Você está na página 1de 7

Organele genitale feminine

Organele genitale feminine se impart dupa situatia lor in organe genitale externe si interne. Organele genitale externe sunt asezate in partea dinainte si de jos a trunchiului, unde se afla vulva care are forma unei despicaturi orientate anteroposterior (dinainte-inapoi). Ea reprezinta deschiderea in afara a organelor genitale. Vulva este formata din formatiunile labiale, alcatuite din buzele mari si buzele mici. Buzele mari (labiile mari) sunt pliuri cutaneomucoase ovoidale, alungite, prezentand o fata externa cutanata acoperita cu pereti si o fata interna mucoasa, care contine numeroase glande sebacee a caror secretie formeaza smegma vulvara. Labiile mari se reunesc la cele doua extremitati formand o comisura anterioara si una posterioara. Comisura anterioara, mai putin evidenta, se continua cu o proeminenta rotunjita acoperita cu par care poarta numele de muntele pubian (al lui Venus). Comisura posterioara, mai evidenta, poarta numele de furculita si este separata de anus printr-o distanta de 2-3 cm. Buzele mici (labiile mici), situate in interiorul celor mari, sunt reprezentate de doua pliuri cutanate fine cu aspect de mucoasa. Fetele lor interne sunt in raport intim inchizand intrarea in vagin. Extremitatile lor anterioare participa la formarea fraului si capisonului clitoridian, iar extremitatile posterioare formeaza gropita naviculara. Spatiul interlabial, este despicatura in forma de palnie dintre buzele mici si are dimensiuni variabile dupa cum este vorba de o femeie care a nascut sau nu. La baza acestei palnii se afla urmatoarele elemente: - vestibulul de forma triunghiulara, marginit lateral de buzele mici si anterior de clitoris (varful triunghiului); - meatul urinar situat la aproximativ un centimetru sub clitoris, la mijlocul bazei triunghiului vestibular, reprezentand punctul terminal al cailor urinare, locul de unde se produce eliminarea urinii in timpul actului mictional (de urinare); - orificiul inferior al vaginului difera dupa cum este vorba de o virgina, de o nulipara sau multipara; la virgina, orificiul inferior al vaginului este inchis partial de o membrana himenul a carei grosime, rezistenta si forma, variaza de la subiect la subiect; se descriu mai multe forme de himen: semilunar, cu franjuri, bilobat, biperforat, ciuruit, etc. Aparatul erectil este reprezentat printr-un organ median clitorisul si doua organe laterale bulbii vaginului. - Clitorisul de forma cilindrica, are doua radacini subtiate (corpii cavernosi) care se insera pe oasele bazinului. Prin unirea celor doua radacini ia nastere corpul clitoridian care se termina printr-o extremitate proeminenta ce poarta numele de gland. Clitorisului i se poate descrie o portiune situata profund si o portiune libera acoperita de preput. - Bulbii vaginului sunt doua formatiuni erectibile care inconjoara uretra si intrarea in vagin. Ei corespund corpului cavernos al uretrei masculine.

Glandele anexe ale vulvei sunt: - Glandele lui Skene in numar de doua, ale caror orificii se deschid de o parte si de alta a meatului uretral. - Glandele uretrale si periuretrale, dispuse in randuri liniare in lungul uretrei , au semnificatia glandelor prostatice masculine. - Glandele Bartholin, care au ca omolog la sexul masculin glandele lui Cooper, sunt situate de o parte si de alta a extremitatii posterioare a vaginului. Canalul lor excretor se deschide in santul himeno-labial. Organele genitale interne sunt asezate intr-un loc bine ferit al corpului, in bazin, tocmai datorita misiunii lor importante de ocrotire a dezvoltarii viitoarei fiinte umane in timpul sarcinii. Ele sunt aparate de peretii ososi ai bazinului si ocrotite prin tesuturi despartitoare de comunicare cu rectul, posterior, si cu vezica urinara, anterior, surse posibile de infectie prin continutul lor in produse de excretie. Organele genitale interne se compun din: 1. Vagin care este un conduct musculo-membranos, extensibil si elastic, avand rol in desfasurarea actului sexual (copulatie) si servind drept canal de trecere a fatului si anexelor sale in timpul nasterii. Dimensiunile vaginului variaza in functie de varsta, viata sexuala si de faptul daca femeia a nascut sau nu. Are o directie oblica de jos in sus si dinainteinapoi, o lungime de aproximativ 10-12 cm. Cavitatea vaginala este de fapt o cavitate virtuala, peretii sai fiind in mod normal in contact unul cu celalalt. In drumul sau ascendent spre colul uterin, pe care se insera extremitatea lui superioara, vaginul strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune constituie planseul pelvi-perineal si sunt sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor organelor bazinului. Suprafata interioara prezinta pe toata intinderea sa o serie de pliuri transversale, care pornesc de o parte si alta a unor coloane longitudinale ituate pe peretele anterior si posterior al vaginului. Aceste cute au rol in marirea suprafetei vaginului, servind la extensibilitatea lui si la mentinerea lichidului spermatic depus in vagin. Intreaga suprafata interna este acoperita de o mucoasa alcatuita din mai multe straturi de celule. Aspectul ei se modifica in raport cu diferitele perioade biologice ale femeii si cu fazele ciclului menstrual, fiind hormono-dependenta. Subtire la fetita si la femeia in menopauza, mucoasa vaginala este ingrosata la femeia adulta. Celulele straturilor superficiale se desprind luand parte la formarea unei mici cantitati de secretie vaginala care este considerata fiziologica. Sub tunica mucoasa interna se gaseste dispusa o tunica musculara, mijlocie, formata din doua straturi; cel mai extern sau adventicea este constituit din tesut conjunctiv. 2. Uterul este un organ cavitar, nepereche, asezat in partea de mijloc a cavitatii pelviene. El serveste drept canal de trecere pentru spermatozoizi, gazduieste produsul de conceptie dupa fecundare, iar dupa dezvoltare il elimina la exterior. Uterul are forma de para, cu partea mai mare in sus si cea mica in jos. Dimensiunile sale variaza cu varsta si faptul daca femeia a nascut sau nu. Capacitatea sa este de 3-4 cmc la nulipara si 5-6 cmc la multipara. Macroscopic, putem descriela uter urmatoarele portiuni: - fundul, partea superioara unde se insera trompele; - corpul, portiunea mijlocie;

- istmul, cu dimensiunea de 1 cm in stare negravida dar din care se formeaza, in timpul sarcinii, segmentul inferior cu o lungime de 10 cm la maxima sa amplitudine; - colul, pe care se insera vaginul impartindu-l intr-o portiune supravaginala si alta vaginala. Intre axul corpului uterin si cel al colului exista un unghi care priveste anteror. Uterul este mentinut in pozitia sa normala prin mijloace de suspensie reprezentate de ligamentele largi, rotunde si sacro-uterine si mijloace de sustinere reprezentate la conexiunile cu vaginul si planseul pelviperinal. Peretele uterin este format din trei tunici: seroasa (peritoneala), musculara si mucoasa. Tunica mijlocie musculara este compusa din trei straturi de fibre musculare cu o dispozitie specifica. Tunica interna, mucoasa, numita endometru este constituita dintr-un strat bazal in contact cu muschiul uterin, care nu ia parte la modificarile ciclice si un strat functional, care sufera modificari importante in timpul ciclului menstrual. 3. Trompele sunt doua conducte musculo-membranoase situate de ambele parti ale uterului. Au un rol important in reproducere, captand ovulul, fiind sediul fecundatiei si conducand ovulul fecundat spre uter. Trompele au o lungime de 10-12 cm de la orificiul lor uterin pana la portiunea pavilionara care este deschisa ca o palnie, ajungand in imediata apropiere a ovarului. 4. Ovarele reprezinta glandele sexuale feminine. Sunt organe pereche situate intre peretele pelvian si extremitatea libera a trompei, de o parte si alta a uterului. Au o dubla functie secretorie: pe de o parte secreta hormonii sexuali, estrogeni si progesteron, iar pe de alta parte reprezinta locul de formare a ovulelor, care sunt celulele sexuale feminine. Ovarele de forma unor migdale au o lungime de 3-4 cm, latime de 2 cm si greutatea de 6-8 g. Aceste dimensiuni sunt variabile in functie de varsta si starea fiziologica a femeii. Culoarea obisnuita a ovarelor este alba-cenusie. Suprafata exterioara neteda si regulata pana la pubertate, dupa care capata un aspect neregulat, produs de numeroase depresiuni si cicatrici, consecinta spargerii foliculilor cu ocazia ovulatiilor (a eliminarii ovulului din folicul). Trebuie sa mentionam ca ovarele sunt singurele organe din cavitatea peritoneala care nu sunt acoperite de peritoneu. Ele sunt mentinute in pozitia pe care o ocupa in mod normal de catre mai multe ligamente care le fixeaza de organele din jur. Glanda mamara este situata in partea antero-superioara a toracelui de o parte si de alta a sternului, inaintea muschilor pectorali. Are o forma emisferica cu convexitatea anterioara libera. In mijlocul fetei convexe se gaseste o proeminenta numita mamelon, inconjurata de o zona mai pigmentata, areola. Pe suprafata areolei sunt mici proeminente al carui volum creste in timpul sarcinii. Pot exista variatii mari de forma si volum in functie de varsta, starea fiziologica, constitutie, alimentatie etc. Sub tegumentul regiunii si a tesutului celular subcutanat se gaseste tesutul glandular, care, odata cu pubertatea, sufera usoare modificari cu ocazia fiecarui ciclu menstrual. Numai odata cu starea gravidica si apoi in lauzie se ajunge la completa dezvoltare anatomica si functionala a glandei mamare, ceea ce a si justificat incadrarea omului printre mamifere. La menopauza se produce involutia glandei, care se retracta si tesutul glandular este inlocuit cu tesutul adipos. Functiile ovariene Ovarul, gonada feminina, are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul prin ovogeneza si de a secreta hormoni care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul feminin pentru starea de graviditate.

Ovulul fecundabil ajunge in trompele uterine si daca nu este fecundat, este eliminat o data cu secretiile uterine. Dupa ovulatie, foliculul se transforma in corpul galben care secreta hormonii feminini: progesteronul si estrogenii. Daca ovulul este fecundat, corpul galben persista si are o activitate hormonala intensa in primul trimestru de sarcina. Daca nu a fost fecundat ovulul, in a 24-a zi a ciclului corpul galben incepe sa degenereze si sa se cicatrizeze, rezultand corpul albicans. Secretia de hormoni ovarieni consta in producerea de estrogeni si progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului galben, iar in timpul sarcinii de placenta. Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine, stimuland proliferarea mucoasei si musculaturii uterine, dezvoltarea glandelor mamare si a caracterelor secundare feminine. Progesteronul este secretat de celulele corpului galben, iar in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in modificarea secretorie a mucoasei uterine. Ovogeneza const dintr-o serie de transformri pe care le sufer celula germinativ folicular (primordial) pn la stadiul de ovul matur. Celula germinativ primordial are un numar complet (diploid) de cromozomi (44 somatici i 2 sexuali XX). Ea se divide formnd ovogonii, iar prin diviziunea mitotic a acestora rezult ovocitele de ordinul I. n momentul ovulaiei se produce prima diviziune meiotic din care rezult o celul mare - ovocitul II i primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin ruperea foliculului, n trompa uterin, unde are loc a doua diviziune, rezultnd preovulul, care nu se divide i devine ovul fecundabil avnd un numr de cromozomi redus la jumatate (22 + x) i al doilea globul polar.

Ovulul ajunge din trompele uterine n uter i dac nu a fost fecundat este eliminat cu secreiile uterine. Dac ovulul nu este fecundat, corpul galben n aproximativ a 24 zi a ciclului ncepe s degenereze, se cicatrizeaz. Dac ovulul a fost fecundat, corpul galben persist, are o activitate endocrin intens n primul trimestru al sarcinii. Tubele au un rol important in captarea ovulului, apoi in vehicularea acestuia si a spermiilor. In treimea sa laterala se petrece fecundatia. Ea ofera apoi conditii favorabile pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului si migrarea acestuia spre cavitatea uterina (in vederea implantarii). Astfel, trompa are un rol iportant in fertilitatea femeii. Uterul are trei funcii care l difereniaz de orice alt organ: funcia menstrual, funcia de gestaie i cea de parturiie. Pe lng acestea, uterul, alturi de sn, este principalul organ receptor al hormonilor

produi de ovare. Funcia menstrual se refer la producerea propriu-zis a fenomenului ce se numete menstruaie. Dei ciclul menstrual este guvernat de ciclul ovarian i modulat de la nivel hipofizar, organul efector este uterul. La acest nivel are loc descuamarea endometrului (mucoasei uterine) i ruperea vaselor sangvine, cu producerea propriu-zis a sngerrii menstruale. De asemenea, uterul realizeaz evacuarea sngerrii menstruale. Aceste dou fenomene combinate poart denumirea de flux menstrual. Aceast funcie se menine pe parcursul vieii fertile a femeii, de la prima menstruaie (11 -15 ani) pn la menopauz(45-60 de ani). Ciclul menstrual are o durata medie de 28 de zile, si poate varia de la 20 la 35 de zile. Ii putem recunoaste trei faze: 1. Faza preovulatoare, care dureaza in jur de paisprezece (14) zile (plus sau minus cinci zile), incepand in prima zi a menstruatiei si terminandu-se cu ovulatia (eliberarea ovulului de catre ovar). Aceasta perioada se numeste de asemenea faza proliferativa. Inca din primele zile, foliculele se umfla in mod spontan fara influenta hormonala. Apoi, ca raspuns la factorul de eliberare venit de la hipotalamus, hormonul foliculo-stimulant este secretat de pituitara si un singur folicul isi continua maturizarea. Sub influenta hormonului foliculo-stimulator, secretia de estrogeni stimuleaza proliferarea endometrului si maturizarea finala a foliculului primar. Dupa ce atinge procentele plasmatice cele mai ridicate, productia hormonului foliculo-stimulant scade . Ovulatia este deci declansata printr-o eliberare brusca de hormoni luteinizanti. 2. Faza postovulatoare, cu o durata de aproximativ treisprezece (13) zile (ciclu de 28 de zile), incepe imediat dupa ovulatie si se incheie cu inceperea menstruatiei. Aceasta perioada este numita faza secretoare sau faza luteala. Termenul 'secretoare' este utilizat deoarece, in timpul acestei faze, endometrul secreta glicogen cu scopul de a asigura hrana ovulului fecundat; termenul 'luteal' este in legatura cu formarea corpus luteum sau a corpului tanar in punctul de ruptura al foliculului primar, la suprafata ovarului. Daca ovulul este fecundat, corpul tanar creste si persista mai multe luni, secretand progesteronul si estrogenii. Progesteronul favorizeaza imlpantarea oului si pastrarea sa in mediul uterin. Estrogenii amplifica actiunea progesteronului. Prin retroactiune negativa, progesteronul inhiba producerea de hormoni luteinizanti iar estrogenii pe aceea de hormoni foliculo-stimulanti. Corpul tanar asigura echilibrul hormonal al gravidei pana cand placenta preia rolul (prin luna a treia) de secretie a hormonilor. In cazul in care nu a fost realizata fecundatia, corpul tanar atinge dezvoltarea completa dupa opt zile, apoi se atrofiaza si este inlocuit cate putin de tesut fibros, corpul alb. Rezulta o diminuare a cantitatilor de progesteroni si de estrogeni secretati si aparitia menstruatiei. Endometrul se dezintegreaza, arteriolele se rup si se creeaza zone hemoragice care antreneaza, intr-un flux sangvin, eliminarea endometrului si a mucusului. 3. Menstruatia dureaza in medie trei pana la sapte zile. Ea marcheaza inceputul fazei preovulatorii, prima zi a menstruatiei fiind prima zi a ciclului menstrual. Volumul pierderii sangvine variaza de la 90 ml la 100 ml, de la o persoana la alta si de la un ciclu la altul. Femeile care iau anticonceptionale au o pierdere sangvina minima in timp ce,cele care poarta sterilet au o pierdere sangvina mai abundenta decat media. Prima menstruatie apare intre noua si saptesprezece ani. Ciclurile pot fi neregulate si fara ovulatie in primii ani, pentru ca apoi, eventual, sa se regularizeze pana la menopauza. Dismenoreea este frecventa in timpul primelor zile, din cauza contractiilor uterului si ale colului. Cu cateva zile inainte de menstruatie, unele femei se simt tensionate, nelinistite, iritabile, deprimate sau agresive. Dupa ce apare menstruatia, aceste simptome se atenueaza sau dispar. Sau, din contra, depresia persista pana ce cantitatea de estrogeni creste. In momentul ovulatiei, deoarece aceasta cantitate este crescuta, femeia se simte mai bine si sigura de ea insasi. Schimbarile de natura psihologica din timpul ciclului menstrual sunt influentate de fluctuatiile hormonale; starea emotionala poate de asemenea sa influenteze direct secretiile hormonale. De exemplu, daca o femeie trece printr-o situatie stresanta precum o boala, schimbarea locului de munca, un conflict familial, secretiile hormonale vor fi modificate si intreg ciclul ei menstrual poate fi dereglat

Funcia de gestaie se refer la capacitatea uterului de a gzdui sarcina pe tot parcursul dezvoltrii sale. De la nidaie (implantarea sarcinii n mucoasa uterin) n zilele 5-7 postovulator i pn la debutul naterii, uterul asigur condiii propice dezvoltrii sarcinii. Pentru aceasta, au loc modificri n structura mucoasei uterine pentru a permite implantarea oului, fenomene de cretere n dimensiuni i numr a fibrelor musculare uterine, modificri ale contractilitii fibrelor uterine, modificri vasculare pentru a permite nutriia sarcinii, modificri la nivel hormonal i ale receptorilor hormonali. Funcia de parturiie se refer la capacitatea uterului de a realiza naterea ftului. Pentru natere sunt necesare dou mari condiii: existena unei ci pe care ftul s poat iei nspre afar i existena unei fore de expulzie a ftului, condiii care sunt amndou ndeplinite de uter. Scurtarea, tergerea i apoi dilatarea colului uterin sub influena contraciilor uterine realizeaz naterea. Nu se poate nate natural fr ndeplinirea acestor dou condiii majore. Pe lng aceasta, uterul realizeaz orientarea i poziionarea ftului pentru natere. Vaginul indeplineste trei functii importante: serveste la trecerea fetusului, primeste penisul in timpul actului sexual si, in sfarsit, canalizeaza fluxul menstrual. Este un canal muscular cu o lungime de 10 cm. Mucoasa sa este formata din pliuri transversale groase, care ii dau un aspect plisat si care permit o foarte mare extensie. Invelisul muscular este de asemenea dotat cu o elasticitate considerabila. In mod normal, peretele anterior si cel posterior ai vaginului se afla in contact, insa ei sunt capabili de o mare dilatare in timpul coitului si a nasterii. In vagin sunt produse mari cantitati de glicogen. Bacilii lui Doderlein, gazde obisnuite ale vaginului, transforma glicogenul in acid lactic. Acest acid lactic creeaza un mediu cu pH acid asigurand astfel o protectie reala impotriva multor bacterii si ciuperci. Aceasta aciditate ar fi insa in acelasi timp nociva spermatozoizilor daca nu ar exista substantele de baza din lichidul seminal care sa le asigure supravietuirea. Bacilii lui Doderlein sunt distrusi de catre antibiotice. Este adesea posibil ca in urma unui tratament cu antibiotice sa se declanseze o vaginita. In timpul ciclului menstrual si al excitatiei sexuale se pot observa schimbari la nivelul mucoasei vaginale. Celulele se descuameaza in mod continuu si sunt inlocuite de altele noi. In timpul ciclului menstrual, sub influenta estrogenica, celulele vaginale sufera un proces de tasare. Examenul acestor celule se poate face la microscop. Ele sunt obtinute prin intermediul unei prelevari de secretie care trebuie imediat pusa pe o lama de sticla pentru a rezulta un frotiu. Examenul de frotiu vaginal prelevat in perioada ciclului, cand cantitatea de estrogeni este crescuta, poate ajuta la descoperirea unei probleme de infertilitate. Congestia numeroaselor mici vase sanguine in momentul excitatiei sexuale ii confera o culoare violacee. O transudare de mici picaturi prin peretii vaselor se observa de asemenea la inceputul procesului si odata cu urcarea excitatiei sexuale. Aceste picaturele se unesc unele cu altele pentru a forma un invelis fin lubrifiant pe intreg peretele mucoasei vaginale. La nivelul orificiului extern al vaginului se gaseste o membrana fina de mucoasa, himenul. Acesta inchide mai mult sau mai putin deschiderea vaginului si cate odata, din cauza unei imperforari, inchide complet orificiul. In acest caz este necesara o interventie chirurgicala pentru a permite scurgerea menstruatiei. Actul sexual atat la femei cat si la barbati depinde atat de stimularea psihica cat si sexuala locala. Dorinta sexuala este direct proportionala cu nivelul hormonilor secretati, dar este in stansa legatura cu experientele anterioare ale femeii. Intensitatea acestei dorinte este valabila pe toata perioada ciclului sexual lunar atingand maximul in preajma ovulatiei. Stimularea locala induce senzatii sexuale. Semnalele senzoriale sunt transmise de catre nervii rusinosi si plexul sacral catre maduva sacrala. De aici sunt transmise catre creier. Un rol au insa si reflexele locale integrate in maduva sacrala si lombara. Tesutul erectil feminin este localizat in jurul introitusului vaginal si se continua catre clitoris. Acesta este controlat de fibre parasimpatice care in prima faza dilata arterele tesutului erectil , apoi acesta va fi umplut cu sange, introitusul tensionindu-se in jurul penisului. Tot fibrele parasimpatice determina stimularea glandelor Bartholin( situate inferior de labiile mici) care induc secretia de mucus care are rol

lubrefiant in timpul actului sexual, alaturi de mucusul produs de epiteliul vaginal. O cantitate redusa de mucus provine si din glandele uretrale masculine. Lubrefierea este foarte importanta deoarece prin intermediul acesteia actul sexual este perceput ca un masaj si nu ca o senzatie iritativa, acest aspect fiind optim pentru inducerea reflexelor adecvate care culmineaza cu orgasmul. Orgasmul apare cand stimularea sexuala locala se asociaza cu cea psihica. Femeia are o fertilitate crescuta in timpul unui act sexual normal comparativ cu metodele artificiale, lucru pus pe seama orgasmului feminin: muschii perineali ai femeii se contracta ritmic, se dilata canalul crevical aproximativ 30 minute reusind astfel facilitarea transportului spermatozoizilor. Glandele mamare au dubla functie, de zona erogena si de secretie lactee. Fiecare dintre aceste glande este divizata in 15 pana la 20 de lobi separati de catre tesutul adipos de care depinde volumul sanului. Fiecare lob se subdivide in mai multi lobuli ce contin fiecare mai multi acini foarte bogati in capilare; la acest nivel se formeaza laptele. Canalele lactifere sunt conductele excretoare ale fiecarui lobul, ce se unesc pentru a forma un rezervor, in apropierea mamelonului, sinusul lactifer sau ampula galactophore si se ingusteaza pentru a traversa mamelonul. Areola din jurul mamelonului este o zona circulara pigmentara a carei suprafata este strabatuta de numeroase glande sebacee. Glandele mamare sunt subdezvoltate la nastere.Ele se dezvolta la pubertate,sub influenta estrogenilor si a progesteronului provenit de la ovare;hormonii de crestere si de prolactina provin din pituitara si din tiroxina secretata de tiroida. Forma si volumul sanilor constituie adesea un subiect de ingrijorare pentru femei.In orice caz acest lucru nu are nici o legatura cu capacitatea de alaptare .Pe perioada de graviditate, sanii devin mai voluminosi si mai grei, anumite ligamente suspensoare putand fi intinse si, din aceasta cauza, dand impresia ca sunt mai putin bine suspendati. Oricum, alaptarea nu aduce schimbari permanente in ceea ce priveste forma, volumul si fermitatea glandelor mamare.

Você também pode gostar