Design de spatiu

privat
pentru persoane cu
deficiente de vedere

teza licenta
De ce am ales aceasta tema?

Deocamdată persoanele nevăzătoare sunt obligate să se adapteze permanent

la un mediu ostil, care nu e facut pentru ei. Astfel se adaptează cu greutate
adesea nefiind capabili să depăşească unele bariere pe care noi nu le per-
cepem, cum ar fi o stradă prost pavată, cu maşini parcate aleatoriu, o staţie
in care oamenii ocupă tot trotuarul, şi în general orice mediu nou în care
trebuie să se orienteze repede şi nu există repere adaptate necesităţolor lor.
Deşi liceul pentru persoane cu definitenţe de vedere oferă activitaţi care
asigură adaptarea (într+un grad surprinzator de mare ţinand cont ca per-
soanele nu vad) la mediul obişnuit şi încurajează independenţa acestora, exis-
ta mereu posibilitatea greşelilor si accidentelor.
Multe dintre acestea ar putea fi evitate printr-o mai mare implicare a socitaţii
, folosirea de materiale tactile si semnale sonore precum şi organizarea mai
riguroasă a spaţiilor publice si strazilor.Investigand situaţia actuală a acestor
persoane am aflat de la profesorii acestora ca o problemă importantă o reprezintă
lipsa unei perspective de viitor în ceea ce priveste o viaţă activă din punct de vedere
profesional, majoritatea dintre aceştia fiind nevoiţi după terminarea liceului să se
întoarcă acasă unde vor fi sprijiniţi financiar de rude.
Multi dintre copii sunt din mediu rulal cu probleme familiale si multi dintre parinti nu
stiu exact ce nevoi au acesti copii, pentru ei fiind linistitor sa îi ştie stînd într-o camera
in pat si ne deranjînd prea mult.
Cu toate acestea ultimele promoţii sunt mai independente, preferand sa meargă fară
insoţitor şi unii din ei chiar mergînd mai departe la facultate la secţii cum ar fi dreptul
sau literatura, iar aţii reusesc să obţină posturi de cadre didactice în liceu, ceea ce
 demonstrează că o abordare corectă a problemei acestora poate duce la integrarea
cu succes a unora dintre ei în societate şi îi poate ajuta să îşi atingă potenţialul.
*
Pe de altă parte designul contemporan tinde sa caute soluţii alternative pentru exce-
sul toxic de informaţie vizuală şi luxul agresiv consumerist, dat fiind ca cultura con-
temporana este una a eficienţei si comoditaţii. Productia in masa hraneşte foamea de
a consuma prin brandingul din ce in ce mai sofisticat precum şi publicitatea realizată
predominant printr un mediu vizual bidimensional din ce în ce mai suparator.
Ca şi caracteristică principală a acestui canal de comunicare se poate observa viteza
sa aproape instantanee (şi deci eficienţa) cu care se face comunicarea, acest fapt
permiţînd şi un volum mai mare de informaţie să fie transmis.Producţia în masa
standardizează, iar viteza nu gaseşte timp pentru natura variata şi experienţele multi-
senzoriale ce constituie realitatea.
Televitor, ziare, fluturaşi şi panouri publicitare ne confrunta ochii şi ne intră în
imaginaţie fără permisiuea noastră. Suprastimularea simţului vizual a ajuns la un
punct în care am inceput sa ne deconectam de la mediul ambiant pentru a evita
zgomotul vizual.
Statisticile privind receptarea reclamelor si importanţa dată bannerelor online
demonstrează că atenţia acordată acestora este în scadere, iar pentru a recîştiga in-
teresul este nevoie de mijloace neobisnuite. În timp ce simţul vizual ne este epuizat,
celelalte simţuri, în special cel tactil ne sunt suprimate şi neglijate. Lumea simulată a
bidimensionalului nu ne angajează corpul într un dialog firesc. Cu suprastimularea
şi subimplicarea simultană a simţutilor noastre integram experientele despre mediu
şi noi inşine pierzand simultan cunostinţe intrinseci despre propriile corpuri. Su-
prautilizarea materialelor sintetice şi a sticlei , imune semnelor uzurii, slabeşte simţul
marimii şi timpului, contribuind la o experienţă plata şi neautentică a realitaţii. Cu
pierderea tactilitaţii, a marimii şi detaliilor lucrului facut manual pentru figura umană,
structurile devin respingator de plate, ascuţite, imateriale şi nereale. Detasamentul
construcţiilor de realităţile materialului şi a lucrului de mînă, transformă arhitectura
în teatre pentru ochi, golite de autenticitatea amterialului şi a logicii tectonice.
Ţin să subliniez aici că desi simţul vizual ne este primar din punct de vedere genetic
şi facut să recepteze rapid informaţii, un design tinde să işi piardă din atractivitate
 dacă nu integrează corect şi celelalte simţuri.
Simţul tactil este cel care integrează experienţa noastră despre lume cu cea despre
noi înşine.
Pană şi imagini vizuale sunt integrate in continuumul sensibil al sinelui.
Există nenumarate tentative de abatere de la dominaţia vizualului sintetic printre
care cel mai familiar la ora actuală este mişcarea slow food cu ale sale ramuri de eco
farming. Promovarea obictelor de lucru manual-craft, nenumaratele cercetari în
domeniul percepţiei tactile desfăşurate în universităţi de prestigiu din întreaga lume
precum si raspîndirea tot mai mare a designului dedicat simţului tactil demonstrează
nevoia de departare şi limitare al impactului puternic pe care imaginile artificiale îl
au.

Haptic design sau design destinat

simţului tactil

Consider că designul pană la urma înseamnă şi o educare şi

rafinare a simţurilor privitorilor, în mod asemănător artei. O
accesare a memoriei acestora prin intermediul simţurilor si
imprimarea unei sanzaţii noi care îi îmbogaţeşte spiritual.
Designul lasă o impresie pe care privitorul vrea să o ducă
cu el , deoarece o considră importantă.

“Haptics” este filozofia de design care promovează produse cu care interacţionam

prin intermediul simţului tactil, apropiind astfel şi mai mult designul de simţurile
consumatorilor.

Consider că acesta poate reprezenta o modalitate de a îmbina nevoile orbilor cu

un design contemporan pentru publicul larg, evitand pe cat posibil problema con-
Deficienţii de
vedere
date concrete
 Deficienţii de vedere-- date concrete

Copii de la Liceul pentru Deficienţi de Vedere

Aceştia fac orientare si mobilitate cu un profesor specializat, care îl învaţă să se
mişte ,să meargă corect, sa utilizeze bastonul. Nevăzătorii au dreptul prin lege la un
însoţitor dar mulţi se descurca singuri. De ajutor ar avea nevoie cei care au si alte
probleme, de tip retard, neuro motorii, deci nu au abilitati motrice atat la niveul
mainilor cat si al picioarelor.
O zi din viaţa unui nevazator in liceul pentru deficienţi de vedere Cluj.
-micul dejun între 7 si 7.30 , cursurile încep la 8, si se termina, depinde de clase,
cei mici cls. 1-4 la 12, iar ceilalti la 13/14 sau 15. La amiaza in doua serii ora 13 si
ora 15, pana la 16 au liber apoi cu educatorii de dupa amiaza au teme de rezolvat,
pana la ora 18-19, cina si program liber. (nu au prea multe opţiuni de spaţii de re-
laxare în scoala). Unii fac si alte activitaţi cum ar fi stimulare vizuală, kinetoterapie şi
informatică, merg la psiholog sau sport. Liceenii au un program mai lejer fiindcă sin-
guri îşi gestionează timpul de învaţat şi au zilnic dreptul la bilete de voie in oraş chiar
şi în orele de studiu. Cei mai mici nu sunt lăsaţi cu bilete de voie decît pană la ora
18. Sunt reguli destul de stricte deoarece există responsabilitati faţa de ei. Activităţi
extracuriculare sunt suficiente, arta, teatru, dansuri, schim de experienţă între licee,
chiar şi in weekend-uri au opţiuni. Există si voluntari cu care socializează şi care îi
scot la diferite evenimente. Astfel ei sunt obişnuiţi cu ceea ce şi ceilalţi sunt, deci
reacţionează normal iar forma lor de socializare nu e diferita de a celorlalţi.
 Informaţia tactilă este indispensabilă persoanelor cu deficienţe de ve-
dere, facilitând orientarea în spaţiu, făcând mediul înconjurător mai
sigur.
Informaţia tactilă şi vizuală trebuie să fie disponibile simultan.

Există mai multe tipuri de deficienţe de vedere. Acuitatea vizuală se măsoară pe o

scală unde 1 reprezintă nivelul normal de percepţie iar 0 - lipsa totală a vederii. Sub
valoarea de 0,1 vederea este limitată la nivelul de a face diferenţa dintre lumină şi
întuneric şi a distinge câteva forme obscure.

NOTĂ: măsuratoarea se face când persoana poartă ochelari

O situaţie specială este daltonismul sau, o formă şi mai avansată a acestuia, în care
o persoană nu distinge culorile. Persoanele din a doua categorie pot să nu aibă
deficienţe privind acuitatea vizuală, în schimb lumea lor este limitată la o combinaţie
de alb, negru şi gri.

Alţii, văd numai o zonă limitată din mediul în care se găsesc, ca şi cum ar privi printr-
un tub.

Majoritatea persoanelor cu deficiente de vedere prezinta o vedere

foarte slaba. Doar un procent foarte mic nu vad absolut nimic (mai
putin de 5 %) si chiar si cei dinacest grup au o oarecare sensibilitate la
lumina si umbra
In marea pare a timpului ei trebuie să-şi imagineze mediul în care se află.

În aceeaşi situaţie se găsesc si cei care nu percep partea centrală a imaginii, vederea
lor fiind limitată la zona periferica a câmpului vizual.

O altă maladie este caracterizată de vederea numai a câtorva spoturi (petice) din
câmpul vizual

Exista diferite moduri de a ajuta la percepere corecta a spatiului. In

acest sens se folosesc contraste puternice pentru cei care mai au o parte
din vedere, si marcaje tactile.
Exemple unde contrastul vizual est recomandat:
* cadrul usii cu peretele
* podea cu peretii
* tavanul cu peretii
* balustrada cu peretii
* obiecte sanitare cu peretii

Marcaje Contrastante

Culorile contrastante, textul, nu-

merele şi simbolurile în contrast, la
care se adaugă şi o bună iluminare,
fac mult mai simplă reperarea unei
încăperi.

Clanţa este uşor de observat şi de

prins intro culoare puternica

Uşile din sticlă sau materiale trans-

parente trebuie să fie bine semnal-
izate, altfel nu este uşor de perceput
când sunt deschise sau închise.
 Utilizarea „punctelor de vizibilitate”
-”visibility dots” pe un fond de o
singură culoare sau pe geamurile
uşilor transparente este o metodă
simplă dar eficientă de a atrage
atenţia. Bineinteles aceasta func-
tioneaza pentru persoane cu un
grad mai mare de vedere.

Mergând pe un coridor, reperarea uşilor poate

fi mult mai uşor de făcut dacă uşa, tocul ei şi
peretele au culori contrastante

Marcaje Tactile
Aşa cum o persoană cu deficienţe de vedere are nevoie de semne vizibile prin
mărime, culoare şi contrast, un nevăzător trebuie indrumat si prin intermediul marca-
jelor tactile sau/şi a semnalelor acustice.

Atingerea unui semn – informaţia tactilă – este posibilă prin intermediul :

- piciorului: materialul si textura pardoselii pot fi simtite prin talpa
pantofului
- bastonului alb: simbolul persoanelor cu deficiente de vedere
- degetelor: simbolurile în relief (ex: deschiderea uşii în cabina liftului), un
număr simplu, un plan ieşit în relief, un text scris utilizând alfabetul Braille, un plan al
zonei).
Informaţia tactilă detectată cu ajutorul picioarelor sau a bastonului alb facilitează
urmărirea unui traseu, recunoaşterea schimbării de direcţie sau ajungerea la un
punct de destinaţie (de exemplu la o uşă).
Informaţia tactilă obţinută cu ajutorul degetelor permite recunoaşterea unui simbol
(ex: în cabina liftului), citirea unui text (numele/activitatea inscripţionate pe uşă) sau
facilitează imaginarea mediului înconjurător (un plan în relief, o schemă).

Informaţia tactilă trebuie completată cu informaţie auditivă: vocea unei persoane

angajate, de preferinţă redarea automată a unui text înregistrat cum ar fi anunţarea
staţiei următoare într-un mijloc de transport în comun, sau direcţia şi numărul etaju-
lui pentru o cabină de lift.

În cazul unui sistem mai avansat, apropierea de un tablou de informaţii ar putea

declanşa, prin intermediul unor senzori, redarea unui text referitor la poziţia hărţii
tactile faţă de acel tablou (în faţă, în spate, la stânga, la dreapta).
Persoanele cu deficienţe de vedere şi în special oamenii în vârstă au nevoie ca vocea
îndrumătoare să fie de o calitate bună şi la un nivel sonor corespunzător, pentru a
putea întelege informaţia. Amplificarea, existenţa unui mediu acustic bun şi a unui
echipament special, îmbunătăţesc accesul la informaţie. Un mediu fără o acustică
bună ar putea face informaţia sonoră neinteligibilă.
De asemenea, pentru o bună înţelegere a informaţiei vorbite este necesară elim-
inarea sau minimalizarea zgomotului de fond. Zgomotele perturbatoare provin de
regulă de la sistemele utilizate pentru prezentare, sistemul de ventilare, mobilier,
oameni care merg şi vorbesc etc.
Nici mediile acustice „slabe” şi nici cele „puternice” nu sunt favorabile. Un timp bun de
reverberaţie este bazat pe o acustică bună, conform regulilor specifice, de aceea la
montarea dispozitivelor de semnalizare sonoră trebuie să se apeleze întotdeauna la
profesionişti.
Referitor la spaţiu şi la circulaţia în siguranţă printr-o clădire, există mai multe cerinţe
speciale:
- o persoană care foloseşte bastonul alb are nevoie de un spaţiu de 90 cm
lăţime pentru scanarea cu bastonul;
- în timpul utilizării bastonului, utilizatorul poate detecta obiecte care
sunt la cel mult 70 cm de la nivelul pardoselii, obiectele aflate la o înălţime mai
mare reprezentând un pericol de accidentare dacă ies cu mai mult de 10 cm de la
suprafaţa peretelui;
- obiectele suspendate la o înălţime mai mică de 2,00 m faţă de nivelul par-
doselii reprezintă un pericol deoarece unele persoane s-ar putea lovi de ele;
- orientarea si percepţia sunt înlesnite dacă exista o bară de ghidare la o
cotă de 90-110 cm de la nivelul pardoselii.
Pentru nevăzători, cât şi pentru persoanele cu dificultăţi la mers, toate pragurile,
suprafeţele deteriorate, precum şi covoarele adunate reprezintă posibile surse de ac-
cidentare prin împiedicare.
Gabarite pentru spaţiul de deplasare al celor Tehnica mersului cu bastonul
care folosesc bastonul

Riscul accidentării poate

fi evitat dacă obstacolul
este „marcat” în zona în
care acesta poate fi per-
ceput cu bastonul

Dacă se montează pe perete un obiect de uz public

(ex: telefon public), persoanele cu deficienţe de vedere
trebuie ghidate către acesta prin marcaj tactil montat pe
pardoseală.
deoarece Bastonul loveşte suportul înainte de a lovi
obiectul
 Informaţia tactila de pe pardoseală
poate fi furnizată utilizând acelaşi
material, dar cu o altă textură/mod de
aşezare.
Textura poate fi simţită prin talpa
piciorului, iar diferenţa dintre modele/
texturi poate fi detectată şi prin utiliza-
rea bastonului.

Drumul spre uşă este marcat fără nici

un dubiu. La uşă, pardoseala este
diferită, atrăgând atenţia asupra peri-
colului.

O bandă de ghidare cu marcaj tactil

indică drumul spre ghişeul unui oficiu
poştal

Schimbarea de direcţie este marcată

cu ajutorul unor texturi diferite.

Trebuie menţionat că unghiul drept

este cel mai uşor de perceput.
 Culoarea contrastantă a benzii de
ghidare îi ajută pe cei cu deficienţe de
vedere.
În acest exemplu, pe pardoseală s-a
lipit un covor de cauciuc

Marcaj tactil într-un grup sanitar

Acolo unde se folosesc covoare,

schimbările de situaţie/direcţie se pot
marca prin suprafeţe triunghiulare
Aceeaşi regulă se aplică şi scărilor
– a se vedea marcajul colorat şi punc-
tele de vizibilitate de la prima treaptă
şi de la capătul barei de sprijin

Întreruperea benzii şi suprafeţele tri-

unghiulare marchează poziţia uşilor pe
dreapta şi stânga
Caracterele tactile trebuie
să fie scoase în relief cu
cel puţin 1 mm şi să aiba
o înălţime între 1,5 şi 4
cm. Textul trebuie pus în
evidenţă prin lumini care
produc umbre, permiţând
o citire mai uşoară

Butonul soneriei de
urgenţă are o culoare
diferită, contrastantă faţă
de celelalte.
Design-uri deja existente pe piaţă pentru per-
soanele cu deficiente de vedere

cititor de fisiere: asemenator unui scaner acesta scaneaza documentele respective si

le traduce in vorbire cu ajutorul unui sftware bazat pe o voce sintetica, se poate folosi
inclusiv pentru cititul revistelor, cartilor si facturilor.
Sisteme de acces la internet: acestea se bazeaza tot pe traducere in vorbire a si-
turilor, permit de asemenea accesul la e mail. Acesta vorbeste de la pornire facand
astfel accesibile meniurile. de asemenea are un sistem de citit fisiere word precum si
de citit ziarul.
Ceva mai costisitor e un calculator cu traducere vocala a intregului sistem de op-
ereare.
De asemenea există softuri specializate de traducere.
Alte produse disponibile spre vanzare pe diferite situri includ cîntare cu voce,
ethichetatoare braille (produc ethichete autocolante cu text braille), ceasuri de mană
cu afişaj braille sau tactil, ceasuri de şteptătoare cu voce, cutii pentru medicamente
şi organizatoare pentru monede.
Designurile enumerate mai sus sunt disponibile în comerţ, dovedind că există o
piaţă, chiar dacă minimală.

De asemenea există diferite concept designuri după cum urmează

Un alt produs interesant este “the woice stick” . Acesta este asemanator unui MP3
player, dar are functia de a scana si transforma scrisul, cu ajutorul sistemului OCR
(optical caracter recognition) in voce, care este apoi redata in casti.

Un concept interesant aduc camerele de luat vederi care traduc imaginile captate in
imgini tactile. Cu această cameră persoanele nevăzătoare pot să-şi pastreze amintiri
sau să îşi formeze o impresie mai clară despre ceea ce vad-percep.
 Cardul ajutator, pentru cumpărături.
Este confecţionat din carton subţire
şi se suprapune perfect peste ecranul
standard al cititoarelor de carduri
permiţînd persoanelor fără vedere să
le folosească fără să necesite ajutor.

Alte creaţii se folosesc de tehnologia magneclay-ului , un material sintetic bazat pe

ulei care deţine capcităţi de structurare nenumărate. Are o structură moleculară
instabilă şi poate fi aranjate in forme infinite atunci cînd se acşionează asupra lui cu
surse electrice şi magnetice. Cît timp sursele acţionea asupra acestui, materialul işi
pastrează forma solidă putînd fi pipait fără a se deforma.

Percepţia spaţială la orbi

Existenta persoanelor nevazatoare ne face posibil studiul spaţiului tactil
nelegat de cel vizual. Este esenţial pentru aceasta ca persoana să se fi na-
scut fără vedere sau sa+şi fi pierdut vederea in primul an de viaţă, şi să nu
aibă nici o sensibilitate la lumină şi culoare.

Se pot identifica două moduri de a pipăi

1. pasiv+ cu intreaga mană (sintetic)
2. activ+ cu degetele care citesc (analitic)

Din puct de vedere pshihologic percepţia spaţiala prin atingere nu ajunge

la maturitate la fel de repede ca si cea vizuală. Astfel şi la un adult se pot
observa achiziţii.
Particularitati ale perceptiei tactil-kinestezice
la nevazatori

Percepţia:
Prin percepţie se înţelege oglindirea in constiinţa omului a obiectelor şi fenoment-
elor
care acţionează direct asupra receptorilor.În percepţie are loc ordonarea şi combina-
rea deferitelor senzaţii în imagini integrale ale obiectelor şi fenomenelor respective.
Împreuna cu senzaţiile, percepţiile asigură orientarea senzorială nemijlocită a omului
în lumea înconjuratoare. Percepţiile sunt întotdeauna legate de memorie, găndire,
imaginaţie şi condiţionate de atenţie, cu o anumită coloratură emoţională şi orien-
tate selectiv de motivaţie.
Fiecare dintre aceste elemente are o importanţă care îl face inseparabil de întreg.

Diferenţe între copii obisnuiţi şi cei nevăzători

Durata examinării caracteristicilor independente ale obiectelor şi ale imaginilor
creşte simţitor la copilul cu vedere validă. Însă în cazul copiilor cu deficienţe de ve-
dere este necesară elaborarea unui program special de stimulare a observării tactile
a diferitelor obiecte explorate din diferite perspective, care să îi ofere copilului posi-
bilitatea explorării active şi cat mai îndelungate , astfel se poate face trecerea de la
explorarea obiectelor la explorarea imaginilor tactile.

Privind din punctul de vedere al perceptiei lumii exterioare, nevăzătorii sunt

dezavantajaţi deoarece trebuie să se limiteze doar la senzaţiile tactile şi chinestezice
privind aceste modele informaţtionale, pe cînd la văzători aceste senzaţii se conjugă
în diverse moduri cu cele vizuale.
 SENSIBILITATEA VIZUALĂ
Percepţia vizuală se realizează la
distanţă de obiectele stimul, avînd rază
de acţiune nelimitată.
Percepţia vizuală se bazează pe
investigaţii care, din punct de vedere
practic, sunt simultane, ducînd la
identificări instantanee, rapide.
Recunoaşterea optică parcurge un proc-
es de analiză şi sinteză, care are ca punct
de plecare o sinteză primară a imaginii,
fiind apoi urmată de o nouă sinteză
superioară.
Astfel imaginea vizuală se caracterizează
prin continuitate, fiind dominată de
formă. Stimulul specific pentru percepţia
vizuală este linia continuă şi suprafeţele
plane.
SENSIBILITATEA TACTILĂ
Percepţia tactilă acţionează prin con-
tact direct cu obiectele stimul, avînd
zonă de cuprindere limitată. De aceea se
pune accent în educaţia nevăzătorilor pe
cunoaşterea obiectelor concrete simple,
cu caracteristici reprezentative pentru
acel obiect, pe compararea obiectelor
dupa diferite caracteristici şi apoi identi-
ficarea şi diferenţierea acestora în plan,
adică în imagini tactile.
Percepţia tactilă este procesuală şi
implică investigaţii succesive, crescînd
astfel timpul realizării ei. Numai în cazul
obiectelor mici se realizează o sinteză
primară, pe cînd în cazul celor mari, aces-
tea trebuie percepute succesiv predom-
inînd analiza.
Percepţia tactilă se caracterizează prin
discontinuitate, excitantul adecva fiind
linia discontinuă, punctul în relief şi ăn
general relieful.
 SENSIBILITATEA VIZUALĂ
Imaginea vizuală este de dimensiuni
varibile în funcţie de mărimea obiectului
perceput şi de distnţa acestuia de su
biect.
Din punct de vedere didactic se constată
că percepţiei vizule îi sunt accesibile
obiecte foarte mici şi foarte mari, pro-
cese nocive şi chiar periculoase.
Percepţiei optice i se dezvăluie însuţiri
spaţiale şi materiale ale obiectelor într un
tot aproape nedesparţit. Dacă prezentăm
, de exemplu copilului valid modelul
bine realizat al unui cal, cu respectarea
proporţiilor, a cromaticii, va accepta că
modelul respectiv reprezintă un cal.
SENSIBILITATEA TACTILĂ
Imaginea senzorială tactilă este
invariabilă ca dimensiune, depinzand de
mărimea reală a obiectului care ajunge
în contact direct cu suprafaţa dermică a
subiectului.
De aceea ăn cazul realizării imaginilor
tactile trebuie să se pornească de la
percepţia obiectului concret în diferite
poziţii şi mărimi şi redarea în imagini
tactile a caracteristicilor relevante ale
obiectului, astfel încît să nu se creeze
confuzii.
Pentru percepţia tactilă, obiectele foarte
mici sau foarte mari sunt greu accesibile.
Percepţia tactilă distinge net însuşirile
spaţiale de cele materiale. De exem-
plu dacă copilul nevăzător trebuie să
intuiască modelul aceluiaşi cal oferit co-
pilului văzător, va distinge caracteristicile
de formă, dimensiune, anumite detalii,
dar va rămane deziluzionat de elemen-
tele materiale (material plastic, ipsos,
temperatură rece).
 Rolul informaţiei spaţiale în identificarea
vizuală şi tactuilă a obiectelor
Activitatea de explorare desfăsurată în cadrul sistemului vizual se rezumă în
primul rînd la obiectele cu spaţialitate şi constituite din muchii orientate. Procesul
de recunoaştere a configuraţiilor constă în pornitrea de la determinarea muchi-
ilor, care contribuie la formarea unui obiect iar apoi compararea acestui obiect cu
reprezentările din memorie, care fac parte din aceeaşi categorie cu cea a obiectului
respectiv.

Aplicarea modelului de recunoaştere tactilă a configuraţiilor pare a fi dificil în raport

cu sistemul vizual, deoarece sistemul tactil este mai puţin performant în exagerarea
informaţiei referitoare la muchii.

Deşi informaţia referitoare la muchie este disponbilă simţului tactil, informaţia de-
spre caracteristicile spaţiale este mai puţin accesibilă.
Diferite date scot în evidenţă dificultatea de determinare a informaţiilor spaţiale a
muchiilor cu ajutorul simţului tactil.

Importanţa informaţiei materiale în

identificarea tactilă a obiectelor

Proprietaţile materiale ale obiectelor pot juca un rol important în recunoaşterea

tactilă a obiectelor, proprietatea materială fiind un atribut independent de structura
geometrică a obiectului.
Datele artă că proprietăţile materiale sunt mult mai accesibile decît cele geometrice,
excepţie facînd investigarea unei suprafeţe reci printre distractori calizi. Timpul e
receptare este relativ mare deoarece detectarea unei suprafeţe reci necesită timp
pentru reacepţia fluxului de temperatură cu ajutorul degetelor.
material : SMASH / ther-
moplastic neţesut
work concept : mască
modelată în formă de faţă
animală şi umană.

O mască în trei dimensiuni ne țesută, presată

design care evidențiază conceptul de vestimentație ca o haină design de produs.
Ea dezvăluie sensibilitatea și tinerețea non țesăturilor din poliester cu fibră lungă.
Acest material dotat cu o mare termoplasticitate, permite un mulaj dinamic în trei di-
mensiuni. Discutăm de fibre pentru mulaj. Rezultatul acestei lucrări: o mască turnată
prin ambutisare în formă de față.
Experimente
cu materiale
şi texturi
trastelor care sunt folosite deja pentru a face spatiile mai accesibile dar pot deveni
Experimente cu materiale şi texturi
suparatoare si obositoare pentru cei cu vedere normala. Astfel dînd o mai mare
atenţie detaliilor tactile urmaresc integrarea unui design destinat orientarii si con-
Am considerat texturile
fortului imediatcaalfiunui
ind vitale pentru poiectul
nevăzătorilor meu astfel
într un design încît le-am acor-
obisnuit.
dat o atenţie aparte.
Senzorialitatea M-amdin
este o temă interesat
ce în cedemai
materialele disponibile
importantă cum
in discursul si ar fi parchet
procesului
desau tapet dar
design.Cu amacestea,
toate căutat şiînposibile variante noi existenţi,
ciuda entuziaştilor de utilizare a materialelor
sunt exis-
puţine tentative
tente. Amde
în designul simţit
masănevoia să caut ceva
de a construi nou dat fiind
un angajament că evident
susţinut criticmaterialele actuale
în ceea ce priveste
nu sunt gandite să răspundăexperienţa
nevoilor deficienţilor de vedere.Am trecut de la ati-
senzorială.
tudinea
Una exploativă la interes
dintre aceste pentru
tentative este modificarea materialelor
reprezentată de filozfia luicu scopul
Kenya de a crea
Hara
noi experienţe
Grafi şi soluţii creative
c designer specializat care să raspundă
in comunicare, la aspectul
el in loc sa de traire-percepere
creeze obiecte creeaza con- a
designului din parteacepte.
celui care va beneficia de el.
Fiecaresatextură
Munca a pornit
dupa cum de el
afirma la intr
o reinterpretare a materialelor,
u ninterviu din urmarind tehnici
revista Ambidextrous, este denoi,
a
inedite,
crea care săpe
imaginea creeze noi moduri
care oamenii dedespre
o au a înţelege materialul
un produs. şi de alnupercepe,
Produsul este un generînd
obiect
fiastfel
zic civariante noi.
un limbaj. El Aceste
creaza căutări m-au ajutat
o arhitectura să mă apropii
informationala, în mod
design concretspre
directionat de as-
pectul
ceea tactil-estetic
ce intra in mintealdin
designului la care
exterior prin vreauCand
simturi. să ajung precum senzorial
un element şi să găsesc cîteva
intra in
posibile
minte, soluţiieste
o memorie pe care le consider
creata. fezabile, apropiindu-mă
Aceasta construieste astfel de
arhitectura mintii. Descop.
exem-
model
plu cand o persoana vede de textură
ceva naturală
ce vrea în material
sa manance siliconic
care este cunoscut, persoana
respective deja cunoaste gustul. Pe masura ce cresetem ne dezvoltam propria
imaginatie asupra lumii. Este evident ca unul dintre scopurile designului dupa
um considera Kenya Hara şi scoala japoneză este sa creeze produse, obiecte de
cultură în care funcţionalitatea întalneşte simplitatea şi eleganţa şi înbunătăţesc
condiţia umană, prin expresia frumuseţii.
Una din temele lui Hara este funcţionalitatea spaţiului.Spaţiu într o carte este
reprezentat ca alb. Albul există ca ceva efemer dar in acelasi timp e la fel de
solid ca piatra.Admite ca este puţin obosit de culoare.E atat de uşot în lumea
contemporană sa produci culoare.Poate prea uşor.Poate e supra facut.Astfel Hara
se întoarce la alb pentru aşi reinprospata privirea. Albul este o culoare explica
Hara, dar şi absenţa culorii.Dar mai mult decat orice albul este un concept de
design.Albul reprezintă spaţul gol, golul fiind de asemenea un concept important
secţiune profil texturi
în filizofia japoneză.Dar apoi albului îi adaugă ceva, o pata de roşu poate.Una mai
mare devine steagul japoniei. Şi roşul crucii roşii este de asemenea roşu pe fundal
alb.Hara arată ca roşu are mare putere alaturat albului.
Conceptualizare vizuală
Textură realizată în Illustrator

Texturi tridimensionale în 3DS Max

 Texturile au fost apreciate de copii de
la Liceul pentru Deficienţi de Vedere
şi majoritatea au apreciat forma dar
pereferă un material mai puţin gela-
tinos. Menţionez că acestea au fost
turnate cu o grosimie destul de mare
( aprox. 1cm)
Prin folosirea unui material similar(
elastic) dar de o grosime mult mai
redusă s-ar putea realiza abţibilduri
tridimensionale care să nu fie limitatea
doar la suprafeţe plane, dat fiind că au
un grad de elasticitate. Acestea ar fi
utile în mod deosebit pentru marcarea
gradată a spaţiului pe suprafeţe cum
ar fi cea a maşinii de spălat

Alte experimente au constat în cau-

tarea de conformaţii noi pentru mate-
riale textile.
În exemplul de alături am obţinut un
material extrem de pufos prin legarea
aleatorie a unor bucle de lînă sintetică.
Acesta este mai placut dar nu poate fi
folosit ca şi covor deoarece este fa-
vorabil accidentelor tocmai datorită
buclelor în care te poţi înpiedica.
Astfel ramîne obţiunea unor bucle
mai mici şi folosirea ţesăturii ca şi
îmbrăcăminte pentru fotoliu de exem-
plu sau ca şi cuvertură de pat.
 Un alt experiment a constat în
crearea unei ţesături din elastic şi
ciucuri de dimensiuni foarte mici.
Rezultatul este o ţesătură elastică,
texturată, versatilă care permite crear-
ea de huse originale, jucării şi decoruri.
Acesta a fost cel mai mult apreciat de
copii

Următorul experiment se referă la

textura naturală a fibrelor de lemn. În
imagine este o placă subţire de lemn
de balsa, din care am taiat şi reintrodus
cercuri, însă cu textura reorientată.
Acesta are nu doar valoare tactilă ci şi
vizuală deoarece fibrele în funcţie de
orientare reflectă diferit lumina, crein-
du-se contraste pe suprafaţa plăcii de
lemn.Fiind unul dinte cele mai întalnite
materiale în amenajarea interioară, de
la podele pană la mobilă acest tip de decoraţie poate avea multiple utilizări. Singura
condiţie este ca lemnul să aibă fibrele destul de pronunţate. În mod particular lem-
nul de balsa nu este caracterizat de fibre pronunţate dar fiind un lemn moale poate fi
uşor prelucrat în suprafeţe plane. Mergînd mai departe pe această temă acesta poate
fi uşor prelucrat în abţibilduri tridimensionale.
 Analiza
materialelor
pentru
amenajarea de
interior
ca şi materiale
tactile
 Tapetul ca material tactil
Există o gamă extrem de variată de tapet majoritatea avînd suprafaţa sensibil
texturată, fie că este vorba de un material sintetic , cu grad mare de reflexie , printuri
tridimensionale sau pentru variantele mai costisitoare din fibra naturală.
Acesta poate fi folosit pentru delimitatea spaţiului precum şi pentru decor, fiind
foarte versatil. De asemenea permite o incadrare eficientă in limitele admise de
standardele existente în ceea ce priveste accesibilitatea clădirilor, deoarece permite
o ajustare fină a gradului de contrast dintre perete si celelalte elemente. Majoritatea
persoanelor cu deficienţe de vedere percep lumina si reflexii puternice, in diferite
grade, doar 5% din ele fiind complet oarbe. Aceasta înseamă că un contrast clar, de
cel puţin 30 Unitaţi de Reflexie a Luminii între elementele unei cladiri,( usa, perete,
podea, mobilă) poate ajuta enorm. Acesta poate fi folosit cu succes pentru a marca
anumite zone, sau pentru întreg peretele, de asemenea oferind posibilitatea de a
sublinia perspectiva/forma camerei printr-un model in degradeu.
De asemenea tapetul ofera posibilitatea printurilor tactile. Un proiect tangent in-
teresant este cel al celor de la Red , in care tapetul incorporeaza o poveste scrisa in
braille. Titlul proiectului este “Mai mult decat un obiect. Gandeştete cum traiesc alţii
in lume.”
 Placi ceramice
Plăcile ceramice oferă posibilităţi foarte variate, datorită noilor tehnologii acestea
pot avea insertii de metal, pot fi stratificate (sticla speciala), sau pot cuprinde spatiu
translucid pentru spoturi, toate fiind de o rezistentă sporită. De asemenea acestea
pot include modele decorative cu grad mai matre de refelexie decat restul placii.
Se pot folosi placi diferite sau brîuri pentru a marca anumite zone, sau a evidenţia
optic spaţiul. Acest tip de design este deja folosit pentru aspectul estetic, deobicei
cu diferenţe subtile, ca de exemplu placi de acceaşi culoare care in dreptul mobilei
contâţin si modele cu grad de refelexie mai mare astfel putand fi vizibile doar din
anumite unghiuri.
Din punct de vedere tactil inserţiile de metal şi sticlă dau o senzaţie aparte putînd
fi folosite pentru marcarea zonelor cu alte metale cum ar fi robineţi şi chiuvete sau
cadre de metal, realizînd o trecere gradata de la un material la altul. Pentru o per-
soana obisnuită nu este semnificativ putînd reprezenta cel mult un design inedit dar
pentru cineva care se bazează mult pe simţul tactil pentru a reconstrui mintal spaţiul
bogăţia de informaţie în acest sens este percepută pozitiv.
Pe de alta parte placile ceramice şi mă refer mai ales la gresie sunt materiale reci şi
dure. Dupa cum precizează una dintre profesoarele Liceului pentru deficienţi de ve-
dere, acestia preferă materialele moi, deoarece sunt mai placute şi pentru mersul cu
bastonul.

Materiale sintetice

Am găsit relevante pentru proiectul meu materialele sintetice de tipul covoarelor in-
dustriale. Acestea oferă rezistanţă, o suprafaţă texturată gîndită astfel încat să poată
fi curaţată eficient şi un anumit grad de flexibilitate al materialului care îl face mai
placut decat placile de gresie. Bineînţeles mă gandesc la o variantă adaptată pentru
apartament. Acestea ar putea urma regulile placilor tactile existente deja pe piaţă
în ceea ce priveste organizarea texturilor.
 covor industrial-acesta se foloseşte de asemenea în clinici

Materiale textile

Am sa limitez această analiză la un material care sa dovedit a fi foarte versatil şi

anume lîna netoarsă sub forma de fetru, pasla sau întreţesută printr un material
mai fin. Acest material este moale, din fibră naturală si permite foarte multe forme
datorită capacităţii de a se auto susţine, cand este înnădit strîns. Există de asemenea
o largă piaţă de unicate făcute ca şi hobby, deoarece tehnica este la îndemîna oricui.
Prelucrarea presupune folosirea unor piepteni cu dinţi subţiri de metal pentru a în-
noda practic materialul muiat de apa.Acestea nu doar că ar putea fi facute si de per-
soanele cu deficienţe de vedere dar posibilităţile sunt surprinzătore. Cîteva exemple
de produse includ boluri, pietre decorative, cutii sau orice altă formă de recipient, iar
posibilităţile sunt nelimitate.
Alternative pentru
designul
interior
existente deja
Alternative pentru designul interior
existente deja
- relevante temei
Aplicaţii pentru perete-abţibilduri

aplicaţie lemn tapet-abţibild, funcţie preponderent

de entertainment

contrast puternic, funcţie preponder-

ent decorativă

reflecta puternic lumina asemeni unei

oglinzi
 Abţibilduri decorative, completează culorile din spaţiul respectiv,
creind contrast puternic

abţibild tridimensional, decora-

tiv
 Propunere
design
apartament
 Propunere design apartament

Pentru a putea organiza mai bine şi deci lucra mai eficient , precum şi pentru a putea
raspunde problematizarii complexe pe care o presupune tema, am încercat să abor-
dez designul respectivului interior pe diferite niveluri.

Astfel un prim nivel îl reprezintă cel al organizării spaţiului. În acest caz se suprapune
peste o organizare standard de tip utilitară, nevoia de a merge mai în detaliu şi a
adăuga şi plinfica şi spaţiul pe care un nevătător îl parcurge pentru a îndeplini sar-
cinile zilnice (iar acest spaţiu are nevoie de o atenţie specială).
De asemenea menţionez că această parte a designului vizează mai mult spectul
estetic decît cel practic deoarece un nevăzător ar învăţa în mod normal repede struc-
tura apartamentului.
Cu toate acestea aspectul estetic îşi are radacinile într-un design care se vrea a fi stan-
dard pentru deficienţii de vedere şi care să poată fi preluat şi cu înbunătăţiri aplicat şi
în spaţii publice, sau în orice spaţiu care necesită amenajare.
Pentru planificarea acestui spaţiu m-am raportat la designurile privind marcarea
tactilă a podelei şi contraste cît mai puternice între elemente.
Aceasta a avut ca rezultat atenţia sporită acordată spaţiului măturat de uşă , a celui
care este parcurs spre sanitare şi diferenţierii zonei de bucătărie de ce a camerei de
zi. De asemenea am rotunjit colţurile pereţilor de la dormitor si baie, care dau spre
camera de zi . Astfel spaţiul este mai deschis şi mai placut din punct de vedere estetic
iar în ceea ce priveste persoanele nevăzătoare, micile acciente sunt evitate.
Centrul camerei de zi este de asemenea scos în evidenţă prin cercuri concentrice
pentru a sublinia faptul că este un loc de socializare.
Un al doilea nivel îl reprezintă cel al obiectelor existente. Deoarece apartamentul este
foarte mic (aproximativ 59.43 m2) opţiunile au fost destul de limitate. Dotările sunt
standard pentru bucătărie fiind repartizate intr-un bloc unitar care conţine frigider,
chiuvetă cu dulapior dedsupt, aragaz, sistem de aerisire si cuptor , iar baia este
dotată cu minimum necesar deoarece a fost nevoie de loc şi pentr maşina de spalat.
Spaţiul bucătăriei este delimitat de podeaua uşor ridicată.Aceasta are o formă fluidă
care sugerează vizual intrarea în spaţiul destinat gătitului. Acest spaţiu se continua cu
camera de zi căreia i-am rezervat cel mai mult loc. Posibilele funcţii ale acesteia sunt
spaţiu de relaxat, ascultat muzică, citit , navigat pe internet sau socializare.
Pentru astfel de spaţiiÎ am creat un design de fotoliu de marimi mici, cu interiorul
din bile (bazat pe designul popularului bean bag), foarte mobil. Este acoperit cu un
material pufos din fibre naturale iar forma sa derivă din cea a florii de bumbac.
Forma placii este rotunjită, iar cu excepţia barii de reglare de jos întregul birou este
înbracat în cauciuc. O obţiune interesantă în acest sens ar fi acoperirea unei zone de
pe tablă cu scai astfel încît micile obiecte existente ep birou, îmbrăcate de asemenea
în material pufos pentru scai , să poată fi fixate de el
Butoanele sunt înbrăcate în caucuc moale de culori contrastante. Fiecare buton este
alcătuit din două elemente, unul mobuil şi unul imobil. La rotirea celui mobil zimţii
de cauciuc se suprapun celor imbobili iar persoana care roteste butonul poate doar
prin simţul tactil sa îsi dea seama cu aproximaţie căt a rotit butonul.
Alt element semnificativ îl constituie dulapul din dormitor. Acesta se prelungeşte
în partea superioară dintr-un capăt în altul al camerei lăsînd loc în partea inferioară
dinspre geam asemeni unui mic altar. Aici se poate sta lîăngă geam. De partea opusă
a dulapului se găseste patul. Acesta se contiună de asemenea cu un element de
mobilă de mici dimensiuni care se unşte pe sub geam cu dulapul opus. Toate uşile de
la dulapuri sunt glisante pentru a evita un accident foarte frecvent.
De asemenea în camera de zi am mai pus şi un spaţiu de depozitare-dulap format
din două module plasate langă cele două geamuri mari în colţ.
Dormitorul conţine un dulap care facilitează organizarea hainelor, patul are muchi-
ile uşor rotunjite şi este prevăzut cu loc de aşternuturi, şi o noptieră. De asemenea
există lîngă geam un spaţiu liber pentru ca persoanele nevăzătoare să poată sta lîngă
geam.

Al treilea nivel este reprezentat de spaţiul tactil şi vizual. Pentru a construi vizual
spaţiul perceptibil al apartamentului , întrun mod cat mai placut,am avut de optat
între un tapet în degrade cu o culoare puternică , care să marcheze linia podelei şi
aplicarea de abţibilduri. A doua variantă este mult mai versatilă dar în acelaşi timp nu
permite acoperirea pe suprafeţe mari.

În exemplul de mai sus am folosit o combinaţie între o spirală şi buline în degrade ,

toate conducînd spre întrerupător. Acestea pot îndeplini atît o funcţie decortivă cît şi
una practică.
Datorită faptului ca pot fi transparente sau de culoarea peretelui acstea nu trebuie
neaparat să se vadă, pot fi şi doar pipaite. Acest element nu trebuie să se refere ne-
aparat doar la nevăzători deoarece valoare estetică poate avea si pentru un ochi fin
care observă atanţia dată detaliilor unui design.
Abţibildurile nu trebuie să fie neapărat plastic, o soluţie din materiale naturale ar fi
placi subţiri de lemn de balsa.
Acestea pot fi utile pentru a marca întrerupătoare , apropierea de geamuri cît şi pur şi
simplu ca decor.
Model de tapet în degrade
Un model simplu, a cărei culori se regăsesc în
mediu ambiant , în cazul acesta în vopseaua ra-
melor de la geamuri si uşi este o obţiune oarecu
mminemalistă care lasă însă loc creerului pentru a
se concentra pe informaţia tactilă.

Este important ca pe deoparte nevăzătorii să

primească cît mai multă informaţie, iar pe de alta
designul apartamentului să sămînă echilibrat.
În acest sens o variantă mai simplă este plasarea
unei mobile în culoare contrastantă la intersecţia
podelei cu peretele.
De asemenea am folosit texturi diferite precum şi o diferenţă de nivel pentru a
marca zone diferite a băii dar aceeaşi culoare. Elementele băii sunt anunţate printr-o
bordură care le încercuieşte şi se apropie de perete în lipsa acestora.

Matrialul ideal pentru acestea este cauciucul folosit deja sub formă de dale în
amenajări de spaţii industriale sau spitale.
Pentru restul încăperilor am considerat că spaţiul ar fi cel mai usor de acoperit de o
mochetă simplă, decupată în zonele semnificative pentru a putea fi înlocuită cu una
care are un model ţesut, care trasează zona. Aceasta ar fi utilă în coridor unde sunt
mai multe uşi, camera de zi, pentru spaţiul de lîngă geamuri şi dormitor, precum şi
lîngă uşi.
În baie şi bucătărie am pus faianţa care imită nisipul, iar baia are de asemenea un
brîu de faianţă tactilă la nivelul mainii.

Apartamentul are un spaţiu redus astfel am limitat modfiicările pentru a mă încadra

în limitele mine pentru confort, cum ar fi 75 cm în jurul patului şi un minim de 1,39
pe 1,80 pentru o celulă sanitară care conţine toalet , chiuveta şi duş.
Bibliografie:

“Explorarea tactil-kinestezică în perceperea obiectelor, a imag-

inilor tactile şi în lectura braille”, de Vasile preda şi Roxana Cziker
Presa Universitară Clujeană

Neufert
Manualul arhitectului, elemente de proiectare şi de construcţie
ediţia 37 editura Alutus

http://www.archiexpo.com/
www.google.com
www.designboom.com
http://www.id-mag.com/article/A_Lot_of_Nerve/
http://www.ucreative.ac.uk/index.cfm?articleid=18754
pliant comercial-informativ Senseware