SCOALA POSTLICEALA ,,VASILE ALECSANDRI

-B O T O S A N I -

DOMENIUL : SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE FORMA DE INVATAMANT: ZI

PROIECT DE CERTIFICARE
ANTIBIOTICE ANTAMINOGLICOZIDICE

COORDONATOR

..
ABSOLVENT

- BOTOSANI2009

MOTTO:

PENTRU A TE NUMI OM CU ADEVRAT TREBUIE S AI UN SINGUR LUCRU, RESPECTUL FA DE VIA ROBERT HABERMANN

MOTIVAIE
Lupta mpotriva bolilor infecioase se apropie de sftit a fost un slogan care cost n prezent milioane de viei omeneti, aa cum reiese din raportul OMS (1996) prezentat de Dr. Hiroshi Nakajima (subiect reluat cu ocazia Zilei mondiale a sntii n anul 1997), avnd ca slogan, Bolile infecioase: alert mondial, ripost mondial Nicidecum "disprute "- cum att de nerealist i de prematur s-au exprimat unii necunosctori, bolile infecioase sunt nc, numai parial stpnite, astfel, n timp ce s-a reuit ca unele s fie controlate, multe altele continu s fie rspndite i s fie terapeutic nerezolvate, odat cu noi probleme, cum sunt infeciile cu germeni rezisteni la antibiotice i cele cu germeni cu patogenitate condiionat, care se ridic la orizont. Chiar vechile molime, n prezent narcuite, n cteva regiuni pe glob, amenin din cnd n cnd s erup de acolo, la orice scdere a vigilenei sau ateptnd "o viitoare eroare a omului ". Bolile infecioase persist, evoluiaz i prin potenialul lor de diseminare n lume, amenin (hepatitele virale, bolile transmise sexual ndeosebi infecia cu HIV/SIDA, malaria, tuberculoza, denga hemoragic) i se rspndesc att n ri srace, ct i n cele bogate. S-a extins rezistena germenilor la antibiotice i chimioterapice: dinamica apariiei rezistenei depete pe aceea a descoperirii.

CUPRINS: 1. BOLI INFECIOASE . 5 2. PRINCIPALELE BOLI INFECIOASE .. 6 3. INFECIE I REZISTEN . 7 4. FLORA MICROBIAN NORMAL A ORGANISMULUI 9 5. AGENII INFECIOI .. 10 6. INFECIA I FACTORII CARE O INFLUENEAZ 12 7. CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR . 19

8. AMINOGLICOZIDE .. 20 9. MEDICAMENTE AMINOGLICOZIDICE . 22 10. AMINOGLICOZIDELE - ACTUALIZARE SI REEVALUARE IN PRACTICA MEDICALA MODERNA .. 53 11. LOCUL AMINOGLICOZIDELOR N TERAPIA INFECIILOR BACTERIENE ALE COPILULUI .. 56

12. CONCLUZII 59 13. BIBLIOGRAFIE . 61

BOLILE INFECIOASE N PREZENT I N PERSPECTIV

Tyndal aprecia, n 1876, c-n domeniul bolilor epidemice - aceste cercetri "au eliberat medicina de empirism i au pus-o pe baze tiinifice reale " i au construit baza introducerii n spitale de ctre Lister, n 1864, a antisepsiei i asepsiei. Suita de cercetri bacteriologice, ncepute n 1873 de Koch, a deschis era izolrii agenilor patogeni a bolilor infecioase: bacilul crbunos ( Koch n 1876 ), cl. septicum ( Paster, 1877 ), gonococul ( Neisser 1879 ), bacilul tific ( Eberrth 1880 ), stafilococul ( Ogston 1882 ) colibacilul ( Escherich 1882 ), bacilul tuberculos ( Koch 1882 ), vibrionul holeric ( Koch 1883 ) etc. Procesul imens, realizat de atunci n identificarea agenilor etiologici ai bolilor infecioase i parazitare, nu s-a ncheiat nc pn n prezent, s-au identificat noi ageni etiologici cteva exemple: virusul febrei de lassa ( febra hemoragic cu caracter grav, n Africa de vest ), completnd familia arenoviridae; virusul febrei de ebola i virusul bolii marbung ( tuburnavirusuri ). Ageni patogeni ai unor febre hemoragice africane; grupul rotavirusuri, ageni ai gastro-enteritelor virale. n grupul enterovirusuri, s-a identificat n 1972 un nou serotip, enterovirusul tip 71, care, n 1975 a declanat n unele ri epidemii "poliolike" ( cu cazuri paralitice grave i forme meningiene ). Cercetrile au vizualizat i au completat datele privind virusul hepatitei de tip A, B, C, de asemeni, s-au completat cu noi achiziii marile grupe ale virusurilor respiratorii i ale arbovirusurilor. n domeniul bolilor bacteriene, s-a identificat un nou microorganism gramnegativ legionella pneumophila, agent al unei pneumonii severe ( pneumonia veteranilor ), de
5

asemenea s-au identificat noi serotipuri din genul Salmonella.

PRINCIPALELE BOLI INFECIOASE

Principalele boli infecioase care ridic probleme pe plan mondial sunt grupate n dou categorii: - boli carantinabile: - variol - febra galben - holer - pest - boli n supravegherea special O.M.S. - tifosul exantematic - febra recurent - malaria - poliomielit - grip Clasificarea bolilor infecioase care ridic probleme mai continu i cu altele: - viroze respiratorii - rujeola - arbovirozele ( encefalite, febre hemoragice, boli febrile ) - hepatita viral cu toate tipurile a,b,c - rabia - rickettsiozele - salmonelozele - tuberculoza - boli venerice

INFECIE I REZISTEN
De la nceputul existenei lui, organismul intr n contact cu variai factori din mediul nconjurator ( fizici, chimici i biologici ), care acioneaz asupra lui n diferite moduri, adesea cu rezultate nocive aceste influene se pot exercita nc din timpul existenei intrauterine a fiinei umane prin iradieri, prin substane chimice ( medicamente ), sau prin ageni biologici ( virusuri i bacterii ), care pot determina tulburri de organogenez i de dezvoltare a embrionului i a ftului ( malformaii congenitale ) sau chiar moartea i eliminarea acestuia. Deosebit de importante sunt raporturile, care se stabilesc dup natere ntre fiina uman i microorganismele din mediul nconjurator, astfel, cu cea mai mare parte din aceste microorganisme ( bacili tetanici, fungi ca histoplasma, care se gasesc n sol ), omul poate veni numai incidental n contact cu anumite microorganisme, ns, fiina uman ajunge n contact strns, stabilind cu acestea relaii de convieuire n mod normal, imediat dup natere se produce o invazie treptat a tegumentului i a majoritii mucoaselor cu variate microorganisme, care alctuiesc microflora normal a organismului respectiv. Exist astfel o microflor normal a cavitii bucale, a tubului digestiv, a cilor respiratorii a crei conservare n limitele unei comunitii constante ( biocenoza ), prezint importan pentru sntate. Cu o parte din microorganismele care-l populeaz, organismul uman stabilete relaii de simbioz n care convieuirea devine folositoare pentru ambii parteneri cu cea mai mare parte din microorganismele parazitare, care alctuiesc microflora normal. Relaiile sunt de comensualism ( germeni comensuali ), prin care acetia depind n mod nutriional de gazd, fr a-i crea prejudicii. Aceast convieuire, exprim ns un echilibru destul de instabil de fore i de interese, care poate fi uor de tulburat factorii variai. Unii innd de mediul extern, alii de organismul gazd. Pot modifica aceste relaii n aa fel nct unele din aceste microorganisme aparinnd florei normale pot deveni patogene pentru organismul gazd ( microorganisme condiionat patogene sau "oportuniste" ). Este suficient s intervin o scdere a rezistenei sau s apar pe tegument o soluie de continuitate, prin care s se deschid o poart de intrare spre esuturi sensibile, pentru c unele dintre aceste microorganisme s provoace aciuni nocive

locale sau generale. Cnd este vorba de microorganisme, care nu se pot dezvolta dect n organismul omului sau al unor animale i n dauna acestora, relaia este de parazitism. Microorganismele care ptrund n esuturile organismului-gazd, unde se multiplic i determin tulburari morfologice sau/i funcionale, sunt considerate microorganisme patogene. Numai un numr mic dintre organismele, care alctuiesc microflora normal, sunt constante i iremediabil patogene. Simpla prezen de microorganisme patogene pe suprafeele epiteliale ale organismului-gazd fr ca ele s se multiplice, nseamn numai situaia de contaminare i nu de infecie. Pentru a se realiza starea de infecie, este nevoie de ptrunderea i de multiplicarea microorganismelor patogene n esuturile organismului-gazd. Infecia poate fi urmat, ns nu n mod obligatoriu, de starea de boal. Numai cnd rezistena organismului fa de infecie este depait i survin tulburri funcionale i/sau leziuni anatomice apare starea de boal . Calitatea unui organism de a fi patogen depinde deci de mai muli factori. Agentul infecios, dei constituie cauza primar i indispensabil n declanarea infeciei, nu este capabil el singur s determine starea de boal pentru a se realiza o boal infecioas, este nevoie de o anumit predispoziie i calitai din partea organismului-gazd, la care se pot adauga i factori din partea mediului extern.

FLORA MICROBIAN NORMAL A ORGANISMULUI

Flora normal a tegumentului

- este supus unor variaii n funcie de contactul cu mediul nconjurtor i de apropierea de orificiile cavitilor mucoasei. Temporar tegumentul poate fi contaminat cu germeni coliformi, stafilococi patogeni rezisteni la antibiotice. Flora normal a mucoasei nazale - const n: stafilococi aurii i albi, streptococi, corinebacterii, pneumococi i variate bacterii gramnegative. Flora cavitaii bucale i a faringelui - este bogat n variai coci i bacili grampozitivi i gramnegativi, aerobi i anaerobi, fungi i uneori micoplasme. Flora normal a tractului digestiv - variaz dup segmente la nivelul esofagului se ntlnesc temporar germeni nghiii odat cu saliva sau cu alimentele, n timp ce n stomac, din cauza aciditii pronunate microbian este practic absent n condiii de ph-crescut se pot instala n stomac bacili i apoi coci grampozitivi. Intestinul subire, avnd, un mediu alcalin, permite existena unor variai coci i bacili grampozitivi i gramnegativi. Flora colonului const la sugar i copilul mic, din bacterii grampozitive, aerobe i anaerobe, care pot tri ntr-un mediu cu ph-acid. La copilul mare i la adult, colonul se populeaz treptat cu o populaie microbian "coliform", constnd din diferii bacili gramnegativi, anaerobi. Flora normal a vaginului - este dominant de lactobacili la care se adaug o flor mixt, compus n proporii variabile, din coci, clostridii, listerii i alte microorganisme. Predominanta lactobacililor menine un ph acid vaginal.

AGENII INFECIOI
Agenii cauzali ai bolilor infecioase ( microorganisme patogene ) sunt foarte numeroi, fiind astzi n cea mai mare parte bine studiai i cunoscui. n cele ce urmeaz microorganismele patogene pentru om n ordinea crescnd a complexitii organizrii lor sunt grupate astfel:
9

- virusuri - chlamidii - micoplasme - rickettsii - bacterii - fungi - protozoare

Virusuri Virusuri grupa important de ageni infecioi pentru om i animale, plante i chiar pentru bacterii sunt cele mai mici structuri biologice, care conin codificate ntr-un volum extrem de mic toate informaiile necesare pentru reproducere. Chlamidii Chlamidii- genul chlamydia ( familia chlamydiacee, ordinulii chlamydiales ) cuprinde o serie de microorganisme odinioar, denumite virusuri mari. Din cauza parazitismului lor strict intracelular. Micoplasme Micplasmele constituie un grup particular de microorganisme, care prin raspndirea lor, mare n natur, par s dein un rol patogen important pentru om. Rickettsii Rickettsii ocup prin caracterele lor, o poziie intermediar ntre virusuri i bacterii. Ele sunt microorganisme pleomorfe ( bacilar, sferoidale sau n form de halter ) cu structura apropiat de a bacteriilor ( perete bacterian, enzime cu rol n metabolismul lor ). Bacterii Bacteriile sunt organisme unicelulare alctuind regnul procaryote. n clasificarea lor, aa cum apare, ele sunt ornduite n mai multe pri, ordine, familii, genuri i specii.

10

Fungi patogeni n natur exist cteva mii de fungi ( ciuperci micete ), ns numai aproximativ 50 de specii dintre acestea sunt patogene sau condiionat patogene, pentru om, cuprinse n grupul denumit "fungi imperfeci " ( produc numai spori asexuati ). Dintre acetia se numar: genul candida, histoplasma capsulatum, cryptococus neoformans, coccidioides immitis, actinomyces israeli, genul nocardia, genul aspergilus. Protozoarele Sunt organisme unicelulare cu o structur celular complex. Un mare numr de protozoare sunt responsabile de boli umane. Metazoare O serie de organisme pluricelulare ( n general viermi ), ca trichinella spiralis ( agent al trichinelozei ), schistosoma ( agent al schistosomiazei ), ancylostoma duodenalis i necator americanus ( ageni ai anchilostomiazei ), paragonimus westermani ( agent al paragonimiazei ), strongyloides ( agent al strongiloidozei ) sunt responsabile de boli extrem de rspndite pe plan mondial ( boli parazitare ).

INFECIA I FACTORII CARE O INFLUENEAZ

DEFINIIA INFECIEI: n sens larg, infecia se concepe ca o interaciune ntre un microorganism parazit i organismul gazd, sub influena factorilor dintr-un mediu comun ambilor. n mod corect prin infecie se inelege ptrunderea unor astfel de microorganisme n organismul gazd, urmat de multiplicarea lor n esuturile acestuia.
11

Simpla prezen i proliferarea pe o mucoas a unui germen, fr o reacie evident din partea organismului-gazd, este denumit colonizare, exprimnd microflora uzual a mucoaselor sau a tegumentului. Dac interaciunea dintre parazit i gazd este urmat de leziuni manifestate i de reacii din partea gazdei, rezult starea de boal ( clinic sau subclinic ) infecia nu este urmat obligatoriu de starea de boal i nici, dac aceasta apare, de un acelai tip de boal la toate persoanele infectate cu acelai tip de agent patogen. Rezultatele infeciei cuprind o ntreag gam de manifestri, n funcie de o complexitate de factori: agentul infecios, cauza primar i indispensabil n declanarea infeciei, care acioneaz prin nsuirile lui agresive ( infeciozitate, invazie, toxigenez, patogenitate, virulent ) precum i prin inoclul de germeni. organismul- gazd, cu posibilitaile lui de rezisten ( mijloace de aprare nespecifice, genetice precum i cu "reactivitatea" lui particular. mediul extern- ( factori geografici, climatici, sociali i economici )

n funcie de aceti factori - dup cum, de exemplu, vor domina mai multe capaciti agresive ale agentului infecios sau dimpotriv, mijloacele de aprare a organismului - gazd -vor rezulta manifestri variate, mergnd de la boala infecioas cea mai grav ( mortal ), pn la formele cele mai uoare ( infecie inaparent ). REZULTATELE INFECIEI n funcie de factorii menionai, consecinele infeciei sunt multiple, cuprinznd un spectru variat de manifestri intraclinice i clinice. manifestri subclinice ( latente ) ale infeciei i care cuprind mai multe forme: infecia inaparent, infecia latent, boala subclinic, boala viral cu evoluie lent, stare de purttor cronic de germeni. manifestrile clinice, dup amploarea procesului, infecios, sunt: boala infecioas regional i boala infecioas general sau sistemic (clinic sau septicemic)

12

Dup aspectul evolutiv pot fi: boli infecioase acute boli infecioase cronice

INFECIA INAPARENT Infecia inaparent se desfaoar asimptomatic; ea poate fi declarat numai prin mijloace de laborator, care pun n eviden agentul patogen i modificrile imunologice ( ntre care i instalarea imunitii specifice ), care nu existau nainte de infecia inaparent. Spre deosebire de infecia latent, infecia inaparent are o evoluie acut i clinic, urmat de imunitate. Lipsa manifestrii de boal, cu tulburri funcionale umorale sau organice, se datorete fie unor slabe canlitaii patogenice, ale agentului infecios, fie unei rezistene crescute din partea organismului - gazd. Infeciile inaparente sunt pentru unele entiti infecioase foarte frecvente. n cazul infeciei poliomielitice, proporia de forme inaparente, fa de cele clinice, este de 100-200: 1 ex.de infecie inaparent: infecia difteric, rubeol, n unele rickettsioze.

BOALA SUBCLINIC Boala subclinic decurge fr expresie clinic, dar se deosebete de infecia inaparent, prin faptul c n aceast form apar tulburri funcionale i leziuni organice, lipsite ns de o expresie clinic evident. Noiunea de boal subclinic, include i posibilitatea apariiei unor complicaii i a cronicizrii infeciei, care rmn necunoscute mult timp n lipsa unei expresii clinice.

INFECIA LATENT n infecia latent, agenii patogeni ( virusuri, bacterii, protozoare ) persist timp ndelungat n stare vie n esuturile organismului - gazd ( ani de zile sau toat viaa ), fr a se putea detecta, prin mijloace clinice prezena lor, este deci o infecie asimptomatic ( "mascata" ) care ns se poate activa i deveni o infecie evident clinic, dup un timp variabil, prin aciunea

13

unor factori favorizani. Exist o mare diversitate de infecii latente: infecie latent fr multiplicare microbian; infecii latente durabile, cu recidive ulterioare posibile ( tuberculoza i bruceloza ) infecii latente virale cu tolerana imunologic infecii latente virale fr tolerana imunologic cu durat lung ( luni, ani sau toat viaa ) unele infecii latente virale pot produce transformri celulare i pot determina tumori ( virusuri oncogene )

INFECIA LOCAL n acest caz, agenii patogeni rmn cantonai i se multiplic la poarta de intrare i n interiorul acesteia ( furunculul stafilococic, uretrita gonococic, pustula maligna, rinita viral ) procesul infecios local nu are incubaie bine determinat, timpul de incubaie fiind n general scurt. Debutul formelor morbide este n funcie de numrul germenilor infectai, de viteza lor de inmulire i de rezistena organismului. Evoluia infeciei locale este variata: vindecare, cronicizare, propagare regional sau transformare ntr-o infecie general septicemic.

INFECIA DE FOCAR O form particular a infeciei locale este infecia de focar, care evolueaz n mod cronic, cu simptome locale minime sau total absente, n contrast cu tulburrile evidente produse la distan subfebrilitate cu evoluie interminent, afectarea strii generale, mialgii, artralgii, purpura. Aceste somptome sunt manifesteri toxico-septice, care evolueaz pe un teren sensibilizat la infecie i care nu cedeaz dect dup suprimarea prin extirpare chirurgical sau prin sterilizare a infeciei de focar ( otita, mastoidita, sinuzita, amigdalita, colecistita, prostatita ). ele pot fi locul de pornire a unor septicemii.

14

INFECIA REGIONAL Aceast form a infeciei cuprinde un teritoriu mai ntins, de obicei, teritoriul aferent porii de intrare a agentului infecios, prin afectarea vaselor limfatice i a ganglionilor limfatici regionali. Acest aspect al infeciei apare n unele infecii determinate de piogeni, cu process infecios local, limfangita i adenita tributar. BOALA INFECIOAS GENERAL ( SISTEMATIC ) n aceaste forme de boal infecioas, germenii patogeni se disemineaz pe cale circulatorie n variate esuturi i organe, la distan de poarta de intrare sau de focarul infecios primar. Cuprinde dou forme : -boala infecioas clinic - septicemic INFECIA CRONIC O modalitate a bolilor infecioase este infecia cu evoluie cronic, n care agentul patogen persist i acioneaz vreme ndelungat n esuturile organismului - gazda ( dizenteria bacterian cronic, nefrita, menterita, hepatita viral cronic ) unele boli cauzate de protozoare ca toxoplasmoza, malaria. Inflamaia Este o reacie complex de aprare local a esuturilor n zona unde au ptruns agenii infecioi. Efecte patogene Efectele toxinelor microbiene sunt frecvente n cursul bolilor infecioase, adesea pe primul plan i intense, chiar catastrofice, constnd din tulburri funcionale i leziuni organice.

Toxine bacteriene Aceste toxine sunt cele mai importante i pot fi imparite dup importana lor: 1.toxine puternice - care sunt singure responsabile de simptomatologia bolii respective

15

astfel: - exotoxina produs de cl.tetani i de cl.botulinum. Exotoxinele creaz "starea de toxemie "avnd un tropism marcat pentru anumite celule, asupra crora acioneaz provocnd alterri pn la gradul de ireversibilitate. toxina botuluinic este o neurotoxin, care acioneaz pe sistemul nervos periferic. toxina tetanic este o neurotoxin care acioneaz central, blocnd inhibiia sinspselor n s.n.c. toxina difteric acioneaz impiedicnd sinteza proteinelor la nivelul unor celule susceptibile. 2. alte toxine care sunt de o importan semnificativ ns fr s fie singure responsabile bolii: toxina eritrogenic i alfa toxina.

3. toxine puse in evidena n vitro, a cror efect este ns insuficient cunoscut. 4. enterotoxina holerica este o exoenterotoxina, capabil de a stimula puternic secreia de lichid i electrolii n peretele intestinal.

Efecte patogene Acest mecanism patogenic este realizat de germeni neproducatori, sau puini productori de toxine, ndeosebi de virusuri, prin sustragerea, din celule pe care le paraziteaz, a substanelor necesare metabolismului celular i, n final epuizarea i distrugerea acestor celule. Fenomene generale Metabolismul - n cursul bolilor infecioase este crescut prin predominanta catabolismului, cu pierderi de azot i minerale. Febra - este o manifestare comun i caracteristic bolii infecioase, fr a fi o manifestare obligatorie i nici patogonomic. Fiziologic se definete ca o stare n care nivelul de reglare al centrului reglator i al temperaturii este mai sus situat dect la sntoi. Manifestrile cutanate
16

Apariia modificrilor cutanate se datorete fie unei inoculri directe fie unei diseminri hematogene, limfogene sau prin rspandire pe piele a microorganismelor patogene. Fenomene mecanice n cursul unor boli infecioase, pot aprea fenomene mecanice, cu rol important patogenic. Astfel de situaii survin, de exemplu, prin ruperea capilarelor i apariia de hemoragii intracutanate n mucoase sau n diferite organe n cursul tifosului exantematic sau n febra tifoid, prin hemoragii i perforaii intestinale sau prin leziuni distructive intestinale n dizenteria bacterian i amibiaza. Fenomene alergice Noiunea de alergie reprezint o reactivitate modificat a organismului fa de substane specifice, denumite alergene, fa de care organismul rspunde prin reacii alergice. Reaciile alergice pot fi: - reacii de tip imediat, cum este socul anafilactic, unele alergii la antibiotice. - reacii de tip ntarziat ( sau celular ) cum este alergia la tuberculin, brucelin, la hitoplasmin, la parazii pluricelulari. Introducerea substanelor antimicrobiene n terapeutica bolilor infecioase a constituit un eveniment remarcabil, care a influenat profund lupta mpotriva infeciilor i a adus beneficii considerabile pentru sntatea omenirii.

17

CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR

Antibioticele sunt substane antimicrobiene produse de diferite microorganisme ( bacterii, ciuperci, actinomicete ) pentru om agenii biologici patogeni sunt microorganisme i metazoare ( viermi parazii ) Antibioticele se clasific: a) beta-lactamine ( peniciline cefalosporine, cefamicine, peneme, penicilinat sulfone, monobactame ) b) alte antibiotice cu spectru de tip penicilinic: - macrolide ( eritromicina, triacetiloleandomicina, spiramicina ) - lincomicine ( lincomicina i clindamicina ) c) aminoglicozide ( streptomicina, neomicina, kanamicina, gentamicina tobramicina, paromomicina ) d) antibiotice cu spectru larg ( tetracicline i cloramfenicol ) e) grupul rifampicinei f) antibiotice polipeptidice ( polimixina b i colistina ) g) antibiotice cu structuri diverse ( novobiocina, acid fusidic, vancomicina, ristocetina, fosfomicina, puromicina )

18

AMINOGLICOZIDE
( AMINOZIDE ) Baze farmacocinetice Absorbie digestiv redus, cu ineficacitate sistemic. Nu sunt distruse de sucurile digestive, eliminandu-se integral prin scaun, dup administrare oral. Absorbie bun dup injectare i.m. difuziune bun n esuturi, mai puin n l.c.r.concentraii mari n parenchimul renal, ceva mai puin ptr. tobramicina. Eliminare renal peste 90% n forma activ.

Baze farmacodinamice Aciunea bacteriostatic i bactericid asupra unor germeni grampozitivi i gramnegativi, activi asupra enteribacteriaceelor (e.coli; klebsiella, enterobacter, serratia, proteus, citrobacter ) ali bacili grampozitivi ( pseudomonas ), coci grampozitivi ( stafilococi ). Este important s se tie c unele microorganisme sunt n mod obinuit rezistente la aminoglicozide, cum ar fi germeni anaerobi din speciile bacterioides i fusobacterium, i n mod neprinztor streptococii i pneumococii care sunt n general sensibili la majoritatea antibioticelor. Spectrul de activitate real, ntalnit n practic, este dependent pentru fiecare antibiotic aminoglicozidic, de rezisten dobndit a germenilor.

Baze farmacotoxicologice Oto-i nefrotoxicitate. Riscul de nefrotoxicitate este minim n tratament de scurt durat, cu doze medii, la subiecii cu funcia renal normal. Riscul crete n cazuri cu funcie normal diminuat, chiar dac aceast diminuare este trectoare ( ex: varstnici insufficient

19

hidratai, bolnavi acui cu tulburri hemodinamice ). Risc mai mare prin asociere cu cefalosporine i saluretice. Fenomenele nefrotoxice ale aminozidelor sunt reversibile dup ntreruperea administrrii. Ototoxicitate vestibular ( ameeli ) i cohleara ( diminuarea acuitii auditive ). naintea apariiei semnelor clinice apar tulburri pe electronistogmograma i audiograma. Fenomenele pot aprea i dup oprirea administrrii aminozidelor. Riscul de ototoxicitate ar fi mai mare la persoane care repet un tratament cu aminozide, chiar dac acesta a fost fcut la distan. Tulburrile infraclinice sunt reversibile, cele cu manifestri clinice evideniate sunt adesea definitive. Gentamicina i tobramicina afecteaz preponderent labirintul, kanamicina cohleea. Aminozidele au aciune curarizanta.

Farmacoterapie
Utilizarea aminoglicozidelor este recomandat numai n cazuri strict indicate, care nu beneficiaz de alte antibiotice.

Farmacoepidemiologie
Aminozidele nu se vor prescrie n strile infecioase obinuite. Se contraindic administrarea i.v i asocierea cu alte medicamente nefrotoxice, cu diuretice i cu cefalosporine.

20

MEDICAMENTE AMINOGLICOZIDICE
STREPTOMICINA Streptomycinum ( dci ), streptomycina Proprietai fizico-chimice : - antibiotic produs de actinomicetul streptomyces griseus. Din punct de vedere chimic streptomicina este un trizaharid, format din streptidina, streptoza i n-metilglucozamida. Ultimele dou componente formeaz streptobiozamina. Streptidina este un mezoinezitol pe care sunt grefate dou tipuri de guanidin. Unitatea internaional de streptomicin este cantitatea de substan care inhib creterea unei tulpini standard de echerichia coli ntr-un ml de mediu i este egal cu 1microgram. ntr-un gram de streptomicin intr un milion de uniti. n terapeutic se folosete sulfatul de streptomicin; care are o activitate microbiologic de cel puin 720 u.i/ mg Produsul farmaceutic este: streptomicina sulfat

STREPTOMICINA SULFAT Streptomicinum Productor: antibiotice-iai Prezentare farmaceutic: - flacoane coninnd streptomicina sulfat 1g, sub form de pulbere pentru prepararea de soluie injectabil. Aciune terapeutic: antibiotic bacteriostatic fa de m.tuberculos Pasteurella tularensis i pestis. brucella; rezistena se instaleaz de este prelungit. indicaii: tuberculoza (n asociere cu alte antituberculoase pentru a evita dezvoltarea rezistenei )
21

i o serie de bacterii regula, dac tratamentul

grampozitive i gramnegative: streptococus viridans, enterococi ( sinergic cu penicilina ).

septicemia i endocardite cu streptococ viridans sau enterococ ( n asociaie cu tetraciclin ), pesta. n tuberculoz, 1-2 g / zi ( fractionat la 4-12 ore ) n alte infecii; copii: 20-30mg / kg corp.

mod de administrare: adulti: i.m. de 2ori /saptaman ( la nevoie 1g zil.)

reacii adverse: aciune toxic asupra nervului vestibular, cu cefalee, grea, vom, vertij, ataxie, mai puin asupra nervului cohlear, cu tinitus i surditate ( tulburrile de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele mari, tratamentul ndelungat vrsta naintat, insuficiena renal i injectarea intrarahidian a antibioticului ); Dozele mari sunt hepatotoxice i nefrotoxice; ocazional parestezie perioral, cefalee, oboseal, rareori scotoame, fenomene nevritice, erupii alergice, febra adenopaii, foarte rar dermatita exfoliativ, oc anafilactic, neutropenic, trombocitopenie, anemie aplastica. Injectat n cantiti mari n pleura sau n peritoneu poate paraliza musculatura striata ( mai ales n condiii de insuficiena renal, stri hipotoxice, i n asociaie cu miorelaxant, curarizante sau determinarea glucozei urinare i medie supurat, anestezice generale ). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare i fenomene de mielita ( nu este recomandabila ). Poate interfera urobilinogenului contraindicaii: boli de urechi, n special, otita hepatic, renal ( n condiii de anurie, doza

tulburari labirintice, miastenie grav, alergie la streptomicin; prudena la dozare n insuficiena recomandat, la adult este de 0,5 g o dat la 4-6 pruden mare sau se evit asocierea cu zile ). n insuficiena circulatorie la btrni;

cefalosporine ( nefrotoxicitate ), furosemid i acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice ( otoi nefrotoxicitate ) eter, halotan, metoxifluran, curarizante, ( paralizie respiratorie ).

KANAMICINA Sinonime: kanamicinum ( dci ), kanamicina sulfat, kantrex, kanamitrex, resistomicin, kanasyn. Antibiotic din culturile de streptomyces kanamiceticus. Sulfatul de kanamicin are o activitate microbiologic de cel puin 750 yg /mg. Produsul farmaceutic: kanamicina. flacoane. kanamicinum
22

Producator: europharm. Forma de prezentare: flacoane cu pulbere alb, steril pentru soluii injectabile. Compoziie: fiecare flacon conine kanamicin sulfat echivalent cu 1g kanamicin baz. Aciune terapeutic: este un antibiotic bactericid din grupa aminoglicozidelor, sub grupa dezoxistreptaminelor substituite n 1 si 3. Spectrul su de activitate este urmatorul: specii sensibile: e.coli, klebsiella, enterobacter, serratia proteus, indol pozitiv i negativ, salmonella shigella, acinetobacter, staphylococcus spp. mycrobacterium tuberculusis. Spectrul de aciune inglobeaz ansamblul florei microbiene, intestinale. Este puin activ pe streptococi i pneumococi. Specii rezistente: pseudomonas meningococus, treponema polidum, germeni anaerobi. Farmacocinetica: absorbie: nu este absorbit prin mucoasa absoarbe rapid i digestiv. Dup adm. i.m se

complet. Se distribuie n majoritatea esuturilor.

n parenchimul renal se distribuie inconcentraii superioare celor plasmatoce. Concentraii active n secreiile bronice, n esutul osos, n articulaii, n pericard, n pleur, n peritoneu. Favorizeaz placenta i produce efecte toxice la ft. Dup injectare i.m. a 500 mg, nivelul sanguin este de 20 yg la o or; dupa injectarea i.m.a 1g nivelul sanguin este de 30 yg la o or; Nivelele tisulare sunt inferioare celor serice. La pacienii cu funcii renale normale timpul de Legarea de proteinele plasmatice este slab. Indicaii: majore. Contraindicaii: alergie la antibiotice din familia aminoglicozidelor, miastenie, sarcin, alaptare, hipoacuzie, insuficien renal, insuficien cardiac grav. Reacii adverse: insuficiena renal, tratamentele prelungite favorizeaz nefrotoxicitatea ( mai ales n asociere cu alte nefrotoxice sau cu diuretice ca: furosemid sau acid etacrinic ). La doze mari administrate timp ndelungat apare ototoxicitatea, manifestat prin tulburri de echilibru ( reversibile ), hipoacuzie i surditate ( irevarsibile ). Mai pot aprea reacii alergice minore. Infecii renale, urologice, i genitale; septicemii i endocardite; infecii respiratorii; infecii cutanate ( mai ales cu stafilococi ), tuberculoza cu bk rezistent la antituberculoasele injumatire este de 2 ore i jumtate.

23

Mod de administrare: se administreaz numai la recomandarea medicului i sub supraveghere medical. Posologia la pacienii cu funcie renal normal este: adm. i.m. profund; aduli 15mg / kg corp / zi n dou prize a cte 7,5 mg / kg la 12 ore. la 12 ore. Sugari: 15mg kg / zi n dou prize a cte 7,5mg / kg

Adm. i.v n perfuzii lente ( 30-60 minute ) 0,5-1g n 150ml soluie izotonic de glucoz sau ser fiziologic. La pacienii cu insuficien renal trebuie adaptat i supravegheat funcia renal n mod regulat prin dozarea creatinei serice sau clearanceului creatinei. Precauii: la pacienii cu insuficien renal se administreaz doar dac este strict necesar i sub supravagherea medicului. La persoanele n vrst nu se administreaz tratamente prelungite nu se recomand n infecii uoare sau infecii cu germeni sensibili i la alte antibiotice. La pacienii cu tulburri vestibulare i cohleare. Ca antituberculos se folosete numai dup confirmarea bacteriologic a tuberculozei i trebuie s urmeze schema general de tratament a tuberculozei; n acest caz pentru a fi eficace se asociaz unul sau mai multe antituberculostatice. Conservare: se pastreaz ferit de caldur, lumin i umiditate. KANAMICINA SULFAT H, UNGUENT OFTALMIC determinarea

Kanamicinum Producaror: ANTIBIOTICE SA Compoziie: -Sulfat de kanamicin -hidrocortizon alcool -lanolina anhidr -vaselina alb -ulei de parafin Aciune terapeutic: kanamicina, antibiotic din grupa aminoglicozidelor are un larg spectru de

24

aciune. Hidrocortizonul este un glucocorticoid cu aciune antiinflamatoare i antialergic. Prin asocierea kanamicinei cu hidrocortizon este nlaturat pericolul mascrii unei eventuale infecii microbiene, dup cum se ntampl n cazul alcool acioneaz strict local; fr efecte sistemice. n aplicarea local la nivelul ochiului, hidrocortizonul determin dispariia rapid a durerii i a fotofobiei, mai ales la leziunile corneene. Substana nlatur i alte aspecte ale procesului inflamator ca hiperemia, infiltraia celular. Vascularizaia corneei proliferare fibroblastic. Indicaii: procese inflamatorii acute ale polului ocular anterior ( n cele cronice, unguentul este mai puin eficace ) blefarite ulceroase, conjunctivite alergice, kerato-conjunctivite flictenulare, keratite superficiale nespecifice, keratite traumatice, sclero-keratite, episclerite. Contraindicaii: unguentul este contrindicat n afeciuni tuberculoase i fungice, ale ochiului, de asemenea n supuraiile acute acestuia. Alte c.i. anumite infecii virotice ( herpes corneean, leziuni provocate de vaccina sau varicel ) ulcere corneene simple sau supurate, glaucom, antecedente de hipersensibilitate la una din componentele unguentului. Mod de administrare: la nceputul tratementului, n formele severe ale inflamaiilor oculare, se introduce n sacul conjunctival cu ajutorul spatulei, o cantitate mic de unguent, repetnd procedura la o or n timpul zilei i la dou ore noaptea. De ndat ce aciunea fenomenelor inflamatorii se atenueaz, se poate trece la 3-4 aplicatii / zi ( eventual sub pansament care se menine timp de 30 de minute ). Efecte secundare: dei tolerana unguentului este n general bun pot aprea fenomene iritative sau de sensibilizare, necesitnd ntreruperea tratamentului. n cazul utilizrii prelungite se poate nregistra ( rar ) formarea unei cataracte intraoculare n unele cazuri. Prezentare: tuburi de 6g. Condiii de conservare: la adpost de caldur i umiditate. GENTAMICIN "BIOCHEMIE" Producator: Biochemie
25

unguentelor oftalmice care conin numai

hidrocortizon. n componena unguentului oftalmic, att kanamicina ct i hidrocortizonul

subcapsulare posterioare sau creterea presiunii

Compozitie: Gentamicin "Biochemie" 40 mg: 1 fiola de 1 ml contine: Sulfat de gentamicina: 40,0 mg, Metil parahidroxibenzoat: 1,8 mg, Propil parahidroxibenzoat in solutie apoasa stabilizata: 0,2 mg. Gentamicin "Biochemie" 80 mg: 1 fiola de 2 ml contine: Sulfat de gentamicina: 80,0 mg, Metil parahidroxibenzoat: 3,6 mg, Propil parahidroxibenzoat in solutie apoasa stabilizata: 0,4 mg.Proprietati si actiuni: Gentamicina este un antibiotic cu spectru larg, din familia aminoglicozidelor. Ea are o actiune bactericida, interferand sinteza proteinelor bacteriene. Spectrul sau antimicrobian cuprinde germeni grampozitivi si gramnegativi, incluzand asa-numitii "germeni problema", care sunt rezistenti la alte antibiotice. In general, sunt foarte sensibili la gentamicina urmatorii germeni: E. coli, Proteus, Shigella, Salmonella, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Providencia, Haemophilus, gonococi si stafilococi, incluzand pe cei rezistenti la penicilina (producatori de penicilinaza). Farmacocinetica: Produsul se administreaza intramuscular sau intravenos; gentamicina administrata oral nu este absorbita. Timpul de injumatatire plasmatica este de aprox. 2 ore. Gentamicina nu este metabolizata fiind eliminata in forma activa. Eliminarea are loc predominant pe calea filtrarii glomerulare, astfel incat flora intestinala ramane neafectata. Indicatii: Gentamicina este indicata in infectii provocate de germeni sensibili la gentamicina, cum sunt: Infectii ale tractului respirator, ex: bronsite si pneumonii, in special formele recidivate; prevenirea pneumoniei in caz de intubatie endotraheala. Infectii ale cailor urogenitale, ex.: pielonefrite, cistite, uretrite si prostatite; infectii cu gonococi inclusiv cele provocate de specii rezistente la penicilina si alte antibiotice. Infectii oculare severe. Tratamentul infectiilor in urma arsurilor grave. Septicemii. Gentamicina, datorita actiunii sale, este foarte eficienta in combaterea infectiilor intraspitalicesti. Mod de administrare: Administrare intramusculara sau intravenoasa. Pentru prevenirea pneumoniei, gentamicina se aplica prin instilatii endotraheale. In infectii oculare severe administrarea se face subconjunctival. Se vor folosi numai solutii limpezi si necolorate. Posologie: Aminoglicozidele se utilizeaza in tratamente de scurta durata, in general in asociere cu beta-lactamine.Un tratament asociat este indicat in cazul infectiilor grave; el este de scurta durata si se efectueaza cu doze mari. In cazul infectiilor necomplicate, cu germeni sensibili, se administreaza 2 mg/kg corp/zi in 2-3 prize. In cazul germenilor cu sensibilitate moderata sau in cazul in care nu se observa o ameliorare clinica rapida, doza zilnica se va creste la 3 mg/kg corp. In cazul infectiilor grave se pot administra pana la 5 ml/kg corp/zi repartizate in 3-4 prize.

26

Pentru septicemii a se vedea tabelul. In priza unica, gentamicina este data sub forma de perfuzie scurta de 15 minute, in 50-100 ml de ser fiziologic; altfel administrarea este i.m. sau i.v. Durata tratamentului: 3 pana la 7 (10) zile. Dozele de mai sus se administreaza persoanelor slabe; pentru femei si barbati obezi, dozele se vor reduce cu 15% (o medie de 80 mg/zi). Nivelul sanguin al aminoglicozidului se va determina in ziua a 2-a (nu mai tarziu de ziua a 3-a); nivelul, jeun, de gentamicina <2 mcg/ml. Dozele maxime zilnice de gentamicina (mg), divizate in 1-2 prize egale, pentru pacientii cu septicemie: AdultiCreatinina serica (mg/dl) Varsta (ani)Greut. (kg.)0,7 1,3 2,0 3,5 5,0 2060 480 320 200 120 80 70 640 480 240 160 120 80 640 480 240 160 120 90 680 560 320 200 160 40 60 400 240 160 80 80 70 560 320 200 120 120 80 560 320 200 120 120 90 640 400 320 200 120 60 60 320 200 120 80 80 70 480 240 160 120 80 80 480 320 200 120 80 90 560 360 240 160 120 80 60 300 160 120 80 40 70 360 200 160 80 80 80 360 200 160 120 80 90 480 240 200 120 80 Pacientilor cu insuficienta renala cronica li se va administra o doza de incarcare de 1-1,5 mg/kg corp, prescrisa dupa schema de mai jos: Ghid de dozare pentru pacientii cu insuficienta renala cronica stabila: Clearance de creatinina(ml/min) Creatinina serica (mg/100 ml) Toate celelalte doze (% din doza initiala) Intervale dintre doze (ore) 70 1,2 100 8

27

40-69 2,2-1,3 100 12 30-39 3,0-2,3 50 8 20-29 4,2-3,1 50 12 15-19 6,0-4,3 50 16 10-14 8,5-6,1 50 24 5-9 12,0-8,6 50 36 La pacientii cu un clearance al creatininei mai mic de 5 ml/min se va aplica hemodializa; la sfarsitul acesteia se va administra doza de gentamicina ce va fi adaptata in functie de monitorizarea nivelului seric al gentamicinei. Posologie in caz de: Instilatie endotraheala: Se va instila prin tub, de 6 ori pe zi, continutul unei fiole de 40 mg/ml, in timpul inspiratiei. Infectii cu gonococ: 5 mg/kg corp, i.m. o data pe zi. Infectii bacteriene severe oculare: 40 mg gentamicina subconjunctival de doua ori pe zi. Contraindicatii: Sensibilitate cunoscuta la gentamicina sau aminoglicozide si/sau agenti de conservare (alergie para-grup). Pacientilor cu afectiuni vestibulare sau/si cohleare nu li se vor administra aminoglicozide decat in cazul unor indicatii vitale. Se va evita administrarea simultana sau imediat consecutiva de alte antibiotice ototoxice sau/si nefrotoxice. In scopul evitarii acumularii medicamentului, o prudenta deosebita se impune la pacientii cu functie redusa. De asemenea prudenta este indicata si in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara, cu boli neuromusculare (ex. miastenia gravis sau boala Parkinson) cat si la varstnici. Sarcina si alaptare: In timpul sarcinii, substanta nu se va administra decat in cazul unei indicatii vitale si daca nu pot fi administrate alte antibiotice. Daca gentamicina este administrata in timpul alaptarii, laptele trebuie aruncat (gentamicina trece in lapte). Efecte secundare: In anumite conditii, aminoglicozidele au efect ototoxic si/sau nefrotoxic. In general, efectele nedorite sunt in functie de concentratia plasmatica inalta si sustinuta care tinde sa apara daca doza de gentamicina nu este adaptata la functia renala. Semne ale ototoxicitatii se traduc in principal prin alterarea functiilor nervului vestibular sub forma de vertij, tinitus, nistagmus (spontan sau provocat), sindrom Meniere si tulburari de echilibru. Aceste tulburari survin la aproximativ 2% din cazuri si se observa in decurs de 2 saptamani de la initierea tratamentului. Simptome ale afectarii nervului cohlear sunt mult mai rare si se manifesta prin hipoacuzie la tonuri inalte, conducand rar la surditate completa. Nefrotoxicitatea se manifesta prin leziuni glomerulare si necroze tubulare. Se observa o crestere reversibila a ureei si a creatininei serice. Albumina, leucocitele si eritrocitele pot fi prezente in urina. Afectiunile renale

28

sunt in general reversibile si apar la 3% din cazuri. Alte efecte secundare posibile: Neuropatie periferica: parestezii faciale si ale extremitatilor, tremor si spasm muscular. Reactii alergice (la mai putin de 0,5% din pacienti): prurit, febra, artralgii, edem glotic. Tulburari hematologice: granulocitopenie, granulocitoza, eozinofilie, trombocitopenie cu purpura, anemie. Alte efecte secundare observate: suprainfectii, febra medicamentoasa, greata, stare de voma, scadere ponderala, alopecie, hipersalivatie, fibroza pulmonara, hipotensiune sau hipertensiune arteriala, dureri localizate la locul injectarii. La doze extrem de mari pot surveni blocaje neuromusculare si paralizii ale musculaturii respiratorii. Interactiuni medicamentoase: Utilizarea simultana de alte substante ototoxice si/sau nefrotoxice (ex. alte aminoglicozide, cefalosporine din primele generatii, narcotice sau diuretice ca furosemid si acid etacrinic) potenteaza ototoxicitatea si/sau nefrotoxicitatea gentamicinei. Administrarea simultana de blocanti neuromusculari potenteaza blocajele neuromusculare preexistente. O cross-alergie partiala poate sa se manifeste cu alte antibiotice din clasa aminoglicozidelor. Penicilinele si aminoglicozidele au o actiune sinergica. Deoarece ambele sunt bine tolerate, utilizarea combinata poate fi foarte utila in infectiile severe. Avand in vedere posibilitatea inactivarii chimice nu se va amesteca gentamicina cu o beta-lactamina in aceeasi seringa. Atentionari speciale: In timpul tratamentului cu gentamicina se va urmari functia renala (creatinina serica si clearance-ul de creatinina), in special la pacientii cu disfunctii renale. Se vor supraveghea functiile vestibulare si cohleare, hepatice si hematologice. Pacientii sub tratament cu aminoglicozide vor primi multe lichide pentru a asigura o hidratare adecvata. La pacientii cu functii renale reduse, marimea dozelor si/sau intervalele de administrare trebuie adaptate la severitatea insuficientei renale. La bolnavii care prezinta o functie renala instabila (de ex. arsuri grave, septicemie, meningita, pacienti sub dializa), supravegherea nivelului sanguin al gentamicinei poate imbunatati siguranta tratamentului. Reactiile alergice aparute implica oprirea tratamentului si instituirea unui tratament simptomatic adecvat. La pacienti cu simptome toxice sau de supradozare, eliminarea gentamicinei poate fi accelerata prin hemodializa (efectul dializei peritoneale asupra eliminarii gentamicinei este mai putin prompt si este discontinuu). Conditii de pastrare: Se va pastra la intuneric, intre 2 si 30 grade Celsius. Stabilitate: Daca este corect pastrat Gentamicin "Biochemie" fiole isi pastreaza intreaga activitate pana la data de expirare aplicata pe ambalaj. Forma de prezentare: Gentamicin "Biochemie" 40 mg: cutie cu 5 fiole a 1 ml, ambalaj de

29

spital. Gentamicin "Biochemie" 80 mg: cutie cu 5 fiole a 2 ml, ambalaj de spital.

GENTAMICIN Producator: Lek Compozitie: Un gram de unguent (0,1%) contine 1 mg de gentamicina in forma de sulfat de gentamicina, un gram de crema (0,1%) contine 1 mg de gentamicina in forma de sulfat de gentamicina. Actiune: Gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectru larg de actiune din grupa aminoglicozidelor. Actioneaza asupra germenilor Gram-pozitivi si Gram negativi. Importanata este actiunea asupra Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter, Serratia, Escherichia coli, tulpini pozitive si indol negative de Proteus si mai putin activ asupra Salmonella, Shigella, Neisseria gonorrhoeae si a stafilococilor, printre care si Staphylococcus aureus. Gentamicina administrata local este eficace in tratamentul infectiilor primare si secundare ale pielii. Indicatii: Infectii primare ale pielii, arsuri si rani infectate si alte infectii secundare ale pielii. Contraindicatii: Sensibilitate la gentamicina. Reactii adverse: Sunt foarte rare. Poate apare eritem si prurit, care insa nu sunt periculoase. Gentamicina poate determina crestera numarului de microorganisme, cum sunt ciupercile. In acest caz se va intrerupe tratamentul cu gentamicina. Dozare si mod de administrare: Se va aplica un strat subtire de crema sau unguent pe piele de 3 pana la 4 ori pe zi. Conservare: Se va pastra la temperatura de pana la 25C. Forma de prezentare: Tub a 15 g crema; tub a 15 g unguent.

GENTAMICINA
Sinonime: gentamicinum ( dci ), gentamicin, cidomycin, gentalin. Antibiotic obinut din culturile de micromonospora purpurea.

30

Farmacodinamie: activ fa de stafilococ. e. coli, aerobacter, pseudomonas, klebsiela, proteus, serratia. Inactiv fa de anaerobi. b.k. i treponeme. Produse farmaceutice: gentamicin ,fiole. Gentamicinum Producator: LEK, HELP, SANDOZ, KRKA, etc. Compozitie: o fiol conine 40mg gentamicin; fiol de 2ml Forma de prezentare: cutii cu 10 fiole 40mg / 2ml; cutii cu 10 fiole 80mg / ml; Aciune terapeutic: gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectru larg de aciune din grupa aminoglicozidelor. Acioneaz asupra germenilor grampozitivi i gramnegativi. Importana este aciunea asupra pseudomonas aeruginosa, klebsiella spp, enterobacter, serratia, escherichia coli, tulpini pozitive i indol negative de proteus i mai puin active pe salmonella, shigella; nisseria gonorrhaeae i a stafilococilor printre care i a staphilococus aireus. Indicaii: este indicat n tratamentul unor infecii severe severe complicate i recurent, infecii de tract infecii sistemice cauzate de germeni sensibili. Gentamicina este tratamentul de elecie n infecii bacteriene severe, cauzate de ageni infecioi micti necunoscui sau neidentificai. Contraindicaii: hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina este c.i. la indivizii cu istoric de hipersensibilitate cunoscut la gentamicin sau alte aminoglicozide pot contraindica a pacienilor la medicamentele din folosirea gentamicinei datorit sensibilitii ncruciate aceasta clas. Reacii adverse: ca i alte aminoglicozide, gentamicina injectabil este potenial nefrotoxic. Riscul nefrotoxicitii este mai mare la pacienii care primesc doze mai mari sau terapie prelungit. Mod de administrare: se poate administra i.m. sau i.v. poate fi adm. subconjunctival. Dozele recomandate i precauiile pentru administrarea i.m. i i.v. sunt identice i pot fi calculate pe baza greutii corporale a pacientului. Durata tratamentului este de 7 zile pn la 10 zile. cum ar fi septicemia, infecii renale respirator inferior. Infectrii de tract

gastrointestinal, infecii ale pielii, oaselor, esuturilor, noi infecii ale s.n.c., alte

31

Conservare: se va pstra la temperatura de pn la 25 grade celsius. GENTAMYCIN, SOLUIE OFTALMIC AURICULAR GENTAMICYN

Producaror: e.i.p.i.c.o. Compozitie: flacon cu soluie oftalmic i auricular, coninnd 0,5 % gentamicin sulfat n soluie apoas izotonic, steril tamponat. Aciune terapeutic: are activitate bactericid asupra majoritii germenilor grampozitivi i gramnegativi. Indicaii: utilizare oftalmic: soluia oftalmic cu gentamicin sulfat este indicat n tratamentul local a infeciilor bacteriene ale polului blefaritele, keratite, ulcere corneene, intervenii chirurgicale oftalmologice. Utilizare auriculara: soluia auricular cu gentamicina sulfat poate fi utilizat n tratamentul infeciilor conductului auditiv extern determinate de germeni sensibili. Contraindicatii: este contraindicat n caz de hipersensibilitate cunoscut la comportamentele sale. Utilizarea auricular este contraindicat dac timpanul este perforat. Reacii adverse: reacii alergice.Utilizarea prelungit poate favoriza suprainfeciile cu fungi sau alte microorganisme rezistente. Mod de administrare: pentru aduli si copii: oftalmic: 1-3 pic. Se instiliaz n sacul conjunctival de 3-4 ori / zi sau dup necesiti. auricular: dup toaleta conductului auditiv afectat, se instileaz 2-4 pic de 3-4 ori / zi i o dat n cursul nopii. Forma de prezentare: flacon dispersor a 10ml. GENTICOL, SOLUIE OFTALMIC I UNGUENT GENTAMICINUM PRODUCATOR: S.I.F.I. Aciune terapeutic: genticol sifi-soluie oftalmic i unguentul grampozitivi i gramnegativi. Compozitie: soluie oftalmic: gentamicina sulfat, excipieni: conin 0,5% sulfat de gentamicin ( echiv. cu 0,3 % gentamicin baz ), bactericid care acioneaz asupra germenilor anterior al ochiului incluznd conjunctivitele dacriocistita, profilactic n traumatisme i

32

dodecahidrat fosfat disodic; 2,14g monohidrat fosfat monosodic; 0,100 g de benzalconiu; 0,020g clorura de sodiu ; 0,600g apa distilat pn la: 100.000 ml unguent oftalmic: excipieni: lichid petrolatum petrolatum alb pn la 100.000 q 14,400ml lanolina

clorura 15.000ml

indicaii: genticol sifi ( soluie oftalmic i unguent ) este recomandat n tratamentul topic al infeciilor externe ale ochiului i anexelor produse de germeni sensibili la gentamicin. Reacii adverse: iritaii de scurt durat. Precauii: gentico-sifi soluie oftalmic nu este injectabil s nu se injecteze subconjuctival i nici s nu se introduc direct n camera anterioar ocular. La femei gravide i la copii produsul trebuie administrat doar n caz de nevoie i sub control medical strict.

TOBRAMICINA Sinonime: tobramycinum ( dci ), brulamicin, distobram, gernebcin, nebecin, nebicina, obracin Antibiotic aminoglicozid, 3-deoxi kanamicina b, izolat ca factorul 6 din complexul nebramicin al filtrului obinut din culturile de streptomyces tenebrarius. Tobramicina - este inclus pentru a aciona specific. antimicrobian poate n care inhibarea mecanismelor de aprare este considerat a fi clinic semnificativ.

Indicaii: inflamaii oculare care rspund la tratamentul cu corticosteroizi, asociate cu infeciile oculare bacteriene, superficiale, precum i atunci cnd exist riscul apariiei infeciilor oculare bacteriene. Contraindicaii: keratita epitelial produs de herpes simplex, varicela i multe alte afeciuni ale corneei i conjunctivitei. Infeciile micobacteriene ale ochiului. Afeciuni fungice, ale structurii oculare. Hipersensibilitate fa de orice component al acestui preparat. Atenie! A nu se injecta n ochi; la unii pacienti pot aprea sensibilitate la aplicarea local a aminoglicozidelor. n cazul n care apare reacia de sensibilizare se oprete administrarea. Precautii: dup administrarea ndelungat a steroizilor exist posibilitatea apariiei unor infecii fungice persistente ale coreei. La fel n cazul unor preparate antibiotice, ntrebuinarea prelungit poate duce la proliferarea organismelor non- sensibile, inclusuv fungi.

33

Reacii adverse: administrarea combinaiei steroid-agent infecios, pot fi atribuite componentei steroidice, componentei antiinfecioase sau combinaiei acestora. Creterea tensiunii intraoculare, afectarea nervului optic; formarea unei cataracte posterioare subcapsulare; ntrzierea vindecrii leziunilor. Mod de administrare: suspensie: se instileaz 1 sau 2 pic in sacul conjunctival, la fiecare 4-6 ore. Pe parcursul a 24-48 ore doza v-a crete la 1-2 picturi la fiecare 2 ore. unguent: se aplic o cantitate mic de unguent n sacul conjunctival de 3-4 x / zi.

TOBREX Tobramycinum Producator: ALCON Soluie steril oftalmic. Prezentare: tobrex ( tobramicina 0,3 % ) este un preparat antibiotic steril oftalmic de uz topic, produs specific pentru terapia local a infeciei oculare externe. Acest produs este prezentat sub form de soluie. Farmacologie: Tobramicina este activ, mpotriva speciilor sensibile la urmtoarele microorganisme: stafilococi, specii penicilino-rezistente. Streptococi, pseudomonas aeruginosa, escherichia coli, klebsiella pneumonae, enterobacter, aerogenes, cteva specii de neisseria. Indicaii: antibiotice de uz local indicat n tratamentul infeciilor externe ale ochiului i anexelor sale, cauzate de bacterii sensibile. Contraindicatii: pacienilor cu hipersensibilitate crescut fa de oricare din componentele sale. Nu se v-a injecta n ochi. Reacii adverse: toxicitate ocular localizat i hipersensibilitate incluznd pruritul i edemul palpebral i eritemul conjunctival. Mod de administrare: conform indicaiilor medicului. n afeciuni instileaz una sau doua ameliorarea. Form de prezentare: soluie steril n flacon de 5 ml cu picurtor coninnd tobramicina 0,3% ( 3mg / ml ) picturi n ochiul afectat, la patru ore. uoare i moderate se

n infecii severe se instileaz dou picturi n ochiul afectat, la o or, pn cnd se constat

34

TOBRIN Soluie oftalmic 0,3 % Productor: e.i.p.i.c.o. Compoziie: soluie oftalmic steril, 1ml coninnd tobramicina 3mg Aciune terapeutic: antibiotic aminoglicozidic, solubil n ap, cu spectru larg de aciune asupra diferiilor ageni patogeni grampozitivi i gramnegativi, fiind eficace fa de bacteriile obinuite n infecii oculare: staphilococus aureus, stf., epidermis, ps. aeruginosa, e.coli, proteus. Indicaii: tratamentul infeciilor oculare i anexelor ochiului cauzate de bacterii sensibile la tobramycin; blefarite, conjunctivite, keratite bacteriene, infecii postoperatorii; este eficient n tratamentul infeciilor oculare la copii. Contraindicaii: la pacienii cu sensibilitate cunoscut la oricare din componenii si. Mod de administrare: n infecii uoare i medii: 1-2 picturi n ochiul afectat, la fiecare 4 ore. n infecii grave 2 picturi n ochiul afectat la fiecare or pn la ameliorare. Flacoane: flacon a 5ml soluie.

NEOMICINA Sinonome: neomycinum ( dci ), negamicin, bykamycin, neobiotic. Antibiotic produs de streptomyces fradiae. Bacteriostatic i bactericid pentru colibacili, proteus, salmonela, shigella. Slab activ pentru coci grampozitivi, ciuperci, virusuri. Aciunea nu este influenat de sucuri digestive, enzime, puroi. Rezistena rar, dezvoltat lent. Farmacoterapie: infecii cu germeni sensibili, localizate la nivelul tubului digestiv. Coma

hepatic preoperator pentru suprimarea florei sensibile, n chirurgia colonului. Local n infecii dermatologice ( impetigo, foloculite, micoze suprainfectate ), n oftalmologie i o.r.l. NEGAMICIN NEGAMYCINUM

35

Productor: antibiotice - Iai Prezentare farmaceutica: comprimate coninnd neomicina sulfat 500mg ( flacon cu 20 bucai) Aciune terapeutic: antibiotic aminoglicozidic, bactericid fa de muli bacili gramnegativi, mai puin fa de stafilococi, streptococi i meningococi; Adm. oral i execut aciunea antimicrobian practic numai la nivel intestinal. Indicaii: enterite cu e.coli i ali germeni sensibili. Mod de administrare: la copii 50mg / kg corp la aduli 1-2g / zi ( fracionat la 6 ore ) doze mai mari de 4g / zi timp de 2-3 zile la adult pentru suprimarea florei intestinale n com hepatic i pregatirea interveniilor stafilococi chirurgicale pe colon. Reacii adverse : malabsorbie intestinal, suprainfecii cu microorganisme rezistente, mai ales i candida ( n deosebi pentru tratamentul prelungit cu doze mari ) rareori grea, vom, diaree, ( la doze mari ) reacii aleregice; fenomenele nefro-i ototoxice sunt rare n cazul folosirii cii orale. ( absorbia este minim ) Contraindicaii: alergie specific, obstrucie intestinal, n sarcin prematuri: pruden n nu se administreaz la caz de ulceraii ntinse ale intestinului, afeciuni renale i auditive.

Diminueaz absorbia penicilinelor administrate oral; pruden sau se evit asocierea cu alte antibiotice aminoglicozidice admnistrate sistemic.

NEGAMICINA-B, UNGUENT NEOMYCINUM Productor: antibiotice-Iai Compoziie: bacitracina, sulfat de neomicin, excipieni Aciune terapeutic: infeciile pielii generate de germeni microbieni grampozitivi i gramnegativi inclusiv stafilococul rezistent la alte antibiotice. Indicaii: diferite forme de impetigo, eczeme microbiene, micoze suprainfectate, foliculite, stomatita angulara, otite externe. Mod de administrare: unguentul se aplic n strat subire pe zonele 1-2 ori / zi Prezentare: tuburi de 6 tegumentare afectate, de

36

BANEOCIN, pulb. Substanta activa: combinatii Producator: Biochemie Indicatii: Baneocinul este activ n toate infectiile provocate de germeni patogeni sensibili la neomicina si/sau la bacitracina. Actiunea Baneocinului unguent este intensificata de un pansament. Baneocin pudra: - Infectii bacteriene ale pielii de mica extindere, de ex: Herpes simplex, Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-nascuti) infectate cu bacterii. Prevenirea infectiilor ombilicale la nou-nascuti. Dupa interventii chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudra poate fi utilizat ca adjuvant n ngrijirea postoperatorie (excizii si cauterizari, tratarea ragadelor, ruptura perineala, episiotomie, rani si cicatrice supurante). Baneocin unguent: Infectii bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax (dupa tratament chirurgical), foliculita barbiei, foliculita profunda, hidrosadenite supurative, periporite, perionyxis. Infectii ale pielii de extindere limitata: Impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme secundare infectate, rani si taieturi infectate secundar, opariri cu apa fierbinte, arsuri, operatii estetice si grefe cutane (de asemenea profilactic si pansamente cu unguent). Dupa interventii chirurgicale: Baneocin unguent poate fi folosit ca adjuvant n timpul ngrijirii postoperatorii: Baneocin unguent ntins pe fese de tifon este eficient la pacientii cu infectii sau rani (ex. infectii ale canalului urechii externe, rani sau escare chirurgicale) Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la bacitracina sau/si neomicina sau la alte antibiotice aminoglicozidice. Baneocinul nu trebuie aplicat n leziuni severe extinse ale pielii deoarece absorbtia medicamentului poate cauza ototoxicitate pna la pierderea auzului. Daca exista posibilitatea unei absorbtii necontrolate, Baneocinul nu se va administra pacientilor cu tulburari excretorii grave de origine cardiaca sau renala ct si celor cu leziuni vestibulare sau/si cohleare. n caz de timpan perforat nu se aplica Baneocin n conductul auditiv extern. Nu se aplica Baneocin pe mucoasa oculara. Precautii: Sarcina si alaptare: n caz de posibila resorbtie, Baneocinul se aplica cu multa

37

prudenta; neomicina, ca si toate antibioticele aminoglicozidei, traverseaza placenta. S-a descris aparitia de leziuni ale aparatului cohlear la fat, n cazul administrarii de doze mari pe cale parenterala. n cazul aplicarii de doze mai mari dect cele prescrise (n special la pacientii cu ulcere trofice), se recomanda observarea cu atentie a semnelor nefrotoxice sau/si ototoxice, datorate posibilitatii de absorbtie a Baneocin-ului. La pacientii cu functii hepatice sau/si renale reduse, naintea si n timpul tratamentului intensiv cu Baneocin, datorita cresterii riscului efectelor toxice, se vor face att teste de urina si snge, ct si audiometrice. Posibilitatea unei ototoxicitati impune o folosire prudenta n caz de otita medie cronica mai veche. n caz de timpan perforat nu se aplica n conductul auditiv extern. La pacientii cu acidoze, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare, n cazul n care pot avea loc absorbtii necontrolate, atentia trebuie ndreptata catre blocajele neuromusculare. Calciul si neostigmina pot mpiedica astfel de blocaje. n tratamente prelungite trebuie avuta n vedere posibilitatea aparitiei germenilor rezistenti, n special a fungiilor. n astfel de cazuri, se va proceda la tratamentul cel mai adecvat. n caz de alergie sau suprainfectii se opreste tratamentul. Reactii adverse: n aplicatii externe, pe piele, mucoase si rani, Baneocinul este n general bine tolerat. Rar pot aparea descuamari, uscaciunea pielii, congestia tegumentelor pielii si prurit. Aplicat n dermatoze cronice (ex. dermatoze congestive) si otita medie cronica, Baneocinul favorizeaza sensibilizarea vis-a-vis de un mare numar de diferite substante, printre care si neomicina. Aceasta se poate manifesta prin raspunsul slab la tratament. n anumite situatii pot aparea reactii alergice. Alergiile ce se manifesta sub forma de eczeme de contact sunt extrem de rare. Alergia la neomicina se asociaza, n aproximativ 50% din cazuri, cu o cross-alergie cu celelalte antibiotice din clasa aminoglicozidelor. La pacientii cu leziuni extinse ale pielii se vor avea n vedere absorbtia Baneocinului si urmarile ei (ex. leziuni vestibulare si cohleare, nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular). Compozitie: Baneocin pudra/unguent: 1 g contine: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de neomicina: 5000 UI (5 mg). Actiune: Baneocinul este o combinatie de antibiotice exclusiv pentru uz extern care contine bacitracina si neomicina, antibacteriene singerice, cu o puternica activitate locala. Bacitracina actioneaza n principal asupra germenilor grampozitivi: Streptococcului haemolitic, stafilococilor, Clostridiilor, Corynebacterium diphteriae ct si asupra Pnemonemiei pallidum si a ctorva germeni gramnegativi; Neisserii si Haemophilus influenzae. Ea actioneaza de asemenea

38

si asupra actinomicetelor si fusobacteriilor. O rezistenta la bacitracina se observa foarte rar. Neomicina actioneaza asupra germenilor grampozitivi si negativi: Stafilococi, Proteus, Enterobacter aerogenes, Klebsiella preumoniae, Salmonella, Shigella, Hemophillus influenzae, Pasteurella, Neisseria meningitidis, Vibrio cholerae, Bordetella pertussis, Bacillus anthracis, Corynebacterium diphteriae, Streptococcus faecalis, Listeria monocytogenes, Escherichia coli si Mycobacterium tuberculosis. Borrelia si Leptospira interrogans (L. icterohaemoragie) sunt de asemenea supurate. Asocierea celor doua antibiotice permite obtinerea unui spectru antibacterian larg care nu cuprinde Pseudomonas, Nocardia, ciuperci si virusuri. Bacitracina si neomicina, n mod normal, nu seadministreaza sistemic. Aplicatiile locale cu Baneocin pudra sau unguent reduc substantial riscul de sensibilizare la antibiotice sistemice. Baneocinul este bine tolerat. Toleranta tesuturilor este excelenta si medicamentul nu este inactivat de secretii sau componenti ai sngelui sau ai tesuturilor. Daca medicamentul este aplicat pe leziuni mari, trebuie avuta n vedere absorbtia potentiala a medicamentului ct si consecintele sale Administrare: Se aplica un strat subtire de pudra sau unguent pe rana, acoperit eventual cu un pansament. n general 2-4 aplicatii cu Baneocin-pudra sau 2-3 cu Baneocin-unguent pe zi, att la adulti ct si la copii. La pacientii cu arsuri care acopera mai mult de 20% din suprafata corpului, Baneocinul se va aplica o singura data pe zi (n particular la pacientii cu functii renale reduse), deoarece substantele active pot fi absorbite. n cazul unui tratament local este recomandabil sa nu se depaseasca o doza de 1 g de neomicina pe zi (corespunzatoare la 200 g de pudra sau pomada de Baneocin) timp de 7 zile. n caz de repetare se va njumatati doza.

AMIKIN amikacinum Productor: bristol-myres-sqibb Prezentare: flacon cu soluie injectabil i.m. i i.v. coninnd amikacin sulfat 50mg / ml, 125mg / ml, 250mg / ml, 500mg / ml Aciune terapeutic: agent antibacterian, activ mpotriva bacteriilor grampozitive i n special mpotriva bacteriilor gramnegative. Este o substan semisintetic. Indicaii: infecii cauzate de tulpini microbiene sensibile la amikin, bacteriemie i septicemie, infecii grave ale tractului respirator, oaselor, articulaiilor, s.n.c., ale pielii i esuturilor moi; infecii ontraabdominale, infecii grave i repetate ale tractului urinar. Mod de administrare: se administreaz i.m i i.v. n funcie de prescripia medicului.

39

Contraindicaii: hipersensibilitate la amikacin n antecedente Reacii adverse: ototoxicitate, nefrotoxicitate i blocaj neuromuscular. Sinonime: amikozit Productor: eczacibasi, turcia Prezentare: soluie injectabil: 50mg / ml-2ml; 250mg/ml-2ml miacin Productor: hikma ph, Iordania Prezentare: soluie injectabil: 50mg / ml-2ml 250mg / ml-2ml

ORBOLIN Productor: help, Grecia Prezentare: soluie injectabil: 250mg / ml-2ml PIERAMI Productor: pierrel, italia Prezentare: soluie injectabil: 50mg-2ml 125mg / ml-2ml 250mg / ml-2ml

ISEPAMICINA Farmacodinamie: bactericid rezistent la majoritatea enzimelor pasteurella coli, shigela, salmonela .p.mirabilis, n septicemii infecii respiratorii, abdominale. Reacii adverse: ototoxicitate, tulburri de echilibru ( reversibile ) hipoacuzie, surditate ireversibil favorizat de doze mari, tratament de lung durat, insuficien renal. Reacii alergice minore, nefrotoxicitate. Contraindicaii: alergie, asociere cu alte ototoxice, miastenie, afeciuni otice preexistente, insuficien renal, hepatic, sarcin sugari. Mod de administrare: i.m sau perfuzii i.v.15 mg n dou prize la 12 ore reducerea dozelor n p.vulgaris, yersina. bacteriene, inactivatoare. activ pe stafilococ meticilino-sensibil, h-influenzae, l monocytogenes, campylobacter, Indicaii: infecii cu bacili gramnegativi n special infecii urinare, n asociere cu alte antibiotice

40

insuficiena renal. Sinonome: isepacin-isepalline Productor: schering-plough u.s.a. Prezentare: soluie injectabil: 250ml / ml ( 1ml ) ALTE AMINOGLICOZIDE SUBSTANE NATURALE : SISOMICINUM ( DCI ) Sinonime: EXTRAMYCIN BAIMICINE SISMINE PATHOMYCIN Antibiotic produs de micromonospora inyoensis, derivat dehidrogenat al gentamicinei clasa alfa Mod de administrare: adult i copii 2-4mg / kg/ zi n 2-3 injeciii.m sau i.v. ( de preferat n perfuzie ) Tratament de 7-10 zile PENTISOMICINUM ( DCI ) ESTE IPISISMICINA. Antibiotic de rezerv n infecii severe cu germeni rezisteni la alte aminoglicozide.

FRAMYCETINUM ( DCI ) Sinonime: enterfram framycort framygen sofradex Aciune terapeutic i indicaii: asemntoare cu neomicina Mod de administrare: oral, la aduli 2-4g / zi

41

copii 50mg / kg n infecii intestinale. LIVIDOMYCINUM ( dci ) Sinonime: livaline Spectru asemntor kanamicinei, avnd n plus aciune fa de pseudomonas aerugunosa. Mod de administrare: injecii i.m.1g / zi.

PAROMOMYCINUM ( DCI ) Sinonime: estomicinum pucimycinum gabbromycin humagel Antibiotic produs de streptomycesrimosus neabsorbit oral. Spectru asemntor neomicinei. n amebiaza intestinal 25-30 mg / kg / zi, n 3 prize, 5-10 zile.

SPECTINOMYCINUM ( dci ) Sinonime: actinospectacin delspectin trobicin togamicin Antibiotic obinut din culturile de streptomyces spectabilis. Bacteriostatic pentru germeni gramnegativi activ fa de gonococ. Eliminare renal sub form activ. Indicaii: n gonoree Reacii adverse: produce rar ameeli, greuri, frisoane. Mod de administrare: injectabil i.m. profunde, n suspensie, la barbai o singur injecie de 2g, la
42

femei 2 injecii concomitente de cte 2g n dou locuri diferite.

SUBSTANE SEMISINTETICE NETILMICINUM ( dci ) Sinonome: netromycin Este n-etil sisomicina Antibiotic semisintetic, derivat dehidrogenat al gentamicinei. Spectru asemntor gentamicinei. Antibiotic de rezerv pentru pseudomonas i enterobacteriacee. Mod de administrare: aduli i copii 3-5mg / kg / zi n 2-3 injectii i.m. sau i.v.( de preferat perfuzii )

DIBEKACINUM ( dci ) Sinonime: orbicin Este dideoxi kanamicin b Aciune i indicaii asemntoare gentamicinei.

PROPIKAN AMICINUM ( dci ) Este dihidroxiizopropilkanamicina b.

43

* meti-S = sensibil la meticilin`; ** meti-R = rezistent la meticilin`. Aparitia afectarii renale impune fie oprirea tratamentului, fie continuarea administrarii lui in 2 variante posibile: scaderea dozei zilnice, conform cu clearance-ul la creatinina sau mentinerea dozei zilnice, cu cresterea intervalului dintre administrari. Cl creatinina = (140-varsta in ani) x G (kg) / 72 x creatinina serica (mg/dl); pentru femei se inmulteste cu 0,85. Nefrotoxicitatea este reversibila la oprirea tratamentului. Ototoxicitatea. Afectarea perechii a VIII-a de nervi cranieni vizeaza ambele componente, determinand: - tinitus, hipoacuzie, scaderea perceptiei pentru frecvente inalte, in final surditate (care poate sa apara la cateva saptamani), prin efect toxic la nivelul cohleei; - vertij, insotit de greata, tulburari de echilibru si nistagmus, prin efect toxic asupra aparatului vestibular. Acest efect poate fi ireversibil; uneori, pacientii recupereaza deficitul in 1-1 1/2 ani Riscul de aparitie este mai mare la pacientii cu functie renala deja alterata. Factorii de risc sunt aceeasi, ca si in cazul toxicitatii renale. Se recomanda monitorizare prin audiograme, in cazul tratamentelor cu durata lunga. Blocada neuromusculara. Aceasta reactie adversa apare rar, dar este foarte severa. Pacientii cu miastenie gravis, boala Parkinson si sindroame parkinsoniene, botulism, cei care primesc curarizante, anestezice sau transfuzii masive de sange cu anticoagulant pe baza de citrat, prezinta un risc crescut de a face blocada neuromusculara. Tratamentul se face cu calciu gluconic administrat i.v. Se manifesta prin paralizii de tip flasc, scaderea pana la abolire a reflexelor osteotendinoase, dispnee prin afectarea musculaturii respiratorii. Efectul poate sa apara, indiferent de calea de administrare; incidenta in ordine

44

descrescatoare este urmatoarea: streptomicina > kana-micina > tobramicina > gentamicina > amikacina > netilmicina. Manifestarile apar din cauza scaderii eliberarii de acetilcolina din terminatiile sinaptice. Alte reactii adverse: febra, eruptie, crize de astm bronsic in cazul administrarii solutiei de amikacina, care contine metabisulfit de sodiu. Contraindicatii. Nu se recomanda administrarea la gravide, din cauza riscului de lezare a perechii a VIII-a de nervi cranieni la produsul de conceptie . La sugar, se administreaza doar in caz de stricta necesitate, nu de rutina, in infectii severe cu bacili gramnegativi sau cu stafilococ meti-S. Clasificare In functie de momentul aparitiei, AGZ se impart in 3 generatii: Generatia I include aminoglicozidele clasice, aminoglicozidele naturale. - Streptomicina este indicata in bruceloza, pesta, tularemie, ca antituberculos de rezerva. - Neomicina se administreaza oral in encefalopatia portala in doze 4-12 g/zi, si profilactic in chirurgia gastrointestinala 1 g x 3/zi plus eritromicina. Neomicina + bacitracina (ambele in preparatul numit Baneocin) se administreaza topic in caz de infectii bacteriene cutanate, sub forma de pulbere sau unguent, de 2-3 ori/zi; la pacientii cu insuficienta renala odata pe zi. Este contraindicata la persoane cu afectare renala sau vestibulara, daca exista posibilitatea absorbtiei crescute. - Kanamicina este indicata foarte rar, in tuberculoza cu bacil Koch multirezistent sau in aplicatii locale, din cauza toxicitatii foarte mari. Apare surditate definitiva, in cazul tratamentelor cu durata mai mare de 10 zile si mai mult de 1 g/zi la adult. - Spectinomicina se foloseste in tratamentul gonoreei, in doza unica 2 g i.m, mai ales in cazul gonococilor rezistenti la penicilina. Se poate folosi si in cazul persoanelor expuse recent la gonoree. - Paromomicina se administreaza oral in parazitoze intestinale. Pentru Cryptosporidium, doza este de 500-750 mg x 2-3/zi, sau 1 g x 2/zi. Cand CD4 este Utilizarea aminoglicozidelor de generatia I s-a redus foarte mult, din cauza toxicitatii foarte mari si a rezistentei in crestere. Generatia II include aminoglicozide biosintetice na-turale: gentamicina, tobramicina, sisomicina. Dintre acestea, se mentin in uz gentamicina si tobra-micina. Au toxicitate mult mai mica decat AGZ din ge-neratia I si spectru mai larg, asemanator pentru ambele: bacili gramnegativi, inclusiv unele tulpini de piocianic. Au efect moderat pe stafilococul meti-S, pe Haemophilus

45

influenzae si Neisseria. Pneumococul si anaerobii sunt rezistenti. Efectul pe enterococ si stafilococ creste prin asocierea cu betalactamine, cu glicopeptide sau cu rifampicina. Gentamicina realizeaza in rinichi concentratii mai mari decat tobramicina, de aici si diferenta de toxicitate. Gentamicina se administreaza injectabil i.m. sau i.v. in perfuzie scurta in 1, 2 sau 3 prize pe zi. Se poate administra local sub forma de colir, crema oftalmica si perle pentru afectiuni ortopedice. Nu se amesteca cu nici un alt medicament, deoarece este inactivata. Doza este de 5-7 mg/kg/zi. Tobramicina se administreaza in fibroza chistica sub forma de inhalatii. Generatia III include AGZ semisintetice. Sunt obtinute prin acilarea unor AGZ din generatiile precedente. Astfel, amikacina si dibekacina se obtin prin acilarea kanamicinei; netilmicina, sagamicina, episisomicina se obtin prin acilarea sisomicinei. Aceste AGZ au o toxicitate mult mai mica si spectru de actiune mult mai larg fata de precedentele. Au eficacitate mult mai buna pe Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens, Proteus rettgeri, Providencia stuartii, inclusiv pe tulpinile rezistente la AGZ din generatia II. AGZ din generatia III sunt indicate de prima intentie in infectiile grave la pacientii aflati in sectii de ATI cu infectii nozocomiale polimicrobiene. Amikacina se administreaza in doze de 15 mg/kg/zi, in priza unica sau in 2 sau 3 prize, i.m. pentru 7-10 zile sau i.v. pentru 3-7 zile. Administrarea i.v. se face in perfuzie, cu durata de 3060 min. la adulti si 1-2 ore la copiii mici, diluata in glucoza 5% sau ser fiziologic. In infectii severe (Pseudomonas), se recomanda administrarea in 3 prize zilnic. La prematuri si nounascuti, se administreaza initial 10 mg/kg/zi apoi 7,5 mg/kg/zi in 2 prize. Nu se depaseste doza totala de 15 g, nici durata de 10 zile. Netilmicina. Doza la adulti variaza in functie de seve-ritatea infectiei: - in infectii sistemice, doza este de 4-6 mg/kg/zi, in priza unica sau in 2-3 prize zilnic; - in infectii foarte severe, cu potential letal, doza initial este de 7,5 mg/kg/zi, care se reduce apoi la valorile mentionate anterior, odata cu ameliorarea tabloului clinic, in general dupa 48 ore de tratament. Doza la copii este de 6-7,5 mg/kg/zi (2-2,5 mg/kg/8 ore). Doza la nou-nascuti mai mari de 1 saptamana si la sugari este de 7,5 - 9 mg/kg/zi (2,5-3 mg/kg/8 ore). Doza la prematuri si nou-nascuti mai mici de o saptamana este de 6 mg/kg/zi (3 mg/kg/12 ore).

46

Durata tratamentului este de 7-14 zile. Administrarea i.v. se face in perfuzie scurta. Efectul nefrotoxic si ototoxic este mai mare la amikacina, fata de netilmicina. Durata tratamentului cu amikacina este mai scurta si in plus este activ pe bacilul Koch si pe MAC, spre deosebire de netilmicina. Comparativ cu AGZ din generatia II, in ceea ce priveste toxicitatea, se constata ca pentru efectul nefroto-xic: gentamicina > amikacina > tobramicina > netilmicina, iar pentru efectul ototoxic: amikacina > gentamicina > tobramicina > netilmicina. Episisomicina. Doza este 15 mg/kg/zi in doza unica sau 7,5 mg/kg/12 ore, administrata i.m. sau i.v. in perfuzie cu durata de 30 minute. Se recomanda a nu se depasi 10 zile de tratament si doza totala de 15 g. *

47

AMINOGLICOZIDELE - ACTUALIZARE SI REEVALUARE IN PRACTICA MEDICALA MODERNA

Aminoglicozidele (AGZ) sunt una dintre familiile de antibiotice cele mai folosite. Structura chimica include 2 sau 3 aminozaharuri legate de un aminoci [cenzurat]ol. Mecanismul de actiune este de tip bactericid. Amino-glicozidele inhiba sinteza de proteine, legandu-se intre cele 2 subunitati ribozomale 30S si 50S. Actiunea bactericida depinde de capacitatea lor de a obtine rapid concentratii ridicate in ser si mai putin de durata contactului bacteriei cu un anumit nivel seric. Pe acest fapt, se bazeaza tendinta actuala de administrare a AGZ in priza unica zilnic, in locul administrarii "clasice" in 2 sau 3 prize. Spectrul de actiune cuprinde in principal bacilii gramnegativi aerobi: E. coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas, Serratia, Enterobacter, Acinetobacter. De asemenea, pot fi active pe stafilococi sensibili la meticilina (meti-S). Enterococii sunt rezistenti la concentratii joase de AGZ, datorita metabolismului lor partial anaerob; asocierea in acest caz cu betalactamine sau glicopeptide determina un raspuns eficient. Pneumococii, spirochetele si germenii anaerobi grampozitivi sau gramnegativi sunt complet rezistenti la actiunea AGZ. Unele AGZ au actiune in mod particular pe anumiti germeni, si anume: streptomicina, kanamicina, amikacina pe micobacterii, inclusiv MAC; paromomicina pe Entamoeba histolytica, Cryptosporidium. Rezistenta bacteriana fata de AGZ are mai multe mecanisme: - mecanismul principal este reprezentat de enzime plasmidice pentru coci grampozitivi si bacili gramnegativi (aminozidacetiltransferaze, aminozidfosfotransferaze, aminozidnucleotidoltransferaze); - un alt mecanism consta in alterarea tintei de actiune: modificarea unui aminoacid din structura unei proteine ribozomale, ceea ce va duce la scaderea afinitatii subunitatii 30S fata de AGZ; - mutatii care afecteaza difuzia pasiva la nivelul porinelor, ceea ce determina reducerea acumularii AGZ in bacterie. Avand in vedere riscul de selectie de tulpini rezistente pentru multi bacili gramnegativi, precum
48

si pentru stafilococ, se recomanda folosirea AGZ in asociere si nu in monoterapie; AGZ se asociaza sinergic cu betalactamine, cu glicopeptide sau cu fluorchinolone. Calea de administrare, pentru cele mai multe AGZ, este parenterala i.m sau i.v. Se recomanda ca administrarea i.v. sa se faca in microperfuzie cu durata scurta (minimum 30 min.) si nu in bolus. Tendinta recenta este de se administra in priza unica zilnic, dar se pot administra si in 2 sau 3 prize/zi. Neomicina si paromomicina se administreaza pe cale orala. Tobramicina se poate administra pe cale inhalatorie. AGZ nu se administreaza intraperitonal, din cauza riscului de apnee. In conditii normale, absorbtia AGZ se face in intestin. La nou-nascut, sugar si prematur, din cauza permeabilitatii crescute a mucoasei digestive, neomicina se absoarbe in cantitate mare din tubul digestiv, realizand niveluri mari in ser, astfel incat utilizarea in aceste conditii este contraindicata. Metabolizare. AGZ cu actiune sistemica nu se metabolizeaza, se elimina renal prin filtrare glomerulara 90% in prima zi, restul lent in urmatoarele 2 saptamani. Se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice. Difuzarea in parenchime este inegala: moderat in lichidele seroase si lichidul sinovial 50%, slab respirator, slab biliar 30%, deloc in LCR si in oase. Indicele terapeutic al AGZ este mic, doza eficienta fiind apropiata de doza toxica. In caz de supradozare, se indica hemodializa sau dializa peritoneala. Reacii adverse Exista 3 reactii adverse principale, care pot fi produse de AGZ, si anume: nefrotoxicitatea, ototoxicitatea si blocada neuromusculara. Nefrotoxicitatea se manifesta prin reducerea filtrarii glomerulare si afectare tubulara proximala, exprimata prin scaderea densitatii urinare, proteinurie, aparitie de cilindrii granulosi, apoi cresterea ureei si creatininei, eventual oli-gurie. Astfel, ele pot induce insuficienta renala sau pot agrava o insuficienta renala preexistenta. Riscul este mai mare, in cazul administrarii unor doze mari si/sau pentru perioade lungi (peste 7-10 zile), mai ales la persoane cu alterare preexistenta a functiei renale. Riscul este crescut, daca concomitent se admi-nistreaza: vancomicina, ciclosporina, amfotericina B, cisplatina, polimixina B, aciclovir, diuretice (furosemid, acid etacrinic) sau

49

substante de contrast injectabile. Riscul este scazut, daca se administreaza odata pe zi sau in asociere cu peniciline antiPseudomonas. Din aceste motive, se recomanda hidratare cores-punzatoare a pacientilor si monitorizarea functiei renale (determinare periodica a ureei, creatininei, densitatii urinare, sedimentului urinar).

LOCUL AMINOGLICOZIDELOR N TERAPIA INFECIILOR BACTERIENE ALE COPILULUI

50

Agenii antimicrobieni sunt principalul instrument al medicilor n tratarea infeciilor bacteriene. Se observ ofolosire excesiv a acestora, crescnd riscul apariiei rapide a rezistenei germenilor la antibioticele uzuale. Copiiisunt expui acestui risc mai mult dect alte categorii de vrst. De exemplu, infecii obinuite cu Streptococcuspneumoniae sau Staphylococcus aureus nu rspund la administrarea terapiei specifice, apariia rezisteneicomplicnd situaia, crescnd costurile i crescnd probabilitatea apariiei lipsei de rspuns la tratament. Trebuie fcute eforturi pentru determinarea etiologiei diverselor infecii, adaptarea tratamentului n funcie de rezultat, eventual folosirea unor antibiotice cu spectru ct mai restrns atunci cnd este nevoie. AMINOGLICOZIDELE Aminoglicozidele sunt o grup de antibiotice amino-ciclitol-aminoglicozidice, prezentnd asemnri cu unele polizaharide din capsula i peretele celulelor bacteriene. Aminoglicozidele au activitate bactericid, n special pe bacilii Gram negativ aerobi. INDICAIILE AMINOGLICOZIDELOR n tratamentul empiric al pacienilor febrili neutropenici n infecii severe cu germeni Gram negativ aerobi (inclusiv Enterobacteriaceae i Pseudomonas aeruginosa). Pentru infecii sistemice cu Pseudomonas se folosesc combinaii cu peniciline antipseudomonazice sau cefalosporine. Aceste combinaii se folosesc nu numai pentru efectele sinergice, ci i pentru prevenirea dezvoltrii rapide a rezistenei la -lactami. n ITU n monoterapie, sunt eficiente datorit excreiei exclusiv renale. n tratamentul endocarditei bacteriene cu enterococi i streptococi numai n combinaie cu -lactami sau glicopeptide. Aceste combinaii sunt sinergice, n ciuda faptului c enterococii sunt rezisteni la -lactami i glicopeptide. Unele aminoglicozide au o activitate specific pe anumii germeni: Mycobacterium tuberculosis streptomicina, kanamicina Mycobacterium avium intracelulare amikacina, isepamicina Nocardia asteroides amikacina Giardia lamblia, Entamoeba histolytica- paromomicina

51

Staphilococcus coagulazo-negativ, meticilino-sensibil- tobramicina Neisseria gonorhoeae spectinomicina Brucella, Francisella, Bartonella streptomicina MECANISMELE REZISTENTEI LA AMINOGLICOZIDE Unele mecanisme au fost propuse pentru a se explica rezistena unor bacterii la aminoglicozide: Scderea prelurii aminoglicozidelor de ctre microorganisme (acioneaz asupra fazei 2 energo-dependent) Sisteme de eflux active care scot aminoglicozidul din cellule Mutaii la nivelul genelor care codific subunitatea 30s ribozomal sau proteinele ribozomale Modificri enzimatice ale moleculelor de aminoglicozide determin scderea afinitii pentru ribozomi (modificarea fazei 3 energo-dependent = cel mai important mecanism) REACII ADVERSE ALE AMINOGLICOZIDELOR Aminoglicozidele sunt una din cauzele cele mai cunoscute de nefrotoxicitate. Dac detectarea factorilor de risc legai de pacient i de medicaia acestuia se face la timp, iar administrarea de aminoglicozide se face n doza unic, se poate asigura o toxicitate sczut. NEFROTOXICITATEA Nefrotoxicitatea se manifest prin leziuni ale celulelor tubulare proximale i este reversibil. Se manifest clinic prin insuficien renal acut nonoliguric, creterea uoar a creatininei serice i hipoosmolaritate urinar, aprute la cteva zile de la nceputul tratamentului. Se poate aprecia c 8-26% din pacienii care primesc aminoglicozide pentru mai mult de 7 zile dezvolt o uoar afectare renal n succesiune: afectarea renal uoar: enzimurie; afectarea moderat: proteinuria, scderea capacitii de concentrare renal, apariia n urin a cilindrilor granulari sau hialini; leziunea sever: creterea creatininei serice, hipokaliemia, hipofosfatemia Din aceste motive se recomand mbuntirea posibilitilor de laborator n vederea depistrii precoce a: microglobulin, microglobulin, enzime lizozomale, fosfolipide urinare. Creterea creatininei serice nseamn existena afectrii renale severe. Exist teste recente pentru depistarea urinar a -microglobulinei i a NAG (N-acetil-beta-D-glucozaminidaza) ca markeri precoce ai toxicitii tubulare indus de aminoglicozide

52

OTOTOXICITATE Ototoxicitatea se refer la disfunciile sistemului auditiv i/sau vestibular determinate de diverse substane Tipic, ototoxicitatea este bilateral, cu scderea acuitii auditive pentru sunetele de frecven nalt i tinitus. Pierderea auzului poate fi temporar, dar mai frecvent ireversibil pentru majoritatea substanelor implicate. n general, antibioticele determin scderea auzului bilateral, simetric.Aminoglicozidele determin lezarea celulelor ciliate (celulele receptoare auditive) situate la nivelul organului Corti. Se observ scderea acuitii auditive pentru sunetele cu frecven nalt, ulterior pentru cele cu frecvena joas, nsoit sau nu de tinitus. Nu exist tratament pentru aceste disfuncionaliti. Leziunile vestibulare sunt o alt reacie advers important a aminoglicozidelor datorat afectrii crestei ampulare. Afectarea poate fi lent instalat, unilateral, fr a fi remarcat. Leziunile grave i rapid instalate se pot manifesta iniial prin vertij, vom, nistagmus. Este important ca pe parcursul tratamentului s fie evaluate periodic funciile vestibulocohleare, tiindu-se c majoritatea cazurilor de surditate sunt ireversibile. BLOCAREA TRANSMISIEI NEUROMUSCULARE Blocarea transmisiei neuromusculare se datoreaz inhibrii eliberrii acetilcolinei din terminaiile presinaptice i scderii reactivitii postsinaptice la mediatorul chimic. Este un mecanism dependent de calciu, de aceea dac apare blocaj neuromuscular srurile de calciu sunt eficiente trebuie avut n vedere i posibilitatea protezrii respiratorii. Netilmicina are cel mai puternic efect de blocare a jonciunii neuromusculare dintre aminoglicozide.

53

CONCLUZII
In concluzia evaluarii actualizate a terapiei cu aminoglicozide, sunt de retinut cateva idei majore: - acest grup de antibiotice este deosebit de util in infectiile cu bacili gramnegativi mai ales, dar si in infectiile stafilococic, micobacteriene tipice si atipice; - eficacitatea lor este maxima in asociere mai ales cu antibiotice betalactamice, motiv pentru care nu se admi-nistreaza niciodata in terapie unica; - administrarea lor necesita evaluare prealabila a functiei renale, cu monitorizarea ei pe parcursul tratamentului, concomitent si in ceea ce priveste toxicitatea otica si vestibulara; - terapia este relativ bine tolerata si de prima alegere in asociere, mai ales in infectiile bacteriene severe sau cu germeni necunoscuti. n funcie de mbuntirea condiiilor social-economice i de mediu de dezvoltarea continu a societii, se produc importante schimbri i n morbiditate prin boli infecioase, att n spectrul lor etiologic, ct i n aspectele epidemiologice i ale tablourilor clinice. Asistm, n multe privine, la o patologie infecioas aproape nou ori mult schimbat prin trecerea n umbr a unor boli infecioase mult temute odinioar, i deplasarea pe primul plan a altora care ne pun problemele de alt dat, dar astzi au devenit dominante.

54

BIBLIOGRAFIE
Agenda medicala 2007 Angelescu M - Terapia cu antibiotice, 1998, Ed. Medicala 64-68. Chiotan M - Boli Infectioase 1998, Ed. National, 70-76. Farmacoterapie - Dumitru Dobrescu-1989 vol i Chiotan M - Boli Infectioase 1998, Ed. National, 70-76. Mandell G - Principles and Practice of Infectious Diseases, ed.V, 2000, 311314,320-326 Memomed 2008 The Sanford Guide to Antimicrobial Therapy,2000, 31,70,48-50,54,56,82,121.

55

56