Arta de a fi egoist

Orice om de pe lumea asta este intr-o oarecare masura egoist. Indiferent daca constientizam sau nu, acest lucru este absolut normal. Cu toate ca pare un pic imoral, egoismul ne este la un moment dat indicat si, in plus, este sansa spre o reusita sigura. Nu exista o regula cum ca barbatii ar fi mai egoisti decat femeile sau invers. Fiecare isi canalizeaza egoismul in functie de nevoile si dorintele lui. Arta de a fi egoist nu se preda la nici o scoala pentru ca nimeni nu e realmente interesat sa faca din alti oameni independenti, care reflecteaza la ei insisi. Caci, cine nu stie ce vrea sa realizeze in viata, este o victima care se preteaza perfect sa fie exploatata de altii. Si exact asta vor toti de la noi. In volumul "Arta de a fi egoist", Josef Kirschner te invata cum sa traiesti fericit, chiar daca altora nu le place. Pentru majoritatea oamenilor, nu este nimic mai important decat sa se adapteze lumii din jur. Viata lor pare a se implini numai in comunitate, gasind aici recunoasterea si siguranta la care aspira. Dar fiecare persoana in parte are un singur scop precis: sa isi vada interesul, sa scoata cat mai mult pentru ea din convietuirea cu ceilalti, cat mai multa fericire posibila, satisfactie si, nu in ultimul rand, dezvoltarea propriei personalitati. Din acest joc al convietuirii, fiecare vrea sa castige aproape totul pentru sine. Orice om cauta permanent siguranta si sprijin interior, dar numai putini il gasesc. Cauza este ca majoritatea oamenilor isi cauta aceasta siguranta in dependenta de altii si nu in ei insisi. E o chestiune psihologica. A ne gasi siguranta in noi inseamna, de fapt, a detine un concept dupa care sa verificam si sa evaluam toate influentele din timpul zilei, din viata noastra. Exista patru pasi spre a ne gasi drumul perfect spre noi si acestia se refera la: Recunoasterea a ceea ce ne dorim si sinceritatea fata de sine Daca impartim oamenii in fuctie de relatia cu dorintele lor, ii avem pe cei care stiu cu adevarat ce vor in viata si o fac, apoi pe cei care nu stiu si nici nu vor sa afle, prefera sa faca ce vor altii si nu reprezinta nici un fel de risc, iar in ultima faza, cei care stiu aparent foarte sigur ca isi doresc, dar in realitate habar nu au, ci pun mare pret pe dorinta de a le da altora impresia ca stiu ce vor. Trebuie sa recunoastem dorintele care vin numai din noi insine si se refera la noi. De exemplu, este o mare diferenta daca vrem sa slabim pentru ca atunci ne-am simti mai bine sau pentru ca am putea placea mai mult altora. Evaluarea propriilor abilitati Exista cel putin atatia oameni care nu stiu de ce sunt in stare cati nu stiu ce doresc. Aici avem patru grupe: cei care nu stiu ce isi doresc; cei care isi subapreciaza capacitatile; cei care se supraapreciaza peste limite si, la final, cei care se apreciaza singuri corect si dupa acest criteriu planifica tot ce vor sa faca in viata. Nu este de mirare ca atatia oameni se subaapreciaza si nu fac nimic pentru a-si dezvolta aptitudinile neglijate, ei gandesc probabil ca este mult mai comod sa se adapteze lumii inconjuratoare. Aducerea dorintei si capacitatii in acord cu realitatea Acest punct consta in a pune ceea de dorim si suntem apti sa facem in contextul realitatii. Numai asa se pot indeplini dorintele, daca luam in calcul si circumstantele fata de care trebuie sa le impunem. Daca pierdem rapoartele la realitate, ne vom prinde in lanturile unei dependente in care abia mai putem tine cont de aptitudini. De exemplu, multi cauta un job care sa le aduca suficienti bani si o siguranta aparenta, ca un substitut pentru munca pe care si-ar fi dorit sa o faca. Uneori pentru a obtine ceea ce vrei, trebuie sa mai si renunti> Este o trasatura tipica a timpului nostru ca oamenii sa creada ca ar putea avea mereu ceea ce isi doresc in viata fara a "scapa" cate ceva. In graba de a nu lasa nimic sa le scape, majoritatea uita ca nu exista absolut nimic in viata noastra pentru care sa nu avem de platit onorariul adecvat, iar acest pret se numeste renuntare. Ne gandim intotdeauna numai la ce ne-am dori si atat de putine ori la cele care ar trebui sa renuntam in schimb. Tocmai de aceea viata noastra e plina de dezamagiri. Vrem sanatate, dar nu vrem sa renuntam, de exemplu, la tutun si alcool, vrem o familie fericita insa o neglijam complet. A detine un concept dupa care sa filtram toate influentele, ca sa facem singurul lucru corect pentru fericirea noastra, inseamna a decide ce foloseste indeplinirii conceptului si a face lucrul respectiv fara

ezitare, dar si a decide ce NU foloseste, si oricat de atragator poate parea acel lucru pe moment, sa renuntam la el. Egoismul intre dragoste si prietenie Dragostea si prietenia fac parte, asemeni fidelitatii, sinceritatii, admiratiei, din intreg arsenalul de instrumente manipulatoare cu ajutorul carora trebuie sa fim facuti orbi in fata realitatii lucrurilor. Acestui scop ii servesc vorbe mari cum ar fi: "un prieten adevarat este intotdeuna prezent pentru tine la orice ora din zi si din noapte" sau "pentru o iubirea adevarata, nici un sacrificiu nu este prea mare. In realitate, doar sentimentele nu pot sustine o relatie. E nevoie de mult mai mult, de implicare, de lucruri palpabile, de dovezi. Si, mai mult decat atat, desi pare imoral, ambii parteneri trebuie sa traga foloase din relatia respectiva. Nu doar foloase materiale, chiar si sentimentale. Fara armonia serviciului si contraserviciului, nici dragostea, nici prietenia nu pot fi durabile. Acesta este criteriul dupa care trebuie sa le masuram. Conceptul de a te gandi mai intai la tine De fapt, este de prisos sa ii ceri cuiva sa se gandeasca mai intai la el. Oricum o face! Intr-un moment sau altul, intr-o situatie sau alta. Cu toate ca toti facem acest lucru, avem retineri sa ridicam ideea in sine la rang de concept dupa care sa traim. In acest fel, intram iar si iar in toate greutatile posibile. Facem un compromis intre dorintele noastre si realitate. Ideile despre omul amabil, fidel in orice situatie, onest, care trebuie sa fie agreabil oricui sunt adanc inradacinate in noi si ne fac sa cedam, desi este in detrimentul nostru. Ajungem intr-o dependenta de slabiciunile noastre, care sunt exploatate de altii. Trebuie sa construim dispozitive de protectie, care sa ne apere de riscul de a ne sacrifica dorintele si telurile in numele intereselor altora.