Universitatea de Stat din Moldova Facultate Biologie si Pedologie Departamentul Biologie si Ecologie Specilitatea Biologie

Referat Tema: Nutritia si Alimentatie Pestilor

A efectuat:Voitic Alina Studenta anul III A verificat:Rusu Vadim Doctor.conf.univer.

Chisinau,2014

PARTICULARITI DE DIGESTIE I VALORIFICARE A HRANEI LA PETI Digestia este un proces biochimic i mecanic complex, care are loc in tubul digestiv i in cursul cruia nutreurile ingerate sunt transformate in substane simple uor asimilabile. La crap, stomacul propriu- zis lipsete, hrana trecand din esofag in intestin unde are loc digestia. Durata i gradul de digestie al diferitelor nutreuri sunt condiionate de varst, varietate, temperatur, cantitatea de oxigen din ap i calitatea hranei. Puietul diger mai greu decat indivizii aduli, iar digestia la crap fiind de scurt durat, cantitatea ingerat la un tain este mic. La petii omnivori (crap) hrana este supus in cavitatea bucal unui proces de mcinare cu ajutorul dinilor faringieni. Spre deosebire de acetia, petii rpitori (pstrvul) inghit hrana in intregime fr s o mruneasc. Deoarece glandele salivare lipsesc atat in cazul petilor omnivori cat i a celor rpitori, hrana nu este supus nici unei transformri chimice in cavitatea bucal. Abia in stomac, iar la speciile la care acesta lipsete in intestin, au loc transformri chimice ale hranei sub influena pepsinei care acioneaz in mediul acid i la o anumit temperatur a apei. Temperatura optim a apei la care digestia se desfoar in cele mai bune condiii difer de la o specie la alta (crap 20-230C, iar pstrv 13- 150C). La crap perioadele cu ingestele cele mai reduse i procesele de digestie cele mai lungi sunt cele de la inceputul furajrii (aprilie-mai) i cele ctre sfaritul furajrii (15 septembrie- octombrie). In sezonul rece, procesele de digestie sunt lente, hrana rmane multe ore nedigerat, iar asimilarea este redus. Nutreurile nu numai c nu sunt ingerate, dar cele ingerate sunt eliminate in mare parte i nu contribuie esenial in procesele de cretere i ingrare. La petii rpitori, digestia se face treptat pe msur ce hrana intr in stomac. La acest nivel pH-ul este acid cu valori cuprinse intre 4,5- 4,7, pepsina fiind prima enzim care intr in aciune. La speciile fr stomac, pepsina lipsete, iar rolul digestiv este asigurat de intestin i glandele anexe. Durata digestiei stomacale difer in funcie de specie i de natura hranei ingerate. La petii rpitori, digestia la nivelul stomacului are o durat de 3 - 6 zile, iar la crap este de pan la 4 ore (funcia stomacului este suplinit de bulbul intestinal i glandele lui). La petii rpitori, din stomac, hrana incomplet digerat trece in intestinul mijlociu unde mediul este alcalin. La acest nivel substanele nutritive vor fi complet digerate, dup care sunt absorbite. Rolul hotrator in digestia intestinal il au cele dou glande anexe, ficatul i mai ales pancreasul (Guillaume i colab., 1999; Oprea 2000) . Sucul pancreatic conine cele trei enzime: amilaza, insoit uneori de maltaz, lipaza i tripsina. Exist o difereniere intre speciile fr stomac i cele cu stomac. La petii nerpitori acioneaz dou enzime amilaza i maltaza, in timp ce la rpitori doar amilaza. Amilaza acioneaz asupra glucidelor pe care le descompune in zaharuri simple, solubile in ap, ce trec uor in sange sub form de glucoz circulant (Bergot 1981; Oprea 2000). In situaia cand cantitatea de glucoz din sange este mare, intervin pancreasul prin mrirea

secreiei de insulin i ficatul care depoziteaz glucoza sub form de glicogen. Lipaza descompune grsimile in glicerol i acizi grai. O parte din grsimile asimilate contribuie la arderile interne, iar o alt parte se depun ca rezerv in ficat, muchi, subcutanat, in esutul adipos (Guillaume i colab., 1999; Oprea 2000). In urma digestiei gastrice i intestinale rezult substane solubile in ap constituite din aminoacizi, acizi grai, glicerol i zaharuri simple. Prin adsorbie intestinal acestea ajung in sange i sunt transportate la celulele diferitelor esuturi, recombinate pentru a da natere la substana corporal proprie, sau utilizate pentru obinerea de energie. Hrana nedigerat este eliminat in ap prin anus sub form de materii fecale. Petii rpitori (cu stomac) sunt caracterizai printr-o activitate proteolitic superioar datorit pH-ului acid favorabil activitii optime a pepsinei, in timp ce petii omnivori (fr stomac) prezint in tractusul digestiv o reacie slab alcalin favorabil activitii tripsinei i enzimelor amilolitice. Se poate afirma c petii rpitori sunt specializai in digestia proteinelor din hran iar cei omnivori diger uor glucidele. Trebuie menionat faptul c speciile rpitoare sunt mai puin adaptate la digestia glucidelor, comparativ cu petii nerpitori. In tractusul digestiv al petilor are loc i o digestie microbian, bacteriile participand la scindarea substanelor nutritive intr-o msur mai mare sau mai mic in funcie de specia de pete. De obicei, coninutul ridicat in celuloz din hran inhib activitatea proteazelor i carbohidrazelor, influenand negativ digestia.

FACTORII CARE INFLUENEAZ CONSUMUL VOLUNTAR LA PETI Cantitatea de nutreuri care poate fi ingerat de ctre peti este influenat de urmtorii factori: nutriionali, ambientali i comportamentali care pot s mreasc sau s reduc eficiena nutriiei. Factorii nutriionali. Unele cercetri au artat c petii sunt capabili s disting dou nutreuri. Utilizand distribuitoare automate pentru hran, s-a demonstrat c dup dou zile de acomodare pstrvul poate face diferena intre nutreuri pe baz de fin de pete i pe baz de cazein, manifestand o preferin pentru primele. Pstrvul mai este capabil s detecteze deficiena in zinc. Cantitatea de nutreuri ingerat este reglat in funcie de nevoile energetice ale speciei pe baza coninutului nutreului in energie digestibil. Unii autori au constatat c dup primele zile care urmeaz unei perioade de flmanzire, energia ingerat depinde de starea nutriional a petilor; cu cat rezervele de grsimi sunt mai mari cu atat ingestia voluntar prezint o importan mai redus i invers (Guillaume i colab., 1999). In salmonicultur hrnirea materialului biologic se face dup un program strict, timp de ase zile pe sptman, cea de-a aptea zi

fiind impus post. In ziua urmtoare postului, consumul de nutreuri poate fi crescut cu 10-20 %. Ingestia voluntar mai este influenat i de natura nutreului care este dictat de comportamentul de hrnire al fiecrei specii (Talbot 1993). Astfel, pstrvul curcubeu se hrnete la suprafaa apei ceea ce impune ca nutreul administrat s aib o flotabilitate mai ridicat ceea ce se poate realiza prin incapsularea granulelor intr-o pelicul de ulei, in timp ce siluridele se hrnesc cu precdere in parte inferioar a bazinului, motiv pentru care granulele destinate furajrii lor nu trebuie s aib grad ridicat de flotabilitate. Factorii ambientali. La poikiloterme, temperatura i calitatea apei sunt principalii parametri care influeneaz consumul voluntar. Pentru fiecare specie exist un optim termic la care consumul voluntar este maxim. Principalii factori ambientali ce influeneaz ingestia voluntar sunt pH-ul, oxigenul dizolvat i temperatura apei. Atunci cand unul dintre aceti factori depete acest optim, consumul voluntar se menine un anumit timp dup care se reduce sau chiar poate s inceteze hrnirea (Ali 1992; Guillaume i colab., 1999). Temperatura optim de hrnire la crap este de 20-230C, la somn 20- 250C i 13- 150C la pstrv. Atunci cand temperatura scade, diminuarea consumului voluntar este progresiv pan la un anumit nivel la care se instaureaz refuzul alimentar (Talbot 1993; Guillaume i colab., 1999). De exemplu, crapul are un apetit redus la temperatura apei de 27- 280C incetand s se hrneasc la peste 30-310C. Atunci cand temperatura scade, diminuarea consumului voluntar este progresiv pan la un anumit nivel sub care petele nu se mai alimenteaz. Astfel crapul la temperatura apei de sub 12- 150C are un apetit mult diminuat iar sub 40C inceteaz complet hrnirea. Petii sunt foarte sensibili fa de calitatea apei in care triesc. Astfel, prezena unei mari cantiti de amoniac sau de nitrii blocheaz hrnirea ajungandu-se la mortaliti. La pstrv, un nivel de oxigen sub 6 mg/ l duce la incetarea hrnirii. Relaia temperatur-metabolism-apetit. Temperaturile sczute corespund unei activiti metabolice reduse a pstrvului. Pstrvii consum hran pentru a-i satisface necesitile metabolice ceea ce inseamn c o necesitate metabolic redus reflect un apetit diminuat (Coppens 2007). La temperaturi mai sczute (lunile de iarn) apetitul pstrvilor este mult diminuat astfel c rezult un ritm de cretere foarte sczut. Din aceast cauz, ritmul de hrnire exprimat ca i procent din biomas este intotdeauna mai sczut la temperaturi sczute ale apei (Coppens 2007). La o temperatur de 4-5oC a apei, cantitatea maxim de nutre ce poate fi consumat este de 1 % din biomasa total, procent ce reprezint hrana de intreinere. La temperaturi mai ridicate ale apei, situaia se inverseaz: ritmul metabolic crete odat cu necesarul energetic al pstrvilor. La un apetit crescut pot fi obinute ritmuri de cretere mai rapide prin folosirea unei hrane cu aport mai mare de energie (Coppens 2007).

Factorii comportamentali. O inhibiie de moment a consumului de hran se observ ca urmare a stresului provocat de manipulrile dese ale petilor, sau de prezena unor prdtori, ori a unor ecto- i endoparazii. Dac este inlturat cauza stresului inhibiia se menine doar cateva ore (Talbot 1993; Guillaume i colab., 1999). Dac petii sunt hrnii la discreie, aceast perioad de inhibiie este urmat de o scurt faz de hiperfagie compensatoare, care anuleaz sau diminueaz efectul negativ al stresului asupra creterii. Exist stres cronic, ca de exemplu o densitate de cretere foarte sczut, care permite s apar nite relaii interindividuale mergand pan la ierarhizarea indivizilor i apariia unei relaii de tip dominant-dominant. Aceast situaie conduce rapid la o puternic heterogenitate a creterii (neuniformitate) (Talbot 1993; Guillaume i colab., 1999). Efectul fotoperioadei este destul de controversat; nu durata zilei in sine determin consumul voluntar, ci mai degrab modificarea duratei. Marea majoritate a speciilor de peti au un comportament alimentar in relaie strans cu ciclul de alternan zi-noapte (Coppens 2007). De exemplu, pstrvul se hrnete cu precdere ziua. Hrnirea lui se caracterizeaz printr-o faz de hiperfagie care apare in primele ore ale dimineii.

NUTREURILE UTILIZATE IN HRANA PETILOR Condiiile indeplinite de nutreuri Nutreurile utilizate in alimentaia petilor trebuie s indeplineasc urmtoarele condiii: s conin nutrienii necesari creterii, dezvoltrii i ingrrii petilor; s se distribuie intr-o form accesibil i s fie uor asimilabile; s se distribuie in cantiti suficiente pentru a se obine sporul de cretere dorit; s nu se utilizeze in stare alterat pentru a evita mirosul i gustul neplcut al crnii; s fie uor digerabile pentru specia respectiv; in perioada de hrnire s fie raional ealonate cantitativ i calitativ. Clasificarea nutreurilor Nutreurile se clasific dup 3 mari criterii: originea lor; tehnologia de obinere; specia i varsta petelui; Originea nutreurilor: 1.Nutreuri de origine vegetal: lucern, trifoi sau alte componente vegetale tocate; culturi de alge, fin de nutreuri fibroase; porumb, ovz, orz, orzoaic; roturi de floarea-soarelui, soia, ricin i rapi; sprturi de cereale; reziduuri de la selectarea cerealelor; reziduuri de la industria berii, a zahrului; praf de moar; leguminoase: lupin, bob, soia ,mazre, fasole; rdcinoase i nutreuri insilozate. Nutreuri de origine animal: finuri de carne, sange, oase i pete, fina de la abatoarele avicole, fina de pene, deeuri de abator; subproduse din industria

laptelui (zer praf, cazein, lapte smantanit praf); crisalide; crustacee; molute, etc. Nutreuri de origine mineral: calciu furajer; fosfaii furajeri; tuf vulcanic. Nutreuri biostimulatoare, de completare i aditivi furajeri: drojdii furajere; zooforturi (vitamine, microelemente, medicamente); hormoni (tiroidieni, steroizi); preparate enzimatice; ageni antimicrobieni (acid benzoic, acid formic, benzoatul de sodiu); antioxidani; colorani; aromatizani (fina de pete, fina de crevei i calmar); liani (glutenul, traele de grau, amidonul, cazeina, bentonita, hemiceluloza) etc. In alimentaia petilor nu este autorizat folosirea nici unui antibiotic ca factor de cretere. 2. Tehnologia de obinere. In funcie de modul de preparare, nutreurile combinate pentru peti se clasific in: nutreuri combinate vrac; nutreuri combinate granulate presate; nutreuri combinate granulate extrudateexpandate; nutreuri combinate hidrolizate. 3. Specia i varsta petelui: nutreuri pentru perioada larvar i de alevini; nutreuri pentru creterea puietului; nutreuri pentru petele de consum; pentru reproductori. 3.3. Nutreurile combinate Nutreul combinat este un amestec echilibrat de materii prime furajere de origine vegetal, animal, microorganic, vitamine, sruri minerale i ali aditivi furajeri, complet echilibrat i omogen, astfel alctuit incat s satisfac cerinele de energie i substane nutritive pentru o categorie de animale bine stabilite dup anumite criterii tiinifice. Structura nutreului combinat cuprinde: materii prime energetice de origine vegetal (porumb, grau, orz, ovz etc); materii prime proteice de origine vegetal (rot de floarea-soarelui, rot de soia, mazre etc); materii prime proteice de origine animal ( fin de pete, carne, carne-oase, sange, viscere, lapte praf etc); materii prime proteice de origine microorganic (drojdii furajere, aminoacizi sintetici etc); sruri minerale: (carbonat de calciu; fosfat dicalcic etc); premix sau zoofort (microelemente, vitamine, substane biostimulatoare, medicamente etc). Nutreurile combinate vrac sunt amestecuri de finuri de cereale, finuri animale, roturi, sprturi i alte ingrediente. Valoarea lor nutritiv crete pe msur ce in compoziia lor intr cerealele (porumb, orz, grau), roturile (soia, floarea-soarelui), materiile prime de origine animal. Introducerea ingredientelor de origine animal este indispensabil unei reete furajere, mai ales pentru puiet. Nutreurile combinate granulate Utilizarea nutreurilor combinate granulate in hrana petilor are in vedere: reducerea consumului specific prin optimizarea hranei i diminuarea considerabil a pierderilor de substane nutritive, reducerea cheltuielilor cu fora de munc, economisirea spaiilor de depozitare. Nutreurile combinate granulate prezint urmtoarele caracteristici i avantaje: consistena granulelor in ap trebuie s se menin timp suficient pentru a fi consumate; trebuie s aib un miros ptrunztor pentru a atrage petele; sunt observate uor de peti datorit dimensiunilor mai mari; sunt mai

uor digerate in comparaie cu nutreurile combinate vrac; pot fi depozitate intre 2-6 luni fr riscul de a se altera (coninutul in ap este mai mic de 10 %); permit mecanizarea lucrrilor de depozitare i distribuire in heleteie; inainte de distribuire, granulele nu se umecteaz; dup administrare granulele se imbib cu ap in primele 15 minute i prezint apoi o consisten buretoas- gelatinoas pstrandu-se omogenitatea amestecului; consumul specific este redus (1-2 kg/kg spor). Nutreurile granulate simple- se pot obine prin dou metode: granulare clasic i extrudare. Nutreurile combinate granulate extrudate-expandate- prezint insuiri superioare cum sunt: digestibilitate mai ridicat; flotabilitate mai bun; textur corespunztoare complex, friabilitate redus. Extrudarea const in supunerea amestecului furajer la efectul conjugat al presiunii (30-120 bari) i al temperaturii (90-1800C) pentru o perioad scurt de timp (30 sec.) i introducerea acestora in pres. Expandarea este un caz particular al extruderii, rezultand in condiii de hidratare mai redus, temperatur mai ridicat (140- 1800C) i presiune mai mare. Furajele granulate expandate au o flotabilitate mai mare decat extrudatele. Ele de multe ori plutesc la suprafaa apei. Utilizarea nutreurilor combinate granulate extrudate- expandate prezint urmtoarele avantaje: amidonul din ele este gelatinizat in procent de 70 -100%; au digestibilitate ridicat; au un coninut redus de fibr; se obin fr liani; temperaturile ridicate la care sunt supuse distrug bacteriile; au o mare stabilitate in ap; sunt ecologice i nu polueaz apa; au coeficient de conversie redus. Nutreurile hidrolizate. Obinerea lor presupune existena unei etape de hidroliz enzimatic a unor componente sau a nutreului in totalitate. Se obin la temperaturi de 50-850C i la presiuni normale (pentru a preveni inhibarea enzimelor). Durata hidrolizei este de aproximativ 0,5- 3 ore. Se folosesc mai ales in hrana larvelor i alevinilor intrucat echipamentul enzimatic insuficient al acestora nu permite digerarea complet a nutrienilor din hran.

ADITIVII FURAJERI FOLOSII IN ALIMENTAIA PETILOR Pentru a satisface cerinele fizilogice ale speciilor de peti de cultur, nutreurile trebuie s conin o serie de ingrediente (aditivi furajeri). Aditivii furajeri reprezint o categorie de substane sau produse care se introduc in cantiti mici in hrana animalelor pentru a acoperi unele cerine specifice i/s au pentru a influena in sens util (direct sau indirect) performanele zootehnice sau sntatea. Din aceast grup fac parte: preparatele enzimatice, antioxidanii, agenii antimicrobieni, substanele aromatizante (atractani), hormonii, lianii, premixurile, pigmenii i bioaditivii.