimba, si lucruri pe care le putem doar accepta sau ameliora. Si intr-o zi m-am hotarat ca aceasta ar trebui sa fie profesia mea, sa ii invat pe altii, sa ii ajut in deciziile lor de a fi ei insisi, asa cum pe mine ma ajutasera atatia altii in deciziile mele si in regasirea de sine. De data aceasta nu m-am mai lasat insa nici surprinsa, nici schimbata de sistemul perimat al facultatii prin care am ales sa trec cu scopul de a nu-i goni pe cei sceptici si neincrezatori care ar fi putut vreodata beneficia de vreun sprijin din partea mea. Dincolo de descoperirea deloc surprinzatoare ca ceea ce se invata acolo nu te ajuta sa vindeci oamenii sau sa ii ajuti intradevar, ci doar poate sa capeti noi informatii teoretice sau sa iei contact cu mediul psihiatric (marturisesc ca acea perioada m-a ajutat, dar mai mult prin prisma a ceea ce cunosteam deja despre oameni si boli in general), in facultate am luat contact cu numarul mare de orientari psihoterapeutice si am constatat, cu surprindere de data aceasta (iata ca au fost si lucruri care m-au surprins) ca folosisem mare parte din tehnicile cuprinse in aceste terapii pe mine insami sau chiar pe altii (cunoscuti, prieteni), incepand chiar din adolescenta. Si tehnicile au functionat intotdeauna. Am descoperit ca psihoterapia era o reinventare a ceea ce anticii si oamenii din vechime cunosteau dintotdeuna, asa ca mi-am dat seama ca cei care urmau sa vina la mine pentru ajutor terapeutic trebuiau doar directionati catre ei insisi, catre ceea ce decoperisem in copilarie cand ma jucam de-a disparitia mea si a universului. Si de acolo, de la o simpla joaca, pana la a incepe sa inveti fericirea, nu mai e decat un singur pas, marunt pentru majoritatea... acela al alegerilor constiente, in care nu mai ai nevoie de nici un terapeut exterior, ci doar de acela ascuns in interiorul tau. Asa ca gaseste-l, si FII !! Sunt adesesa intrebata ce orientare terapeutica abordez. Raspunsul insa nu e si nu poate fi usor sau simplu. Pentru ca nu mi-ar ajunge, probabil, o viata ca sa trec prin toate formarile psihoterapeutice existente la ora actuala, pe de o parte. Pe de alta parte pentru ca incerc nu sa ma formez, ci, din contra, sa ies in permanenta din repetitia unor scheme care se formeaza nevoit prin practica neintrerupta a tehnicilor (cu mine insami sau cu altii). Incerc sa raman intuitiva si sa realizez cand e nevoie de o abordare activ-directiva sau de una non-directiva, holostica, etc, dar nu m-as opri vreodata la o singura abordare, pentru ca abordarea pe care o urmez este una extrem de flexibila, intuitiva si centrata pe ceea ce e nevoie aici si acum, intotdeauna. Imi place sa ma consider pe mine drept un spirit care a venit pe Pamant sa se descopere pe Sine impreuna cu Ceilalti, pentru a-mi pastra nealterat filtrul de cercetator. Ca rol, potrivit sistemului de conventii existent la ora actuala in lumea stiintifica, sunt psiholog clinician. Psihologia clinica isi inscrie printre dezideratele sale nu numai cunoasterea insului confruntat cu o boala(tulburare), ci si terapia necesara respectivei tulburari, alaturi de activitati de preventie si dezvoltare personala a insului considerat sanatos. Recunosc ca fiecare informatie noua m-a transformat si stiu mai ales prin prisma practicii de la cabinet si din spital, dar si din perspectiva rolului de pacient (rol de care, in formarea noastra, noi, psihoterapeutii, nu ne putem lipsi, fiind conditia inerenta dezvoltarii personale prin care fiecare terapeut trebuie sa treaca), stiu, asadar, ca experienta unei

relatii terapeutice nu poate fi inlocuita de nimic, asa cum nu poate fi inlocuita relatia cu un maestru spiritual printr-o simpla lecturare a unor carti de tehnici spirituale. Dar mai stiu din contactele si relatiile considerate a fi de natura spirituala, ca nu doar cel pe care tu il alegi sau il consideri maestru, te poate invata lucruri noi despre tine, ci si cel care te alege pe tine ca maestru, iti poate deveni la randul sau maestru si te poate invata lucruri noi si nebanuite pana atunci, chiar daca, nu-i asa, nimic nu e nou sub soare. Pentru aceasta insa, e nevoie de o atitudine umila, lipsita de orgoliul inerent ce vine odata cu diplomele sau titlurile acumulate, sau chiar odata cu informatiile care te pot impovara la un moment dat si care te pot face sa nu mai vezi copacii de padure, sa fii lipsit de viata, lipsit de intuitie si inteligenta proprie, sa fii mai mult un un imitator, sa crezi ca daca s-a invatat la scoala, sau un domn sau doamna cu diplome multe a spus asta, atunci e obligatoriu asa, fara sa mai apelezi la filtrul ratiunii proprii, pe care toti o posedam. Asadar ma bucur ca am reusit sa trec prin facultate fara sa imi alterez simtuirle si intuitia, si in acelasi timp am fost pusa in situatia de a-mi asuma si de a-mi prelucra umbra, adica partea negativa din mine. Am trecut prin tragedia lui Eu separat de Tu, de Ei, care ajung in viata noastra si ii vedem diferiti de noi pentru ca i-am facut captivi gandurilor noastre. Si stiu ca atat timp cat ii judecam pentru ceea ce sunt sau nu sunt, atat timp cat ne deranjeaza ceea ce ei experimenteaza, noi suntem de fapt cei care contribuie la ceea ce nu ne place din ei, pentru ca in egala masura, acel defect exista in noi. Pentru ca omul liber de interpretari stie, intelege de ce si cum a aparut acea manifestare in celalalt, si nu il judeca, ci isi intelege rolul si intelege rostul pentru care viata i-a adus impreuna la un moment dat. M-am bucurat extrem de tare cand am descoperit comunitatea care am simtit ca ma reprezenta cel mai bine pana atunci, asa ca am aderat cu mare entuziasm, devenind o membra a Asociatiei Romane de Psihologie Transpersonala, abordare psihologica despre care am scris intr-un articol separat. Transpersonalul este orientarea care mi-a permis sa imi explic atat din punct de vedere stiintific, cat si din punct de vedere spiritual foarte multe fenomene si in acelasi timp mi-a acordat sansa de a nu ma opri din a cerceta si a crede in ceea ce simt, adica in terapeutul/ divinul din mine. Asa ca "sfatul" meu va ficrede si tu in terapeutul/ divinul din tine!